Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 39/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 39/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 28-02-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ Nr. 39/F DOSAR NR._
Ședința publică din 28 Februarie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CF4:
Președinte - C. E. - judecător
- Grefier - N. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – L. T. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată de petentul S. C. împotriva rezoluției procurorului din data de 2 octombrie 2013 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel B. în dosarul nr. 483/P/2013, precum și împotriva rezoluției procurorului general din 20 noiembrie 2013 din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. în lucrarea nr. 821/II/2/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 31 ianuarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 14 februarie 2014 și apoi pentru astăzi, 28 februarie 2014, când,
CURTEA
Asupra plângerii de față:
I. Plângerea petentului.
La data de 09.12.2013 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel B. plângerea formulată de petentul S. C. împotriva rezoluției nr.483/P/2013 din data de 02.10.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul P. B., apreciind-o ca fiind o soluție nelegală și netemeinică.
Din cuprinsul plângerii aflate la filele 2-4 dosar instanță, rezultă că acesta este nemulțumit de faptul că soluția de neîncepere a urmăririi penale nu a avut în vedere următoarele aspecte:
- procurorul general, în loc să sancționeze modul defectuos în care a decurs cercetarea penală în dosarul instrumentat de către procurorul mai sus amintit, în sensul că din declarațiile martorilor T. C. P. și N. I., date în fața Notarului S. A. G. și autentificate sub nr.1921/21 octombrie 2013 și sub nr.1920/21 octombrie 2013, a rezultat faptul că, declarațiile date în fața procurorului de caz, nu au fost consemnate întocmai și a instigat martorii să declare în fals.
- deși este cercetat abuziv în dosarul nr.1038/P/2013, a treia oară, (art.4 Protocolul 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat prev. de art.26 alin.1, din Legea nr.51/1995 modificată, la plângerea Baroului C. desființat prin Legea nr.3/1948 și neînființat până în prezent, prin decanul acestei entități inexistente de „jure” denunțătorul C. S., nu poate fi lipsit de drepturile prevăzute de art.6, privind dreptul la un proces echitabil, de art.14, care prevede interzicerea discriminării, precum și de art.17, prin care este interzis abuzul de drept, ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și drepturile prev. de art.16,21 și 24 din Constituția României.
- procurorul general, fără să invoce un temei juridic, a făcut afirmația ca UNBR 2004, din care petentul face parte, este declarat neconstituțional, însă nu poate argumenta de către cine este declarat și nu folosește la adresa sa, principii ale dreptului european și intern, însușite de România, prin ratificarea unor tratate cu Uniunea Europeană și prevăzute în Constituția României, ca prezumția de legalitate, de nevinovăție și de autoritatea de lucru judecat.
- cele 9 Decizii definitive ale ICCJ, nr.4751 din 15 octombrie 2007, nr.5321 din 7 noiembrie 2007, nr.5797 din 4 decembrie 2007, nr.2094 din 10 iunie 2008, nr.1561 din 7 mai 2008, nr.510 din 22 iunie 2009, nr.3271din 22 septembrie 2010, nr.3507 din 7 octombrie 2010 și nr.3516 din 8 octombrie 2010, statuează faptul că documentația UNBR-ului, îi autorizează și îi conferă dreptul de a exercita profesia de avocat și nu i se poate reproșa faptul că exercita fără drept această profesie, nefiind îndeplinite condițiile impuse de latura obiectivă și cea subiectivă a infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat. 1149 de magistrate /407 procurori și 742 judecători) au pronunțat 407 soluții de netrimitere în judecată, confirmate de 344 instanțe judecătorești (742 judecători) și au 30 hotărâri judecătorești de achitare.
A făcut dovada că i s-a recunoscut calitatea de avocat, prin cele două sentințe penale definitive nr.118/2012 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sf.G. și nr._ a Judecătoriei B. și ca până la condamnare definitivă prin care să se stabilească că exercită profesia de avocat, fără drept, are această calitate și avea dreptul să își însoțească clienții la Poliția M. Sf.G., la cererea acestora, în vederea restituirii înscrisurilor ridicate de la locuința sa, cu ocazia percheziției domiciliare din data de 05.06.2013.
- subcomisarul P. B., nu avea dreptul să îi împiedice să îi asiste pe clienți, nu avea dreptul să îl agreseze verbal și fizic, nu avea dreptul să îl lipsească de apărătorul ales de el și desemnat în persoana d-nei avocat H. S. M. (art.171 și 172 Cod procedură penală), nu avea dreptul să îi impună să fie reprezentat de un apărător din oficiu sau să își angajeze un apărător dintr-o structură inexistentă „de jure”, deoarece structura din care face parte, Poliția M. Sf.G., nu are competență să dea sentințe de condamnare.
II. La termenul de judecată din data de 31.01.2014, instanța a invocat autoritatea de lucru judecat, având în vedere că, în data de 04.12.2013, Curtea de Apel B. s-a pronunțat prin sentința penală nr.128/F asupra plângerii formulate de același petent și împotriva aceleiași rezoluții.
Aceste din urmă aspecte au rezultat din faptul că, în momentul înregistrării dosarului nr._, în baza HCSM 387/2005 au fost făcute verificări în aplicația Ecris pentru identificarea posibilelor dosare cu același obiect și părți, din acestea rezultând că petentul a mai formulat plângere împotriva aceleiași rezoluții nr.483/P/2013 din data de 02.10.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul P. B..
În aceste sens, inițial a fost atașat dosarul nr.483/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., iar în data de 27.02.2014 a fost atașat dosarul nr._ al Curții de Apel B. prin care a fost pronunțată sentința penală nr.128/F/04.12.2013.
III. Curtea reține că plângerea formulată în data de 09.12.2013 de petentul S. C. împotriva rezoluției nr.483/P/2013 din data de 02.10.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul P. B., este inadmisibilă, câtă vreme aceeași plângere a mai făcut obiectul verificării de legalitate și temeinicie prin sentința penală nr.128/F/04.12.2013 a Curții de Apel B..
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii
Hotărăște :
În baza art.2781 alin.8 lit.a C.pr.pen., respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul S. C. împotriva rezoluției nr.483/P/2013 din data de 02.10.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Obligă petentul S. C. la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.02.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER
C. EpureNadia B.
Red.CE./ dact.BN
26.03.2014/ex.2
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 2/2015. Curtea... → |
|---|
