Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 149/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 149/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-02-2015
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.149/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 24 februarie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată AM2:
Președinte – M. D. - judecător
Judecător – R. C. D.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror A. P. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor formulate de P. DE PE L. J. S. G. și inculpații M. A. R., D. V. și K. L., împotriva sentinței penale nr.134/S din data de 21 octombrie 2014, pronunțată de J. S. G., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 12 februarie 2015, 19 februarie 2015, iar apoi pentru 24 februarie 2015, când,
CURTEA
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.134/21 octombrie 2014 a Judecătoriei S. G. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului D. V.din infracțiunile de furt calificat prevăzut de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a și g, alin. 3 lit. h Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (3 acte mat) și distrugere prevăzută de art. 217 alin. 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal din 1969, toate cu aplicarea 33 lit. a, art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 75 alin. 1, lit. c Cod penal din 1969 și art. 83 alin.1 Cod penal din 1969 în infracțiunile de furt calificat prevăzută de art. 228 alin.1-art. 229 alin. 1 lit. b, alin. 3 lit. h Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale) și complicitate la distrugere prevăzută de art.48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 253 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a și d Cod penal și art. 5 Cod penal.
În baza art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b alin. 3 lit. h Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale), art. 41 alin. 1 Cod penal, art.77 lit. a și d Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, a condamnat pe inculpatul D. V. la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 253 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art.77 lit. a și d Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la distrugere.
În baza art. 83 Cod penal din 1969 raportat la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 209/2011 a Jud. Tg. S., definitivă la data de 22.11.2014 prin nerecurare, pedeapsă care se execută alături de cele stabilite prin prezenta, rezultând pedepsele de 4 ani și 3 luni închisoare și, respectiv, 2 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 39 alin. 1, lit. b Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani și 3 luni închisoare la care adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (respectiv din 2 ani și 3 luni închisoare), spor reprezentând 9 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a duratei măsurii reținerii de 24 de ore din data de 14.03.2013.
2. În temeiul art. 386 Cod procedură penal a respins schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului K. L. prin actul de sesizare.
În baza art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit. a, g, alin. 3 lit. h Cod penal din 1969 cu aplic. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (3 acte materiale), art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 75 alin. 1, lit. c Cod penal din 1969, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penala a condamnat inculpatul K. L. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 217 alin. 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal din 1969, art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal din 1969 vizând suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 92/2012 a Jud. Tg. S., definitivă prin nerecurare la data de 08.05.2012, pe care a descontopit-o și a repus în individualitatea lor pedepsele componente de 1 an închisoare și, respectiv, 10 luni închisoare.
În temeiul art. 865 Cod penal din 1969 raportat la art. 85 Cod penal din 1969, a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 53/2012 a Jud. Tg. S., definitivă prin nerecurare, la data de 26.03.2012.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal din 1969, raportat la art. 33 lit. a Cod penal din 1969 și art. 34 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni (aplicată prin sentința penală nr. 53/2012 a Jud. Tg. S.) cu pedepsele de pedepsele de 1 an închisoare și, respectiv, 8 luni închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 92/2012 a Jud. Tg. S.), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 861 Cod penal din 1969, raportat la art. 5 Cod penal și art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani și 6 luni, potrivit art. 862 Cod penal din 1969.
În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal din 1969, raportat la art. 5 Cod penal și art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 a obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de către această instituție;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală din 1968, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal anterior privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a), b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a), b Cod penal din 1969 pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 864 Cod penal din 1969 raportat la art. 83 Cod penal și art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni, pedeapsă care se va executa alături de cele stabilite prin prezenta, rezultând pedepsele de 6 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal din 1969 raportat la art. 34 lit. b Cp din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal a contopit pedepsele de 6 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, 4 ani și 6 luni închisoare de mai sus și a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal din 1969 a dedus din pedeapsa stabilită a duratei măsurii reținerii de 24 de ore din data de 14.03.2013.
3. În temeiul art. 386 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului M. A.-R. din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și alin. 3 lit. h Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 și art. 83 alin. 1 Cod penal din 1969 în infracțiunea de furt calificat prevăzut de art. 228 alin.1, art. 229 alin. 1 lit. b, alin. 3 lit. h Cod penal cu aplicarea art.77 lit. a și d Cod penal și art. 5 Cod penal.
A constatat că fapta dedusă judecății a fost săvârșiră în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 53/2012 a Jud. Tg. S., definitivă prin nerecurare la data de 26.03.2012.
În baza art. 22 alin. 4 din Legea 187/2012 raportat la art. 1101 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 83 Cod penal din 1969, a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința de mai sus, pe care a înlocuit-o cu măsura educativă a internării într-un centru educativ prevăzută de art. 115 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod penal raportat la art. 124 Cod penal, pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 228 alin.1- art. 229 alin.1 lit. b alin. 3 lit. h Cod penal, cu aplic art. 77 lit. a și d Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal și art. 129 alin. 2 Cod penal, a stabilit în sarcina inculpatului M. A.-R. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin prezenta, pe care a majorat-o cu 6 luni închisoare (reprezentând o pătrime din durată măsurii educative a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani), rezultând o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a duratei măsurii reținerii de 24 de ore din data de 14.03.2013.
4. În temeiul art. 386 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului R. JANOȘdin infracțiunile de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și alin. 3 lit. h Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (3 acte materiale) și a infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 3 Cp din 1969 cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal din 1969 și art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969 în infracțiunile de furt calificat prevăzută de art. 228 alin.1-art. 229 alin. 1 lit. b, alin. 3 lit. h Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale) și complicitate la distrugere prevăzută de 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 253 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a și d Cod penal și art. 5 Cod penal.
În baza art. 228 alin.1- art. 229 alin.1 lit. b alin. 3 lit. h Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale), art. 77 lit. a și d Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul R. Janoș la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 253 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a și d Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la distrugere.
În baza art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1, lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a contopit pedepsele de mai sus și a aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani și 3 luni închisoare la care a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (respectiv din 3 luni închisoare), spor reprezentând o lună închisoare, rezultând o pedeapsă de 2 ani și 4 ani închisoare.
În baza art. 91 Cod penal a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 al. 1 Cod penal a obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la S. de Probațiune C., la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
În baza art. 93 al. 2 lit. b Cod penal a impus condamnatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 al. 3 Cod penal cu aplic. art. 404 al. 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 120 de zile de muncă în folosul comunității, în cadrul Primăriei Orașului C. sau a Atelierului MFC B. situat în spațiul Liceului ,,N. T.” B..
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 al. 1, 4 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situația în care, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligațiile impuse precum și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de supraveghere.
A constatat că inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore la data de 14.03.2013.
5. În temeiul art. 386 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului R. S.din infracțiunile de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și alin. 3 lit. h Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (3 acte materiale) și a infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal din 1969 și art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969 în infracțiunile de furt calificat prevăzută de art. 228 alin.1-art. 229 alin. 1 lit. b, alin. 3 lit. h Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale) și complicitate la distrugere prevăzută de 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 253 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a și d Cod penal și art. 5 Cod penal.
În baza art. 228 alin.1- art. 229 alin.1 lit. b alin. 3 lit. h Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale), art. 77 lit. a și d Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, a condamnat pe inculpatul R. S. la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 253 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a și d Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la distrugere.
În baza art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a contopit pedepsele de mai sus și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani și 3 luni închisoare la care adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (respectiv din 3 luni închisoare), spor reprezentând o lună închisoare, rezultând o pedeapsă de 2 ani și 4 ani închisoare.
În baza art. 91 Cod penal a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 al. 1 Cod penal a obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la S. de Probațiune C., la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
În baza art. 93 al. 2 lit. b Cod penal a impune condamnatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 al. 3 Cod penal cu aplic. art. 404 al. 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 120 de zile de muncă în folosul comunității, în cadrul Primăriei Orașului C. sau a Atelierului MFC B. situat în spațiul Liceului ,,N. T.” B..
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 al. 1, 4 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situația în care, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligațiile impuse precum și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de supraveghere.
A constatat că inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore la data de 14.03.2013.
6. În temeiul art. 386 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului R. L.din infracțiunile de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a și g, alin. 3 lit. h Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 ( 3 acte mat) și distrugere prevăzută de art. 217 alin. 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal din 1969, ambele cu aplicarea 33 lit. a Cod penal din 1969 și art. 99 și următoarele Cod penal din 1969 în infracțiunile de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b și alin. 3 lit. h Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale) și complicitate la distrugere prevăzută de 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 253 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal, art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 113 și urmat Cod penal și art. 5 Cod penal.
În baza art.114 raportat la art.115 alin.1 pct.1 lit.d Cod penal și art. 120 Cod penal cu aplicarea art. 129 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, a dispus luarea față de inculpatul R. L. a măsurii educative a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b și alin. 3 lit. h Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale) și complicitate la distrugere prevăzută de 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 253 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art. 38 alin. 1 Cod penal.
În baza art.121 alin.1 lit. a, b și d Cod penal, a impus inculpatului următoarele obligații, pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice:
- să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională;
- să nu depășească limita teritorială a județului C., fără acordul Serviciului de Probațiune C.;
- să se prezinte la S. de Probațiune C., la datele fixate de acesta.
În temeiul art.121 alin.3 Cod penal a dispus ca supravegherea executării obligațiilor impuse de instanță pe durata măsurii educative să se facă sub coordonarea Serviciului de Probațiune C..
A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a asistării zilnice, respectiv înlocuirea măsurii luate cu măsura internării într-un centru educativ.
A constatat că inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore la data de 14.03.2013.
În temeiul art. 19 Cod procedură penală, art. 23 alin. 2 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 cod civil și art. 1382 Cod civil, a obligat în solidar pe inculpații D. V., K. L., R. Janoș, R. Szilvester și R. L., ultimul în solidar și cu părțile responsabile civilmente R. A. și R. I., la plata către partea civilă S.C. R. S.A. a sumei de 4715,5 euro, în echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri civile – daune materiale pentru prejudiciul produs ca urmare a săvârșirii faptelor din datele de 04/05.03.2013 și 06/07.03.2013.
În temeiul art. 19 Cod procedură penală, art. 23 alin. 2 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil și art. 1382 Cod civil, a obligat în solidar pe inculpații M. A.-R., D. V., K. L., R. Janoș, R. Szilvester și R. L., ultimul în solidar și cu părțile responsabile civilmente R. A. și R. I., la plata către aceeași parte civilă a sumei de 3165,4 euro, în echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri civile – daune materiale pentru prejudiciul produs ca urmare a săvârșirii faptei din data de 12/13.03.2013.
În temeiul art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal a dispus confiscarea toporului cu muchia tăietoare de 10 cm, având lungimea cozii din lemn de 90 cm ridicat de la inculpatul R. Janos și aflat în camera de corpuri delicte a IPJ C..
Pentru a dispune în acest sens, J. S. G. a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Sf. G. nr. 820/P/2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților D. V., K. L., R. Janos, R. Szilvester și R. L. reținându-se că în noaptea de 04/05.03.2013, în baza unei înțelegeri prealabile, au tăiat și sustras 150 m cablu de telecomunicații aflat pe traseu de la stâlpi aflați în vecinătatea de vest a localității Telechia, rețea aflată în funcțiune, după care au extras cupru din învelișul de plastic pe care l-au vândut la centrul de colectare aparținând numitului V. A. contra sumei de 600 lei pe care au împărțit-o între ei, iar în noaptea de 06/07.03.2013 s-au deplasat în același loc de unde au tăiat și sustras 450 m cablu de telecomunicații, rețea ce nu se află în funcțiune, și, după ce au extras cuprul din cablu, l-au vândut la același centru de colectare contra sumei de 2400 lei.
În sarcina acelorași inculpați și a inculpatului M. A. – R. s-a reținut că în noaptea de 12/13.03.2012, au tăiat și sustras 700 m cablu de telecomunicații aflat pe traseul de stâlpi aflat în vecinătatea de vest a localității Telechia, rețea ce nu se afla în funcțiune.
De asemenea, s-a reținut că, prin faptele lor, inculpații au creat părții vătămate . prejudiciu total de aproximativ 7880,9 euro.
Situația de sus mai sus expusă a fost reținută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (filele 13-50 dosar urmărire penală), proces-verbal de conducere în teren (filele 51-58 dosar urmărire penală), proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare (fila 59 dosar urmărire penală), dovadă de ridicare (fila 70 dosar urmărire penală), declarațiile inculpaților (filele 104-139 dosar urmărire penală), caziere judiciare (filele 156-160 dosar urmărire penală).
La data de 07.04.2014, inculpații au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc conform procedurii abreviate, recunoscând comiterea faptelor în forma reținută în rechizitoriu precum și vinovăția.
Referitor la situația inculpatului R. L., minor la data săvârșirii faptei, s-a apreciat că față de prevederile art. 396 alin. 10, procedura simplificată a recunoașterii de vinovăție nu îi este aplicabilă și astfel s-a dispus efectuarea cercetării judecătorești cu privire la inculpat.
În cursul cercetării judecătorești, au fost audiați inculpații D. V., R. Janoș, K. L., M. A. – R., R. Szilvester și R. L. (filele 100-111), părțile responsabile civilmente R. A. și R. I. (filele 112-113), precum și martorii P. B., P. F. P., V. A. și B. C. (filele 161-162, 163-164, 188-193), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
De asemenea, prin adresa nr. 100/_ /12.06.2012 (filele 140-146), partea civilă . arătat că înțelege să formuleze plângere prealabilă împotriva inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal și totodată că și-a redus pretențiile civile la suma de 7880,9 euro.
La dosarul cauzei au fost depuse fișele de cazier judiciar ale inculpaților (filele 59-64), sentințele penale referitoare la inculpații D. V., K. L. și M. A. – R. (filele 147-155), precum și referatele de evaluare efectuate de S. de Probațiune C. (filele 97-98, 137-138, 173-182, 203-204, 222-233).
În urma analizei actelor si lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 04.03.2013, în jurul orei 22:30, după ce au consumat băuturi alcoolice, inculpații D. V., K. L., R. L., R. Szilvester și R. Janoș au hotărât să plece cu o căruță de la domiciliul celui din urmă către localitatea Telechia cu scopul de a sustrage cablu de telecomunicații de la rețeaua aparținând R., rețea care se afla în funcțiune. Ajungând la tronsonul de cablu telefonic situat la ieșirea din satul Telechia spre satul L., inculpatul K. L. a urcat pe stâlp și a tăiat cablul cu un topor, cablu care a fost tras și desprins de la rețea pe o distanță corespunzătoare a trei stâlpi de către ceilalți inculpați. Ulterior cei cinci inculpați au părăsit locul faptei, având cablul asupra lor și s-au deplasat pe un câmp în apropierea localității Surcea, unde au ars cablul. A doua zi dimineața inculpații au transportat cu o căruță cuprul rezultat în urma arderii cablului la un centrul de colectare a deșeurilor feroase din orașul C. și l-au valorificat martorului V. A. în schimbul sumei de 600 lei.
În data de 06.03.2013, în jurul orei 21:00, inculpații D. V., K. L., R. L., R. Szilvester și R. Janoș s-au deplasat din nou la ieșirea din satul Telechia spre satul L. cu scopul de a sustrage cablu telefonic. Și de această dată inculpatul K. L. s-a urcat pe stâlp și a tăiat cu toporul cablul pe o porțiune de 8 sau 9 stâlpi de la aceeași rețea de telecomunicații aparținând R. și care nu se mai afla în funcțiune, iar apoi ceilalți inculpați cu tras cablul de pe stâlpi, l-au secționat și încărcat în căruța cu care s-au deplasat la locul faptei. În continuare, inculpații au transportat cablul pe un câmp situat în apropierea localității Surcea, iar ziua următoare s-au deplasat la același centru de colectarea deșeurilor feroase, unde i-au predat martorului V. A. cantitatea de cupru rezultată în urma arderii cablului sustras, în schimbul căreia martorul le-a achitat suma de 2400 lei.
La data de 12.03.2013, în jurul orei 20:00, la domiciliul inculpatului R. Janoș au venit inculpații D. V., K. L., R. L., R. Szilvester și M. A.-R.. Aceștia au consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 22:30-23:00, când inculpatul R. Janoș le-a propus celorlalți coinculpați să se deplaseze împreună în localitatea Telechia pentru a sustrage fier vechi. Văzând că fierul pe care intenționau să-l sustragă nu se afla la locul indicat, inculpatului R. Janoș le-a făcut coinculpaților o nouă propunere, respectiv să sustragă cablu de telecomunicații, aceștia din urmă fiind de acord. De îndată ce au ajuns la rețeaua de telecomunicații situată la ieșirea din satul Telechia, inculpații M. A.-R. și K. L. au urcat pe stâlpii ce susțineau rețeaua de telefonie R., ce nu se afla în funcțiune, și au tăiat cablul cu topoarele. În continuare, inculpații D. V., R. Janoș, R. L. și R. Szilvester au desprins cablul de la rețea pe o porțiune de șase stâlpi, l-au secționat în bucăți mai mici și l-au încărcat în căruță, părăsind locul faptei. În timp ce se îndreptau spre locuințelor lor au fost surprinși de către organele de poliție, moment în care inculpații s-au speriat și au abandonat căruța în care era încărcat cablul sustras, fugind într-un cimitir din apropiere unde s-au ascuns pentru a nu fi prinși de către lucrătorii de poliție.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și al cercetării judecătorești.
Fiind audiați în legătură cu faptele reținute în sarcina lor, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor în forma reținută mai sus (inculpații D. V., K. L., R. L., R. Szilvester și R. Janoș susținând și participarea inculpatului M. A.-R. la primele două acte materiale ale infracțiunii, participare care însă nu a fost probată), declarațiile acestora (filele 100-111 dosar instanță, filele 104-139 dosar urmărire penală), coroborându-se cu cele mijloace de probă administrate în cauză.
În drept, fapta inculpaților D. V., Kalanyoș L., R. Janoș, R. Szilvester și R. L., care în noaptea de 04/05.03.2013 au sustras 150 m cablu de telecomunicații aflat pe traseul de stâlpii situat la ieșirea din localitatea Telechia spre satul L., rețea aflată în funcțiune; în noaptea de 06/07.03.2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au sustras 450 m cablu de telecomunicații aflat pe traseul de stâlpi situat în aceeași locație, rețea care nu se mai afla în funcțiune; în noaptea de 12/13.03.2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, însoțiți și de inculpatul M. A. R., au sustras 700 m cablu de telecomunicații aflat pe traseul de stâlpi situat în aceeași locație, rețea care ne se afla în funcțiune, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a și g, alin. 3 lit. h Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 ( 3 acte materiale) sau de art. 228 alin.1-art. 229 alin. 1 lit. b, alin. 3 lit. h Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale) și art. 77 lit. a Cod penal ( în forma în vigoare a infracțiunii nu a mai fost preluată circumstanța agravantă ,,de două sau mai multe persoane”, fiind însă incidentă în cauză circumstanța agravantă generală ,,săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună”).
Fapta inculpatului M. A.-R., care în noaptea de 12/13.03.2013, împreună cu inculpații D. V., Kalanyoș L., R. Janoș, R. Szilvester și R. L., a sustras 700 m cablu de telecomunicații aflat pe traseul de stâlpi situat în aceeași locație, rețea care ne se afla în funcțiune, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a și g, alin. 3 lit. h Cod penal din 1969 (art. 228 alin.1-art. 229 alin. 1 lit. b, alin. 3 lit. h Cod penal cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal).
De asemenea, fapta inculpatului Kalanyoș L., care în noaptea de 04/05.03.2013 a tăiat cu toporul cablu de telecomunicații aflat pe traseul de stâlpii situat la ieșirea din localitatea Telechia spre satul L., județul C., cablu care era integrat într-un sistem de comunicații aflat în funcțiune, provocând distrugerea rețelei și întreruperea furnizării de servicii către abonați, în timp ce inculpații D. V., R. Janoș, R. Szilvester și R. L. asigurau locul faptei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 (art. 253 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal).
Fapta inculpaților D. V., R. Janoș, R. Szilvester și R. L., care în noaptea de 04/05.03.2013, au asigurat supravegherea zonei, în timp ce inculpatul Kalanyoș L. a tăiat cu toporul cablu de telecomunicații aflat pe traseul de stâlpii situat la ieșirea din localitatea Telechia spre satul L., județul C., cablu care era integrat într-un sistem de comunicații aflat în funcțiune, provocând distrugerea rețelei și întreruperea furnizării de servicii către abonați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la distrugere prevăzută de art. 26 raportat la art. 217 alin. 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 (art. 48 raportat la art. 253 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal).
Având în vedere că inculpații D. V., R. Janoș, R. Szilvester și R. L. au acționat în calitate de complici concomitenți ai inculpatului Kalanyoș L., asigurând locul faptei pentru a-l informa pe cel din urmă dacă activitatea sa infracțională este sesizată și ulterior pentru a prelua cablul secționat și a-l desprinde de la rețea, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei de distrugere reținute în sarcina acestora din forma coautoratului în forma complicității.
Instanța a mai reținut că în privința inculpaților D. V., Kalanyoș L., R. Janoș, R. Szilvester și M. A.-R. sunt aplicabile și dispozițiile art. 75 alin. 1, lit. c Cod penal din 1969 (art. 77 lit. d Cod penal), având în vedere că faptele de furt calificat în formă continuată și distrugere, respectiv furt calificat în situația inculpatului M. A.-R., au fost comise împreună cu minorul R. L., iar în privința acestuia din urmă, întrucât avea vârsta de 17 ani la data săvârșirii faptei, sunt incidente prevederile art. 99 și următoarele Cod penal din 1969 sau art. 113 și următoarele Cod penal.
Totodată, raportat la prevederile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, în conformitate cu care pedepsele cu închisoarea aplicate în baza dispozițiilor Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității nu pot fi luate în considerare la stabilirea stării de recidivă potrivit dispozițiilor Codului penal, dar și la prevederile art. 38 alin. 1 lit. a Cp din 1969, potrivit cărora la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracțiunile săvârșite în timpul minorității și ținând cont de faptul că inculpatul M. A.-R. avea vârsta de 17 ani la data săvârșirii faptei pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, prin sentința penală nr. 53/2012 a Judecătoriei Târgu S., în raport de care s-a reținut starea de recidivă față de inculpat, instanța urmează a înlătura dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a din încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului M. A.-R..
Nu în ultimul rând, având în vedere că între data săvârșirii faptei de către inculpat și soluționarea definitivă a cauzei a intervenit o succesiune de legi penale, instanța a avut în vedere aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile, potrivit dispozițiilor art. 5 Cod penal.
Comparând limitele de pedeapsă prevăzute de cele două coduri, instanța a constatat că limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod penal în privința infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților sunt semnificativ mai reduse față de cele stabilite de vechea reglementare.
Astfel, infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a și g, alin. 3 lit. h Cod penal din 1969 este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 4 la 18 ani, în timp ce aceeași infracțiune prevăzută de art. 228 alin.1-art. 229 alin. 1 lit. b, alin. 3 lit. h Cod penal este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
În aceste condiții, chiar dacă potrivit legii noi este incidentă în cauză circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a Cod penal, legea penală mai favorabilă este în continuare noul Cod penal, întrucât maximul special la care s-a raportat instanța este de 12 ani, conform art. 78 Cod penal, râmând oricum inferior maximului special din legea veche.
De asemenea, noul Cod penal nu mai incriminează ca variantă agravantă distrugerea al cărui obiect material îl reprezintă echipamentele și instalațiile de telecomunicații, în acest caz fiind reținută forma tip a infracțiunii sancționată cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, față de reglementare corespondentă vechiul Cod penal ( închisoare de la 1 la 10 ani).
Instanța a considerat însă că raportat la modalitatea de săvârșire a faptei și la gravitatea rezultatului produs (întreruperea furnizării de servicii de telecomunicații abonaților . se justifică alegerea pedepsei amenzii penale, din aceste date rezultând gradul de pericol social mai ridicat al faptei care justifică alegerea pedepsei închisorii.
Sub același aspect, instanța a mai reținut că potrivit noului Cod penal pentru infracțiunea distrugere acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, condiție îndeplinită în cauză, întrucât prin adresa nr. 100/_ /12.06.2014 (filele 141-141 dosar instanță) persoana vătămată . arătat că înțelege să formuleze plângere prealabilă pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută și pedepsită de art. 253 alin.1 Cod penal împotriva inculpaților.
Totodată, având în vedere necesitatea aplicării globale a legii penale mai favorabile, instanța a avut în vedere și alte prevederi legale, în special cele privind formele pluralității de infracțiuni.
Prin urmare, analizând dispozițiile legale privind concursului de infracțiuni prezente în cele două coduri (incidente în cazul inculpaților D. V., R. Janoș, R. Szilvester și R. L.), instanța a reținut că, deși tratamentul sancționator prevăzut de vechiul Cod penal nu presupune aplicarea unui spor de pedeapsă în mod obligatoriu, față de limitele de pedeapsă vădit mai reduse ale infracțiunilor de furt calificat și distrugere prevăzute noua reglementare, chiar prin adăugarea unui spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse ce urmează a fi stabilite în cauză, pedeapsă rezultată la care s-ar ajunge prin aplicarea dispozițiilor concursului de infracțiuni potrivit noului Cod penal este semnificativ mai redusă față de cea rezultată ca urmare a aplicării reglementării corespondente din vechiul cod.
Mai mult, în privința inculpatului R. L., minor la data săvârșirii faptei, este în mod evident mai favorabil actualul cod, potrivit căruia față de minori nu pot fi dispuse pedepse ci doar măsuri educative, în condițiile în care instanța ar urma să se orienteze în procesul de individualizare judiciară către o măsură educativă neprivativă de libertate.
Cu toate acestea, în cazul inculpatului Kalanyoș L., instanța a constatat că raportat la condamnările suferite anterior săvârșirii faptei, precum și la tratamentul special al revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, care presupune aplicarea cumulul aritmetic între pedepsele stabilite pentru infracțiunile anteriore și pedepsele ce urmează a fi aplicate prin prezenta, iar apoi contopirea pedepselor astfel rezultate conform tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, vechiul Cod penal constituie legea penală mai favorabilă.
Pe cale de consecință, în raport de considerentele expuse mai sus, instanța a admis schimbarea de încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților D. V., M. A.-R., R. Janoș, R. Szilvester și R. L. în sensul în care a fost pusă în discuția părților și a respins schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului Kalanyoș L..
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților D. V., M. A.-R., R. Janoș, R. Szilvester și Kalanyoș L., respectiv la alegerea măsurii educative luată față de inculpatul R. L., instanța a avut în vedere împrejurările și modalitățile de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite (faptele au fost comise pe timp de noapte, de către cinci și, respectiv șase persoane împreună, în cazul inculpaților D. V., R. L., R. Janoș, R. Szilvester și Kalanyoș L. fiind vorba de trei acte materiale comise în baza unei rezoluții infracționale unice), starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunilor (distrugerea rețelei de comunicații electronice aflată pe tronsonul Telechia-L. pe o distanță de 1300 m, întreruperea furnizării serviciilor de comunicații către abonații R., diminuarea patrimoniului persoanei vătămate și cauzarea unui prejudiciu în cuantum de 7880,9 euro), motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit (obținerea de venituri ilicite), natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale (din examinarea fișelor de cazier, precum și a sentințelor depuse la dosarul cauzei rezultă că inculpații K. L. și D. V. au săvârșit faptele în stare de recidivă în termenele de încercare ale suspendării condiționate sau sub supraveghere dispuse pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat având ca obiect material cablu de telecomunicații și, respectiv, fier vechi), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (inculpații au recunoscut încă de la început faptele comise, au colaborat cu organele judiciare, au manifestat interes față de desfășurarea procesului penal, prezentându-se la chemarea organelor de urmărire penală și la termenele acordate în cursul judecății, arătând disponibilitate în privința acoperirii prejudiciului cauzat persoanei vătămate, pe care l-au recunoscut integral), nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpaților.
Sub acest ultim aspect, instanța a avut în vedere referatele de evaluare întocmite în cauză din cuprinsul cărora rezultă că inculpatul D. V. provine dintr-o familie legal constituită, însă de-a lungul timpului nu a beneficiat de un climat familial prielnic, fiind crescut de bunicii materni și având doar legături sporadice cu părinții și fratele, a absolvit doar patru clase ale cursului primar, se bucură de o bună stare de sănătate fizică și psihică și-a asumat responsabilitatea față de fapte pe care le regretă; inculpatul K. L. trăiește în concubinaj, având un copil, este o persoană cu o situație materială precară, având ambii părinți deținuți în Penitenciarul C., are patru clase, fiind analfabet, se întreține cu banii obținuți din munci sezoniere, a săvârșit faptele pe fondul insuficienței resurselor financiare și a consumului de alcool; inculpatul R. Janoș provine dintr-o familie organizată cu un nivel socio-economic și cultural redus, locuiește în prezent cu soția sa și cei patru copii, nu consumă băuturi alcoolice decât ocazional, a absolvit patru clase, fiind analfabet, nu are probleme în ceea ce privește starea sănătății fizice sau psihice, a fost sancționat administrativ în două rânduri pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat; inculpatul R. Silveszter provine dintr-o familie organizată cu un nivel socio-economic, locuiește împreună cu concubina și cei doi copii, nu are probleme în ceea ce privește starea sănătății fizice sau psihice, are o situație materială precară, își asigură existența prestând munci ocazionale sezoniere cu precădere în domeniul agricol, nu prezintă dependență față de alcool, a fost sancționat administrativ în două rânduri cu amendă pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, inculpatul M. A.-R. trăiește în relație de uniune consensuală cu K. J. într-un imobil care oferă condiții locative destul de modeste, având în întreținere un copil în vârstă de 2 ani și 4 luni, a fost crescut de tată și de bunica pe linie maternă, nu consumă decât ocazional băuturi alcoolice, și-a asumat responsabilitatea față de fapta comisă; inculpatul R. L. face parte dintr-o familie organizată cu un nivel socio-economic și cultural scăzut, trăiește într-o relație de concubinaj din care a rezultat un copil, are o situație materială precară, nu prezintă dependență față de alcool, se întreține cu venituri obținute din munci ocazionale sezoniere, a absolvit patru clase, fiind analfabet, a fost sancționat administrativ în două rânduri pentru săvârșirea infracțiunilor de raport sexual cu o minoră și, respectiv, furt calificat. Conform aceluiași referat de evaluare, se consideră oportună luarea față de inculpat, minor la data săvârșirii faptei, a măsurii educative a consemnării la sfârșit de săptămână cu scopul de a evita contactul cu prieteni din comunitate care ar avea o influență negativă asupra lui și implicare în mod activ a inculpatului în creșterea copilului, precum și impunerea în sarcina acestuia a obligației de a se prezenta la S. de Probațiune C. la datele fixate de acesta.
De asemenea, instanța a mai avut în vedere că inculpații D. V., M. A.-R., R. Janoș, R. Szilvester și Kalanyoș L. au săvârșit faptele împreună cu un minor, iar la comiterea infracțiunii de distrugere, inculpații R. L., D. V., M. A.-R., R. Janoș, R. Szilvester au acționat în calitate de complici.
Instanța a mai reținut la individualizarea judiciară a pedepsei că inculpaților D. V., M. A.-R., R. Janoș, R. Szilvester și Kalanyoș L. le este aplicabilă cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. art. 396 alin. 10 raportat la art. 374 alin 4 Noul Cod procedură penală, întrucât aceștia au recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței și, deși în cauză s-a dispus efectuarea cercetării judecătorești cu privire la inculpatul minor la data săvârșirii faptei, R. L., instanța a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în rechizitoriu și recunoscută de inculpați, motiv pentru care a redus cu o treime limitele pedepselor prevăzute de lege.
În raport cu toate aceste criterii, instanța a dispus în conformitate cu cele menționate anterior.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel în termenul legal P. de pe lângă J. S. G., precum și inculpații D. V., K. L., M. A. R..
În apelul formulat, Ministerul Public a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul modalității de stabilire a pedepsei pentru inculpatul K. L., cu privire la cuantumul pedepselor stabilite pentru inculpații D. V., K. Lorannd, M. A. R., R. Janos și R. Szilvester, precum și cu privire la individualizarea judiciară a măsurii educative aplicate inculpatului minor R. L..
În apelurile declarate, inculpații D. V., K. L. și M. A. R. au criticat sentința penală pronunțată de către J. S. G. relativ la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, apreciind că acestea sunt mult prea aspre.
În calea de atac a apelului nu au fost administrate alte mijloace de probă.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor invocate, luând în considerare și principiile enunțate în art.417 și art.418 din Codul de procedură penală, C. de A. reține următoarele.
În primul rând, instanța de apel constată că J. S. G. a reținut în mod corespunzător starea de fapt, aceasta rezultând din materialul probatoriu administrat în cauză în cursul urmăririi penale, cât și din actele de cercetare judecătorească îndeplinite.
De altfel, se constată că inculpații au recunoscut starea de fapt cu care a fost sesizată instanța, judecătorul fondului aplicând în mod corect dispozițiile art.396 alin.10 din Codul de procedură penală cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime în cazul inculpaților majori la data comiterii faptelor penale.
Relativ la încadrarea juridică a infracțiunilor, C. constată că prima instanță a dat eficiență dispozițiilor privind principiul legii penale mai favorabile, principiu care a fost aplicat în mod global pentru fiecare inculpat în conformitate cu dispozițiile Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale.
Din această perspectivă, hotărârea Judecătoriei S. G. este legală instanța de control judiciar urmând a menține cele dispuse prin sentința penală menționată relativ la aceste aspecte.
În ceea ce privește individualizare judiciară a pedepselor stabilite, se remarcă împrejurarea că judecătorul fondului a aplicat în mod corespunzător dispozițiile art.72 din Codul penal din 1969 (pentru inculpatul K. L.), respectiv a art.74 din Codul penal actual pentru ceilalți inculpați.
Astfel, se remarcă faptul că pedepsele dispuse pentru fiecare inculpat în parte se situează peste minimul prevăzut de lege, stabilit în urma aplicării dispozițiilor art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, acestea reflectând atât aspectele desprinse din modalitatea de comitere a infracțiunilor, repetabilitatea acestora, gradul de pericol social, precum și elementele care caracterizează persoana inculpaților.
Relativ la aceste aspecte, se constată că în cauză s-a dat eficiență aspectului că inculpații nu sunt la primul impact cu legea penală conform fișelor de cazier judiciar, împrejurării că în repetate rânduri aceștia au comis faptele cu caracter penal (astfel după cum rezultă din datele cauzei), circumstanțelor agravante prevăzute de art.77 lit.a și d din Codul penal (art.75 lit.c din Codul penal din 1969 pentru inculpatul K. L.), precum și aspectelor care sunt evidențiate în referatele de evaluare întocmite de către S. de Probațiune.
Luând în considerare și criteriile de individualizare judiciară prevăzute în Codul penal, instanța de apel consideră corect stabilit cuantumul pedepselor pentru fiecare inculpat, acesta contribuind la atingerea scopului preventiv-educativ.
În ceea ce privește măsura educativă dispusă față de R. L., respectiv cea a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni (maximul prevăzut de lege), conform art.120 din Codul penal, se remarcă faptul că aceasta contribuie la reeducarea minorului prin măsurile de supraveghere impuse conform art.121 alin.1 lit.a, b, e din Codul penal, în raport și de contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, neimpunându-se, din această perspectivă, dispunerea măsurii educative a internării într-un centru de educativ, conform art.124 din Codul penal.
În acest context, se remarcă faptul că prin căile de atac promovate inculpații D. V., K. L. și M. A. R. au solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor, pe care le consideră mult prea aspre având în vedere atitudinea procesuală manifestată, precum și elementele de ordin personal ale fiecăruia.
Luând în considerare aspectele enunțate anterior în legătură cu modalitatea de stabilire a pedepselor, C. de A. apreciază ca nefondate apelurile declarate în cauză de către cei trei inculpați, motiv pentru care acestea vor fi respinse.
Relativ la critica adusă de către Ministerul Public cu privire la inculpatul K. L., se constată că aceasta este fondată doar în ceea ce privește primul aspect, prin hotărârea atacată fiind stabilită în mod greșit pedeapsa rezultantă. Astfel, în urma revocării beneficiului suspendării condiționate aplicată prin sentința penală nr.92/2012 a Judecătoriei Târgu S., precum și al anulării suspendării sub supraveghere din sentința penală nr.53/2012 a aceleiași instanțe, pedepsele rezultate în urma contopirii pedepselor din cele două sentințe trebuiau adăugate la cele stabilite pentru noile fapte deduse judecății, rezultând astfel pedepsele de 6 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, 4 ani și 6 luni închisoare, care urmau a fi contopite în conformitate cu dispozițiile art.33 lit.a, art.34 lit.b din Codul penal din 1969, rezultând în final o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare, conform dispozițiile Deciziei nr.42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În aceste condiții, se remarcă faptul că în mod eronat judecătorul fondului a stabilit inițial ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere pentru pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru ca imediat să dispună revocarea beneficiului acestei suspendări, pentru ca în final să adauge pedepsele indicate anterior la cele stabilite pentru noile fapte deduse judecății.
Pentru aceste motive, din sentința penală nr.134 din 21 octombrie 2014 a Judecătoriei S. G. vor fi înlăturate prevederile art.861, art. 862, art. 863 și art. 864 din Codul penal din 1969, precum și dispozițiile art.71 alin.1 și 2 din Codul penal din 1969, cu referire la art.64 lit.a (teza a II-a), b din Codul penal din 1969 și ale art.71 alin.5 din Codul penal din 1969, cu privire la art.64 lit.a (teza a II-a), b din Codul penal din 1969 relativ la inculpatul K. L..
Va fi adăugată pedeapsa de 3 ani și 6 luni rezultată în urma contopirii pedepselor dispuse prin sentințele penale nr.53/2012 a Judecătoriei Târgu S. și nr.92/2012 a Judecătoriei Târgu S., la pedepsele stabilite prin sentința penală pentru faptele deduse judecății în prezenta cauză, rezultând pedepsele de 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani și 6 luni închisoare, care în baza art.33 lit.a din Codul penal din 1969, art.34 lit.b din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din Codul penal, vor fi contopite în pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 alin.1, 2 din Codul penal din 1969 se va interzice inculpatului K. L., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a (teza a II-a), b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
Astfel, în raport de toate aspectele menționate, hotărârea primei instanțe va fi desființată doar în ceea ce privește modalitatea de stabilire a pedepsei pentru inculpatul K. L., celelalte dispoziții urmând a fi menținute.
Corelativ, în conformitate cu dispozițiile art.275 alin.2, 3 din Codul de procedură penală inculpații D. V. și M. A. R. vor fi obligați la câte 500 lei cheltuieli judiciare, iar inculpatul K. L. va fi obligat la 450 lei cheltuieli judiciare, sumele menționate incluzând și onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
În ceea ce privește onorariul interpretului de limba maghiară desemnat pentru inculpați, onorariul acestuia în cuantum de 175 lei va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, ADMITE apelul formulat de P. de pe lângă J. S. G., împotriva sentinței penale nr.134 din 21 octombrie 2014 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o desființează sub aspectul modalității stabilirii pedepsei pentru inculpatul K. L..
Rejudecând în aceste limite, înlătură din cuprinsul sentinței dispozițiile art.861, art. 862, art. 863 și art. 864 din Codul penal din 1969, precum și dispozițiile art.71 alin.1 și 2 din Codul penal din 1969, cu referire la art.64 lit.a (teza a II-a), b din Codul penal din 1969 și ale art.71 alin.5 din Codul penal din 1969, cu privire la art.64 lit.a (teza a II-a), b din Codul penal din 1969 cu referire la inculpatul K. L..
Adaugă pedeapsa de 3 ani și 6 luni rezultată în urma contopirii pedepselor dispuse prin sentințele penale nr.53/2012 a Judecătoriei Târgu S. și nr.92/2012 a Judecătoriei Târgu S., la pedepsele stabilite prin sentința penală pentru faptele deduse judecății în prezenta cauză, rezultând pedepsele de 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a din Codul penal din 1969, art.34 lit.b din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din Codul penal, contopește pedepsele menționate în pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 alin.1, 2 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului K. L., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a (teza a II-a), b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
Menține restul dispozițiilor din sentința penală apelată.
II. Respinge apelurile declarate de către inculpații D. V., K. L., M. A. R. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.272 alin.1, art.275 alin.6 din Codul de procedură penală, onorariul în cuantum de 175 de lei al interpretului de limbă maghiară Kilyen I. E. rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu se include în cheltuielile judiciare.
În baza art.275 alin.2, 3 din Codul de procedură penală, obligă inculpații D. V. și M. A. R. la câte 500 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul K. L. la 450 cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 februarie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. D. R. C. D.
GREFIER,
C. G.
Red.R.C.D./10.03.2015
Dact.C.Gh./11.03.2015
2 ex.
Jud fond/B. C. M.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|








