Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 155/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-11-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 155/C Dosar nr._
Ședința publică din data 14 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CFJC2:
PREȘEDINTE: C. C. G.
Grefier: D. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror R. V. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatorul G. S. împotriva încheierii de ședință din data de 10 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 14.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpat G. S., în stare de deținere în penitenciarul C. asistat de avocat F. M..
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Avocat F. M. depune la dosar un memoriu formulat de inculpatul G. S. care solicită a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
Întrebate fiind părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat F. M., pentru contestatorul inculpat G. S., susține contestația astfel cum a fost formulată solicitând admiterea acesteia, desființarea încheierii atacate, iar în cadrul rejudecării să se dispună în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. În opinia sa a fost depășit termenul rezonabil, inculpatul este arestat din luna ianuarie a anului 2014 în condițiile în care faptele au fost comise în anul 2011 iar inculpatul nu a fost supus unei măsuri preventive. La aprecierea gradului de pericol social trebuie avute în vedere și împrejurări legate de situația familială a inculpatului a cărui bunică este paralizată, iar de îngrijirea acesteia se ocupă mama inculpatului care nu realizează venituri.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea contestației formulate apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 242 Cod procedură penală pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv. Instanța de fond în mod corect a apreciat că o altă măsură preventivă nu ar fi suficientă raportat la numărul infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, aria activității infracționale cu implicații transfrontaliere, precum și impactul faptelor asupra societății. Termenul rezonabil la care a făcut referire apărătorul inculpatului trebuie raportat și la complexitatea cauzei dată de numărul inculpaților și multitudinea infracțiunilor pentru care sunt cercetați. De asemenea apreciază că la acest moment procesual nu ar fi oportună înlocuirea măsurii arestului preventiv întrucât cauza se află la debutul cercetării judecătorești și există riscul influențării victimelor și martorilor și așa vulnerabili. Pentru toate aceste considerente apreciază că se impune judecarea inculpatului în stare de arest preventiv sens în care solicită respingerea contestației.
În replică, avocat F. M., cere a se avea în vedere și rolul inculpatului în activitatea infracțională respectiv împrejurarea că acesta a fost doar un șofer care executa ordinele date de ceilalți membri ai așa zisei grupări.
Contestatorul inculpat G. S., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate întrucât nu va influența martorii din prezenta cauză și nici părțile vătămate. Menționează că este arestat preventiv de 10 luni, nu are antecedente penale și are probleme familiale în sensul că bunica sa este imobilizată la pat, iar mama sa nu realizează venituri.
CURTEA
Constată că prin încheierea din data de 10.11.2014 a Tribunalului C., printre altele s-a dispus ca în baza art. 242 alin. 2, 5 Cod procedură penală respingerea ca neîntemeiată a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, formulată de inculpatul G. S..
Pentru a pronunța această soluție referitor la cererea de înlocuire formulată de inculpatul G. S., instanța de fond a reținut că potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond apreciază că ar fi întrunite, în cauză, condițiile de luare a măsurii preventive a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, însă o măsură preventivă mai ușoară nu ar fi suficientă, în vederea atingerii scopului prev. de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Sub acest aspect, având în vedere și criteriile orientative enumerate de legiuitor în cuprinsul art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, instanța de fond apreciază că natura și gravitatea infracțiunilor presupus a fi comise, consecințele acestor fapte penale, numărul persoanelor presupus a fi implicate în activitatea infracțională cercetată, precum și al victimelor acestora, aria activității infracționale cu implicații transfrontaliere, precum și impactul faptelor reținute în sarcina inculpatului, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice în continuare detenția provizorie, evidențiind pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pericol care încă nu s-a diminuat.
Apoi, întrucât faza de judecată se află într-un stadiu incipient, nefiind administrată nicio probă până în prezent, se apreciază că există, în acest moment procesual, motivul fundamental expus de Curtea de la Strasbourg în jurisprudența sa, relativ la riscul influențării celorlalte părți sau a martorilor (cauza Letellier împotriva Franței, cauza I. contra Ungariei, W. contra Elveției) raportat la împrejurările concrete ale cauzei – inculpații cunoscând datele de contact ale celor mai multe părți și presupuse victime. Astfel cum s-a mai precizat, Curtea Europeană însăși admite că, în cauzele care implică un număr mare de inculpați, riscul ca eliberarea unui deținut să exercite o presiune asupra martorilor sau să obstrucționeze în alt fel procedura este adesea deosebit de mare (cauza Osuch împotriva Poloniei din 14 noiembrie 2006). Față de aceste aspecte, în această etapă se apreciază că se impune menținerea arestării preventive față de inculpatul G. S., nefiind suficientă măsura controlului judiciar sau o altă măsură preventivă mai ușoară.
Cu privire la durata petrecută de inculpat în stare de arest preventiv, în lumina jurisprudenței C.E.D.O., se constată că rezonabilitatea termenului trebuie apreciată in concreto, raportat la complexitatea cauzei, precum și atitudinea organului judiciar și a inculpatului însuși, criterii care, în speță, nu justifică concluzia depășirii unei durate rezonabile a arestului preventiv.
Măsura preventivă luată față de inculpat trebuie menținută în vederea atingerii scopului prev. de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care, astfel cum s-a menționat, cercetarea judecătorească nu a fost demarată încă, nefiind audiați nici părțile, nici martorii pe ale căror declarații se întemeiază acuzația.
Pe baza acestor considerente, în baza art. 242 alin. 2, 5 Cod procedură penală, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive formulate de inculpatul G. S..
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație inculpatul G. S., care susține că se impune în principal revocarea măsurii arestării preventive și în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, deoarece a fost depășit termenul rezonabil pentru menținerea acestei măsuri. Se susține că inculpatul este arestat din luna ianuarie a anului 2014 în condițiile în care faptele au fost comise în anul 2011, iar inculpatul nu a fost supus unei măsuri preventive. Se arată că la aprecierea gradului de pericol social trebuie avute în vedere și împrejurări legate de situația familială a inculpatului a cărui bunică este paralizată, iar de îngrijirea ei se ocupă mama inculpatului, care nu realizează venituri.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea va dispune respingerea contestației formulate, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 242 Cod procedură penală, pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv.
Deși legea nu prevede limitarea numărului de cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive, acestea nu pot fi admise dacă au fost respinse în mod repetat și nu au intervenit modificări cu privire la temeiurile de fapt și de drept care au justificat menținerea în continuare a măsurii arestării preventive. În cauză, deși instanța a pus în discuție menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului cu puțin timp în urmă, reținând că sunt întrunite condițiile pentru această măsură, inculpatul a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, în care invocă aceleași temeiuri ca cele invocate anterior. Încheierea instanței de fond, de menținere a măsurii arestării preventive, a rămas definitivă, prin respingerea contestației. Nu a intervenit nicio modificare în situația de fapt sau în situația personală a inculpatului, care să justifice o altă soluție.
Față de gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul G. S., și față de situația vulnerabilă a persoanelor care trebuie audiate în cauză, victimele infracțiunilor de trafic de persoane sau martori vulnerabili, nu se justifică punerea în libertate a inculpatului din starea de arest preventiv. Chiar dacă s-ar dispune arestul la domiciliu al inculpatului, această măsură nu ar fi aptă să asigure o bună desfășurare a procesului penal, deoarece în cadrul acestei măsuri inculpatul poate părăsi locuința, pentru procurarea mijloacelor de existență. Or, o astfel de măsură ar putea fi percepută de victime ca o presiune asupra lor, fapt ce le-ar putea influența în declarațiile lor.
Situația familială a inculpatului nu poate constitui un motiv suficient pentru admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, deoarece în acest caz primează pericolul social al infracțiunii și pericolul pentru buna desfășurare a procesului penal, pe care l-ar constitui lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment.
Cauza se află la debutul cercetării judecătorești și există riscul influențării victimelor și martorilor vulnerabili, fapt ce impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În ce privește susținerea inculpatului, că în cauză ar fi fost depășită durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, Curtea constată că nu este justificată o astfel de susținere. La stabilirea duratei termenului rezonabil de menținere a măsurii arestării preventive, Curtea va ține cont de gradul de complexitate a cauzei, de numărul persoanelor implicate și de comportamentul organelor judiciare. Or, față de gradul destul de complex al prezentei cauze, care are ca obiect infracțiuni de trafic de persoane, trafic de minori, transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, dobândirea de bunuri cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, disimularea adevăratei naturi a provenienței bunurilor, prevăzute de art. 210 Cod penal, art. 2011 Cod penal și de Legea nr. 656/2002, precum și față de numărul mare de inculpați și de victime implicate în cauză, nu sunt întrunite condițiile depășirii termenului rezonabil de soluționare a cauzei. De asemenea, având în vedere desfășurarea cu regularitate a urmăririi penale, nu se poate susține că în cauză ar fi existat perioade de inactivitate a acestora, care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 203 alin. 5 și art. 206 alin. 3 și 5 Cod procedură penală respinge contestația formulată de inculpatul G. S. împotriva încheierii de ședință din 10.11.2014 a Tribunalului C., dată în dosarul nr._ 14, pe care o menține.
În temeiul art. 272 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 de lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 100 de lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. C. G. D. B.
Red. C.C.G./3.12.2014
Dact. B.D./4.12.2014
Jud. fond M.D. C.
- 2 exemplare -
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 591/2014. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 149/2015. Curtea de... → |
|---|
