Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 143/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-10-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 143/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 24 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CFJC5:
PREȘEDINTE – A. D.
Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. I. – din cadrul Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – D. - S. T. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – D. - S. T. B. împotriva încheierii de ședință din 21.10.2014 a Tribunalului B., în dosarul nr._ 14.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, susținerile, întrebările și răspunsurile părților prezente, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul inculpat O. C., în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărător ales, avocat Mârză R..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Întrebații fiind, apărătorul ales al intimatului inculpat și reprezentantul Ministerului Public arată că nu sunt cereri, chestiuni prealabile de formulat.
Nefiind cereri, chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, în conformitate cu dispozițiile art. 388 Cod procedură penală acordă cuvântul asupra contestației formulată în cauză.
Reprezentatul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de D.- S. T. B. și pe fond să se dispună respingerea cereri de înlocuire de către inculpatul O. C., pentru următoare motive:
Când prima instanță când a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar a avut în vedere faptul că inculpatul O. C. prezintă suficiente garanții pentru a aprecia că plasat sub puterea unei alte măsurii preventive poate fi îndeplinit scopul prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Apreciază că această mențiune din hotărârea primei instanțe nu are nicio acoperire raportat la actele de la dosar. Face această afirmație având următoare argumente:
Inculpatul O. C. a comis faptele, pentru care este trimis în judecată, în stare de recidivă, de asemenea, la momentul la care comise aceste fapte plecase din România, deși era sub puterea unei alte măsuri preventive, într-un alt dosar penal, respectiv obligația de a nu părăsi țara. Acel dosar în acest moment se află, în apel, pe rolul Curții de Apel B., inculpatul O. fiind condamnat, în primă instanță, pentru infracțiunile de șantaj, lipsire de libertate.
Precizează că faptele din în prezenta cauză sunt comise în timp ce s-a sustras de sub puterea măsurii obligării de a nu părăsi țara, acesta nu s-a prezenta la procesul care îl avea timp de 1 ani și jumătate, iar infracțiunea se comise, raportat la alte fapte comise anterior, în stare de recidivă . Când a fost audiat pe motivele cererii de înlocuire, inculpatul a arătat că s-a sustras de vechea măsură ( obligarea de a nu părăsi țara) pentru că nu-și găsea de lucru în România și a trebuit să plece pentru a-și obține cele necesare traiului. Acum prima instanța spune că trebuie lăsat în libertate inculpatul pentru că trebuie să-și întrețină familia. Apreciază că există o contradicție în depozițiile inculpatului pe de o parte susține că a plecat din România pentru că nu-și găsea de lucru, iar acum „ peste noapte” își va găsi de lucru și va putea să-și asigure cele necesare traiului.
Un alt aspect, în această cauză în care este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și constituirea unui grup infracțional organizat, proces în care nu s-a început cercetarea judecătorească și nu au fost audiată partea vătămată și martorii (care în alt dosar de pe rolul Tribunalului pentru Minori și Familie B. au calitatea de părți vătămate).
În această cauză s-a emis mandat de arestare preventivă în lipsă, deci inculpatul este pus sub măsura controlului judiciar în condițiile în care a comis faptele în stare de recidivă și pe care le-a comis o parte în România și o parte în Italia și plus că în acel moment acționa asupra lui o măsură, respectiv obligația de a nu părăsi țara.
Instanța de fond constată după trei luni de arest preventiv, fără a proceda la audierea nici unei persoane, că inculpatul oferă garanții procesuale. În opinia sa, apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 teza II Cod procedură penală cu privire la criteriile oferite de legiuitor pentru a se aprecia dacă lăsarea în libertate prezintă o stare de pericol pentru ordinea publică, ori în privința inculpatului O. C. apreciază că toate criteriile de la art. 223 sunt îndeplinite, deși Codul de procedură penală nu cere îndeplinirea cumulativă a criteriilor enunțate de către legiuitor.
Față de aceste considerente și având în vedere că în această cauză nu s-a început cercetarea judecătorească, solicită admiterea contestației și respingerea cererii de înlocuire formulată de inculpat.
Avocat Mârză R., având cuvântul pentru intimatul inculpat O. C., solicită respingerea contestație formulată de către parchet și pe cale de consecință să se admită cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
În ceea ce privește încheierea din 21 octombrie 2014, apreciază că Tribunalul B., care va judeca cauza pe fond, a apreciat în mod corect materialul probator aflat la dosarul cauzei, precum și declarația dată de inculpat în fața instanței cu privire la cererea de înlocuire formulată.
Arată că reprezentatul parchetului, la acest termen de judecată, a criticat această încheiere sub aspectul reținerii de către tribunal a faptului că inculpatul prezinte suficiente garanții pe care instanța le-a avut în vedere când a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu controlul judiciar. În ceea ce privește aceste garanții, față de situația inculpatului, nu știe la ce garanții s-ar aștepta reprezentatul parchetului cu excepția celora care inculpatul le-a susținut foarte ferm în fața instanței de fond, în sensul că și-a făcut mea culpa și a recunoscut faptul că a greșit în momentul în care a încălcat măsura obligării de a nu părăsi țara, măsură dată într-un alt dosar, precum și faptul că a spus că este adevărat că ar fi trebuit să rămân în țară nu să fi plecat în străinătate. Un alt aspect, nu lipsit de importată, este minorul pe care acesta îl are în întreținere, minor care la acest moment este exclusiv în grija bunici materne care se descurcă cu o pensie.
S-a susținut în fața instanței de către reprezentatul Ministerului Public că inculpatul a declarat în 21 octombrie 2014 că „s-a sustras”, acest lucru nu este adevărat și se poate verifica, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei, precum nici faptul că „nu-mi găseam de lucru în țară”, apărarea nu își amintește să fi declarat așa ceva.
Este adevărat că aceste fapte pentru care urmează să fie cercetat sunt săvârșite în stare de recidivă, de asemenea estre foarte adevărat că mandatul de arestare preventivă din 30.06.2014 a fost dat în lipsă de către Tribunalul pentru Minori și Familie B., dar de nicăieri nu rezultă că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, nu există nicio dovadă la dosar din care să rezulte că datorită sustragerii a întârziat actul de justiție. Ceea ce se omite, cu intenție, a se spune este faptul că deși se afla în străinătate odată ce a aflat de emiterea mandatului de arestare pe numele său, respectiv în data de 31 iunie 2014, a venit în țară și în data de 7 iulie 2014 s-a predat la Arestul IPJ B., în acest sens este anexată o adeverință la cererea de înlocuire formulată, adeverință care atestă această situație de fapt. Dacă inculpatul nu a fi dorit să-și demonstreze nevinovăția din acest dosar, în condițiile în care se bucura de o stare de libertate mai mult sau mai puțin limitată, nu s-ar fi predat.
În celălalt dosar, care se află pe rolul Curții de Apel B., în rejudecare, casat cu trimitere de către Î. C. de Casație și Justiție pentru încălcarea dreptului la apărare a inculpatului O. și nu numai, toți inculpați sunt judecați în stare de libertate, cu excepția celor care sunt sub imperiul unui alt mandat de arestare.
În ceea ce privește această cauză, se reține în cuprinsul încheierii că partea vătămată T. T. a dat o declarație în fața Comisiei rogatorii în Italia, declarație asupra căreia revine, declarație din care reies date cu privire la persoana inculpatului pentru că aceștia erau iubiți. Precizează că în cursul acestei toamne partea vătămată a venit în țară și s-a prezentat la Tribunalul B. pentru a da o declarație pentru a lămuri situația, însă neexistând temei de drept, cauza fiind în cameră preliminată, aceasta nu a putut fi audiată.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional în vedere săvârșirii infracțiuni de trafic de persoane, însă a se avea în vedere că nici o altă persoană, cu excepția părți vătămate T. T., atât în prezentul dosar cât și în dosarul de pe rolul Tribunalului pentru Minori și Familie, nu declară că a fost traficată de O. C. . Pe de altă parte niciun inculpat din acel dosar, o parte din acei inculpați sunt judecați în stare de libertate, nu fac afirmația că ar fi traficat-o pe T., nici o altă martoră din acel dosar nu a declarat că T. T. a fost traficată de O. sau de alți, deci grupul nu este dovedit. În ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane, a se avea în vedere faptul că este vorba de o singură persoană care nu este traficată, ci este iubita inculpatului și de comun acord au hotărât să obțină niște venituri pentru aș face un viitor împreună, aspect care este lămurit în declarația olografă dată de partea vătămată în fața unui avocat din Italia în mai 2014, nu cea dată în fața D., declarație pe care și-o asumă doar parțial.
Pentru aceste considerente, solicită a se reanaliza probele de la dosar, având în vedere că inculpatul regretă toate cele întâmplate, precum și că a săvârșit o infracțiune în stare de recidivă, dar la acest moment timpul petrecut în arest și-a pus amprenta și a conștientizat că orice măsură care va fi impusă de către instanță va trebui să o respectate cu strictețe. În cuprinsul încheierii din data de 21 octombrie 2014 sunt o . obligații pe care inculpatul le va respecta în tocmai. A se avea în vedere faptul că inculpatul are un băiețel minor, iar mama copilului nu este în țară, fiind crescut de bunică și sigur are nevoie de un sprijin afectiv, psihologic și financiar .
La momentul la care inculpatul a dat cea declarație în 21 octombrie 2014 a spus că se obligă să aducă un contract de muncă, că se obligă să obțină venituri în țară și să-și sprijine familia. Apreciază că fiecare dintre noi a dorit să i se acorde o a doua șansă motiv pentru care solicită admiterea cererii de înlocuire și să se dispună judecarea inculpatului O. în stare de libertate.
Reprezentatul Ministerului Public,în replică, arară că s-a susținut că nu s-a îngreunat urmărirea penală, dar tocmai datorită faptului că O. nu era în România și se emisese un mandat de arestare în lipsă, s-a dispus disjungerea cauzei și nu a fost trimis în judecată alături de celelalte persoane care sunt judecată de către Tribunalul pentru Minori și Familie B..
Se susține că nu s-a sustras, însă înainte de a se formula propunea de arestare acestuia, inculpatului a fost citat la adresele cunoscute din România și probabil una din adresele la care a fost citat locuiește mama acestuia împreună cu copilul acestuia.
Se spune că acest copil are nevoie de afectivitate din partea tatălui, dar această afectivitate nu trebuia să se manifeste de mai mult timp și să fie lângă acesta și nu în Italia unde a obligat-o pe partea vătămată să se prostitueze în favoarea lui.
Avocat Mârză R., în replică, arată că într-adevăr mandatul de arestare preventivă s-a dat în lipsa acestuia, în dosarul penal_ al Tribunalului pentru Minori și Familie B., dar în acest dosar în data de 22 septembrie 2014 s-a pus în discuție conexarea acestui dosar la acel dosar, cerere formulată de D. B., cerere asupra căreia Tribunalul pentru Minori și Familie B. analizând-o a respins-o. Deci în momentul în care Tribunalul pentru Minori și Familie B. pe rolul căreia se află acel grup și acele multe părți vătămate a apreciat că acest dosar trebuie judecat individual și că O. C. nu are ce căuta în acel dosar, apreciază că este o premisă a celor susținute de inculpat .
De asemenea, grija pentru sănătatea emoțională și psihică a copilului ar trebui să există din totdeauna, dar poate că acum a conștientizat inculpatul mai mult ca niciodată și este dispus și pregătit să fie alături de copilul său.
Intimat inculpat O. C., având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestație formulată de către parchet și a se avea în vedere cele învederate de apărătorul său. Se obligă să respecte toate măsurile impuse de instanță.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 21.10.2014 pronunțată de Tribunalul B. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului O. C. cu măsura controlului judiciar.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerul Public, P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, S. T. B. din data de 18.07.2014 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul O. C. - fiul lui C. și M. ns. la data de 13.06.1977 în municipiul B., ..18, . ap 8, CNP_ –pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, constituit în scopul săvârșirii de trafic de persoane prevăzut de art. 367 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 1 Cod penal și trafic de persoane prevăzut de art. 210 alin. 1 lit. a și b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
Ca stare de fapt a reținut că în cursul lunii februarie 2013, A. A. M. de conivență cu O. C.,profitând de situația materială precară și problemele familiale avute de nepoata sa T. T., a abordat-o pe aceasta, prezentându-i ca o eventuală sursă de venit întreținerea de relații sexuale cu diferiți clienți într-o locație din Italia.Fără a cunoaște că după ce a avut acordul său de principiu, A. A. M. a vândut-o în realitate în schimbul sumei de 500 de euro, lui O. C., T. T., a acceptat să se întâlnească cu acesta pentru a discuta detalii legate de oferta ce i-a fost făcută. Inculpatul a atras-o pe victimă într-o relație sentimentală ce i-a permis ulterior nu numai îndatorarea acesteia din punct de vedere financiar, ci și generarea unei false motivații în legătură cu activitățile specifice prostituției. Se arată în continuare că, în luna februarie a anului 2013, inculpatul s-a deplasat împreună cu T. T. în Italia, unde a cazat-o împreună cu H. P. Segiu la locuința acestuia din urmă,cei doi comunicându-i că va trebui să iasă în stradă. T. T. s-a lăsat angrenată în această modalitate de practicare a prostituției și în perioada care a urmat a practicat tarifele impuse de inculpat (30-50 euro).În primăvara anului 2013 inculpatul a hotărât să cazeze victima în altă locație, astfel încât să poată fi supravegheată de N. L. M. în intervalele de timp cât el era plecat în România. Inculpatul i-a interzis victimei să revină în țară a proferat amenințări la adresa sa și a familiei de câte ori aceasta refuza să iasă în stradă pentru a racola clienți. În intervalul februarie 2013- aprilie 2014 victima a întreținut relații sexuale cu clienți ce i-au remis sume de bani între 200 și 800 de euro pe zi, activitățile specifice desfășurându-se, din dispoziția lui O. mai ales noaptea. Sumele de bani obținute de victimă au fost remise lui O., care la rândul său dădea o parte din bani lui H., potrivit înțelegerii dintre ei, pentru ca acesta din urmă să permită accesul victimei în spațiul stradal controlat de el, dar și a protecției în cazul unei eventuale intervenții a autorităților.
Sub aspect procedural a constatat că prin rezoluția din data de 24 ianuarie 2014 s-a dispus începerea urmăririi penale față de AN pentru comiterea infracțiunilor de grup infracțional organizat, constituit în scopul săvârșirii de trafic de persoane prevăzut de art. 7 din Legea nr.39/2003 raportat la art.2 lit. b pct. 12 din Legea nr.39/2003 și trafic de persoane prevăzut de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr.678/2001 ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal 1969.
Prin ordonanța nr.22/D/P/2014 din 17 aprilie 2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de inculpatul O. C. pentru infracțiunile de aderare la un grup infracțional organizat, constituit în scopul săvârșirii de trafic de persoane prevăzut de art. 367 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și extinderea cercetărilor față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane prevăzut de art. 210 alin. 1 lit. a și b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
Prin ordonanța dată în dosar penal nr.177/D/P/2013 din data de 06.05.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul O. pentru infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală.
Inculpatului i-a fost adusă la cunoștință învinuirea în condiții de legalitate la data de 14.07.2014.
În ceea ce privește măsura preventivă s-a constatat că prin încheierea nr. 18/CDL/30.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului pentru Minori și Familie B., definitivă prin decizia nr.38/UP/Contestație din 10.07. 2014 a Curții de Apel B., față de O. C. s-a dispus arestarea preventivă în lipsă pentru 30 de zile pentru comiterea infracțiunilor de: „aderare la un grup infracțional organizat, constituit în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane” prevăzută de art.367 alin.1 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal; „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal; ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal în condițiile art.5 din Codul penal.
Prin încheierea de ședință din 08.07.2014 TMF a confirmat mandatul de arestare preventivă și a constatat că perioada de arestare este cuprinsă între 08.07.2014 și 06.08.2014, măsura fiind menținută până în prezent.
Potrivit art. 242 alin. 1 Cod procedură penală măsura arestării preventive se revocă la cerere sau din oficiu atunci când au dispărut temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.
În speță, Tribunalul B. a constatat că niciuna dintre situațiile menționate nu se regăsește întrucât nu se poate susține că au dispărut temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii iar din punctul de vedere al legalității, măsura arestării preventive a fost legal dispusă prin raportare la competența materială și a fost luată cu respectarea drepturilor și garanțiilor instituite de lege în favoarea inculpatului, iar în cauză nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii.
Potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură penală măsura arestării preventive se înlocuiește cu o altă măsură mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Unul dintre motivele pentru care instanța de fond a apreciat până în acest moment că se impune menținerea în arest preventiv a inculpatului a fost gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, apreciată ca atare prin raportare la modalitatea de comitere (fapte săvârșite ca parte a unui grup infracțional organizat cu activitate transfrontalieră, implicat în traficul de ființe umane dinspre România spre Italia în scopul exploatării sexuale, prin inducerea în eroare a părții vătămate pe care a cumpărat-o de la inculpata A.), precum și urmarea socialmente periculoasă produsă. Acest motiv nu a dispărut însă singular nu poate determina în continuare menținerea inculpatului sub puterea măsurii arestului preventiv.
Raportat la cursul procedurii instanța de fond a constatat că amânarea judecății cauzei nu este imputabilă inculpatului, ci mai degrabă conduitei adoptate de ceilalți participanți la proces. Deși inculpatul nu este la primul contact cu legea penală și la un moment dat fiind sub puterea măsurii prevăzută de art. 145 ind. 1 Cod procedură penală 1969, a încălcat una dintre obligațiile impuse, constatăm că acesta se află în prezent de 3 luni în arest preventiv, timp suficient pentru a conștientiza pe de o parte consecințele unui comportament neconform cu regulile de conviețuire socială, dar și consecințele nerespectării unor obligații impuse în cadrul unor măsuri restrictive de mișcare.
Astfel, Tribunalul B. a considerat că inculpatul prezintă garanții suficiente pentru a aprecia că plasat sub puterea unei măsuri preventive mai puțin restrictivă de libertate, scopul prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală va fi realizat, inculpatul nu se va sustrage de la judecată și nu va împiedica prin comportamentul său bunul mers al procesului penal. Obligațiile ce vor fi impuse inculpatului în cadrul măsurii controlului judiciar, apreciată de instanța de fond ca oportună în acest moment și proporțională în raport de gravitatea faptei, precum și de natură a permite acestuia a-și asigura venituri licite pentru traiul zilnic și sprijinul familiei sale (mama și un copil minor în vârstă de 3 ani), vor fi de natură pe de o parte de a asigura supravegherea inculpatului, iar pe de altă parte vor constitui la rândul lor garanția desfășurării în bune condiții în continuare a procesului penal.
Pentru aceste motive, în baza art. 242 alin. 2 Cod procedură penală instanța de fond a admis cererea formulată de inculpat și a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpat cu măsura controlului judiciar.
Potrivit art. 215 alin. 1, 2 Cod Procedură Penală, a impus inculpatului ca pe timpul cât se află sub control judiciar, să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza, cu privire la schimbarea locuinței; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa,respectiv Biroul de Supravegheri din cadrul SIC – IPJ B. conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu depășească limita teritorială a județului B., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată. să nu ia legătura în nici un mod direct sau indirect cu partea vătămată T. T. și martorii B. A., A. A. T., G. A. C., S. P. B., T. I., cu numiții N. L. M., M. N. A. și Papagiuc Dometie P., A. A. M., M. N. A., H. P. S. și L. B. G..
Instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 215 alin. 3 Cod Procedură Penală, în sensul că dacă va încălca cu rea credință măsurile și obligațiile impuse, se va putea înlocui controlul judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestului preventiv.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție-D.-S. T. B. care a solicitat desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, să fie respinsă cererea inculpatului de revocare și, respectiv, de înlocuire a măsurii arestării preventive. A arătat că inculpatul nu prezintă suficiente garanții pentru a fi pus sub control judiciar deoarece este recidivist, are un alt dosar în care a fost judecat pentru șantaj și lipsire de libertate și unde a și fost condamnat în primă instanță, a avut măsura obligării de a nu părăsi țara pe care a încălcat-o. În actualul dosar, după numai 3 luni de arest, cercetarea judecătorească fiind la început, se impune menținerea inculpatului în stare de arest.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma contestației formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 242 raportat la art. 223 alin. 2, art.202 alin. 3 și art. 206 Cod procedură penală Curtea constată că aceasta este fondată, urmând a fi admisă, pentru considerentele care vor fi expuse mai jos.
Faptele de care este acuzat inculpatul O. C. și încadrarea juridică a acestora:
Inculpatul O. C. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, constituit în scopul săvârșirii de trafic de persoane prevăzut de art. 367 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 1 Cod penal și trafic de persoane prevăzut de art. 210 alin 1 lit. a și b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin 1 Cod penal.
În fapt, aceste acuzații constau în următoarele:
În cursul lunii februarie 2013, A. A. M. de conivență cu O. C., profitând de situația materială precară și problemele familiale avute de nepoata sa T. T., a abordat-o pe aceasta, prezentându-i ca o eventuală sursă de venit întreținerea de relații sexuale cu diferiți clienți într-o locație din Italia. Fără a cunoaște că după ce a avut acordul său de principiu, A. A. M. a vândut-o în realitate în schimbul sumei de 500 de euro, lui O. C., T. T., a acceptat să se întâlnească cu acesta pentru a discuta detalii legate de oferta ce i-a fost făcută. Inculpatul a atras-o pe victimă într-o relație sentimentală ce i-a permis ulterior nu numai îndatorarea acesteia din punct de vedere financiar, ci și generarea unei false motivații în legătură cu activitățile specifice prostituției. Se arată în continuare că, în luna februarie a anului 2013, inculpatul s-a deplasat împreună cu T. T. în Italia, unde a cazat-o împreună cu H. P. S. la locuința acestuia din urmă,cei doi comunicându-i că va trebui să iasă în stradă. T. T. s-a lăsat angrenată în această modalitate de practicare a prostituției și în perioada care a urmat a practicat tarifele impuse de inculpat (30-50 euro).În primăvara anului 2013 inculpatul a hotărât să cazeze victima în altă locație, astfel încât să poată fi supravegheată de N. L. M. în intervalele de timp cât el era plecat în România. Inculpatul i-a interzis victimei să revină în țară a proferat amenințări la adresa sa și a familiei de câte ori aceasta refuza să iasă în stradă pentru a racola clienți. În intervalul februarie 2013- aprilie 2014 victima a întreținut relații sexuale cu clienți ce i-au remis sume de bani între 200 și 800 de euro pe zi, activitățile specifice desfășurându-se, din dispoziția lui O. mai ales noaptea. Sumele de bani obținute de victimă au fost remise lui O., care la rândul său dădea o parte din bani lui H., potrivit înțelegerii dintre ei, pentru ca acesta din urmă să permită accesul victimei în spațiul stradal controlat de el, dar și a protecției în cazul unei eventuale intervenții a autorităților.
Îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul existenței mijloacelor de probă care susțin bănuiala legitimă în sensul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat:
Cu ocazia luării măsurii arestării preventive a inculpatului, prin încheierea nr. 18/CDL/30.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Pentru Minori și Familie B. definitivă prin încheierea nr.38/UP/10.07. 2014 a Curții de Apel B. s-au constatat îndeplinite cerințeledispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul existenței mijloacelor de probă care susțin bănuiala legitimă în sensul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat .
Raportat la stadiul în care se află cercetarea judecătorească se constată că nu au intervenit elemente noi de natură a fundamenta concluzia că cerințele art. 223 alin. 2 Cod procedură penală nu ar mai fi în continuare întrunite.
Inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni de trafic de persoane și grup infracțional organizat cu grad ridicat de pericol social ridicat. Faptele au fost săvârșite în stare de recidivă, în prezentul dosar inculpatul a fost arestat în lipsă, după ce a încălcat măsura obligării de a nu părăsi localitatea ce-i fusese impusă într-un alt dosar în care în prezent este condamnat în primă instanță pentru șantaj și lipsire de libertate.
În aceste condiții concluzia primei instanțe că inculpatul prezintă garanții pentru a fi supus unei măsuri neprivative de libertate, dat fiind că timpul petrecut în arest l-a determinat să conștientizeze faptele comise este eronată și în contradicție cu elementele care caracterizează persoana inculpatului.
Inculpatul este recidivist, așadar nici măcar o condamnare anterioară nu l-a determinat să-și modifice comportamentului, cu atât mai puțin 3 luni de arest, a încălcat o măsură similară cu cea pe care o solicită în prezent, așadar obligațiile impuse de prima instanță în cadrul controlului judiciar dispus riscă să fie din nou încălcate.
În acest moment procesual nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii a restului preventiv care păstrează o durată rezonabilă și își menține proporționalitatea în raport cu gravitatea faptelor presupus comise și cu stadiul cercetării judecătorești.
Apreciind că, în acest moment procesual, raportat la împrejurările cauzei și la conduita procesuală a inculpatului o măsură preventivă mai blândă nu și-ar atinge scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal prevăzut de art. 202 alin 1 Cod procedură penală, că măsura arestării preventive păstrează condiția de a fi necesară și proporțională în cauză, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 242 Cod procedură penală pentru a se dispune revocarea ori înlocuirea acestei măsuri, se constată că încheierea Tribunalului B. atacată este netemeinică și va fi casată.
Față de cele arătate, în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite contestația formulată P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție-D.-S. T. B. împotriva încheierii de ședință din 21.10.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 14 pe care o va casa și, rejudecând:
Va respinge cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpatul O. C. ( deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.12/UP/30.06.2014 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B.).
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Admite contestația formulată P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție-D.-S. T. B. împotriva încheierii de ședință din 21.10.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 14 pe care o casează și, rejudecând:
Respinge cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpatul O. C. ( deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.12/UP/30.06.2014 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B.).
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2014.
Președinte,
A. D. Grefier,
C. G.
Red. A.D.-9.01.2014
Dact. C.G.-19.01.2014
2 ex
Jud. fond- A. C.T.
| ← Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 644/2014. Curtea de Apel... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 522/2014. Curtea de... → |
|---|
