Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 244/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 244/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-03-2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală și pentru cauze cu minori

DECIZIA PENALĂ NR. 244/R DOSAR NR._

Ședința publică din 14 martie 2013

Instanța constituită din:

Completul de judecată CR4:

PREȘEDINTE: A. P. D. - judecător

JUDECĂTOR: C. C. G.

JUDECĂTOR: A. C. M.

Grefier: A. O.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2011/S din data de 6 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 7 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 14 martie 2013.

CURTEA DE APEL B.

Asupra recursului de față,

P. sentința penală nr. 2011 din 06.11.2012 a Judecătoriei B. s-a luat act că la termenul de judecată din data de 23.10.2012 s-a precizat încadrarea faptelor de uz de fals reținute în sarcina inculpatului M. F., respectiv art. 291 teza I și art. 291 teza a II-a în loc de art. 291 teza I și II cum eronat s-a arătat în rechizitoriu.

S-a admis schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție din oficiu de instanța de judecată și, pe cale de consecință, în baza art. 334 Cod de procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor astfel:

- pentru inculpatul M. F., din infracțiunile prev. de art. 291 teza a II-a Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 al. 1 Cod penal în infracțiunea unică prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 290 al. 1 Cod penal.

- pentru inculpatul B. R., din infracțiunea prev. de art. 291 teza a II-a Cod penal în infracțiunea prev. de art. 291 teza I Cod penal.

În baza art. 11 al. 2 lit. b Cod de procedură penală raportat la art. 10 lit. g Cod de procedură penală cu aplic. art. 122 și 124 Cod penal și art. 13 Cod penal s-a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva:

- inculpatului M. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 291 teza I Cod penal, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 290 al. 1 Cod penal, ca urmarea a intervenirii prescripției răspunderii penale.

- inculpatului B. R. pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 291 teza I Cod penal și complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal cu aplic. art. 320¹ al. 7 Cod de procedură penală și cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, c, al. 2 Cod penal, 76 lit. d Cod penal inculpatul M. F., a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 81 al. 1 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 și 84 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al neexecutării cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta.

În baza art. 13 Cod penal nu s-au aplicat dispozițiile art. 71 al. 1, 2 și respectiv 5 Cod penal cu privire la exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), lit. b Cod penal.

În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal cu aplic. art. 320¹ al. 7 Cod de procedură penală și cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, c, al. 2 Cod penal, 76 lit. d Cod penal inculpatul B. R., a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

În baza art. 81 al. 1 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 13 Cod penal nu s-au aplicat dispozițiile art. 71 al. 1, 2 și respectiv 5 Cod penal cu privire la exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), lit. b Cod penal.

În baza art. 14, 346 Cod de procedură penală raportat la art. 998 C.civ. s-a admis acțiunea civilă astfel cum a fost formulată și inculpații au fost obligați, în solidar, la plata către partea civilă B. – G. S. G. a sumei de 11.141,74 lei daune materiale la care se adaugă dobânzi și comisioane conform contractului, de la data de 01.09.2012 până la data achitării în întregime a debitului.

În baza art. 348 Cod de procedură penală s-au anulat înscrisurile falsificate, respectiv adeverință de salariu nr. 108/28.02.2005 (fl. 208 dup), copie carnet de muncă conform cu originalul . nr._ (fl. 209, 210 dup) și copie carnet de muncă conform cu originalul . nr._ (fl._ dup).

În baza art. 191 al. 1, 2 Cod de procedură penală inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în luna februarie 2005 inculpatul M. F. a cunoscut-o pe numita G. (actual A.) B. care i-a propus să obțină un credit. Fiindcă inculpatul nu avea la acel moment un loc de muncă A. i-a promis că o să-l angajeze la o societate pe care a afirmat că o deține, respectiv ., tot ea asigurându-l că se va ocupa de întocmirea actelor necesare pentru acordarea creditului.

Conform acestei promisiuni, A. B. a discutat cu reprezentanții societății amintite și, în acord cu aceștia, a fost încheiat un contract de muncă pe numele inculpatului care a fost înregistrat la ITM B. la data de 18.02.2005, în cuprinsul căruia se menționa ca dată a începerii activității în societate data de 02.02.2005.

P. intermediul aceleiași persoane, inculpatul M. l-a cunoscut și pe inculpatul B. R. căruia, de asemenea, A. B. i-a procurat un contract de muncă cu societatea . a fost înregistrat la ITM B. la data de 02.03.2005, creându-i în acest fel inculpatului credința că va fi angajat în cadrul acestei societăți după obținerea creditului. În fapt însă inculpatul B. nu a prestat niciodată vreun serviciu pentru societate și nici nu a primit vreo sumă de bani cu titlu de salariu.

Cei doi inculpați s-au întâlnit cu A. B. iar aceasta le-a predat înscrisurile necesare pentru obținerea creditului (adeverințe de salariu și copii cărți de muncă, înscrisuri contrafăcute), stabilindu-se ca inculpatul M. să contracteze creditul iar inculpatul B. să-i acorde sprijin în calitate de girant.

În baza acestei rezoluții infracționale cei doi s-au prezentat la B. – S. B. iar după verificarea documentelor prezentate de aceștia, la data de 02.03.2005, s-a încheiat contractul de credit nr._ prin care inculpatul M. a primit suma de 4600 lei, pentru o perioadă de 60 luni. Acest contract a fost semnat în calitate de girant de către inculpatul B. care a prezentat o copie conformă cu originalul a unui carnet de muncă procurat de numita A. B..

După încheierea contractului, banii au fost ridicați de inculpatul M., ulterior acesta predând mai departe suma persoanei indicate de A., iar creditul contractat de la bancă nu a fost achitat.

În baza probelor administrate în cauză, instanța de fond reținând vinovăția inculpaților i-a condamnat la pedepsele arătate mai sus, având în vedere și dispozițiile art. 320¹ alin. 7 Cod de procedură penală.

Cu privire la infracțiunile de fals reținute în sarcina inculpaților, sub aspectul corectei încadrări juridice a faptelor, instanța a constatat următoarele:

În ceea ce-l privește pe inculpatul B. R. s-a stabilit utilizarea unei copii conforme cu originalul a unei cărți de muncă, fapta fiind încadrată prin rechizitoriu ca art. 291 teza a II-a Cod penal; or, cartea de muncă (și, similar, copia conformă care are aceeași valoare), este un înscris oficial în sensul art. 150 al. 2 Cod penal, astfel că infracțiunea de uz de fals a vizat folosirea unui înscris oficial și nu a unui înscris sub semnătură privată

În raport de acestea, instanța a constatat că încadrarea juridică corectă a acestei fapte este art. 291 teza I Cod penal astfel că s-a admis schimbarea de încadrare juridică a faptei pusă în discuție din oficiu de către instanță și s-a schimbat încadrarea din art. 291 teza a II-a Cod penal în art. 291 teza I Cod penal.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M. F. s-a reținut prin rechizitoriu faptul că a acordat ajutor la falsificarea unui înscris sub semnătură privată (adeverința de venit) prin comunicare datelor sale de stare civilă și încredințarea buletinului, faptă care reprezintă infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 290 al. 1 Cod penal.

De asemenea, s-a reținut și rechizitoriu și s-a stabilit și de instanță, conform situației de fapt reținută mai sus, că inculpatul a și folosit înscrisul de mai sus, prezentându-l băncii la momentul formulării cererii de acordare a creditului. Această acțiune a inculpatului a fost încadrată de procuror ca reprezentând infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a Cod penal.

Or, instanța a constatat că art. 290 al. 1 Cod penal incriminează falsul în înscrisuri sub semnătură privată ca fiind fapta unei persoane care falsifică un astfel de înscris după care îl folosește sau îl încredințează unei alte persoane în vederea utilizării acestuia. P. urmare, în raport de această reglementare, simpla falsificare a unui înscris sub semnătură privată nu constituie infracțiune, fiind necesar ca această acțiune să fie urmată de folosirea înscrisului de persoana care l-a falsificat sau de încredințarea lui în scopul indicat de lege.

Aceste condiții sunt aplicabile, în opinia instanței, și în ceea ce privește complicele la falsificarea înscrisului sub semnătură privată, astfel că, în măsura în care acesta acordă ajutor la falsificarea actului iar apoi îl și folosește personal săvârșește infracțiunea prev. de art. 290 al. 1 Cod penal, în forma complicității, fără a se putea reține în sarcina sa și infracțiunea prev. de art. 291 teza a II-a Cod penal care este absorbită în prima faptă.

P. urmare, apreciind că în această situație, infracțiunea de uz de fals cu referire la un înscris sub semnătură privată nu are o există independentă, fiind absorbită în infracțiunea prev. de art. 290 al. 1 Cod penal, instanța a admis schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție din oficiu și a schimbat încadrarea faptelor din cele două infracțiuni – art. 26 Cod penal raportat la art. 290 al. 1 Cod penal și art. 291 teza a II-a Cod penal, într-o infracțiune unică prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 290 al. 1 Cod penal.

În ceea ce privește tragerea la răspundere penală a celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de fals reținute în sarcina lor instanța a constatat existența unei cauze care împiedică exercitarea acțiunii penale, respectiv prescripția răspunderii penale.

Astfel, infracțiunile prev. de art. 288, 290, 291 Cod penal sunt pedepsite cu închisoarea de maxim 3 ani, situație în care termenul de prescripție a răspunderii penale este cel reglementat de art. 122 lit. d Cod penal, respectiv 5 ani, la care se adaugă încă jumătate în condițiile art. 124 Cod penal, rezultând 7 ani și 6 luni, termen care curge de la data săvârșirii infracțiunii, în speță februarie 2005 și cel mai târziu la 02.03.2005 (pentru infracțiunile de uz de fals).

În raport de aceste date rezultă că termenul de prescripție s-a împlinit în august 2012 și, respectiv, data de 01.09.2012 astfel că la data soluționării prescripția răspunderii penale este împlinită cu privire la toate infracțiunile de fals.

Sub aspectul laturii civile, s-a admis acțiunea civilă astfel cum a fost formulată și inculpații au fost obligați, în solidar, la plata către partea civilă B. – G. S. G. a sumei de 11.141,74 lei daune materiale la care se adaugă dobânzi și comisioane conform contractului, de la data de 01.09.2012 până la data achitării în întregime a debitului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B. solicitând casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se majoreze pedepsele aplicate inculpaților, raportat la activitatea infracțională, împrejurările în care a fost desfășurată, circumstanțele reale și personale incidente în cauză, acestea fiind neîndestulătoare.

Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 385/⁶ alin. 3 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 385/⁶ alin. 1 Cod de procedură penală, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Faptele comise de inculpați, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite de prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză.

Încadrarea juridică dată activității infracționale este legală.

Și pedepsele de 4 luni închisoare pentru inculpatul M. F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal și 4 luni închisoare pentru inculpatul B. R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal au fost bine individualizate, atât ca întindere cât și ca modalitate de executare, instanța de fond ținând seama de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, pe care le-a aplicat în mod just.

Totodată instanța a ținut cont și de atitudinea de recunoaște a inculpaților, fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 320/1 Cod de procedură penală.

În mod corect instanța de fond a reținut în favoarea inculpaților dispozițiile art. 74 lit. a Cod penal, privind circumstanțele atenuante personale, având în vedere faptul că aceștia au avut un comportament bun anterior săvârșirii faptei, nefiind cunoscuți cu antecedente penale.

Astfel cum a reținut și instanța de fond, Curtea apreciază că raportat la vechimea momentului săvârșirii infracțiunilor, în urmă cu 8 ani, în martie 2005 și atitudinea inculpaților, care până în prezent nu au mai fost implicați în săvârșirea de infracțiuni de natură penală, nu se impune aplicarea unor pedepse mai mari, întrucât acestea nu ar fi de natură a asigura realizarea scopului preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal și nici a funcțiilor educative și sancționatorii ale acesteia.

Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza art. 385/¹⁵ pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, analizând recursul potrivit art. 385/⁶ Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.

În baza art. 189 Cod de procedură penală se va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a onorariilor cuvenite avocaților desemnați din oficiu pentru inculpați.

În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2011 din 06.11.2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.

Onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru fiecare inculpat, în cuantum de câte 300 lei se achită din fondul Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14.03.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

A. P. D. C. C. G. A. C. M.

Grefier

A. O.

red.ACM/27.03.2013

tehnoredact.AO/02.04.2013

jud.fond. C. M.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 248/2013....		Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 454/2014. Curtea de... →

Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 244/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 244/2013. Curtea de Apel BRAŞOV