Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 867/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 867/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-10-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.867/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 24 octombrie 2012
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CRU2:
Președinte - A. C. M.
Judecător - E. B.
Judecător - N. H.
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T.- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul R. G., împotriva încheierii de ședință din data de 19 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul penal nr._ 12.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat R. G., în stare de arest ( deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B. B..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul dispozițiilor art. 385 13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Apărător din oficiu, avocat B. B., pentru recurentul inculpat R. G., solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din 19 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul B., casarea încheierii atacate și, pe cale de consecință să nu se mai mențină măsura arestării preventive iar inculpatul să fie judecat în stare de libertate. A se avea în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul cercetărilor, a recunoscut altercația dintre el și victimă însă nu s-a făcut dovada că acesta ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică în situația în care ar fi cercetat în stare de libertate. De asemenea, învederează faptul că inculpatul are în întreținere 3 copii minori, el fiind singurul întreținător al familiei sale deoarece soția acestuia nu lucrează.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul B., ca fiind legală și temeinică. A se avea în vedere că faptele săvârșite de către inculpat sunt foarte grave și în mod just s-a apreciat de către instanța de fond că se impune cercetarea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv. Relativ la poziția sinceră a inculpatului acest aspect pozitiv va fi avut în vedere la procedeul de individualizare a pedepsei. Apreciază că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, în acest sens a se avea în vedere gravitatea deosebită a infracțiunii săvârșite, natura infracțiunii, modalitatea de comitere a acesteia, impactul deosebit pe care îl are o asemenea infracțiune în rândul comunității din care face parte inculpatul.
În raport de cele învederate solicită respingerea recursului formulat de inculpat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul R. G., având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin încheierea din 19.10.2012 a Tribunalului B. în baza art. 300/1 alin.1 Cod de procedură penală s-a constatat legalitatea si temeinicia arestării preventive a inculpatului R. G., iar în baza art. 300/1 alin. 3 Cod de procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 422/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului R. G. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 174 alin 1, art. 176 alin 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal; art. 192 alin 1,2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal ,art. 20 Cod penal raportat la art. 211 alin 1, 2 lit. b, alin 2 /1 lit. b,c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal( 2 fapte), art. 208-209 al1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal .
În esență prin actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele fapte penale în sarcina inculpatului indicat:
1. sustragerea în toamna anului 2011 a 2700 lei din locuința familiei L. situată în comuna R., .. 102, faptă comisă pe timpul nopții și prin escaladarea gardului împrejmuitor ;
2. pătrunderea fără drept în noaptea de 26/27.08.2012 în locuința familiei L. având asupra sa un briceag, scopul fiind sustragerea sumelor de bani găsite;
3.încercarea de sustragere a unei sume de bani din locuința familiei L. urmată de exercitarea de violențe asupra E. L. și a lui G. L. în locuința acestora cu ajutorul unui briceag, faptă comisă în noaptea de 26/27.08.2012 și
4. suprimarea vieții E. L., faptă comisă în scopul comiterii tentativei la tâlhărie anterior descrisă.
Prin prisma dispozițiilor art. 300/1 Cod de procedură penală după sesizarea instanței de judecata tribunalul a constatat că în cauză arestarea preventivă a inculpatului R. G. - ca și ulterior prelungirea acestei stări de arest - s-a dispus, prin încheierea nr. 24/28.08.2012 a Tribunalului B., cu respectarea tuturor dispozițiilor procesuale în materie – art. 6 Cod procedură penală, art. 143 alin 1 Cod procedură penală, art. 148 lit. f Cod procedură penală, art. 149/1 Cod procedură penală, art. 155 și urm Cod de procedură penală sens în care, în baza art. 300/1 alin 1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului indicat .
Totodată tribunalul a reținut că în prezent subzistă temeiurile procesuale ce au condus la dispunerea acestei măsuri preventive sens în care – în baza art. 300 indice 1 alin 3 Cod procedură penală – s-a menținut starea de arest a inculpatului R. G. .
Fără a proceda la o examinarea amănunțită a materialului probator existent la dosar - ce ține de soluționarea în fond a cauzei – tribunalul a avut în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor ce i se impută inculpatului R. G. – fiind finalmente afectată o valoare esențială ocrotită de legea penală, viața persoanei - dar și multitudinea acestor fapte penale, toate de o gravitate sporita, cruzimea de care pare a fi dat dovada inculpatul indicat, circumstanțele reale de comitere a faptei sau cele personale ale acestui inculpat.
Relativ la acest din urmă aspect, tribunalul a constatat faptul că inculpatul R. G. este recidivist și apare ca fiind o persoană care nu înțelege sa respecte valorile sociale ocrotite de legea penala toate acestea relevând - ca și cele anterior expuse – necesitatea menținerii stării de arest a acestui inculpat .
Tribunalul potrivit momentului procesual – în care cercetarea judecătorească nu a început – a apreciat că se impune pentru realizarea scopurilor vizate de art. 136 alin 1 Cod procedură penală, menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului R. G., motive pentru care s-a respins și cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu mai există temeiurile care să justifice menținerea măsurii preventive și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul este nefondat.
Curtea reține că, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 alin 1, art. 176 alin 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal; art. 192 alin 1,2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal ,art. 20 Cod penal raportat la art. 211 alin 1, 2 lit. b, alin 2 /1 lit. b,c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal ( 2 fapte), art. 208,209 al1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal .
În raport cu art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordini publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În speță, pericolul pentru ordinea publică se apreciază în raport de comportamentul inculpatului, reacția opinie publice, rezonanța faptelor presus a fi comise de către inculpat și își găsește expresia și în starea de neliniște, sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Curtea reține că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, având în vedere fapta săvârșită de acesta, care aduce atingere valorilor ocrotite de legea penală, privind viața persoanei.
În ceea ce privește temeiul de la art. 148 lit. f Cod de procedură penală, se reține că faptele pentru care inculpatul este cercetat, sunt de o gravitate deosebită, iar din probele administrate până în prezent rezultă că în cauză există presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de comiterea lor. Natura infracțiunilor comise de inculpat creează un sentiment de nesiguranță în rândul opiniei publice, în cazul în care organele judiciare nu ar lua măsurile prevăzute de lege pentru stoparea fenomenului infracțional.
Astfel, sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f Cod de procedură penală, pedeapsa prevăzută de legea penală este mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât lăsarea lui în libertate ar crea un sentiment de nesiguranță în rândul populației.
Totodată, având în vedere faptul că există bănuiala legitimă și indicii că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, lăsarea în libertate a acestuia nu se impune.
În consecință, față de considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 19.10.2012 a Tribunalului B., pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, din care onorariul avocatului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministrului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul R. G., fiul lui T. și E., născut la data de 04.02.1976, CNP:_, aflat în Penitenciarul B. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 40 din 28.08.2012 emis de Tribunalul B., împotriva încheierii din 19.10.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._ 12, pe care o menține.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.10.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. M. E. B. N. H.
Grefier,
C. G.
Red.ACM/29.10.2011
Dact.C.Gh/29.10.2012
3 exemplare
Jud fond/B.B.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 872/2012. Curtea... | Încăierarea. Art. 322 C.p.. Decizia nr. 877/2012. Curtea de... → |
|---|
