Încăierarea. Art. 322 C.p.. Decizia nr. 877/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 877/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-10-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 877/R Dosar nr._
Ședința publică din 24 octombrie 2012
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR3:
Președinte: C. C. G. - judecător
Judecător: A. M.
Judecător: S. F.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria R. împotriva sentinței penale nr. 25 din data de 3 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, susținerile, întrebările și răspunsurile părților prezente, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 octombrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 17 octombrie 2012 și apoi pentru data de astăzi 24 octombrie 2012.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
P. sentința penală nr. 25/3.04.2012 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria R., în temeiul art.11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art.10 lit. i1 Cod procedură penală și art.322 alin 1 Cod penal a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpații: D. M., D. O. și D. A. referitor la săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de încăierare prevăzută de art.322 alin 1 Cod penal.
În temeiul art.192 alin 1 pct.2 lit. a Cod procedură penală a obligat pe fiecare din inculpații D. O., D. M. și D. A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1530 lei.
În temeiul art.14 lit. b și 346 Cod procedură penală coroborat cu art.998 cod civil a obligat pe aceiași inculpați în solidar la plata sumei de 1477,72 lei reprezentând despăgubiri către partea civilă S. C. Județean de Urgență B..
În temeiul art.11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului D. N. pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prevăzută de art.322 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art.192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art.140 alin. 1 Cod procedură penală a constatat încetarea de drept a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea luată față de toți inculpații prin Încheierea nr.29/R/12.04.2011 a Tribunalului B..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: din depoziția martorilor Z. Gyongy, P.-M. L., Z. M., A. P. C., K. S. și L. F.-L. dar și a părților vătămate a rezultat că la casa primarului avea loc o petrecere, prilej cu care se aflau în jur de 15 persoane, adulți și copii.
Din depoziția inculpaților, dar și a martorilor D. M. R. și G. F. a rezultat că la data săvârșirii faptei, aceștia se deplasau cu o căruță către o carieră de piatră unde aveau acceptul patronului (fila123) de a lua traverse de lemn de la calea ferată pe care să le folosească sau valorifice în interes personal.
Ajungând în dreptul locuinței primarului localității R., partea vătămată G. T., au fost opriți de partea vătămată D. D. Ș. care a prins caii de hățuri, i-a întrebat unde merg și le-a spus să coboare din căruță. Inculpatul D. O. a coborât din căruță pentru a lua calul de hățuri și pentru a-și continua drumul însă a fost prins de mână de partea vătămată care i-a spus ”las’că vedeți voi” și a fluierat, iar în momentul imediat următor din curtea primarului au ieșit mai multe persoane. Totodată partea vătămată l-a lovit pe acest inculpat în coaste, astfel cum a rezultat din depoziția martorului G. F. (fila 141 urmărire penală)
Partea vătămată D. D. a negat faptul că a fluierat, dar pe lângă depoziția inculpaților și a martorilor arătați mai sus și martorii P.-M. L. și K. S. care privea din locuința sa pe stradă (fila 63) a confirmat acest fapt. În plus, martorul vecin cu casa unde avea loc petrecerea P.-M. L. a arătat că se deplasa înspre locuință când a văzut că cei doi inculpați și partea vătămată poartă o discuție aprinsă, care așa cum a rezultat din depoziția martorilor G. F. și D. R. discuția era în legătură cu faptul că inculpații au fost acuzați de partea vătămată D. D. că au umblat la mașina unuia dintre invitați, parcată mai jos de casa primarului pe un pod.
Din depoziția acestei părți vătămate a rezultat că în momentul în care a ajuns în stradă să oprească alarma mașinii i-a văzut pe inculpați lângă mașină, iar în momentul când căruța a ajuns în dreptul său a fost agresat. P. urmare, s-a dedus faptul că partea vătămată nu a apucat să oprească alarma mașinii iar din depoziția martorului P.-M. L. a rezultat că în momentul în care acesta a ajuns în apropierea casei sale a văzut mașina parcată cu avariile în funcțiune în schimb nu a spus nimic de alarmă.
Coroborând și analizând logic aceste informații s-a desprins concluzia că de fapt nu s-a pornit nicio alarmă la mașină, deoarece în caz afirmativ aceasta ar fi trebuit să fie în funcțiune și la venirea martorului P., iar dacă alarma ar fi fost oprită între timp, n-ar mai fi trebuit să fie avariile în funcțiune, știut fiind faptul că de regulă la pornirea alarmei unei mașini se aude și semnalul sonor, dar intră în funcțiune și avariile, toate acestea încetând în momentul în care se intervine pentru oprirea acesteia.
Din depoziția inculpaților și a martorilor G. F. și D. R. a rezultat că imediat după ce D. D. a fluierat din curtea primarului au ieșit mai multe persoane iscându-se o încăierare și lovindu-se reciproc.
În afară de depoziția inculpaților și a martorilor G. F. și D. R. și care și-au menținut depozițiile atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată celelalte depoziții, ale martorilor audiați atât în cursul urmăririi penale cât și a judecății precum și a părților vătămate sunt contradictorii, singurele elemente care coincid sunt cele referitoare la faptul că toate părțile vătămate au fost agresate și niciuna din acestea nu a fost văzută să lovească.
G. H. și D. A. s-au uitat „întâmplător” pe geam și l-au văzut pe D. D. căzut în șanț motiv pentru care s-au repezit afară să-l ajute. Dintr-o deducție logică a rezultată din probele administrate rezultă că cei doi au auzit semnalul părții vătămate D. D.-fluieratul-și au coborât rapid în stradă.
D. D. în faza de urmărire penală a declarat (fila 27) că din curte au ieșit G. H., D. A. și G. T., iar în cursul judecății că la bătaia iscată în stradă a fost implicat doar el, H. și A., și doar după ce căruța a plecat au ieșit în stradă sora sa și dl.primar ( G. T.) să vadă ce s-a întâmplat.
În faza de judecată, martorul G. T., primarul . (fila 40) că nu a fost implicat în conflict în niciun fel în schimb soția acestuia, martora G. E. (fila 104 urmărire penală) a arătat că în momentul în care H. și A. au plecat în stradă fără să spună nimic, s-a uitat pe geam a observat că erau deja ieșiți Zoltanz M., Z. Gyongy, L. F., iar soțul său i-a spus că a fost lovit în cap cu o piatră de către inculpata D. A..
D. A. la rândul său a declarat că a fost lovită pe spate cu palma de către primar, a prins-o de mâini și a scuturat-o și i-a rupt haina. Martorul G. F. a confirmat acest aspect (fila 71) dar și martora D. R. (fila 81) care a oferit și amănunte: primarul a prins-o de mâini, a scuturat-o și i-a spus „A. A.”.Și inculpatul D. O. a văzut când mama sa a fost prinsă de haină și lovită de primar.(fila 22)
Zoltany Gyongy a arătat (fila 101 urmărire penală) că primarul a ieșit din curte și a încercat să-i potolească și a fost lovit și acesta cu pumnii și picioarele, de asemenea mai declară că soțul său Zoltany M. a ieșit afară după A. și H. iar soțul său este cel care a văzut pe geam că D. este lovit. Mai declară că nu a ajuns în stradă decât după ce inculpații se depărtau, deși soția primarului a declarat că aceasta era deja în stradă.
Apoi, martorul L. F.-L. a declarat că (fila 65) în momentul când primarul a ieșit din curte împreună cu soția, inculpații erau pe picior de plecare. Inculpatul știe și ce a declarat la poliție în faza de urmărire penală, când a declarat că primarul a fost împins, dar în faza de judecată poate afirma cu exactitate că acel lucru nu s-a întâmplat deoarece inculpații erau pe picior de plecare.
Inculpații D. O., D. N. (fila 23), D. A. (fila 24), martora D. R. au vorbit toți de o persoană de sex feminin care a ieșit prima din curte împreună cu alte persoane și care a început să-i lovească cu un fier de călcat, că dădea în cine apuca, iar această femeie este descrisă ca fiind nora primarului, deci martora Zoltany Gyongy, care și aceasta a participat la conflict și „în timp ce lovea făcea mișcări de jos în sus cu fierul”(fila 24 depoziția inculpatei D. A.)
Inculpații au declarat că au fost loviți de vreo 7 persoane între care și femei și au fost surprinși că aceste persoane au calitatea de martor.
Starea de fapt care a rezultat din coroborarea tuturor probelor administrate este următoarea:
Partea vătămată D. D., prezent la o petrecere la casa primarului, se afla în stradă, fie întâmplător fie pentru că într-adevăr se pornise alarma mașinii, dar oricum la sosirea inculpaților aceasta era oprită și nu a rezultat din nicio probă că inculpații au umblat la mașină. Când inculpații au ajuns în dreptul său, a prins caii de hățuri pentru a imobiliza căruța și i-a luat la întrebări pe inculpați cu privire la destinația lor. Inculpații au cerut să fie lăsați în pace să-și vadă de drum, iar inculpatul D. O. a coborât din căruță pentru a lua caii de hățuri și a-și continua drumul. Inculpata D. A., necunoscând intențiile fiului său, a strigat la acesta și a fost auzită de martorul Covacs S. care se afla în bucătăria locuinței sale cu vederea spre stradă. Partea vătămată D. D., în momentul când inculpatul D. O. a coborât, l-a prins de mână, l-a lovit în coaste și a fluierat de trei ori. Este posibil ca în acel moment inculpatul D. M. să fi intervenit în apărarea fratelui său, momentul discuției aprinse între cei trei fiind surprinsă și de martorul P.-M. L. care se îndrepta pe jos spre locuință, după ce-și parcase mașina din lipsa de spațiu mai jos, pe stradă.
Fluieratul părții vătămate D. D. a fost auzit din casă, iar Z. M. care se afla lângă geam, i-a observat în momentul în care a privit pe cei trei și a anunțat că sunt probleme afară. D. A. și G. H. au privit și ei pe geam și s-au repezit în stradă împreună cu mai multe persoane din casa primarului, inclusiv martora Zoltany Gyongy care a coborât cu un fier de călcat .Pe scări, au spart în învălmășeală ghivecele de flori și nu se poate stabili cu certitudine care au ajuns primii în stradă, oricum diferența fiind de secunde.
Ajunși în stradă s-au repezit la inculpatul D. M. care a fost trântit și imobilizat la pământ iar în acel moment s-a iscat un conflict între cele două tabere, grupul de romi și cetățenii de etnie maghiară aflați la petrecerea din casa primarului, lovindu-se reciproc cu pumni, picioare și obiecte contondente ( pietre, baros, fier de călcat, topor) și cauzându-și leziuni constatate medico-legal( filele 26, 31-34 urmărire penală pentru părțile vătămate și 168-172 urmărire penală ale inculpaților), din depoziția inculpaților și a martorilor D. R. și G. F. rezultând că „dădeau în unii, fugeau la alții și se tot roteau”.
Singurul care nu a aplicat lovituri fiind doar lovit a fost inculpatul D. N.:
-inculpatul D. M.: ”când am reușit să mă ridic am văzut cum două persoane îl imobilizează pe tatăl meu fiecare de câte o mână iar a treia persoană l-a lovit cu un bolovan în cap.”
-inculpatul D. O.: „tatăl meu până să fie lovit cu pietroiul a fost lovit cu pumnii și picioarele”
-inculpatul D. N.” fiul primarului m-a prins de un braț, fratele celui care era pe trotuar de celălalt (braț) iar fratele acestuia mi-a dat cu un bolovan în cap.
-inculpatul D. A. „ fiul primarului G. H. l-a luat pe soțul meu de un braț, de celălalt braț cel care a oprit caii iar fratele lui a început să-l lovească pe soțul meu”
-martorul P.-M. L.: „ personal nu am văzut să lovească ”
-martorul L. F. L.:” toți inculpații erau implicați în activități dar tatăl inculpaților încerca mai mult să-i despartă”
-martorul G. F.” acel băiat a fluierat de trei ori, din curte au ieșit vreo 8 persoane care l-au lovit pe D. N. cu pietre în cap”
-martora D. R.: l-am văzut pe D. N. lângă perete, aplecat într-o parte și a fost lovit cu pumnii și picioarele, iar acesta avea mâinile împreunate și se ruga să-l lase în pace că nu a făcut nimic”.
Cei mai fideli observatori și cei mai sinceri în declarații au fost martorii G. F. și D. R. care au reușit să surprindă și să redea cel mai bine faza incipientă a conflictului, respectiv momentul ieșirii din curtea primarului a persoanelor din cealaltă tabără și primele acțiuni de lovire ce au avut loc însă cu toate acestea depoziția lor nu a fost considerată relevantă de P. întrucât nu au fost propuși ca martori prin rechizitoriu.
Conflictul a luat sfârșit când partea vătămată G. H. a rămas inconștient în urma unei lovituri primite de la inculpați și când instantaneu loviturile au încetat, persoanele din casa primarului îndreptându-și atenția către acesta iar inculpații reușind să fugă înspre cartierul de romi.
Conflictul a început în jurul orei 18 și a ținut un minut maxim două după aprecierea părții vătămate D. A. iar după aprecierea martorei D. R. cca 10-20 min.
La circa o jumătate de oră după ce inculpații au ajuns în cartierul de romi ( ora 19) s-au auzit clopotele și 200 de persoane de etnie maghiară, înarmați cu tot felul de arme albe inclusiv benzină s-au deplasat înspre cartierul de romi pentru a se răzbuna.
În faza de urmărire penală au fost audiate o . persoane care au declarat că după conflict au fost sunate de persoane din casa primarului care le-a povestit ce s-a întâmplat: A. Z. (fila 116), S. Joszef C. (fila 119), Barat I. a fost sunat de un prieten în jurul orei 19 care i-a spus că la locuința primarului s-au adunat cca 100 de persoane (fila 125) astfel că inclusiv acest martor s-a hotărât să meargă în cartierul de romi, F. Isvan (fila 130) a plecat și el către cartierul de romi, M. Adalbert I. a plecat și el cu cele aproximativ 200 de persoane către cartierul de romi. „Toți cetățenii comunei sunt indignați profund de fapta familiei D. astfel că la locuința primarului s-au strâns vreo două sute de persoane care ne-am hotărât să cerem socoteală familiei D. pentru fapta comisă” declară martorul B. I. (fila 117 urmărire penală).
În legătură cu motivul pentru care s-au tras clopotele martorul Barat I. (fila 127 urmărire penală) oferă foarte multe explicații, inclusiv că s-a hotărât în biserică cu o săptămână înaintea încăierării să se tragă clopotele „pentru o rugăciune pentru situația care s-a creat în comună datorită unor persoane care fură din locuințe și fac scandal”. Martorul s-a alăturat și acesta mulțimii și s-au deplasat pe . auzit clopotele trăgând și la biserica unitariană „iar preotul unitarian se afla printre mulțime”.Această depoziție infirmă prin urmare declarația părții vătămate G. T. (fila 41) conform căreia partea vătămată împreună cu preoții din comună au încercat să potolească mulțimea, deoarece preoții din comună se deplasau împreună cu mulțimea către casa primarului pentru „gruparea de forțe” și nu au încercat să trimită lumea de pe stradă acasă.
Poliția nici nu a fost chemată de vreuna din persoanele agresate, ci ulterior, de persoane necunoscute, ori în mod normal primul impuls al unei persoane aflate în primejdie este să sune la 112.
Martorul Cimpoer Ș. G. (fila 82) a spus că până atunci nu s-au mai tras clopotele și ungurii nu au mai venit peste ei, crede că primarul i-a chemat, „deoarece cu ungurii din comună se au bine…dacă nu era poliția cred că vreo crimă ceva tot se întâmpla”. Este evident că nu se au bine, din moment ce răzbunarea etniei maghiare a vizat nu doar familia D. ci întreaga comunitate de romi, aceștia fiind nevoiți să se refugieze în pădure iar inculpații au coborât doar la sosirea salvării care le-a acordat primul ajutor.
Comunitatea maghiară a fost chemată prin telefoane date de persoanele implicate în conflict dar și de semnalul clopotelor, concluzia rezultând din probe dar și din numărul mare de persoane adunate în scurtă perioadă de timp.
P. urmare adevăratul scandal public s-a creat ca urmare a acestei acțiuni fiind necesar să se formeze cordoane de jandarmi care să despartă tabăra romilor de cea a maghiarilor iar jandarmii au continuat să asigure paza comunei și după incident.
Din probele administrate în cauză a rezultat că s-a săvârșit infracțiunea de încăierare. Încăierarea s-a produs ca urmare a provocării inculpatului D. O. de către partea vătămată D. D. care a oprit căruța și l-a imobilizat pe inculpat fluierând după ajutor, partea vătămată fiind și primul care a lovit. Imediat din curtea primarului au apărut alte persoane care l-au trântit la pământ pe inculpatul D. M., care așa cum s-a mai arătat a sărit în ajutorul fratelui său, inculpata D. A. a desfășurat de asemenea acțiuni de scăpare a fiului său D. M. care era trântit la pământ și fiecare inculpat la rândul său lovea fie să se scape pe sine fie pe altul. Astfel activitățile de lovire ale inculpaților se circumscriu cauzelor speciale de nepedepsire prevăzute la art.322 alin 4 Cp motiv pentru care instanța în temeiul art.11 pct.2 lit. b Cod procedură penală raportat la art.10 lit. 11 Cod procedură penală a dispus față de inculpații D. M., D. O. și D. A. încetarea procesului penal.
Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs procurorul, hotărâre criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat că schimbarea încadrării juridice dată faptelor din actul de sesizare este nelegală, întrucât săvârșirea infracțiunii de încăierare nu exclude reținerea în concurs și a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Fapta săvârșită de inculpați nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare deoarece aceasta presupune existența a două grupări care săvârșește acte de violență reciprocă astfel încât acțiunile participanților se împletesc și sunt greu de delimitat.
Probele administrate în cauză se coroborează în sensul dovedirii intenției inculpaților de a fi implicați direct în acțiunea de aplicare a loviturilor părților vătămate și nu există probe certe potrivit cărora fapta acestora a avut drept scop înlăturarea unui atac material direct și injust.
Mai mult inculpatul D. N. a participat activ la incident, probele dovedind săvârșirea a trei fapte de lovire asupra părților vătămate G. T., D. D. și D. A., precum și cu privire la săvârșirea infracțiunii de ultraj.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele conform art. 3856 alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul declarat este nefondat.
Starea de fapt a fost corect stabilită prin coroborarea probelor administrate, iar încadrarea juridică este legală, fiind săvârșită infracțiunea de încăierare ceea ce a implicat o pluralitate de subiecți activi, constituiți în cele două grupuri, care și-au aplicat lovituri reciproce, fără a se putea determina ce anume a făcut fiecare.
Această încleștare între persoanele prezente a avut ca punct de plecare atitudinea părții vătămate D. D. care a oprit căruța și l-a imobilizat pe inculpatul D. O. care împreună cu ceilalți inculpați se deplasau spre o carieră de piatră pentru a aduna traverse de lemn de la calea ferată.
Din curtea primarului au ieșit mai multe persoane (la acel moment avea loc o petrecere) și s-a pornit o încăierare, aplicându-și reciproc lovituri, în acest sens fiind declarațiile inculpaților D. O., D. N., D. A., dar și ale martorilor audiați.
De fapt, partea vătămată D. D. a fost cel care l-a lovit în coaste pe inculpatul D. O. și a fluierat, astfel că acela a fost momentul când au apărut celelalte persoane.
Martorul P. Marpssy L., când se îndrepta pe jos spre locuință a văzut cum inculpații D. O., D. M. și partea vătămată au purtat o discuție aprinsă, martorii G. F. și D. R. făcând referire la faptul că D. D. i-ar fi acuzat pe primii că ar fi umblat la mașina unuia dintre invitați.
Din casa primarului au ieșit în stradă mai multe persoane D. A., G. H., Zoltany Gyongy, s-au constituit cele două tabere: al romilor și cetățenilor de etnie maghiară, persoane care s-au lovit reciproc cu pumnii, picioarele și obiectele contondente.
Așa cum rezultă din documentele medicale aflate la dosarul cauzei atât părțile vătămate G. T., Dobay S., G. H. (filele 26 – 41 dosar urmărire penală), cât și inculpații D. M., D. N. și D. O. (filele 168 – 172 dosar urmărire penală) au prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și cei mai mulți au necesitat și zile de îngrijiri medicale.
Din cauză au fost audiați atât inculpații, cât și părțile vătămate, precum și un număr apreciabil de martori.
Curtea, întocmai ca și instanța de fond, constată că inculpații și martorii G. F. și D. R. și-au menținut poziția atât în fază de urmărire penală, cât și în fața judecătorului fondului, între declarațiile celorlalți martori, precum și ale părților vătămate constatându-se evidente contradicții.
Acești doi martori au redat în același fel momentul de debut al conflictului, acesta încheindu-se când partea vătămată G. H. a rămas inconștient, persoanele din casa primarului îndepărtându-se spre acesta, iar inculpații fugind înspre cartierul de romi.
De altfel, cel ce a lovit primul a fost partea vătămată D. D., inculpatul D. M. a fost trântit la pământ, D. A. încercând să-și scape fiul, în conflict conturându-se cele două tabere „dădeau în unii, fugeau la alții și se tot roteau”.
Or, din probele ce se coroborează între ele se constată că inculpații au fost prinși în încăierare împotriva voinței lor, au încercat să se apere între ei, dar și să respingă atacul pornit astfel, că în mod legal și temeinic s-a dispus încetarea procesului penal.
Cu referire la inculpatul D. N. se reține că nu a lovit, a fost cel ce a fost lovit de alte persoane, în acest sens sunt declarațiile martorilor P. – M. L., L. F., ganga F., D. R., dar și ale inculpaților, prin urmare s-a dispus achitarea acestuia pentru infracțiunea de lovire și alte violențe.
P. încheierea de ședință din 13.03.2012, Judecătoria R. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice în infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal, cea din urmă impunând prezența publicului la comiterea sa.
Cum probele administrate au făcut vorbire doar despre persoanele implicate în încăierare, altele nefiind prezente, în mod legal s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria R. împotriva sentinței penale nr. 25/3.04.2012 a Judecătoriei R., pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține.
Văzând dispozițiile art. 189, art. 192 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
în numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria R. împotriva sentinței penale nr. 25/3.04.2012 a Judecătoriei R., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. C. G. A. M. pt. S. F.
aflată în delegație semnează
PREȘEDINTE COMPLET
C. C. G.
Grefier
D. S.
red.AM/13.11.2012
tehnoredact.AO/16.11.2012/2 ex.
jud.fond. M. A.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
