Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 543/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 543/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-08-2015

ROMÂNIA

C. DE A. B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 543/APDOSAR NR._

Ședința publică din data de 19 august 2015

Instanța constituită din:

Complet de judecată AM1:

Președinte: S. M. - judecător

C. G. - judecător

C. R. - grefier

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție C. A. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații ȘINCARU A. și D. N. prin reprezentant legal D. R., împotriva sentinței penale nr.723 pronunțată de Judecătoria B., la data de 27.04.2015, în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față a avut loc în ședința publică din data de 18 August 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.

În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 19 august 2015.

CURTEA

În baza art. 213 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 77 alin.1 lit.d Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul ȘINCARU A. zis P., fiul lui D. și M., născut în data de 19.08.1975, în municipiul C., județul B., legitimat cu CI . nr._, CNP_, domiciliat în municipiul B., .. 12, ., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, în condițiile prevăzute de art.68 Cod penal.

În baza art. 65 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b Cod penal - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile prevăzute de art.65 alin.3 Cod penal.

În baza art. 220 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod Procedură penală, a fost condamnat inculpatul ȘINCARU A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor.

În baza art.66 alin.1 lit. a, b, n Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. A. T., pe o durată de 2 ani, în condițiile prevăzute de art.68 Cod penal.

În baza art. 65 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, n Cod penal - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. A. T., pe durata și în condițiile prevăzute de art.65 alin.3 Cod penal.

În baza art. 193 alin.2 C.pen., cu aplicarea art. 77 lit.a, d Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul Șincaru A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art.66 alin.1 lit. a, b, n Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a comunica cu persoana vătămată I. A., precum și cu inculpatele D. N. și L. A. M., pe o durată de 2 ani, în condițiile prevăzute de art.68 Cod penal.

În baza art. 65 Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, n Cod penal - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a comunica cu persoana vătămată I. A., precum și cu inculpatele D. N. și L. A. M., pe durata și în condițiile prevăzute de art.65 alin.3 Cod penal.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din suma celorlalte două pedepse, respectiv un spor de 1 an închisoare, condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 45 alin.3 lit.a Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a comunica cu celelalte inculpate N. și L. A. M. și cu persoanele vătămate I. A. și B. A. T., pe o perioadă de 2 ani, în condițiile prevăzute de art.68 Cod penal.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a și alin.5 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit. a, b, n Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a comunica cu celelalte inculpate N. și L. A. M. și cu persoanele vătămate I. A. și B. A. T., pe durata și în condițiile prevăzute de art.65 alin.3 Cod penal.

În baza art.72 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare, durata reținerii din data de 22.10.2014 și a arestării preventive de la data de 23.10.2014 la zi.

În baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpat prin încheierea nr.103 din data de 23.10.2014, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 cu referire la Anexa 1 din Legea 187 din 24.10.2012 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul Șincaru A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 115 alin.1 pct.2 lit.b, art. 125 și art. 10 din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatei minore D. N., fiica lui V. și R., născută la data de 01.06.1999 în B., cu domiciliul în B., .. 103, jud. B., CNP_ măsura educativă a internării întru-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism și lovire sau alte acte de violență prevăzute de art. 213 alin.1 și art. 193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 129 alin.1 Cod penal și art. 113 Cod penal.

S-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni, precum și ale unui comportament negativ sau care împiedică procesul de recuperare și reintegrare a celorlalte persoane internate, prevăzute de art.125 alin.3 și ale art. 126 Cod penal.

În baza art. 396 alin. (1), (4) Cod procedură penală. raportat la art. 83 Cod penal, s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare pentru inculpata L. A. M., fiica lui C. și V., născută la data de 28.08.1993 în B., cu domiciliul în B., ., apt.4, jud. B., CNP_, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev de art. 193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit.a, d Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

În baza art. 83 alin. (1), (3) Cod penal s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpata a trebuit să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă T. B., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. (2) Cod penal s-a impus inculpatei să execute următoarele obligații: a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională; b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; e) să nu comunice cu victima I. A. și nici cu inculpații Șincaru A. și D. N..

În baza art. 86 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) Cod penal se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă T. B..

În baza art. 404 alin. (3) Cod Procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 19 și art.25 alin. 1, art.404 alin.1 Cod procedură penală și art.1349, 1357 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă I. A., domiciliată în B., .. 14, jud. B., legitimată cu CI . nr._ și s-a obligat în solidar inculpații Șincaru A., L. A. M. și D. N., precum și partea responsabilă civilmente D. R. la plata sumei de 2000 lei reprezentând despăgubiri civile.

S-a luat act că în cauză nu au fost dispuse măsuri asigurătorii.

În baza art. 274 al.1, 2 Cod procedură penală, s-a obligat inculpatul Șincaru A. la plata sumei de 34.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (33.500 lei în fază de urmărire penală și 500 lei în fază de judecată), din care suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. S. Medeea) rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției; s-a obligat inculpata L. A. M. la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (500 lei în fază de urmărire penală și 300 lei în fază de judecată), din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. M. L.) rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției;

În baza art. 274 al.1, 2, 3 Cod procedură penală, s-a obligat în solidar inculpata D. N. și partea responsabilă civilmente D. R. la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (1000 lei în fază de urmărire penală și 400 lei în fază de judecată), din care suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. Cautiș L.) rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în fapt, cu privire la infracțiunea de proxenetism reținută în sarcina inculpatului ȘINCARU A., instanța a reținut că în perioada 2013-august 2014, inculpatul Șincaru A. a înlesnit practicarea prostituției de către numitele Caciovschi A.-M., B. D.-M., B. Ș.-C., F. G., Greiner I.-D., pe care le-a cunoscut prin intermediul coinculpatei D. N. sau prin rețeaua de socializare Facebook, fie prin intermediul altor cunoștiințe comune de pe stradă, pe care ulterior le punea în legătură cu persoane de sex masculin din anturajul său (Petrujan S.-M. zis A., P. I., P. G.-A.) pentru a le determina să practice prostituția, în vederea obținerii de foloase patrimoniale. Modalitatea de operare a inculpatului era aceea de a fi contactat de diverși clienți aflați în căutarea unor fete, iar ulterior lua legătura direct sau prin intermediul inculpatei D. N. cu una din fete căreia îi propunea să întrețină relații sexuale contra cost, celor doi inculpați revenindu-le o cotă parte din suma obținută de fată. Relațiile sexuale se consumau fie în hoteluri sau pensiuni, fie la domiciliile clienților (în cazul Americanului, .).

Ulterior, după consumarea relațiilor sexuale contra cost, inculpatul le contacta telefonic pe fete solicitându-le acestora să îi dea partea din bani, cu acest prilej având loc numeroase discuții contradictorii pe seama cuantumului dorit de acesta, Șincaru A. devenind agresiv în limbaj și amenințându-le cu acte de violență.

Astfel, la data de 17.08.2014, inculpatul Șincaru A. a purtat o convorbire telefonică cu numita Cacicovschi A.-M. în care îi propune acesteia să se întâlnească cu un client, care dorește să întrețină relații sexuale contra cost. Șincaru A. era foarte încântat de potența financiară a clientului, acesta venind din Germania, astfel că se aștepta la o sumă importantă de bani. Cacicovschi A.-M. a fost de acord și împreună cu inculpata D. N. s-au întâlnit cu clienții găsiți de Șincaru A. cu scopul de a întreține relații sexuale contra cost. (vol. II dosar urmărire penală f.243-258). Clientul a fost identificat în persoana numitului P. G.-A. care a confirmat în declarația sa aspectele de mai sus, arătând că a fost însoțit de fapt de alți cetățeni originari din Oman care doreau distracții sexuale cu fete din România, iar întâlnirea a avut loc la Hotel Coroana din B. (vol.I dosar urmărire penală, f.178-180, f.288-301). În zilele ce au urmat întâlnirii inculpatul a insistat în discuțiile cu D. N. și Cacicovschi A.-M. să își primească cota din banii obținuți, devenind agresiv și adresând amenințări față de întârzierea acestora de a-i da suma pretinsă. (vol.II dosar urmărire penală ,f.259-276).

De asemenea, în repetate rânduri, inculpatul Șincaru A. poartă mai multe convorbiri cu D. N. prin care îi propune acesteia să întrețină relații sexuale contra cost cu numitul Petrujan S.-M. zis A.’, domiciliat pe ., lucru cu care aceasta este de acord. (vol.II dosar urmărire penală, f.303-306, f.309, 311, 313, 313, 316, 317, 319-326, 352, 358-361).

Instanța a mai reținut că inculpatul a purtat mai multe convorbiri cu numita B. D.-M. căreia i-a propus să întrețină relații sexuale contra cost cu Petrujan S.-M., însă aceasta nu este de acord, spunându-i că are o altă combinație, urmând să se întâlnească cu un alt bărbat din București pe care aceasta l-a determinat să îi ofere diferite sume de bani, inclusiv în schimbul întreținerii de relații sexuale. Cu toate acestea, inculpatul a reușit să o convingă pe B. D.-M. să fie de acord să se întâlnească cu Petrujan S.-M. pentru a întreține relații sexuale orale (vol.II dosar urmărire penală, f.294-298, f.330-331, f.337-340, 342, 344).

Declarațiile martorei B. D.-M. trebuie luate reservatio mentalis având în vedere că aceasta a negat că personal ar fi întreținut relații sexuale contra cost cu clienți trimiși de inculpat, declarație care nu se coroborează cu notele de redare a convorbirilor telefonice și cu declarațiile celorlalți martori. De altfel, examinând declarația martorei se pot descoperi indicii de nesinceritate cu privire la anumite aspecte, între care amintim faptul că martora neagă că ar fi fost în relații foarte strânse de prietenie cu inculpatul. La percheziția domiciliară efectuată la adresa unde locuia fără forme legale inculpatul Șincaru A., în camera locuită de acesta a fost găsită o fotografie cu numita B. D.-M.. Pe verso-ul acestei fotografii se află o dedicație scrisă de B. D.-M. “Pentru Pino, vțm” și o inimioară desenată cu pixul. (vol.I, f.196)

Relevantă cu privire la această infracțiune este și declarația numitei B. Ș.-C. care relatează că în cursul anului 2013, s-a întâlnit cu Petrujan S.-M., zis A. și cu inculpatul într-un restaurant din Hărman, pentru a întreține relații sexuale contra cost cu acesta la solicitarea lui Șincaru A.. Martora declară că nu știa la acel moment motivul pentru care se întâlnise cu Petrujan S.-M. astfel că a acceptat să plece cu mașina acestuia la o plimbare. La cererea și insistențele clientului, martora s-a dezbrăcat la bustul gol însă a refuzat să întrețină relații sexuale cu acesta, lucru care l-a deranjat pe acesta, astfel că cei doi au revenit la restaurant unde între inculpat și numitul Petrujan a avut loc o discuție aprinsă pe marginea eșecului răsunător al preconizatei întâlniri amoroase. (vol.I, f.133-134).

Ulterior, în cursul anului 2014, Șincaru A. a mai încercat să o plaseze pe B. Ș.-C. unor clienți însă acest lucru nu s-a mai materializat. (vol.II dosar urmărire penală, f.327-329, f.342, f.345, f.349-351, f.352).

La data de 01.09.2014 martorul P. I., l-a contactat pe Șincaru A. căruia i-a solicitat o fată cu care să întrețină relații sexuale contra cost. În aceeași zi, inculpatul a contactat-o pe F. G. căreia i-a propus să se întâlnească cu martorul de mai sus, aceasta fiind de acord. Cei doi s-au întâlnit în zona Schei după care au mers acasă la martor unde au întreținut relații sexuale contra sumei de 170 lei, din care 50 de lei i-au revenit inculpatului. Inculpatul i-a mai intermediat martorei F. G. și alte întâlniri cu bărbați cu care aceasta a întreținut relații sexuale contra cost.(vol.I dosar urmărire penală, f.160-162, f.181-182, vol.II f.286-293, f.332, 334-335, 341, 363-374).

Cu privire la infracțiunea de proxenetism reținută în sarcina inculpatei D. N., în fapt, instanța de fond a constatat în mod suplimentar că aceasta a intermediat cu prioritate practicarea prostituției de către numita Greiner I.-D., aceasta fiind contactată de D. N. care i-a propus să se întâlnească la un client, cunoscut sub numele de Americanu’, care solicitase două fete pentru a întreține relații sexuale contra cost. Inculpata D. N. a recunoscut că a intermediat practicarea prostituției de către Greiner I. -D., găsindu-i clienți cu care să întrețină relații sexuale contra cost, însă a declarat că personal nu a practicat niciodată prostituția aspect ce este contrazis de restul mijloacelor de probă din dosar. (vol.I dosar urmărire penală f.141-142, vol.II dosar urmărire penală f.358-361). Cu toate acestea, martorul Schulz Frank a recunoscut-o pe D. N. ca fiind una dintre persoanele pe care le-a luat de la o adresă din centrul Brașovului și despre care cunoștea că practică prostituția, el însuși întâlnindu-se cu acestea cu scopul de a întreține relații sexuale contra cost. (vol.I dosar urmărire penală, f.173) Împrejurările rezultă și din declarația de recunoaștere dată în fața instanței (fila 113 dosar instanță) – “aveam o prietenă Greiner I., am ajutat-o să ia legătura cu diferiți prieteni ai inculpatului Șincaru în vederea întreținerii de relații sexuale.”

Din declarația numitei Greiner I.-D. reiese că aceasta se prostituează pentru a reuși să își întrețină copilul minor. Aceasta a fost contactată de D. N. care i-a propus să se întâlnească la un client, poreclit Americanu’, care solicitase două fete pentru a întreține relații sexuale contra cost. Martora declară că acest client fusese găsit de Șincaru A. însă aceasta a fost singura dată când s-a întâlnit cu vreun bărbat găsit de acesta, în general lucrând pe cont propriu.

Inculpata D. N. a recunoscut că a intermediat practicarea prostituției de către Greiner I.-D., găsindu-i clienți cu care să întrețină relații sexuale contra cost, însă a declarat că personal nu a practicat niciodată prostituția aspect ce este contrazis de restul mijloacelor de probă din dosar. (vol.I dosar urmărire penală f.141-142, vol.II dosar urmărire penală f.358-361).

De altfel, martorul Schulz Frank a recunoscut-o pe D. N. ca fiind una dintre persoanele pe care le-a luat de la o adresă din centrul Brașovului și despre care cunoștea că practică prostituția, el însuși întâlnindu-se cu acestea cu scopul de a întreține relații sexuale contra cost. (vol.I dosar urmărire penală, f.173)

Din declarațiile martorilor audiați rezultă aproape în unanimitate că inculpatul este cunoscut în mediile pe care le frecventează drept o persoană care se ocupă cu plasarea fetelor, unor diverși cunoscuți sau clienți, care întrețin cu acestea relații sexuale în schimbul oferirii unor sume de bani, parte din aceste sume revenindu-i ulterior lui Șincaru A..

Inclusiv inculpatul Șincaru A., cu ocazia judecării propunerii de prelungire a arestării preventive a declarat că a intermediat găsirea de clienți pentru D. N. precum și pentru alte fete, cu care acestea întrețineau relații sexuale contra cost, el primind în schimb o cotă parte din sumele obținute de către acestea.

Situația de fapt expusă mai sus cu privire la infracțiunea de proxenetism reținută în sarcina celor doi inculpați a fost reținută de instanță ca urmare a coroborării declarațiilor de recunoaștere totală date de inculpații declarațiile numitelor I. A. (vol.I dosar urmărire penală f.41-43, f.45, f.47-48) și C. V.-M. (vol.I dosar urmărire penală f.64-65), din declarațiile martorelor B. A.-T. (vol.I dosar urmărire penală, f.81-84), B. D.-M. (vol.I dosar urmărire penală, f.128-131), C. G.-I. (vol.I dosar urmărire penală, f.132), A. R. (vol.I dosar urmărire penală‚ f.68-69), B. Ș.-C. (vol.I dosar urmărire penală, f.133-134), G. R.-I. (vol.I dosar urmărire penală, f.135-136), D. J.-N. (vol.I dosar urmărire penală, f.165-166), Greiner I.-D. (vol.I dosar urmărire penală, f.141-142), J. R.-Mihela (vol.I dosar urmărire penală, f.143-144), Szekely A. (vol.I dosar urmărire penală, f.145-146), A. A. (vol.I dosar urmărire penală, f.147-148), C. M.-T. (vol.I dosar urmărire penală, f.149-150), M. A. A. M. (vol.I dosar urmărire penală, f.151-152), C. B.-E. (vol.I dosar urmărire penală, f.153-154), A. A.-B. (vol.I dosar urmărire penală, f.155-156), I. L.-A. (vol.I dosar urmărire penală, f.157-158), C. A. (vol.I dosar urmărire penală, f.159), F. G. (vol.I dosar urmărire penală, f.160-162), B. A.-Bettina (vol.I dosar urmărire penală, f.163-164), Schulz Frank ( vol I dosar urmărire penală f.170-172), P. G.-A. (vol.I dosar urmărire penală, f.178-180), P. I. (vol.I dosar urmărire penală, f.181-182) și ale inculpatei D. N. (vol.I dosar urmărire penală, f.105-108) precum și din notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza mandatului de supraveghere tehnică nr.76/25.04.2014 (vol.II dosar urmărire penală, f.1-391).

În drept, instanța de fond a reținut pentru inculpata D. N. prevederile art. 213 alin.1 Cod penal, iar pentru inculpatul Șincaru A. prevederile art. 213 alin.1, 3 Cod penal – “alin.(1) - Determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane, se pedepsește cu închisoarea și interzicerea unor drepturi. A.. (3) - Dacă faptele sunt săvârșite față de un minor,limitele speciale de pedeapsă se majorează cu o jumătate.” Totodată, instanța a reținut că infracțiunea de proxenetism este o infracțiune de obicei care se consumă în momentul în care într-un interval de timp se realizează un număr suficient de acte de executare identice sau similare care conduc dincolo de orice dubiu rezonabil la concluzia existenței unui obicei, iar epuizarea infracțiunii se produce la terminarea întregii activități infracționale. Sub acest aspect, instanța a reținut că activitatea infracțională a inculpaților s-a epuizat în perioada iulie-august 2014, moment în raport de care se stabilește și legea penală aplicabilă, în speță Codul Penal în vigoare.

Cu privire la conținutul constitutiv al infracțiunii, instanța a reținut sub aspectul laturii obiective, că elementul material s-a realizat cu prioritate pentru ambii inculpați prin înlesnirea practicării prostituției dar și prin obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției. P. înlesnire se înțelege orice acțiune prin care se face mai ușor de practicat prostituția iar în concret se materializează prin crearea de către inculpați a unor condiții favorabile practicării prostituției, respectiv prin punerea în legătură a potențialilor clienți cu fetele pe care le cunoștea din diverse medii. Din examinarea tuturor notelor de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat în perioada aprilie-octombrie 2014 rezultă numeroase probe cu privire la activitatea infracțională a acestuia în domeniul proxenetismului.

În ceea ce privește modalitatea alternativă a obținerii de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane, din conținutul convorbirilor sus menționate rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul Șincaru A. își procura veniturile în urma acestor intermedieri, el neavând nicio sursă de venit în afara indemnizației de handicap. De asemenea, inculpata D. N. își asigura resurse financiare de pe urma înlesnirii practicării prostituției, împrejurare recunoscută de inculpată – “pentru contribuția mea primeam diverse sume de bani.”

Cu privire la atitudinea procesuală a inculpatului care a confirmat doar intermedierea prostituției de către D. N., F. G. și Caciovschi A. M. (vol.I dosar urmărire penală, f.99-101), instanța de fond a apreciat că aceasta nu produce consecințe sub aspectul existenței infracțiunii de proxenetism, actele materiale recunoscute precum și cele dovedite dincolo de orice dubiu fiind suficiente pentru a vădi obișnuința, îndeletnicirea inculpatului în practicarea prostituției. Pentru aceleași considerente, instanța și-a format convingerea consumării infracțiunii de obicei și în ceea ce o privește pe inculpata D. N. care a arătat că în repetate rânduri a ajutat-o pe numita Greiner D. să ia legătura cu diferiți prieteni ai inculpatului Șincaru în vederea întreținerii de relații sexuale – “de obicei înlesnesc practicarea prostituției, o folosesc de obicei pe D.” (fila 105 vol.I dosar urmărire penală ).

Urmarea imediată a infracțiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile de conviețuire socială ocrotite prin incriminarea faptei. Legătura de cauzalitate există și rezultă implicit din săvârșirea în concret a actelor materiale.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, instanța de fond a reținut că inculpații au comis faptele cu intenție directă, în sensul art.16 alin.3 lit.a Cod penal Poziția subiectivă a inculpatului Șincaru rezultă cu evidență din declarațiile acestuia conform cărora „cu privire la infracțiunea de proxenetism, recunosc că puneam în legătură fete care mă sunau cu diferiți prieteni de-ai mei și cunoștințe de ale mele. Pentru contribuția mea primeam diferite sume de bani.” În ceea ce privește pe inculpata D. N. instanța a apreciat că a acționat cu intenție directă – “am recurs la practicarea prostituției pentru a face rost de bani”, constatându-se totodată că aceasta a avut discernământul păstrat la data comiterii faptei și până în prezent, după cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1216/E/22.05.2014 (vol.I dosar urmărire penală f.122).

În analizarea circumstanțelor agravante ale infracțiunii ce urmează a fi reținute doar în sarcina inculpatului Șincaru A., instanța de fond a reținut că infracțiunea a fost săvârșită și în raport de persoane minore, împrejurare care atrage incidența prevederilor art. 213 alin.3 precum și împreună cu inculpata minoră D. N., fapt care impune și reținerea agravantei generale a săvârșirii faptei împreună cu un minor prevăzută de art. 77 alin.1 lit.d Cod penal. Astfel, inculpatul a înlesnit practicarea prostituției și a obținut foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către numitele F. G. (02.07.1996, 17 ani), B. D. M. (născută în 13.01.1999, 15 ani), B. Ș. C. (născută în 22.10.1998, 16 ani), toate fiind minore în perioada de referință.

Totodată, s-a reținut că ansamblul faptic a demonstrat o colaborare constantă între inculpații Șincaru și D., minoră în perioada de referință. Instanța a învederat că participația penală constituie o formă a pluralității de infractori care presupune săvârșirea faptei de mai multe persoane care acționează cu voință comună în calitate de autori, coautori, instigatori sau complici. În speță, participația penală rezultă dincolo de orice dubiu întrucât cei doi inculpați au dezvoltat împreună o rezoluție infracțională comună, stabilind în concret modul de operare și rolul fiecăruia în desfășurarea activității infracționale, fiind așadar întrunite condițiile participației penale. În acest sens sunt și declarațiile participanților, inculpatul Șincaru A. specificând că „am fost contactat de D. N. pe care o cunosc de aproximativ 3 ani pentru a îi face rost de clienți pentru a întreține relații sexuale contra cost. D. N. primea sume de bani cuprinse între 100-150 lei. Eu primeam suma de 50 lei. Nu tot timpul primeam de la susnumita bani, aceasta încercând de câteva ori să mă păcălească” iar inculpata D. a declarat: ”aveam o prietenă Greiner I., am ajutat-o să ia legătura cu diferiți prieteni ai inculpatului Șincaru în vederea întreținerii de relații sexuale.” De asemenea, instanța de fond și-a format convingerea că inculpatul Șincaru cunoștea că D. N. este minoră întrucât aceștia se cunosc de foarte mult timp, aproximativ 3-4 ani, coinculpata fiind minoră pe tot parcursul săvârșirii faptei. S-a observat așadar că între cei 2 inculpați a existat o legătură subiectivă,f iind conturată participația penală în formă proprie, preordinată, concomitentă și eterogenă. Ca atare, pentru inculpatul Șincaru s-a reținut dovedită și circumstanța agravantă a săvârșirii faptei împreună cu un minor.

Cu privire la infracțiunea de lovire și alte violențe, în fapt, instanța de fond a reținut că în seara zilei de 04.03.2014 numita I. A. s-a întâlnit cu inculpata D. N., persoană pe care o cunoaște de mai mult timp, pentru a lămuri anumite probleme de natură personală ivite între cele două. Întâlnirea a avut loc pe . vătămată propunându-i inculpatei D. N. să se deplaseze la un imobil situat pe ..25, întrucât acesta a aparținut unui amic al persoanei vătămate, în prezent fiind locuit de o persoană fără adăpost. D. N. a venit însoțită de inculpata L. A. M. zisă A. Muta. Cele trei fete au consumat împreună mai multe sticle de 2 litri de bere pe parcursul serii și al nopții, iar în jurul orelor 05:00, pe fondul stării de ebrietate în care se afla, numita D. N. a început să îi reproșeze persoanei vătămate anumite dispute mai vechi, devenind agresivă fizic. Astfel, D. N. a lovit-o pe I. A. și a început să o tragă de păr.

Pentru a detensiona situația, I. A. s-a dus în altă cameră sperând că lucrurile se vor liniști, în timp ce D. N. și L. A. M. au ieșit din imobil. În jurul orelor 08:00, cele două fete au revenit în apartament și situația conflictuală a continuat. După aproximativ o oră, în apartament a venit inculpatul Șincaru A. care fusese chemat de către D. N.. Inculpatul a început să o lovească cu palmele peste față pe I. A. în mod repetat, persoana vătămată încercând să apeleze numărul de urgență 112, moment în care D. N. a lovit-o cu pumnii și a încercat să îi ia telefonul din mână. Inculpatul Șincaru a reușit să îi ia telefonul persoanei vătămate din mână, aceasta prăbușindu-se la sol, în urma loviturilor primite.

În timp ce persoana vătămată era lovită de către D. N. și se afla la pământ, în altercație a intervenit și L. A. M. care a lovit-o și ea pe I. A.. I. A. le-a spus celor trei că oricum va merge la poliție, lucru care i-a determinat pe cei trei agresori să o lovească toți trei cu pumnii și picioarele precum și cu un scaun, iar inculpatul Șincaru cu cârja pe care o folosește, acesta fiind șchiop în urma unui accident mai vechi. După ce au lovit-o în repetate rânduri, cei trei au plecat, persoana vătămată fiind transportată ulterior la Spitalul Clinic Județean de Urgență B. unde a fost internată și i-au fost acordate îngrijiri medicale.

În urma loviturilor primite, I. A. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 28-30 zile de îngrijiri medicale conform Raportului de Expertiză Medico-Legală nr.607/E/2014.(vol.I dup f.49)

Situația de fapt astfel reținută rezultă din coroborarea declarațiilor de recunoaștere a celor 3 inculpați, constante atât în faza de urmărire penală cât în fază de judecată, precum și din declarațiile persoanei vătămate I. A. și din Raportul de Expertiză Medico-Legală nr.607/E/2014.

În drept, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 193 alin.2 C.pen. – „fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijire medicală de cel mult 90 de zile se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda”

Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii de lovire sau alte violențe, instanța de fond a reținut că elementul material al laturii obiective s-a realizat prin acțiunile de lovire cu pumnii, picioarele precum și cu cârja de către inculpații Șincaru A., D. N. și L. A. M., violențe exercitate asupra corpului persoanei vătămate I. A. și care i-au produs pentru vindecare leziuni ce necesită pentru vindecare 28-30 de zile de îngrijiri medicale.

Urmarea imediată constă în leziunile ce i-au fost produse persoanei vătămate, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei precum și din concluziile raportului de expertiză medico legală.

În analizarea circumstanțelor agravante ale infracțiunii ce urmează a fi reținute în sarcina tuturor celor 3 inculpați - Șincaru A., D. N. și L. A. M., instanța de fond a constatat că infracțiunea a fost săvârșită de 3 sau mai multe persoane împreună, împreună. Instanța a învederat că participația penală constituie o formă a pluralității de infractori care presupune săvârșirea faptei de mai multe persoane care acționează cu voință comună în calitate de autori, coautori, instigatori sau complici. În speță, participația penală rezultă dincolo de orice dubiu întrucât cei trei inculpați au dezvoltat împreună și în mod spontan o rezoluție infracțională comună, acționând concomitent și în același scop, acela de a o lovi pe I. A., precum și cu același mobil, respectiv în scopul sancționării acesteia pentru jignirile aduse inculpatei D., fiind așadar întrunite condițiile participației penale. În acest sens sunt și declarațiile participanților, inculpatul Șincaru A. a declarat că „fapta de agresiune am comis-o împreună cu L. A. și D. N. ”; inculpata D. a declarat: ”Șincaru a avut o discuție contradictorie cu I. A., cerându-i socoteală pentru faptul că m-a agresat. Discuția a degenrat într-un conflict. Atât eu cât și L. am lovit persoana vătămată peste cap și corp cu pumnii și picioarele, iar Șincaru a lovit-o cu cârja.” (fila 101 vol I dup), iar inculpata L. a precizat „după ce a venit Șincaru, am bătut în continuare victima toți trei” (fila 123 d.i.) În consecință, se observă că între cei 3 inculpați a existat o legătură subiectivă, aceștia având reprezentarea faptului că acționează împreună, fiind așadar conturată participația penală în formă proprie, spontană, concomitentă și eterogenă.

D. cu privire la inculpații Șincaru și L., instanța a mai reținut și circumstanța agravantă a săvârșirii faptei împreună cu un minor, prev de art. 77 lit.d C.pen. în sensul că fapta a fost săvârșită împreună cu inculpata minoră D. N.. Împrejuarea că inculpata este minoră și că ceilalți doi inculpați cunoșteau acest lucru este de netăgăduit, inculpații cunoscându-se de mult timp. Mai mult, în convorbirea telefonică purtată de inculpatul Șincaru (fila 31 vol II dup) acesta, vorbind despre . comisă în dauna persoanei vătămate I. A., precizează că „fii atentă ce a făcut zdreanța aia, s-a luat de o prietenă de-a mea minoră (n.r. D. N.) și m-a sunat fata aia normal, Pino, zice hai repede; și apoi îți dai seama ce i-am data i-am dat bine; am bătut-o de a luat-o SMURD-ul”.

Cu privire la infracțiunea de act sexual cu un minor, instanța a reținut că în perioada iulie-august 2014, inculpatul Șincaru A. a întreținut relații sexuale orale și consensuale cu numita B. A.-T. în vârstă de 13 ani. Astfel, în timp ce se afla pe ., lângă fosta grădiniță împreună cu o colegă, persoana vătămată B. A.-T. a fost abordată de inculpatul Șincaru A. pe care îl cunoștea de mai mulți ani și care profitând de naivitatea specifică vârstei, a determinat-o să urce în autoturismul cu care venise și a dus-o până lângă clădirea părăsită a fostei grădinițe aflată în apropiere pentru a întreține relații sexuale cu aceasta.

Șincaru A. și victima au coborât și au intrat în clădire, unde Șincaru A. i-a propus victimei să îi facă sex oral. După aceasta, Șincaru A. a apucat-o pe persoana vătămată cu putere de cap și a dirijat-o până în zona inghinală, unde B. A.-T. a întreținut un act sexual oral cu inculpatul. După consumarea actului sexual, Șincaru A. a plecat, iar victima s-a întâlnit cu persoane din anturajul ei cărora nu le-a povestit cele întâmplate.

Situația de fapt expusă mai sus rezultă din ansamblul probatoriu administrat în cauză. Astfel, din interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpat reiese că acesta a întreținut relații sexuale cu victima, pe care o cunoștea de mai multă vreme. În convorbirea din data de 30.05.2014 persoana vătămată îi comunică inculpatului că este la școală și nu poate vorbi la telefon (vol.II dosar urmărire penală, f.35). Consimțământul victimei rezultă din convorbirea din data de 15.06.2014, când persoana vătămată îi spune inculpatului că ar dori să întrețină relații sexuale dar că nu poate să se întâlnească cu el pentru că este împreună cu mama sa. Relevante sunt și convorbirile dintre inculpat și persoana vătămată în care acesta este foarte insistent, chiar la limita agasării în a se întâlni cu B. A.-T. pentru a întreține relații sexuale, de fiecare dată fiind amânat sau refuzat de aceasta - (vol.II dosar urmărire penală f.6, 8, 34-35, 64, 98, 99, 120, 155, 164, 180-200, 234, 277, 277-285, 299).

Deși cu ocazia audierii, persoana vătămată a declarat că a întreținut actul sexual oral cu inculpatul împotriva voinței acesteia, că a fost determinată prin constrângere fizică și morală, respectiv amenințări cu bătaia și lovituri cu cârja să îl urmeze pe inculpat în incinta grădiniței dezafectate, unde a fost obligată de către inculpatul să întrețină un act sexual oral, aceste susțineri nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar. Argumentele persoanei vătămate nu pot fi reținute, cu atât mai mult pentru că din convorbirile purtate între cei doi rezultă o oarecare familiaritate a relației dintre aceștia, deloc specifică unei relații victimă-violator.

Nici declarațiile inculpatului din fază de urmărire penală în cuprinsul cărora arată că nu cunoștea că victima este minoră nu sunt credibile, întrucât inculpatul se cunoștea cu victima de o perioadă îndelungată de timp iar din punct de vedere fizic aceasta este dezvoltată conform vârstei. De asemenea, din convorbirile telefonice cu persoana vătămată a rezultat în repetate rânduri faptul că ea are vârstă școlară, existând chiar situații în care inculpatul a luat-o pe minoră de la școală sau când aceasta îi spunea că un poate vorbi întrucât este la ore. Declarația persoanei vătămate este elocventă sub acest aspect, ea relatând că “Pino intra mereu în vorbă cu mine și îmi zicea că atunci când voi fi mare mă va face iubita lui” (fila 81, vol I dosar urmărire penală).

În drept, instanța de fond a reținut prevederile art. 220 alin.1 C.pen. ”Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 și 15 ani, se pedepsesc cu închisoarea de la 1 la 5 ani.”

Sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii de act sexual cu un minor, instanța a reținut că elementul material al laturii obiective s-a realizat în speță prin întreținerea unui raport sexual oral de către inculpatul Șincaru A. cu persoana vătămată B. A. T. în vârstă de 13 ani, la data comiterii faptei. Astfel cum s-a expus mai sus, instanța și-a format convingerea atât în sensul că minora a consimțit la actul sexual oral, cât și în sensul că inculpatul a cunoscut vârsta persoanei vătămate.

Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de fapt contrară aceleia care ar fi rezultat din desfășurarea normală a relațiilor sociale privind inviolabilitatea și libertatea sexuală a persoanei. Această stare constituie o vătămare efectivă a libertății și inviolabilității sexuale ale minorului ca și a relațiilor sociale privitoare la aceste valori. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din însăși dovedirea faptei.

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul prevederilor art. 16 alin.3 lit.a C.pen., împrejurare care rezultă atât din declarațiile inculpatului și ale persoanei vătămate cât și din modul de săvârșire a infracțiunii dovedit în cauză.

Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că faptele deduse judecății există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză urmează a opera răspunderea penală a inculpaților față de infracțiunile comise.

Având în vedere cele expuse și luând în considerare că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța a procedat la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului evaluate după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Totodată, instanța de fond a dat eficiență în cauză dispozițiilor art. 374 alin. 4 raportat la art. 396 alin.10 Cod Procedură penală, față de toți cei 3 inculpați și în raport de fiecare din faptele analizate vizând reducerea limitelor pedepsei ca urmare a soluționării cauzei pe baza recunoașterii vinovăției de către inculpat (fila 112, 113 și 123 dosar instanță).

În concret, cu privire la inculpatul Șincaru A. s-a reținut cu prioritate că în fața instanței de judecată inculpatul a manifestat o atitudine de recunoaștere a infracțiunilor, fără a vădi însă o stare de regret.

Sub aspectul infracțiunii de proxenetism, instanța a avut în vedere cu prioritate pericolul social concret al faptei. Astfel, influența profund negativă a inculpatului asupra persoanelor cărora le intermedia practicarea prostituției, în special asupra celor minore, modul de adresare a inculpatului și limbajul folosit denotă un dispreț față de ființa umană iar atitudinea lui față de persoanele de sex feminin cu care intra în contact este una de dominatoare, de stăpânire. Pericolul social este cu atât mai mult sporit de faptul că inculpatul își racola victime din zona școlilor și a liceelor, împrejurare care rezultă din declarațiile martorilor, martora B. C. detaliind în sensul că „Inculpatul obișnuia să frecventeze zonele din apropierea liceelor sau școlilor din cartierul Schei, iar dacă vede o fată care îi place începe să se intereseze de ea, să îi afle numărul de telefon sau contul de facebook, iar ulterior le caută. Uneori Pino așteaptă fete în fața liceului și intră în vorbă cu ele, le ia de brațe, iar dacă acestea vor să plece le oprește ” (fila 134 dup). Profitând de naivitatea vârstei persoanelor vizate, inculpatul avea la început o atitudine seducătoare, însă ulterior se transforma într-o persoană perfidă și dominatoare. Aceste împrejurări rezultă din convorbirile inculpatului cu diferite fete cărora le intermedia practicarea prostituției și în raport de care folosea apelative precum „sclavă; nesimțită; curvă; dobitoacă; haită; zdreanță; ratato; boschetaro;” și expresii precum „te sparg; te snopesc în bătaie; îmi vine să-l bat în cuie; marș;” (fila 103-119; 160-191 vol II dosar urmărire penală ). Impactul profund negativ pe care îl are inculpatul asupra persoanelor de sex feminin pentru care acesta intermedia practicarea prostituției sau cărora le solicita diverse favoruri sexuale este evidențiat de declarațiile acestora din cuprinsul cărora reiese că fetele ajung să perceapă jignirile și insultele ca moduri firești de abordare și manifestări de afecțiune, fiindu-le astfel deformată substanțial înțelegerea și dezvoltarea. Astfel, numita B. a declarat că „Șincaru a încercat să mă agață, mă tachina, încercând să îmi facă avansuri, spunându-mi că am botul frumos; tu potaio când te ard și eu.”

În anturajul pe care îl frecventează, inculpatul și-a creat o reputație de „stăpân” și de persoană agresivă, inspirând frică persoanelor cu care intră în contact, în special celor de sex feminin. Astfel, numita B. Ș. a precizat (fila 134 vol II dosar urmărire penală) „despre Șincaru A. cunosc că este o fire foarte violentă, am auzit despre el că bate fetele care nu fac ceea ce spune el; în iarna anului 2012-2013 am auzit că o fată, D., elevă la Liceul N. T. a fost luată cu mașina de Pino și bătută deoarece nu i-a dat nr. de telefon și nu a vrut să stea de vorbă cu el.” Martora G. R. (fila 135 vol II dosar urmărire penală) a relatat situații similare „cunoșteam că Pino este violent și racola fete pentru a întreține relații sexuale sau pentru a le trimite la produs. Printre telefoanele primite în 2014,Pino mă amenința că o să trimită niște băieți la mine să mă bage la produs”

Toți acești vectori de personalitate ai inculpatului încalcă drepturi fundamentale ale persoanei și vădesc percepția intimă și substanțial greșită a inculpatului cu privire la relațiile interumane, pe care le desconsideră total, descalificându-le de la început. Instanța a apreciat că modul de operare al inculpatului, privit în ansamblu este deosebit de periculos, afectând în mod iremediabil viața și psihicul persoanelor de sex feminin vizate de inculpat.

Considerentele sus reiterate au fost avute în vedere și la individualizarea infracțiunilor de act sexual cu un minor și infracțiunea de lovire sau alte violențe. În ceea ce privește infracțiunea de act sexual cu un minor, instanța a reținut în mod suplimentar că victima are o vârstă deosebit de fragedă, 13 ani și cu toate acestea apare ca fiind familiarizată cu raporturile sexuale. Pericolul exploatării de către inculpat a consimțământului unei persoane minore rezultă cu evidență, cu atât mai mult cu cât din convorbirile telefonice pe care inculpatul le-a avut cu persoana vătămată rezultă că acesta o căuta în mod agresiv, obsesiv, victima încercând uneori să se detașeze, alteori accepta propunerile inculpatului. Preocuparea inculpatului pentru persoane de sex feminin minore transpare din majoritatea probatoriului și accentuează pericolul social al inculpatului.

În ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe, la individualizarea pedepsei instanța a mai avut în vedere și faptul că imediat după săvârșirea faptei, într-o conversație telefonică, inculpatul s-a lăudat cu fapta sa (fila 31 vol II dosar urmărire penală ). Astfel, vorbind despre . comisă în dauna persoanei vătămate I. A., inculpatul precizează că „fii atentă ce a făcut zdreanța aia, s-a luat de o prietenă de-a mea minoră (n.r. D. N.) și m-a sunat fata aia normal, Pino, zice hai repede; și apoi îți dai seama ce i-am dat i-am dat bine; am bătut-o de a luat-o SMURD-ul”

Mai mult, din interceptările convorbirilor telefonice realizate în baza mandatului de supraveghere tehnică nr.76 din 25.04.2014 a rezultat că inculpatul poartă o . convorbiri telefonice atât cu mama persoanei vătămate încercând să-i sugereze acesteia ca I. A. să se prezinte la poliție pentru a da o declarație favorabilă sieși (vol.II, f.21) cât și cu alte persoane în care povestește, ba chiar se și laudă cu faptul că a agresat-o pe I. A. și a bagat-o în spital. (vol.II, f.31, f.48).

Punând în balanță toate aceste aspecte, instanța a aplicat inculpatului pentru fiecare din cele trei fapte o pedeapsă orientată spre maxim, calculată potrivit dispozițiilor art. 79 C.pen. – „când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin.1, după care limitele se majorează conform alin.2 ” În speță cauza de reducere a limitelor de pedeapsă o constituie parcurgerea procedurii simplificate prevăzută de art. 396 alin.10 Cod Procedură penală și care atrage o reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, iar cauzele de majorare a limitelor de pedeapsă sunt reținerea circumstanțelor agravante (care atrag aplicarea unui spor facultativ de până la doi ani), reținerea concursului de infracțiuni (care atrag aplicarea unui spor obligatoriu ce va fi stabilit în urma individualizării pedepselor).

În considerarea tuturor aspectelor enunțate mai sus, instanța a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, 2 ani închisoare pentru infracțiunea de act sexual cu un minor și o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În ceea ce privește pedeapsa complementară, instanța de fond a dispus aplicarea acesteia inculpatului Șincaru A. în raport de fiecare din cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa, în considerarea dispozițiilor art. 66 C.pen., interpretate în lumina deciziei nr. 74/2007 a ÎCCJ și a Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Sabǎu și P. contra României, precum și cauza C. și M. contra României) restrângerea exercițiului drepturilor și libertǎților poate fi dispusǎ numai dacǎ este prevǎzutǎ de lege, urmǎrește un scop legitim, este necesarǎ și respectǎ principiul proporționalitǎții.

Astfel, natura și gravitatea faptelor sǎvârșite, împrejurǎrile cauzei, perseverența infracționalǎ și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnitați în exercitarea drepturilor prevǎzute de art.66 lit.a, b și n Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritǎțile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autoritǎții de stat. De asemenea, față de natura și de modul de săvârșire a infracțiunii, instanța a apreciat necesară interzicerea în mod suplimentar a dreptului inculpatului de a comunica cu ceilalți 2 coinculpați. Executarea pedepsei complementare va începe, potrivit art.68 alin.1 lit.c Cod penal, după executarea pedepsei cu închisoarea stabilită prin prezenta, pentru o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. 1 și 3 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, n Cod penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat precum și a dreptului de a comunica cu ceilalți 2 coinculpați precum și dreptul de a comunica cu persoanele vătămate de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Constatând că infracțiunile care fac obiectul prezentei cauze au fost săvârșite înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, în baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an închisoare, reprezentând 1/3 din pedepsele de 2 ani respectiv 1 an închisoare, condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultantă 5 ani închisoare.

În baza art. 45 alin.3 lit.a Cod penal, instanța a contopit și pedepsele complementare aplicate pe lângă fiecare din cele două pedepse, urmând a stabili ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a fi ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a comunica cu ceilalți coinculpați – D. N. și L. A. M. precum și dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. A. T. și I. A., pe o perioadă de 2 ani, în condițiile prevăzute de art.68 Cod penal.

Totodată, în baza art. 45 alin. 3 lit. a și alin.5 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit. a, b, n Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a fi ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a comunica cu ceilalți coinculpați – D. N. și L. A. M. precum și dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. A. T. și I. A.), pe durata și în condițiile prevăzute de art.65 alin.3 Cod penal.

Întrucât inculpatul a fost reținut și este arestat preventiv, în temeiul art. 72 alin.1 teza I C.pen., instanța a dispus deducerea perioadei reținerii din data de 22.10.2014 și a arestării preventive de la data de 23.10.2014 la zi.

În baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art. 208 alin. 4 Cod Procedură penală, instanța a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpat prin încheierea nr.103 din data de 23.10.2014, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, apreciind că față de soluția pronunțată temeiurile care au stat la baza luării măsurii se mențin.

În ceea ce o privește pe inculpata D. N., la individualizarea măsurii luate față de minoră, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal la care face trimitere art. 115 alin.2 și art. 116 Cod penal și anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială. Totodată, instanța s-a raportat la concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză (fila 129, 130 dosar instanță).

Totodată, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 129 alin.1 Cod penal „în caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității se stabilește și se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condițiile art. 114, ținând seama de criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal.”

În concret, instanța de fond a avut în vedere cu prioritate că inculpata a manifestat o atitudine de recunoaștere, fără însă a fi vădită și o atitudine de regret față de consecințele faptei, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine cooperantă.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatei, instanța de fond a reținut din referatul de evaluare că la momentul săvârșirii faptei, acesta avea 15 de ani și nu este cunoscută cu antecedente penale conform fișei de cazier. Inculpata a finalizat 6 clase la Școala Generală nr. 14 B. și arată că intenționează să finalizeze 10 clase pentru a putea obține permisul de conducere. Din concluziile referatului de evaluare, s-a constatat că inculpata minoră dispune de resurse limitate de recunoaștere a faptelor dar și pentru a se îndepărta de vechiul anturaj, structura sa mentală având profund însușite valorile unui grup de tip marginal. Inculpata recunoaște faptele reținute în sarcina sa dar are la bază percepții deformate asupra normalității, împrejurare care o împiedică să înțeleagă semnificația faptelor sale, minimizând și justificând faptele săvârșite, manifestând o toleranță crescută la comportamentul antisocial.

În concluzie, instanța de fond și-a format convingerea că inculpata nu a conștientizat pericolul faptelor sale, în special cea având ca obiect înlesnirea prostituției, procedând în această manieră în mod curent, iar educația și supravegherea pe care o poate primi acasă în mod evident nu este suficientă.

Instanța de fond a avut în vedere că, în abstract, gradul de pericol social al faptelor este unul ridicat. În concret, instanța de fond reține gradul ridicat de indiferență și ignorare a regulilor evidențiat prin însușirea rapidă și de o manieră constată de către inculpată a rezoluției infracționale. Astfel, fără a reflecta prea mult și fără a fi sub imperiul vreunei urgențe, inculpata a luat cu ușurință hotărârea de a-și asigura venituri de pe urma înlesnirii practicării prostituției de către alte persoane. Cu privire la infracțiunea de lovire, instanța de fond a apreciat că mobilul acestei fapte nu o recomandă pe inculpată, ea însăși recunoscând cu naturalețe că a săvârșit fapta “din răzbunare”. Instanța a atras în mod deosebit atenția asupra pericolului social deosebit de ridicat al faptelor cu care inculpata minoră a debutat, punându-i acesteia în vedere că faptele sale pot avea urmări deosebit grave (constând în vătămarea corporală a propriei persoane sau a altor persoane, respectiv daune morale prin consecințele asupra psihicului persoanelor pe care le intermedia).

Dintre circumstanțele favorabile inculpatei, instanța de fond a reținut că aceasta nu figurează cu antecedente penale. Cu toate acestea, gravitatea faptelor, concluziile referatului de evaluare, anturajul inculpatei, o recomandă pe aceasta pentru o măsură educativă privativă de libertate.

Evaluând toate aceste aspecte, în alegerea măsurii educative, instanța de fond a apreciat că măsura educativă necesară și proporțională în cauză este internarea într-un centru de detenție pentru o perioadă de 3 ani. Instanța a atras atenția inculpatei asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni, precum și ale unui comportament negativ sau care împiedică procesul de recuperare și reintegrare a celorlalte persoane internate, prevăzute de art.125 alin.3 și ale art. 126 Cod penal.

Instanța de fond a învederat inculpatei că măsura educativă trebuie înțeleasă ca pe o perioadă formativă, care nu dezonorează, ci trebuie percepută în mod participativ și activ și care trebuie direcționată spre societate, dar și în plan individual. Minora nu trebuie să privească măsura educativă cu ostilitate, ci dimpotrivă să regăsească prilejul de a reflecta asupra conduitei sale și de a-și proiecta o . aspirații pentru viitorul său. Instanța și-a format convingerea că supravegherea strictă, de către persoane de specialitate a inculpatei este necesară și reclamă efortul conjugat al familiei și al instituțiilor de supraveghere, dar și concursul însuși al inculpatei care trebuie să înțeleagă că măsura educativă și constrângerile aferente sunt în beneficiul său imediat dar și pe termen lung.

În ceea ce o privește pe inculpata L. A. M., s-a constatat faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existența faptei de lovire sau alte violențe și cu privire la vinovăția inculpatei. Totodată, în speță, instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 83 Cod penal, privind amânarea executării pedepsei. Astfel, nu s-a putut reține că infracțiunea prezintă o gravitate redusă având în vedere modul de săvârșire (de către 3 persoane împreună, împreună cu inculpata minoră D. N.) și consecințele faptei, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale de care victima a avut nevoie pentru vindecare (28-30 zile). Cu toate acestea faptul că inculpata este la primul contact cu legea penală și a avut o atitudine de colaborare și recunoaștere.

Astfel, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța a reținut dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.

Pe cale de consecință, în speță fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpată, însă instanța a considerat că nu se impune condamnarea acesteia, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 Cod penal pentru amânarea aplicării pedepsei, instanța urmând să stabilească o pedeapsă de 1 an închisoare pentru inculpata L. A. M..

Astfel, s-a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este mai mică de 7 ani închisoare, pedeapsa stabilită este închisoarea mai mică de 2 ani, inculpata nu a fost anterior condamnată, și-a manifestat în fața instanței acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității și, raportat la persoana acesteia, lipsa antecedentelor penale, atitudinea acesteia de recunoaștere a săvârșirii faptei, instanța consideră că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară dar se impune supravegherea conduitei acestuia pentru o perioadă determinată, în vederea atenționării acestuia cu privire la consecințele săvârșirii de fapte prevăzute de legea penală.

În baza art. 85 alin. (2) Cod penal s-a impus inculpatei să execute următoarele obligații: a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională; b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; c) să nu comunice cu victima I. A. și nici cu inculpații Șincaru A. și D. N..

În baza art. 86 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) Cod penal se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă T. B..

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că în cauză partea civilă I. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 lei.

Instanța a reținut că potrivit art. 1349 alin. (1) Cod civil, „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, alin. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.” Potrivit art. 1357 alin. (1) cod civil „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, alin. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”

Rezultă astfel că pentru a opera răspunderea civilă, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: să existe o faptă ilicită, adică o acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei vătămate; un prejudiciu, acele consecințe dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția autorului faptei ilicite.

Instanța de fond a apreciat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana inculpaților Șincaru A., D. N. și L. A. M..

Astfel, materialul probator administrat în cauză, a dovedit existența faptei ilicite a inculpaților și a vinovăției lor. P. urmare, analizând probatoriul administrat prin raportare la soluția pe latură penală a cauzei cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe comisă în dauna persoanei vătămate I. A. și la criteriile și elementele care au stat la baza acesteia, instanța a constatat că partea civilă a suferit un prejudiciu fizic și moral.

Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de 28 de zile de îngrijiri medicale, iar suma de 2000 lei apare ca o justă compensare a prejudiciului fizic și de agrement al persoanei vătămate.

Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de inculpați și prejudiciul produs este dovedită de întreg ansamblul probator administrat în cauză.

P. urmare, în temeiul art. 19 și art. 25 alin. 1, art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, art. 1349, 1357 Cod Civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă I. A. și, în consecință, s-au obligat în solidar inculpații la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de despăgubiri.

Instanța de fond a luat act că în cauză nu au fost luate măsuri asigurătorii.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri inculpatul Șincaru A. și inculpata D. N..

În apelul declarat de inculpatul Șincaru A. se solicită reducerea pedepsei aplicată inculpatului, de 5 ani închisoare. Solicită a se avea în vedere materialul probatoriu administrat în cauză, faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, sens în care solicită a se reanaliza sub toate aspectele cuantumul pedepsei aplicate. De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul are probleme și deficiențe medicale, care se pot constata și la momentul de față și că acesta a avut o atitudine de recunoaștere încă de la început. Față de toate aceste aspecte, solicită reducerea limitelor pedepsei aplicată inculpatului.

Apelanta inculpată D. N. solicită admiterea apelului declarat de aceasta, arătând că, prin sentința penală nr. 723 din data de 27.04.2015, în baza art. 115 alin. 1 pct. 2 lit. b, art. 125 și art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat minorei D. N. măsura educativă a internării întru-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism și lovire sau alte acte de violență prevăzute de art. 213 alin.1 și 193 alin.2 Cod penal. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, s-a declarat apel la data de 07.05.2015 de către apelanta inculpată minoră D. N. prin reprezentantul legal al acesteia, D. R..

Învederează instanței că, de la data pronunțării sentinței apelate, situația personală a minorei apelantei inculpate D. N. s-a modificat substanțial, întrucât, astfel cum reiese și din adeverința medicală depusă la dosar la acest termen de judecată, aceasta are o sarcină în evoluție de 5 luni. Consideră că în asemenea conjunctură, măsura primei instanțe, de internare într-un centru de reeducare, nu se mai circumscrie situației actuale, sens în care solicită admiterea apelului și, făcând aplicarea art. 91 Cod penal, să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu o limită de pedeapsă sub 2 ani, care în opinia sa, ar fi o pedeapsă echitabilă, ținând cont de circumstanțele actuale ale inculpatei.

De asemenea, solicită a se reține că, în speță, este posibilă aplicarea art. 83 din Noul Cod penal cu privire la amânarea aplicării pedepsei, instanța putând stabili un termen de supraveghere dacă sunt întrunite condițiile, textul de lege nespecificând dacă inculpatul trebuie să fie minor sau major.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea constată că apelul declarat de inculpata D. N. este fondat, urmând a fi admis, în timp ce apelul declarat de inculpatul Șincaru A. este nefundat, urmând a fi respins.

În ce privește cererea formulată de persoana vătămată minoră B. A. T., prin avocat, de extindere a apelului declarat de inculpați, în sensul acordării despăgubirilor civile pentru minora B. A. T., în vârstă de 13 ani la data săvârșirii faptei, curtea consideră că această cerere este nefondată. Apărătorul din oficiu al persoanei vătămate minore arată că la termenul de judecată din data de 31.03.2015, când s-a citit actul de sesizare, instanța nu a pus în vedere părții vătămate prevederile art. 374 alin. 3 Cod procedură penală, respectiv dreptul de a se constitui parte civilă. Întrucât noua reglementare nu mai conține dispozițiile referitoare la faptul că instanța era obligată să se pronunțe cu privire la latura civilă a cauzei în cazul minorilor, chiar dacă nu exista constituire de parte civilă, se consideră că ar fi incidente prevederile art. 19 alin. 3 din Codul de procedură penală, care prevăd că pentru persoana vătămată sau lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă acțiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror.

Această cerere a persoanei vătămate minore, de extindere a apelului declarat de inculpați, cu privire la acordarea despăgubirilor civile persoanei vătămate minore B. A. T., curtea constată că aceasta nu poate fi admisă, întrucât extinderea efectelor apelului este posibilă doar între părțile din cadrul aceluiași grup procesual. Astfel, extinderea efectelor unui apel asupra persoanei vătămate este posibilă doar în cazul unui apel declarat de o altă persoană vătămată sau de către o altă parte civilă. Nu este posibilă extinderea efectului apelului declarat de un inculpat, asupra unei persoane vătămate, deoarece aceștia fac parte din grupuri procesuale diferite. În caz contrar, dacă s-ar extinde efectele apelului unui inculpat, asupra persoanei vătămate, s-ar aduce atingere principiului neagravării situației inculpatului în propria cale de atac. Or, în prezenta cauză se constată că singurele apeluri declarate sunt cele ale inculpaților și nu este posibilă agravarea situației acestora, prin obligarea lor, în propria cale de atac, la plata unor despăgubiri civile către persoana vătămată minoră.

În ce privește apelul declarat de inculpata minoră D. N., instanța de fond a dispus luat față de aceasta o măsură educativă privativă de libertate, respectiv internarea inculpatei într-un centru de detenție. Instanța de fond a reținut, pentru a dispune această măsură, că inculpata a manifestat o atitudine de recunoaștere, fără însă a fi vădită și o atitudine de regret față de consecințele faptei, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine cooperantă.

În fața instanței de apel inculpata a depus la dosar o adeverință medicală din care reiese că este însărcinată, în 12 săptămâni, fapt care este de natură să schimbe circumstanțele personale ale inculpatei și, implicit, măsura educativă ce se impune a fi adoptată față de aceasta. Având în vedere responsabilitățile pe care le implică starea de graviditate și nașterea unui copil, curtea constată că o măsura educativă privativă de libertate nu este de natură să conducă la atingerea scopului acesteia, respectiv la educarea inculpatei. Nașterea unui copil în condiții privative de libertate ar putea produce asupra inculpatei consecințe deosebit de grave, disproporționate față de gravitatea faptelor pentru care aceasta a fost condamnată și față de periculozitatea inculpatei.

Astfel, așa cum a arătat și instanța de fond, din referatul de evaluare rezultă că la momentul săvârșirii faptei inculpata avea 15 de ani și nu este cunoscută cu antecedente penale conform fișei de cazier; a finalizat 6 clase la Școala Generală nr. 14 B. și arată că intenționează să finalizeze 10 clase pentru a putea obține permisul de conducere. Aceste aspecte nu sunt însă de natură să impună concluzia că singura măsură educativă, ce poate fi luată față de inculpată, ar fi una privativă de libertate.

Schimbările pe care le produce în viața inculpatei nașterea unui copil, precum și sprijinul de care inculpata beneficiază din partea mamei acesteia, care a fost prezentă în fața instanței și a solicitat aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate, conduc la concluzia că o măsură educativă neprivativă de libertate este aptă să conducă la atingerea scopului de reeducare a inculpatei, fără să fie necesară privarea de libertate a acesteia.

De asemenea, deși inculpata a fost condamnată pentru comiterea unor fapte de înlesnire a practicării prostituției, trebuie ținut cont de faptul că aceasta a săvârșit faptele în condițiile în care ea era la rândul său practicantă a unei astfel de activități, și că a comis faptele sub influența inculpatului major Șincaru A., care poartă o responsabilitate mai mare pentru săvârșirea acestor fapte. Chiar dacă inculpata nu a perceput de la început gravitatea faptelor, trecerea printr-un proces penal este de natură să conducă la o conștientizare a importanței valorilor sociale ocrotite de legea penală, care să o determine să nu mai comită fapte similare în viitor.

Pentru aceste motive, curtea va admite apelul inculpatei minore D. R. și va dispune luarea față de aceasta a unei măsuri educative neprivative de libertate, respectiv a măsurii educative a asistării zilnice, pe o durată de 6 luni. Obligarea inculpatei să urmeze un curs de pregătire școlară sau formarea profesională va contribui la conștientizarea de către aceasta a importanței valorii sociale pe care o constituie munca, determinând-o să-și câștige pe viitor mijloacele de existență în mod onest.

În ce privește apelul declarat de inculpatul Șincaru A., curtea constată că acesta nu este întemeiat, urmând a fi respins, pentru motivele arătate de instanța de fond la individualizarea pedepselor, pe care curtea de apel și le însușește, precum și pentru următoarele motive:

Inculpatul Șincaru A. a comis infracțiunile pentru care a fost condamnat folosindu-se de situația dificilă în care se aflau persoanele a căror prostituție a înlesnit-o și de influența pe care o exercita asupra acestora. De asemenea, inculpatul, care este o persoană matură, a exercitat aceeași influență și asupra inculpatei minore D. N., determinând-o astfel pe aceasta să comită faptele pentru care a fost condamnată în prezenta cauză. Din acest motiv, faptele inculpatului și modul în care acesta a înțeles să câștige mijloace materiale de pe urma determinării și înlesnirii practicării prostituției de către niște persoane vulnerabile, denotă un grad ridicat de pericol social, ce impune aplicarea unor pedepse corespunzătoare.

Din interceptarea convorbirilor telefonice rezultă modul deosebit de degradant în care inculpatul se comporta față de persoanele a căror prostituție o înlesnea (folosind apelative ca: sclavă, nesimțită, curvă, dobitoacă, haită, zdreanță, ratato, boschetaro) și felul în care acesta exercita chiar presiuni asupra lor (folosind expresii de genul: te sparg, te snopesc în bătaie, marș, etc.). Toate aceste denotă o periculozitate deosebită a inculpatului, care trebuie să se reflecte în pedepsele aplicate.

Faptele de care inculpatul este acuzat sunt unele periculoase, pentru care nu sunt suficiente pedepse orientate spre minim sau sub minimul special, așa cum a solicitat inculpatul în apelul declarat.

Faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor nu are o relevanță deosebită, din moment ce acestea au fost dovedite în mod indubitabil prin mijloacele de probă de la dosar, iar inculpatul Șincaru A. nu a dat dovadă de o atitudine de conștientizare a gradului deosebit de pericol social al faptelor comise sau de reparare a consecințelor acestora, care să fi condus la concluzia că acesta regretă sincer faptele comise.

De asemenea, faptul că inculpatul invocă anumite probleme de sănătate nu este de natură să conducă la aplicarea unor pedepse mai reduse, având în vedere toate celelalte argumente care impun menținerea cuantumului pedepselor aplicate de instanța de fond. De altfel inculpatul beneficiază de îngrijire și tratament corespunzător în locul de detenție, fapt care este de natură să conducă la înlăturarea eventualelor situații de atingere a drepturilor fundamentale ale inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de inculpata D. N. împotriva sentinței penale nr. 723/27.04.2015 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează în ceea ce privește măsura educativă luată față de inculpata D. N. și rejudecând:

În baza art. 115 alin. 1 pct. 1 lit. d și art. 120 din Codul penal, ia față de inculpata minoră D. N. măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism și lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 213 alin. 1 și 193 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 113 și art. 129 alin. 1 din Codul penal.

Conform art. 120 alin. 2 din Codul penal, supravegherea se face sub coordonarea Serviciului de probațiune B..

Minora D. N. are obligația de a respecta programul stabilit de S. de probațiune B., care conține orarul și condițiile de desfășurare a activităților, precum și interdicțiile impuse minorului.

În baza art. 121 din Codul penal, pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate, impune minorei D. N. următoarele obligații:

a) să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională;

b) să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta.

Supravegherea executării obligațiilor impuse de instanță se face sub coordonarea serviciului de probațiune.

Conform art. 123 alin. 1 din Codul penal, atrage atenția minorei D. N. că dacă nu respectă, cu rea-credință, condițiile de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse, instanța va dispune înlocuirea măsurii luate cu internarea într-un centru educativ.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Șincaru A., împotriva aceleiași hotărâri.

În baza art. 422 din Codul de procedură penală, raportat la art. 72 alin. 1 din Codul penal, adaugă la perioada deducerii arestării preventive a inculpatului Șincaru A., timpul scurs după pronunțarea sentinței atacate cu apel, începând cu data de 27.04.2015 și până la zi.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul Șincaru A. la plata sumei de 500 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Suma de 795 de lei, reprezentând onorariul avocaților din oficiu pentru inculpații Șincaru A. și L. A. M. și pentru persoana vătămată B. A. T., se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 19 august 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

M. ȘERBANCRISTINEL G.

GREFIER

C. R.

Red. C.G./10.09.2015

Tehnored. C.R/14.09.2015, 11 ex.

Jud. Fond. M.T.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 511/2015. Curtea...		Falsul material în înscrisuri oficiale. Art.320 NCP. Decizia... →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 543/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 543/2015. Curtea de Apel BRAŞOV