Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 511/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 511/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-06-2015

ROMÂNIA

C. DE A. B.

Secția penală

DECIZIA PENALĂ NR. 511/AP Dosar nr._

Ședința publică din data de 30 iunie 2015

Instanța constituită din:

Complet de judecată CA9:

Președinte: M. Ș. - judecător

Judecător: S. F.

Grefier: D. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. D. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. B. și de partea civilă S. R. prin A., prin reprezentant legal, S. R. prin A. prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., S. R. prin A. prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Biroul Vamal de Interior împotriva sentinței penale nr. 24/S din data de 29.01.2015 pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 30 iunie 2015.

C.,

Asupra apelului penal de față:

P. sentința penală nr. 24/29 ianuarie 2015 a Tribunalului B. s-a dispus:

În baza art. 396 al. 5 raportat la art. 16 lit. a Cod procedură penală achitarea inculpatului C. N. relativ la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005.

În baza art. 396 al. 5 raportat la art. 16 lit. b teza a doua Cod procedură penală achitarea aceluiași inculpat relativ la infracțiunile de „fals în declarații”, prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (2 acte materiale), art. 5 Cod penal și „fals în declarații”, prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (2 acte materiale), art. 5 Cod penal.

A respins acțiunea civilă promovată de partea civilă A.-Direcția Regională G. a Finanțelor Publice B..

A ridicat sechestrul asigurator instituit prin ordonanța procurorului din data de 04.07.2012 asupra următoarelor imobile:

- Imobil înscris în Cartea Funciară a com. Ucea nr._, categoria de folosință fâneață, situat în extravilanul ., în suprafață de 2340 mp. identic cu . nr. 21;

- Imobil înscris în Cartea Funciară a com. Ucea nr._, fără număr top, categoria de folosință arabil, situat în extravilanul ., în suprafață de 1840 mp. identic cu . nr. 39;

-Imobil înscris în Cartea Funciară a com. Ucea nr._, fără număr top, categoria de folosință arabil, situat în extravilanul ., în suprafață de 3197 mp. identic cu . nr. 39;

- Imobil înscris în Cartea Funciară a com. Ucea nr._, fără număr top, categoria de folosință arabil, situat în extravilanul ., în suprafață de 920 mp. identic cu . nr. 39;

- Imobil situat în mun. București, ., sector 2, pentru care conform adresei OCPI – Serviciul de Publicitate Imobiliară a Sectorului 2 nu a fost deschisă carte funciară, imobil înscris în evidențele Direcției de Venituri Buget Local al Sectorului 2 cu o valoare de impunere în cuantum de 92.767 lei.

În baza art. 274 Cod procedură penală onorariul de 200 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu I. Lorenzia se avansează din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.

În baza art. 275 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat la urmărirea penală și la fond rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că:

În data de 25.11.2009, C. N., în calitate de administrator al . SRL a depus la Administrația Finanțelor Publice V. „declarația privind accizele 103” înregistrată sub numărul_/25.11.2009 prin care declara valoarea zero aferentă obligației de plată pentru accize corespunzătoare lunii octombrie 2009, cu toate că societatea, autorizată ca antrepozit fiscal, eliberase în consum 2634 litri alcool etilic alimentar și 23.941 litri produse intermediare.

În data de 21.12.2009, C. N., în calitate de administrator al . SRL a depus la Administrația Finanțelor Publice V. „declarația privind accizele 103”înregistrată sub numărul_/21.12.2009 prin care declara, valoarea zero aferentă obligației de plată pentru accize corespunzătoare lunii noiembrie 2009, cu toate că societatea, autorizată ca antrepozit fiscal, eliberase în consum 2378 litri alcool etilic alimentar și 26.500 litri produse intermediare.

În plângerea penală întocmită de A. – f.8 și următoarele dosar urmărire penală se menționează următoarele:

„În urma solicitării inspectorilor DJAOV B. înregistrată în nota de constatare Nr. 9/SPA/28.01.2010, semnată de ambele părți, D. C. T. SRL a transmis în data de 29.01.2010 prin fax către DJAOV B. declarațiile de accize – cod 103 care trebuie depuse lunar în baza art. 194 Cod fiscal pentru lunile octombrie și noiembrie 2009. În aceste declarații de accize sunt indicate obligațiile de plată în sumă de_ lei pentru luna octombrie 2009 și_ lei pentru luna noiembrie 2009.Declarațiile de accize menționate nu au număr de înregistrare la AFP a Or. V.. Sumele menționate ar trebui să corespundă cu vânzarea produselor accizabile din antrepozitul verificat, conform facturilor de vânzare emise de către D. C. T. și înregistrate în jurnalele de vânzări contabile, o verificare a corectitudinii sumelor menționate poate fi făcută prin inspecție fiscală parțială pentru accize, prin confruntarea declarațiilor depuse la autoritatea fiscală teritorială cu raportările de producție aferente lunilor respective.

Pentru lunile de raportare octombrie și noiembrie 2009, D. C. T. SRL a depus în baza art. 194 din Codul fiscal, la AFP a or. V. declarațiile de accize cod 103, înregistrate sub nr._/25.11.2009 și_/21.12.2009 cu indicarea obligației de plată pentru accize egală cu zero.

Deoarece în contabilitatea firmei sunt înregistrate facturi emise în perioada octombrie și noiembrie 2009 pentru produse accizabile pentru care se datorează accize la bugetul de stat, documentele depuse la AFP V. sub aceste numere de înregistrare au fost întocmite în mod greșit cu obligații”0”

Ca urmare a celor de mai sus, D. C. T. SRL a încălcat art. 194 al. 3 al Codului fiscal aprobat prin legea 571/2003 și a declarat eronat valoarea accizei datorate pentru producția și vânzările din lunile octombrie și noiembrie 2009 către organele fiscale teritoriale respectiv AFP V..”

Astfel cum s-a reținut în rechizitoriu, în data de 29.01.2010, ca urmare a solicitării de revocare a autorizației de antrepozit fiscal pentru . SRL, C. N. a pus la dispoziția inspectorilor din cadrul D.J.A.O.V. B. declarații privind accizele – cod 103 aferente lunilor octombrie 2009 și noiembrie 2009, declarații care nu purtau ștampila de înregistrare a Administrației Finanțelor Publice V. și prin care C. N. declara obligații de plată pentru luna octombrie 2009 în cuantum de 52.364 de lei sumă aferentă livrărilor de 2634 litri alcool etilic alimentar și 23.941 litri produse intermediare, respectiv de 58.178 lei pentru luna noiembrie 2009, sumă aferentă livrărilor de 2378 litri alcool etilic alimentar și 26.500 litri produse intermediare.

Cu privire la această situație, atât în cuprinsul unei declarații olografe depusă la dosarul cauzei la data de 28.05.2014, cât și prin declarația furnizată instanței de judecată, inculpatul a arătat că declarațiile 103 pentru lunile octombrie și noiembrie 2009 au fost completate în mod greșit din cauza lipsei de personal calificat, dar în termen legal a trimis declarațiile 103 rectificative la noul sediu fiscal al . SRL respectiv AFP Sector 2 București, aspect dovedit cu înscrisurile existente la filele 100-102 dosar urmărire penală.

În același context, instanța a reținut că potrivit RIF din_ se menționează că inspecția fiscală a avut ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor privind accizele întocmite și depuse la organul fiscal pentru perioada 01.10._09, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabil privind accizele, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea după caz a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligației de plată a accizelor și a accesoriilor aferente acestora – f. 32 vol. III dosar urmărire penală.

Același document fiscal menționează la fila 34 vol. III dosar urmărire penală: „Societatea prezintă pentru fiecare cantitate de alcool materie primă, documentul administrativ de însoțire iar deplasarea produselor are loc între două antrepozite fiscale. . SRL a depus în termen la autoritățile fiscale competente situațiile lunare privind operațiunile desfășurate în antrepozitul fiscal de vinuri/băuturi fermentate/produse intermediare în perioada octombrie 2008-noiembrie 2009… care conțin informațiile impuse de art. 197 al. 2 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare în perioada supusă inspecției fiscale”. Totodată se arată cu certitudine că, în perioada supusă inspecției 01.10._09 societatea a vândut produse accizabile către clienții interni pentru care a evidențiat acciza aferentă în evidența contabilă și a înregistrat-o în declarațiile de accize formularul 103 depuse lunar la autoritățile fiscale.

În aceste condiții, în care însăși partea civilă admite în conținutul plângerii penale mai sus redată că în contabilitatea firmei sunt înregistrate facturi emise în perioada octombrie și noiembrie 2009 pentru produse accizabile pentru care se datorează accize la bugetul de stat, documentele depuse la AFP V. sub numere de înregistrare indicate au fost întocmite în mod greșit cu obligații”0”, fiind vorba de o declarare eronată a valorii accizei datorate pentru producția și vânzările din lunile octombrie și noiembrie 2009 către organele fiscale teritoriale respectiv AFP V., iar contabilitatea societății confirmă aceste susțineri din RIF-ul mai sus indicat care sunt identice cu susținerile inculpatului privind înregistrarea sumelor 52.364 lei, respectiv de 58.178 lei pentru lunile octombrie și noiembrie 2009 în fișa contului 4461 accize alcool – f. 114 d.u.p. și f. 47 vol. I dosar fond, instanța conchide că infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 nu există, motiv pentru care, relativ la această infracțiune va dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 396 al. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. a Cod procedură penală .

Pe cale de consecință, sub aspectul laturii civile a cauzei, față de această soluție adoptată pe latura penală, se constată că nu există o faptă ilicită, un raport între o faptă ilicită și prejudiciu deci nu există temei juridic pentru tragerea la răspundere civilă delictuală a inculpatului, astfel că pentru neîndeplinirea cerințelor art. 998,999 cod civil anterior s-a respins acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă A.-Direcția Reginală G. a Finanțelor Publice B..

Totodată, în mod corespunzător instanța a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din data de 04.07.2012 asupra imobilelor menționate la începutul prezentei.

De altfel se constată că acest sechestru a fost instituit până la concurența sumei de 345.545 lei – vol. II f. 216 d.u.p. întrucât în cauză sunt indicii temeinice cu privire la comiterea faptelor penale menționate dar valoarea prejudiciului cert este de 345.545 lei și nerecuperată până în prezent, în scopul recuperării prejudiciului cauzat statului prin infracțiunea de evaziune fiscală, apreciindu-se că se impune aplicarea unui sechestru asigurator aspra bunurilor mobile și imobile ale învinuitului până la concurența valorii pagubei-f.225 verso vol. II d.u.p. Așadar aceste măsuri asiguratorii au fost instituite în scopul recuperării prejudiciului cauzat statului prin infracțiunea de evaziune fiscală pentru care s-a stabilit în cursul urmăririi penale un prejudiciu cert de 345.545 lei, infracțiune pentru care prin prezentul rechizitoriu s-a dispus o soluție de clasare întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală în considerarea deciziei nr. 3961/R/02.10.2012 a Curții de A. B..

Cât privește infracțiunile de:

- fals în declarații prev. de art. 292 cod penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal anterior (2 acte materiale), corespunzătoare acestei infracțiuni de evaziune fiscală și

- „fals în declarații”, prev. de art. 292 cod penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal anterior (2 acte materiale), art. 5 Cod penal, constând în aceea că:

„A depus la DRAOV B., în datele de 30.12.2009 și 20.01.2010, situații privind operațiunile desfășurate în antrepozitul fiscal de producție de vinuri și băuturi fermentate/produse intermediare pentru lunile noiembrie și decembrie 2009, care nu corespund realității, fiind declarate cu valoarea zero cantitățile de alcool etilic alimentar și produse intermediare eliberate în consum de societate în luna noiembrie, cu toate că valorile reale erau de 2378 litri alcool etilic alimentar și 26.500 litri produse intermediare, fiind de asemenea declarate cantitățile de 2378 litri alcool etilic alimentar și 26.500 litri produse intermediare, eliberate în consum de societate în luna decembrie, în fapt aceste valori corespunzând lunii noiembrie 2009”

- fapte penale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, instanța reține următoarele:

Constituie infracțiunea de fals în declarații reglementată de acest text legal „declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau unei instituții de stat ori unei alte instituții dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe.

Potrivit RIF din_ „Societatea prezintă pentru fiecare cantitate de alcool materie primă, documentul administrativ de însoțire iar deplasarea produselor are loc între două antrepozite fiscale. . SRL a depus în termen la autoritățile fiscale competente situațiile lunare privind operațiunile desfășurate în antrepozitul fiscal de vinuri/băuturi fermentate/produse intermediare în perioada octombrie 2008-noiembrie 2009 care conțin informații cu privire la stocul de materii prime și produse finite la începutul lunii achizițiile de materii prime, cantitatea fabricată în cursul lunii, stocul de produse finite și materii prime la sfârșitul lunii de raportare și cantitatea de produse livrate, potrivit art. 197 al. 2 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare în perioada supusă inspecției fiscale.” - fila 34 vol. III d.u.p

Conform rechizitoriului, s-a apreciat că este dovedită intenția inculpatului de a se sustrage de la plata accizelor aferente lunilor octombrie și noiembrie 2009 prin depunerea inițială a unor declarații conținând valoarea zero aferentă obligației de plată pentru accize, ulterior, după descoperirea situației, inculpatul încercând să justifice declarațiile semnate cu propria mână, prin diferite tertipuri, fără a se gândi nici o clipă la acoperirea prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, în cuantum de 110.542 lei.

Instanța, reținând prin prezenta hotărâre, inexistența infracțiunii de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, luând în considerare totodată și precizarea din RIF din_ aflată la fila 34 vol. III d.u.p mai sus redată care confirmă susținerea inculpatului în sensul că au fost depuse la timp și corect toate raportările fiscale și în mod legal privind accizele, constată că cele 4 acte ce se impută inculpatului ca fiind false nu au fost întocmite de acesta în vederea sustragerii de la plata accizelor aferente lunilor octombrie și noiembrie 2009 datorate statului, deci nu au fost întocmite „în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe” astfel cum impune textul legal incriminator.

Prezintă importanță în acest context și poziția procesuală adoptată de A. în prezentul proces penal.

Astfel, instanța a constatat următoarele, cu privire la existența unui prejudiciu corespunzător infracțiunii de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată inculpatul:

- în cursul urmăririi penale poziția statului român prin organul fiscal a fost aceea de a nu se constitui parte civilă în cauză astfel cum rezultă cu fermitate din adresele existente la filele 26 vol. I d.u.p.și fila 10 vol. III d.u.p.

- în cursul cercetării judecătorești, în termen legal, A. prin DGRFP B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 110.542 lei.

Intervenind această modificare de poziție procesuală, având în vedere și faptul că în RIF din_ se constată valoarea unor accize pentru produse intermediare relativ perioadei verificate 01.10.2008-30.09.2012 - f. 56 vol. III d.u.p și se menționează că s-au achitat din această sumă 89.938 lei, instanța a solicitat punctul de vedere al părții civile, aceasta înaintând instanței răspunsul aflat la fila 56 vol. II dosar fond care nu explică poziția diferită din cursul urmăririi penale și nici nu lămurește dacă relativ la infracțiunea de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată inculpatul există un prejudiciu, care este acesta și în ce constă acesta .

Așa fiind, pentru considerentele expuse, în baza art. 396 al. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit.b teza a doua Cod procedură penală, instanța a dispus achitarea aceluiași inculpat relativ la infracțiunile de „fals în declarații”, prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal anterior (2 acte materiale), art. 5 Cod penal și „fals în declarații”, prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal anterior (2 acte materiale), art. 5 Cod penal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă T. B..

Ministerul Public a criticat hotărârea pentru netemeinicia soluției de achitare față de inculpatul C. N., trimis în judecată pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 și a două infracțiuni de fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal, arătând că T. B. a apreciat că atâta timp cât în contabilitatea firmei au fost înregistrate facturi emise în perioada octombrie și noiembrie pentru produse accizabile pentru care se datorează accize la bugetul de stat, chiar dacă în documentele depuse la AFP F. s-au trecut obligații „0” de plată, infracțiunea de evaziune fiscală nu există. Totodată, s-a făcut referire și la un referat de inspecție fiscală întocmit la data de 04.12._ de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului II București, în care s-a concluzionat că societate administrată de inculpat, S.C. D. C. T. SRL a depus în termen, la autoritățile fiscale competente, situațiile lunare privind operațiunile desfășurate în antrepozitul fiscal de vinuri/băuturi fermentate – produse intermediare, în perioada octombrie 2008 – noiembrie 2009.

S-a mai arătat că în speță este vorba de produse cu regim fiscal special, pentru care există obligativitatea agentului economic de a depune până la data de 25 a lunii următoare, a cuantumului tranzacțiilor purtătoare de acciză, conform Normelor metodologice și Instrucțiunilor în materie. Astfel, potrivit prevederilor art. 81 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, declarația fiscală se depune de către persoanele obligate, potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acestea, iar conform art. 78.1 lit. a din Normele metodologice, obligația calculării impozitelor și taxelor revine plătitorului.

Declarația fiscală, formularul 103 „declarație privind accizele” se întocmește de contribuabil, care are obligația să calculeze cuantumul obligației fiscale, înscriind corect, complet și cu bună-credință informațiile prevăzute în formular.

Rezultă astfel că pentru aceste produse accizabile, sistemul de impunere prevăzut de lege este unul declarativ, ceea ce înseamnă că impunerea agentului economic se face în baza declarațiilor acestuia și nu în urma verificărilor efectuate de organul fiscal în contabilitatea contribuabilului. Pe cale de consecință, apreciază că chiar dacă ulterior inculpatul a înregistrat în contabilitatea societății facturi pentru produse accizabile aferente lunilor octombrie – noiembrie 2009, atâta timp cât nu a înregistrat și declarații rectificative, în speță formularul 710, așa cum a comunicat organul fiscal la dosar, organul fiscal nu avea cum să încaseze impozitul datorat.

În ceea ce privește Referatul de inspecție fiscală nr. 239 întocmit la data de 04.12.2013 de Administrația Finanțelor Publice Sector II București, acesta evidențiază depunerea declarațiilor privind accizele, respectiv formularul 103, inclusiv pentru perioada octombrie – noiembrie 2009, dar, așa cum s-a arătat erau cu suma „0”, și nu cu suma reală, deși acciza nedeclarată pentru cele două luni a fost în cuantum de 110.542 lei.

Faptul că până în prezent s-a restituit parțial suma de 89.938 lei, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, aceste plăți sunt efectuate din plăți în plus efectuate de societate, a rămas o datorie de 20.602 lei, aspect care nu înlătură caracterul penal al faptei, practic reprezentând o recuperare parțială a prejudiciului cauzat bugetului de stat.

Pe cale de consecință, deși avea obligația declarării în scris a cuantumului obligației fiscale, inculpatul nu și-a îndeplinit această obligație, în scopul de a se sustrage plății acestea, astfel că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce privește infracțiunile de fals în declarații, s-a precizat de către Ministerul Public că instanța de fond s-a limitat doar a face referire la același Raport de inspecție fiscală din data de 04.12.2013, în sensul că societatea administrată de inculpat a depus lunar declarațiile privind accizele, fără însă a analiza conținutul acestor declarații, care așa cum s-a arătat și cum rezultă din actele dosarului, nu erau conforme cu realitatea. Susținerea inculpatului, conform căreia ar fi depus declarații rectificative la organul financiar competent, respectiv la Administrația Finanțelor Publice V., nu s-a confirmat și în acest sens există răspunsurile primite de la această instituție, din care rezultă că acel plic la care inculpatul face referire că l-ar fi înaintat Administrației Finanțelor Publice V. conținea alte înscrisuri și nu declarații rectificative, declarații pe care nu le-a depus nici până în prezent.

Verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 417 Cod procedură penală, se constată că apelul este nefondat.

În ce privește starea de fapt, aceasta a fost corect reținută de prima instanță, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, soluția de achitare fiind legală.

Astfel, așa cum corect a constatat prima instanță, cu o motivare pe care C. și-o însușește integral, în chiar plângerea penală întocmită de A. – f.8 și urm. d.u.p. se menționează următoarele:

Astfel cum se reține în rechizitoriu, în data de 29.01.2010, ca urmare a solicitării de revocare a autorizației de antrepozit fiscal pentru . SRL, C. N. a pus la dispoziția inspectorilor din cadrul D.J.A.O.V. B. declarații privind accizele – cod 103 aferente lunilor octombrie 2009 și noiembrie 2009, declarații care nu purtau ștampila de înregistrare a Administrației Finanțelor Publice V. și prin care C. N. declara obligații de plată pentru luna octombrie 2009 în cuantum de 52.364 de lei sumă aferentă livrărilor de 2634 litri alcool etilic alimentar și 23.941 litri produse intermediare, respectiv de 58.178 lei pentru luna noiembrie 2009, sumă aferentă livrărilor de 2378 litri alcool etilic alimentar și 26.500 litri produse intermediare.

În același context, instanța a reținut corect că potrivit RIF din_ se menționează că inspecția fiscală a avut ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor privind accizele întocmite și depuse la organul fiscal pentru perioada 01.10._09, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabil privind accizele, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea după caz a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligației de plată a accizelor și a accesoriilor aferente acestora – f. 32 vol. III d.u.p.

Același document fiscal menționează la fila 34 vol. III d.u.p.: „Societatea prezintă pentru fiecare cantitate de alcool materie primă, documentul administrativ de însoțire iar deplasarea produselor are loc între două antrepozite fiscale. . SRL a depus în termen la autoritățile fiscale competente situațiile lunare privind operațiunile desfășurate în antrepozitul fiscal de vinuri/băuturi fermentate/produse intermediare în perioada octombrie 2008-noiembrie 2009… care conțin informațiile impuse de art. 197 al. 2 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare în perioada supusă inspecției fiscale”. Totodată se arată cu certitudine că, în perioada supusă inspecției 01.10._09 societatea a vândut produse accizabile către clienții interni pentru care a evidențiat acciza aferentă în evidența contabilă și a înregistrat-o în declarațiile de accize formularul 103 depuse lunar la autoritățile fiscale.

În aceste condiții, în care însăși partea civilă admite în conținutul plângerii penale mai sus redată că în contabilitatea firmei sunt înregistrate facturi emise în perioada octombrie și noiembrie 2009 pentru produse accizabile pentru care se datorează accize la bugetul de stat, documentele depuse la AFP V. sub numere de înregistrare indicate au fost întocmite în mod greșit cu obligații”0”, fiind vorba de o declarare eronată a valorii accizei datorate pentru producția și vânzările din lunile octombrie și noiembrie 2009 către organele fiscale teritoriale respectiv AFP V., iar contabilitatea societății confirmă aceste susțineri din RIF-ul mai sus indicat care sunt identice cu susținerile inculpatului privind înregistrarea sumelor 52.364 lei, respectiv de 58.178 lei pentru lunile octombrie și noiembrie 2009 în fișa contului 4461 accize alcool – f. 114 d.u.p. și f. 47 vol. I dosar fond, instanța stabilit în mod legal și temeinic că infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 nu există.

Pe cale de consecință, sub aspectul laturii civile a cauzei, față de această soluție adoptată pe latura penală, se constată că nu există o faptă ilicită, un raport între o faptă ilicită și prejudiciu deci nu există temei juridic pentru tragerea la răspundere civilă delictuală a inculpatului, astfel că pentru neîndeplinirea cerințelor art. 998,999 Cod civil anterior s-a respins acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă A.-Direcția Regională G. a Finanțelor Publice B..

În plus, se mai cuvine a menționa cu privire la declarațiile fiscale 103 privind accizele, că regimul acestora este reglementat de art. 81, 84 din Codul de procedură fiscală care prevăd că documentele pot fi corectate de către contribuabil în termenul de prescripție. În același sens există și Ordinul A. nr. 1340/2009 care stabilește că inclusiv aceste declarații fiscale 103 pot fi rectificate, iar rectificarea se poate transmite și prin poștă.

Inculpatul C. N. a transmis prin poștă declarația rectificativă privind declarațiile fiscale 103, fapt dovedit prin mai multe probe și reținut, așa cum s-a precizat prin chiar actul întocmit de A.. De altfel, aceste rectificative ale declarațiilor 103 au fost transmise și prin fax către DJAOV B., organism cu competențe de verificare și control teritorial. Mai mult, chiar din cererea de apel formulată de Ministerul Public rezultă că aceste documente au fost transmise prin fax.

Față de aceste împrejurări și față de faptul că aceste obligații de plată aferente lunilor octombrie și noiembrie 2009 au fost evidențiate distinct și corect în contul corespondent 446.1 din contabilitatea societății, apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală; în plus, urmează a observa că în interiorul termenului de prescripție fiscală, intimatul a solicitat operațiunea de inspecție fiscală, astfel încât prin raportul de inspecție fiscală nr. 239 din data de 04.12.2013, s-a constatat că obligațiile fiscale în cauză au fost corect evidențiate și că s-au efectuat decontări cu bugetul statului fără intervenția vreunui organ execuțional, prin act voluntar al contribuabilului.

Toate aceste aspecte arată foarte clar că nu a existat absolut nicio infracțiune și că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpatului C. N..

În consecință, în mod corect s-a procedat și cu privire la ridicarea măsurii sechestrului asigurător.

Cu privire la infracțiunile de fals în declarații, se constată că infracțiunea constă în: „declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau unei instituții de stat ori unei alte instituții dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe”.

Prezintă importanță în acest context și poziția procesuală adoptată de A. în prezentul proces penal.

Astfel, instanța constată următoarele, cu privire la existența unui prejudiciu corespunzător infracțiunii de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată inculpatul:

- în cursul cercetării judecătorești, în termen legal, A. prin DGRFP B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 110.542 lei.

Față de aceste considerente, se constată că apelul promovat de Ministerul Public este lipsit de temei și se va respinge, în condițiile art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

Cu aplicarea art. 275 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge apelul declarat de P. de pe lângă T. B. împotriva sentinței penale nr. 24/29 ianuarie 2015 a Tribunalului B., pe care o menține.

Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se suportă din fondurile MJ și se include în cheltuielile judiciare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

M. ȘerbanSimona F.

Grefier

D. S.

Red.SF/18.11.2015

Tehnoredact.DS/18.11.2015

Jud.fond. M. G. D.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 543/2015.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 511/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 511/2015. Curtea de Apel BRAŞOV