Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 509/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 509/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-06-2015
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.509/ApDOSAR NR._
Ședința publică din 30 iunie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A4:
PREȘEDINTE S. F.
Judecător C. G.
Grefier N. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr. 454 din 16 martie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 04 iunie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 16 iunie 2015 și apoi pentru astăzi, 30 iunie 2015, când,
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 454 din data de 16 martie 2015 pronunțată de Judecătoria B. s-a dispus:
În baza art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplic. Art. 396 alin10 Cod procedură penală condamnarea inculpatului B. I. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente față de persoana vătămată B. S..
În baza art. 371 Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice
În baza art. 38 alin. 1 Cod penal a aplicat inculpatului B. I. pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care se adaugă în baza art. 39 alin 1 lit. b Cod penal un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, inculpatul B. I. urmând să execute pedeapsa de 11 luni închisoare.
În baza art. 91 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 al. 1 Cod penal a obligat inculpatul B. I., pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile
- să comunice schimbarea locului de muncă
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 al. 2 lit. b Cod penal a impus condamnatului B. I. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 al. 3 Cod penal cu aplic. art. 404 al. 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul B. I. ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze 60 de zile de muncă în folosul comunității, în cadrul Primăriei municipiului S. sau a Atelierului MFC B. al Fundației pentru promovarea sancțiunilor comunitare.
A pus în vedere inculpatului B. I. dispozițiile art. 96 al. 1, 4 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situația în care, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligațiile impuse precum și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de supraveghere.
A constatat că inculpatul B. I. a fost reținut și arestat preventiv în cauză începând cu data de 18.06.2014 și până în 23.06.2014 inclusiv.
În baza art.399 alin 1 Cod procedură penală a revocat măsura controlului judiciar instituită față de inculpatul B. I. prin decizia penala nr. 46/UP/ 23.06.2014 pronunțată de Tribunalul B., dispoziție executorie conform art.399 alin 4 Cod procedură penală.
În baza art. 19, 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 cod civil a admis în partea acțiunea civilă formulată de partea civilă B. S. și în consecință a obligat inculpatul B. I. să plătească acesteia suma de 3034 euro reprezentând daune material (echivalentul în lei la data plăți curs oficial BNR) și 4000 euro reprezentând daune morale (echivalentul în lei la data plăți curs oficial BNR) și a respins celelalte pretenții.
În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1250 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că:
În data de 17.06.2014, minorul B. I. - D., elev în clasa I A la Școala Generală nr. 5, din municipiul S., jud. B., aflându-se la ora de sport a folosit un limbaj nepotrivit față de profesorul de sport,partea civilă B. S.. În consecință, partea civilă B. S. a solicitat minorului B. I. - D. să se deplaseze la domiciliu și să revină însoțit de unul dintre părinți. Minorul a refuzat să se deplaseze, iar partea civilă a trimis la domiciliu acestuia un alt elev, aflat într-o relație de rudenie cu acesta.
La data de 17 .06.2014, în jurul orelor 13,30, inculpatul B. I., tatăl minorului B. I.-D., s-a prezentat la Școala Generală nr 5 din municipiul S., jud. B. însoțit de tatăl său B. I.. Aceștia s-au deplasat în incinta sălii de sport a instituției de învățământ unde se desfășura ora de sport cu elevi clasei I A și au avut o discuție cu partea civilă B. S.. În timpul acestei discuții, inculpatul B. I. și tatăl acestuia B. I. au folosit un limbaj trivial, iar inculpatul B. I. a agresat partea civilă B. S., împingându-o și lovindu-o de mai multe ori cu pumnul în zona feței.
În urma agresiunii, partea civilă B. S. a suferit leziuni traumatice vindecabile în 50-55 de zile de îngrijiri medicale,conform certificatului medico - legal nr. 1578/E/18.06.2014.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile coroborate ale persoanelor audiate în cursul urmăririi penale, probe însușite în faza de judecată de inculpat.
Astfel, instanța a reținut plângerea penală și declarația persoanei vătămate în cuprinsul cărora a arătat că în data de 17.06.2014 în cadrul orei de sport care se desfășura în sala de sport, cu clasa I A elevul B. I.- D. i s-a adresat cu expresia ,,băi profesore, scoală și dă-ne mingea” motiv pentru care l-a invitat la școală pe unul dintre părinți,în jurul orelor 13,40 a intrat în sala de sport B. I. tatăl elevului B. I. D. alături de bunicul său. Discutând cu aceștia despre comportamentul elevului B. I. D., tatăl acestuia l-a împins, s-a dezechilibrat și a căzut peste doi dintre copii din clasă, s-a ridicat și le-a solicitat să părăsească incinta sălii de sport,context în care bunicul elevului i-a adresat cuvinte triviale iar tatăl B. I. l-a lovit cu pumnul în bărbie, iar copii au început să țipe și să iasă afară.
. suferită de persoana vătămată B. S. rezultă și din certificatul medico-legal eliberat acesteia (f 15 dup) care a consemnat existența unui traumatism cranio - facial fără suspensia stării de conștientă, fractură ram orizontal mandibulă și ram vertical în 1/3 superioară stângă, leziuni traumatice pentru care partea a necesitat un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Referitor la cererea formulată de către apărătorul ales al inculpatului privind schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii art. 75 alin1 pct. a precum si 75 alin 2 lit. a și b Cod penal instanța a respins-o.
Astfel prevederile art 75 alin2 lit a si b Cod penal reprezintă circumstanțe atenuante care instanța le poate avea în vedere la soluționarea cauzei și fără ca părțile să solicite reținerea acestora și fără a fi necesară o schimbarea de încadrarea juridică.
Raportat la actele de la dosar precum și cele depuse de către inculpat și anume plângerea înregistrată sub numărul 1119/08.07.2014 și reclamația către Centrul de Ocrotire a minorului se apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal privind săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, prin atingerea gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.
La individualizarea pedepselor instanța a reținut pe lângă dispozițiile privind procedura simplificată și dispozițiile art.74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunilor, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului, apreciind ca aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special va avea efectul preventiv și educativ scontat și a pronunțat soluția mai sus descrisă.
Persoana vătămată B. S. s-a constituit ca parte civilă în cauză cu suma de 25.000 euro din care 12.500 euro reprezentând daune morale și 12.500 euro reprezentând daune materiale
Din înscrisurile depuse la dosar instanța va reține că partea civilă a făcut dovada în parte a prejudiciului material și anume a sumei de_ lei sumă ce reprezintă consultații și tratament somatologic.
Instanța analizând cursul valutar BNR euro din data de 16.03.2015 reține că este de 4,44 lei iar echivalentul sumei de_ lei în euro este de 3034.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța a reținut atât numărul mai mare de îngrijiri medicale, suferințele mai mari provocate părții, faptul că . ram orizontal mandibulă și ram vertical în 1/3 superioara stânga a făcut imposibilă alimentarea corespunzătoare acestuia. Toate acestea au dus la crearea unui prejudiciu moral părții civile B. S., urmând a-i acorda acestuia suma de 4000 euro (curs oficial BNR la data plății) cu titlu de daune morale, apreciind că această sumă este menită să acopere acele prejudicii de ordin moral și a respins restul pretențiilor formulate de parte civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B. I. care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a și alin. 2 lit. a și b Cod penal, având în vedere că modalitatea de săvârșire este foarte corect descrisă în rechizitoriu, însă organele de cercetare penală au omis să menționeze motivul pentru care s-a recurs la acel gest reprobabil. Practic, copilul inculpatului a fost agresat în câteva rânduri de către profesorul de sport și alți copii având aceeași situație, în acest sens au fost depuse sesizări la Protecția Copilului, dar nu are cunoștință de rezolvarea acestor sesizări. Arată că în probațiune a precizat numerele de înregistrare a sesizărilor făcute de inculpat la parchet dar acestea nu sunt vizate. De asemenea, inculpatul a precizat că sesizările făcute la parchet și Protecția Copilului au fost ulterioare săvârșirii faptei dar învățătoarea minorului avea cunoștință despre cele petrecute. Foarte important este faptul că tatăl inculpatului a fost prezent din momentul final până la epuizarea agresiunii, fiind menționat în rechizitoriu ca martor ocular însă, nu se regăsește niciunde citarea acestuia ca martor și nu a fost luată vreo declarație acestuia.
Inculpatul a mai arătat că a solicitat încă din faza de fond individualizarea pedepsei în sensul aplicării unei amenzi, fiind prevăzută de 393 și art.371, fiind o posibilitate de luat în considerare și din acest motiv a solicitat în subsidiar amânarea aplicării pedepsei, ulterior suspendarea sub supraveghere.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 Cod procedură penală se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză și a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală.
Inculpatul au recunoscut comiterea faptei și a solicitat să beneficieze de prevederile art. 396 al. 10 Cod procedură penală.
Singura chestiune supusă devoluțiunii apelului este individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului și reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 75 lit. a Cod penal și a celor judiciare prevăzută de art. 75 alin. 2 Cod penal.
Din această perspectivă, se constată că prima instanță a valorificat eficient criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal; împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs (persoanei vătămate i s-au produs leziuni serioase), modul în care inculpatul a înțeles să-și educe copilul, care i s-a adresat profesorului ,,băi profesore, scoală și dă-ne mingea”, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că este lipsit de antecedente penale, asumarea de către acesta a responsabilității săvârșirii faptei, conduita adoptată de acesta până în prezent în societate, împrejurări ce au fost valorificate de instanță în favoarea inculpatului.
De asemenea, în speță nu se poate reține incidența provocării, așa cum corect a constatat și prima instanță, deoarece nu s-a dovedit că profesorul a agresat pe fiul inculpatului, iar plângerea înregistrată sub numărul 1119/ 08.07.2014 și reclamația către Centrul de Ocrotire a minorului, ulterior demarării procesului penal, nu fac această dovadă.
De altfel, nici un martor nu a confirmat cele susținute de inculpat, astfel că în cauză nu se poate pune problema provocării.
În plus, instanța a reținut dispozițiile privind procedura simplificată și a procedat la reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă.
Cu privire la circumstanțele atenuante judiciare, acestea pot fi reținute dacă instanța apreciază că acestea ar fi incidente în cauză, or, deja toate împrejurările favorabile inculpatului au fost eficient valorificate prin pronunțarea unor pedepse orientate către limita minimului special prevăzut de lege și modalitatea de executare.
În consecință, pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune, precum și pedeapsa rezultantă de 11 luni închisoare corespunde pe deplin criteriilor enunțate, este de natură a conduce la reeducarea acestuia și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală și nu se impune reducerea acestora, așa cum a solicitat inculpatul în apelul său.
Pentru considerentele mai sus expuse, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și potrivit art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge apelul declarat de inculpatul B. I..
Cu aplicarea art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr. 454/16 martie 2015 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2015
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
S. F. C. G.
GREFIER
N. B.
Red.SF/11.01.2016
Dact.BN/12.01.2016/ex.2
Jud.fond.A.A.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 521/2015. Curtea de... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 519/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
