Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 432/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 432/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-10-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.432/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 2 octombrie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAJ2:
Președinte – M. D. - judecător
Judecător – R. C. D.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de P. DE PE L. J. B. și inculpatul B. V., împotriva sentinței penale nr.1241 din data de 16.05.2014, pronunțată de J. B., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 18 septembrie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 2 octombrie 2014, când,
CURTEA
Asupra prezentelor apeluri penale, reține următoarele.
Prin sentința penală nr.1241 din 16 mai 2014 J. B. a dispus, în baza art. 336 alin. 1 Cod penal., cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. art.396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului B. V. la pedeapsa amenzii în cuantum de 4500 lei pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.
Potrivit art. 67 alin. 1 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. i) Cod penal a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a conduce orice autovehicul pe o durată de 2 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 320 lei (care includ cheltuielile judiciare în cuantum de 220 lei stabilite prin rechizitoriu).
Pentru a dispune în acest sens, J. B. a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. B. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. V. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art.87 alin. l din O.U.G. nr.195/2002.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că la data de04.02.2013, în jurul orelor 03:30, inculpatul B. V. a condus autovehiculul marca Opel Corsa, cu nr. de înmatriculare_, pe . din mun. B., din direcția . . sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,00 g/l la prima probă recoltată (ora 03:45) și 0,80 g/l la cea de a doua probă recoltată (ora 04:45).
Situația de fapt mai sus menționată a fost susținută de următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii (fila 5-6), proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 7), bon Drager Alcotest nr._/04.09.2013 (fila 10), declarațiile inculpatului (filele 9,14), buletin de analiză toxicologică alcoolemie 1421/T, 1422/T din 07.09.2013 (fila 11), cerere de analiză, proces verbal de prelevare și buletin de examinare clinică (filele 12-13), declarație martor C. G. (f. 15-16).
Inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală (fila 9), arătând că în data de 03.09.2013, în jurul orei 19.00, a plecat de la domiciliul său din Ghimbav în vizită la niște prieteni care locuiesc în B., lângă magazinul Star, unde a rămas până în data de 04.09.2013, ora 03.00. În acest interval, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, după care a plecat spre domiciliu conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_, fiind însoțit de martora C. G.. Când a ajuns pe . a fost oprit de un echipaj de poliție și testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind pozitiv, de 0,49 mg/l alcool pur în aerul expirat. În urma recoltării probelor biologice, i s-a stabilit o alcoolemie de 1,00 g/l alcool pur în sânge (prima probă), respectiv 0,80 g/l la a doua probă.
În cursul judecății inculpatul a menținut declarațiile anterioare, solicitând ca judecata cauzei să se realizeze în condițiile prevăzute de art. 374 alin. 4 și art. 375 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, aplicabile în cazul recunoașterii vinovăției. Raportat la faptul că instanța a admis cererea inculpatului, în cauză nu au fost administrate alte probe, hotărârea fiind pronunțată pe baza celor administrate în cursul urmăririi penale care au fost însușite de către inculpat.
De asemenea, la dosar a fost atașată, din dispoziția instanței, fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 16).
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut ca stare de fapt că în data de 03/04.09.2013, în intervalul orar 19.00 – 03.00, inculpatul s-a aflat în vizită la niște prieteni, care locuiau în zona magazinului Star din mun. B., unde a consumat băuturi alcoolice. În jurul orei 03.00, inculpatul, însoțit de martora C. G., a părăsit locuința prietenilor pe care îi vizitase cu intenția de a se deplasa către domiciliul său din Ghimbav, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ . Pe ., inculpatul a fost oprit de un echipaj de poliție și testat cu aparatul etilotest, rezultând la ora 03.32 o alcoolemie de 0,49 g/l alcool pur în aerul expirat. Față de acest rezultat, i s-au recoltat probe biologice în urma cărora s-a stabilit că acesta avea o intoxicație etilică de 1,10 g/l alcool în sânge la ora 03.45, respectiv 0,80 g/l la ora 04.45.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, acestea fiind însușite de inculpat în conformitate cu prevederile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală și art. 375 alin. 1 Cod procedură penală.
Instanța a înlăturat de la stabilirea situației de fapt declarația martorei C. G., aspectele relatate de aceasta (respectiv că inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice în tot timpul premergător depistării sale cât a fost împreună cu ea) necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarația inculpatului, bonul etilotest și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie.
În ceea ce privește consumul și concentrația de alcool, instanța a reținut probele științifice administrate în cauză, respectiv bonul etilotest (fila10 dosar urmărire penală) care relevă existența unei concentrații a alcoolului de 0,49 mg/l la ora 03.32, și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1421/T;1422/T din data de 07.09.2013 care a stabilit existența unei alcoolemii de 1,10 g/l la ora 03.45 (prima probă), și de 0,80 g/l la ora 04.45 (a doua probă). (f.11-13 dosar urmărire penală)
Sub aspectul încadrării juridice a faptei, instanța a avut în vedere mai întâi că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal care prevede, la art. 5 prevede că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.
În acest sens, s-a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, are corespondent în legea nouă, respectiv în art. 336 alin. 1 Cod penal, care îi este mai favorabilă deoarece prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii (spre deosebire de reglementarea anterioară - art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 - care prevedea exclusiv pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani).
Având în vedere dispozițiile citate, instanța a făcut aplicarea Noului Cod penal, ca lege penală mai favorabilă.
În raport de cele expuse, s-a reținut că fapta inculpatului care, în data de 04.09.2013, în jurul orelor 03.30, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . din mun. B. având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g/mie întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art.336 alin 1 din noul Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 și 2 noul Cod penal .
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului instanța a avut în vedere, într-o primă fază, dispozițiile art. 336 alin. 1 Cod penal și pe cele ale art. 74 alin. 2 Cod penal, dat fiind că norma de incriminare prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii.
Astfel, la alegerea uneia dintre cele două pedepse alternative, s-au luat în considerare împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În acest context, instanța a evidențiat, pe de o parte, gradul relativ redus de intoxicație etilică ce a fost stabilită în urma recoltării probelor biologice, precum și intervalul orar în care a fost depistat, când se poate presupune în mod rezonabil că circulația era redusă, diminuând astfel semnificativ riscurile producerii unor consecințe mai grave. De altfel, acțiunea inculpatului nu a antrenat alte urmări, din actele dosarului rezultând că acesta a fost oprit de agenții de poliție în cadrul unui control de rutină. Nu în ultimul rând, instanța s-a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, are o ocupație, a recunoscut săvârșirea faptei, din chiar momentul depistării sale de către agenții de poliție, cooperând cu organele judiciare pe tot parcursul procesului penal. De cealaltă parte însă, s-a avut în vedere că inculpatul intenționa să conducă în starea în care se afla până la locuința sa din loc. Ghimbav, doar controlul agenților de poliție întrerupând rezoluția sa infracțională. În aceeași ordine de idei, instanța are în vedere că inculpatul nu se afla singur în autoturismul pe care îl conducea, el fiind însoțit de martora C. G., expunând-o și pe aceasta riscului de a suporta eventuale consecințe mai grave ale acțiunii sale.
În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că o pedeapsă relativ mai blândă, respectiv amenda, este suficientă pentru a preveni săvârșirea unor fapte similare pe viitor și pentru a asigura reeducarea inculpatului.
În acest sens, au fost avute în vedere dispozițiile art. 61 alin. 2, 3, 4 și 6 Cod penal, în acord cu care, cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile și 400 de zile.
Instanța a stabilit numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa.
Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:
a) 60 și 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa amenzii;
b) 120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;
c) 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.
Fracțiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute în alin. (4) și alin. (5).
Totodată, instanța a dat eficiență în cauză și dispoziției înscrise în art. 396 alin. 10 noul Cod procedură penală, în acord cu care, când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
Având în vedere dispozițiile citate, instanța a constatat că, pentru fapta săvârșită de inculpat, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cele cuprinse în art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal, respectiv 180 și 300 de zile-amendă. Acestea se reduc cu o pătrime, prin efectul art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, astfel că s-a stabilit o pedeapsă cuprinsă între 135 și 225 de zile-amendă.
Luând în considerare criteriile de individualizare a pedepsei analizate mai sus, instanța a apreciat că gravitatea faptei comise de inculpat justifică aplicarea unei amenzi orientate spre minimul prevăzut de lege, astfel cum a fost redus conform art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală. Pe cale de consecință, în opinia instanței, un număr de 150 de zile-amendă va fi suficient pentru a asigura reeducarea inculpatului și pentru a-l descuraja pe acesta să mai comită astfel de fapte pe viitor.
În privința cuantumului aferent fiecărei zile-amendă, având în vedere dispoziția cuprinsă în art. 61 alin. 3 Cod penal precitat, și văzând că din actele dosarului rezultă că inculpatul are o situație materială decentă, fiind muzicant, instanța a stabilit suma de 30 lei pentru fiecare zi-amendă, rezultând o amendă în cuantum de 4500 lei.
Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
De asemenea, s-a reținut că în conformitate cu art. 67 alin. 1 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Din analiza coroborată a celor două prevederi citate rezultă că în cauza de față este posibilă și aplicarea unei pedepse complementare în completarea represiunii penale.
Astfel, s-a constatat că dintre drepturile a căror exercitare poate fi interzisă, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, face parte și dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță (art. 66 alin. 1 lit. i Cod penal).
În acest context, instanța a avut în vedere pe de o parte, că infracțiunea comisă de inculpat se află în legătură indisolubilă cu dreptul de a conduce autovehicule, iar pe de altă parte reține starea de pericol pe care acesta a creat-o față de siguranța circulației rutiere din mun. B., împrejurarea că în autoturismul condus de acesta se mai afla și martora C. G., precum și scopul comiterii faptei (acela de a se deplasa până la domiciliul din loc. Ghimbav). Față de aceste aspecte, instanța, pentru a favoriza reeducarea inculpatului și pentru a-l descuraja pe acesta să mai comită astfel de fapte pe viitor, a aplicat, pe lângă pedeapsa principală a amenzii, și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. i din Cod penal. Pe cale de consecință, în temeiul art. 67 alin. 1 din Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. i din Cod penal, urmează a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a conduce orice autovehicul pe o durată de 2 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Împotriva ceste hotărâri au formulat apel în termen legal inculpatul B. V. și P. de pe lângă J. B., sentința pronunțată fiind criticată atât sub aspect de legalitate, cât și de temeinicie.
În calea de atac promovată, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii ei, luând în considerare atitudinea procesuală manifestată în fața primei instanțe, precum și circumstanțele personale.
Ministerul Public a criticat hotărârea primei instanțe sub aspect de nelegalitate relativ la greșita aplicare a pedepsi complementare, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de art.66 lit.i din Codul penal nu era prevăzută în legislația penală la data comiterii infracțiunii. Totodată, reprezentantul parchetului a susținut că hotărârea este nelegală și din perspectiva modului în care a fost aplicată pedeapsa amenzii fără a se stabili în concret numărul zilelor amendă și cuantumul fiecărei zile amendă.
Pe de altă parte, critica a vizat și netemeinicia cuantumului pedepsei aplicate, solicitându-se stabilirea unei pedepse cu închisoarea, iar ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere, prevăzută de art.91 și următoarele din Codul penal.
În fața Curții de A. B. nu au fost administrate alte mijloace de probă.
Analizând hotărârea primei instanțe, în raport e criticile invocate, C. reține următoarele.
Prima instanță a realizat o corect evaluare a materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, astfel după cum acesta a fost însușit de către inculpat prin atitudinea procesuală de recunoaștere a vinovăției manifestată la data de 7 mai 2014.
Starea de fapt a fost corect reținută de către J. B., fiind în concordanță cu probele existente la dosarul cauzei.
Din punct de vedere al aplicării legii penale mai favorabile, C. remarcă faptul că prin sentința supusă analizei s-a realizat o aplicare globală a noilor dispoziții penale, în conformitate cu prevederile obligatorii ale Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale. Astfel, au fost analizate în mod corespunzător dispozițiile referitoare la limitele de pedeapsă cuprinse atât în art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cât și cele din noul Cod penal (art.336 alin.1) din perspectiva art.5 din Codul penal, stabilindu-se că noile prevederi sunt mult mai favorabile inculpatului întrucât pedeapsa închisorii este alternativă cu amenda.
În procesul de individualizare a pedepsei, prima instanță s-a orientat spre pedeapsa amenzii, apreciind în mod corect că aceasta este suficientă pentru a preveni săvârșirea unor fapte similare pe viitor, contribuind totodată la reeducarea inculpatului, având în vedere nivelul alcoolemiei identificat în urma analizei probelor biologice, distanța parcursă de inculpat cu autoturismul, intervalul orar în care a fost săvârșită fapta, atitudinea procesuală adoptată în raport de probele administrate, precum și elementele care caracterizează persoana acestuia (nu are antecedente penale, este integrat în societate, are o ocupație).
Din aceste considerente, C. apreciază că în cauză nu se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea (astfel după cum s-a solicitat de către Ministerul Public), și prin urmare nici aplicarea prevederilor art.91 și următoarele din Codul penal, pedeapsa amenzii spre care s-a orientat prima instanță fiind proporțională cu gradul de pericol social evidențiat de inculpat prin comiterea infracțiunii, aceasta fiind aptă contribui (după cum s-a expus anterior) la realizarea funcțiilor de prevenție și reeducare.
În ceea ce privește modalitatea în care J. a stabilit cuantumul pedepsei amenzii, C. consideră ca întemeiată critica adusă de către P. de pe lângă J. B., apelul urmând a fi admis sub acest aspect.
Astfel, chiar dacă în considerentele hotărârii a fost expus modul de stabilire a pedepsei de 4.500 lei amendă penală, C. reține că dispozitivul hotărârii trebuie să fie neechivoc (pentru a fi înlăturată orice îndoială relativ la raționamentul avut în vedere la stabilirea cuantumului final al amenzii și pentru a se putea realiza controlul de legalitate în raport de limitele stabilite de art.61 alin.2 și 4 din Codul penal) și trebuie să cuprindă în mod clar atât numărul zilelor-amendă, cât și al cuantumului fiecărei zi-amendă.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a amenzii penale, C. va da eficiență apelului declarat de către inculpat, stabilind în final o pedeapsă a amenzii într-un cuantum mai redus.
C. are în vedere, sub acest aspect, criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, conform art.61 alin.3 și art.74 din Codul penal, modalitatea concretă de comitere a faptei, ocupația inculpatului (muzicant), atitudinea procesuală, intervalul orar în care fapta a fost săvârșită, împrejurarea că acțiunea infracțională nu a produs alte consecințe asupra participanților la trafic.
În acest sens, luând în considerare aplicarea în cauză a efectelor dispozițiilor art.375 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală și a art.396 alin.10 din același Cod, urmare a reducerii limitelor zilelor amendă cu o treime, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 150 zile-amendă, însă cuantumul fiecărei zile-amendă va fi redus la 20 lei, astfel încât, în final, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 3.000 lei amendă penală.
În ceea ce privește pedeapsa complementară prevăzută de art.66 alin.1 lit.i din Codul penal aplicată e către prima instanță, ca urmare a admiterii apelului declarat de către P. de pe lângă J. B. aceasta va fi înlăturată.
C. are în vedere faptul că în cauză nu se impunea aplicarea acestei pedepse, în condițiile în are legislația penală anterioară datei de 1 februarie 2014 nu o prevedea. Având în vedere faptul că infracțiunea a fost comisă la data de 4 februarie 2013, dată la care Codul penal nu reglementa posibilitatea interzicerii dreptului inculpatului de a conduce autovehicule pe o durată stabilită de instanță, corelativ aplicării unei pedepse penale, J. B. nu putea a o dispune fără a încălca principiile previzibilității și al legalității.
În aceste condiții, C. nu își însușește considerentele primei instanțe, în conformitate cu care „potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii are a fost identificată ca lege penală mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă”, întrucât nu există o identitate de incriminare a acestei pedepse complementare în ambele legislații penale, pentru a se putea face un examen comparativ din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, cu consecința posibilității dispunerii prevederilor art.66 alin.1 lit.i din Codul penal în modalitatea în care a fost stabilită de către prima instanță.
D. urmare, dispoziția art.67 alin.1 din Codul penal, raportat la art.66 alin.1 lit.i din Codul penal, privind interzicerea inculpatului a exercitării de a conduce orice autovehicul pe o durată de 2 ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii, va fi înlăturată.
Având în vedere aceste considerente, apelurile declarate de către P. de pe lângă J. B. și de către inculpatul B. V. vor fi admise, sentința nr. 1241 din 16 mai 2014 va fi desființată în limitele expuse, iar în cadrul rejudecării inculpatul va fi condamnat la 150 zile-amendă, cuantumul fiecărei zile-amendă va fi stabilit la 20 lei, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3.000 ei amendă penală.
Totodată, vor fi înlăturate prevederile art.67 alin.1 din Codul penal, raportat la art.66 alin.1 lit.i din Codul penal.
Având în vedere soluția de admitere a celor două apeluri, în ceea ce privește cheltuielile judiciare acestea vor rămâne în sarcina statului, conform art.275 alin.3 și a art.422 din Codul de procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
În temeiul art.421 pct.2 lit.a și al art. 423 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, ADMITE apelul formulat de P. de pe lângă J. B. și inculpatul B. V. împotriva sentinței penale nr.1241 din 16 mai 2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o desființează în sub aspectul modalități de stabilire a pedepsei, a cuantumului amenzii și al greșitei aplicări a pedepsei complementare.
Rejudecând, în baza art.336 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art.5 din Codul penal și a art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul B. V. la 150 zile amendă, stabilind cuantumul zilei amendă la 20 lei, urmând ca inculpatul să execute 3.000 lei amendă penală.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 din Codul penal.
Înlătură prevederile art.67 alin.1 din Codul penal, raportat la art.66 alin.1 lit.i din Codul penal, referitor la interzicerea executării dreptului de a conduce orice autovehicul pe o durată de 2 ani.
Menține restul dispozițiilor din sentința penală apelată.
În baza art.275 alin.3 și art.422 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
M. D. R. C. D.
Grefier,
C. G.
Red. R.C.D.-9.10.2014
Dact. C.G.-14.10.2014
5 ex
Jud. fond- O.S.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 511/2015. Curtea... → |
|---|
