Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 2/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 09-01-2015
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.2/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată CAJ1:
Președinte: A. M. – judecător
Judecător: A. D.
Grefier: A. I. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelurilor formulate de către P. DE PE L. J. B. și inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr.2231 pronunțată de J. B. la data de 23 septembrie 2014 în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 08 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 09 ianuarie 2015, când,
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față, constată:
Prin sentința penală nr.2231/23.04.2014, pronunțată în dosar nr._, J. B., în temeiul art. 386 alin.1 Noul Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. I., din infracțiunile de tâlhărie, faptă prevăzută de art.233 Noul Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal (trei acte materiale-persoană vătămată C. R.) și tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art.233, art.234 alin.1 lit.d Noul Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal (patru acte materiale-persoana vătămată B. F.-A.), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 5 Noul Cod penal, în infracțiunile de:
- tâlhărie, faptă prevăzută de art. 211 alin. 1 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Vechiul Cod penal ( persoană vătămată C. R.), și
- tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 li. b Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Vechiul Cod penal (persoana vătămată B. F.-A.), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Vechiul Cod penal și art. 5 Noul Cod penal.
A condamnat pe inculpatul B. I., după cum urmează:
- în baza art. 211 alin.1 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.74 alin.1 lit.a Vechiul Cod penal la pedeapsa de 2 ani (doi ani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie;
- în baza art. 211 alin.1, alin.2 lit.b Vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Vechiul Cod penal la pedeapsa de 2 ani (doi ani) închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată.
În baza art. 33 Vechiul Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit. b Vechiul Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin.1 Vechiul Cod penal raportat la art. 64 alin.1 lit. a, teza a II-a și lit.b, Vechiul Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, precum și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 861 Vechiul Cod penal a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 4 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.862 Vechiul Cod penal.
În temeiul art. 863 Vechiul Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.,
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 863, Vechiul Cod penal a instituit în sarcina inculpatului obligația de a urma un curs de calificare profesională.
În temeiul art. 71 alin. 5 Vechiul Cod penal pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 alin. 2 Vechiul Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Vechiul Cod penal.
În temeiul art.88 Vechiul Cod penal a dedus din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B. I. durata reținerii, a măsurii arestului preventiv, precum și a măsurii arestului la domiciliu, începând cu data de 11.12.2013 până la data de 28.02.2014 inclusiv, precum și începând cu data de 19.06.2014 la zi.
În temeiul art. 399 alin.1 Noul Cod procedură penală, a înlocuit măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul B. I. prin încheierea nr. 5/FJ pronunțată la data de 19.06.2014 de Tribunalul pentru Minori și Familie B. cu măsura controlului judiciar.
În baza art. 215 alin. 1 Noul Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la Poliția Municipiului S. conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În baza art. 215 alin. 2 Noul Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, a impus inculpatului să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita județului B., decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
b) să comunice periodic, respectiv lunar, informații relevante despre mijloacele sale de existență;
c) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.
În baza art. 215 alin. (3) Noul Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În temeiul art. 404 alin.6 Noul Cod procedură penală a dispus înștiințarea părților civile B.-F. A. ȘI C. R. cu privire la pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
II. În temeiul art. 19 alin.3 Noul Cod procedură penală și art.397 Noul Cod procedură penală raportat la prevederile art.1357 Noul Cod Civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de P. de pe lângă J. B. în numele persoanelor vătămate B.-F. A. ȘI C. R., și în consecință:
A obligat inculpatul B. I. la plata sumei de câte 250 Euro care se achită în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății reprezentând daune morale datorate părților civile B.-F. A. și C. R..
În baza art. 274 alin.1 Noul Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 800 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La datele de 09.12.2013, respectiv 10.12.2013, persoanele vătămate B. F. A. și C. R. au formulat plângeri penale privitoare la stabilirea raporturilor dezvoltate între persoanele prejudiciate în prezenta cauză și inculpatul B. I. (filele 9-11 dosar urmărire penală).
Astfel, persoana vătămată B. F. A., elev în clasa a XI-a în cadrul Liceului Teoretic G. M., a fost abordat de inculpatul B. I., în decursul unei perioade de aproximativ două săptămâni anterior sesizării organelor de cercetare penală, acesta solicitându-i bani și pachetele de mâncare avute asupra sa. Mai mult, la data de 06.12.2013, în jurul orei 18:00, în timp ce se afla în stația mijloacelor de transport în comun amenajată în zona străzii Poienelor din municipiul. B., fiind însoțit de numiții C. E. și L. M., inculpatul B. I., luându-l de mână, l-a tras deoparte solicitându-i suma de 5 lei. În cele din urmă, observând reacția persoanei vătămate, care a refuzat să remită suma solicitată, inculpatul a controlat buzunarul drept de la pantalonii victimei, de unde și-a însușit suma de 35 lei, sustrasă din portofelul acestuia.
Cu privire la situația persoanei vătămate C. R., s-a desprins faptul că, aflându-se în pauza orelor de curs, acesta având calitatea de elev în clasa a XI-a în cadrul Liceului Teoretic G. M., la sfârșitul lunii septembrie 2013 a fost abordat de inculpatul B. I.. Astfel, în timp ce se afla în interiorul magazinului Comixt, situat în zona bulevardului G. M., din municipiul. S., persoana vătămată a fost deposedată prin acte de amenințare de către inculpatul B. I. de suma de 8 lei, pe care o avea asupra sa.
Aspectele desprinse din conținutul reclamațiilor analizate au fost confirmate de materialul probator administrat în cauză.
Sub acest aspect, din conținutul declarațiilor formulate de persoanele vătămate B. F. A. și C. R., pe parcursul urmăririi penale și menținute pe parcursul cercetării judecătorești, s-a desprins faptul că la data de 27.11.2013, în timp ce se aflau în incinta magazinului alimentar Comixt, situat pe bulevardul G. M., din municipiul S., au fost abordate de inculpatul B. I. (filele 12-19, filele 20-23 dosar urmărire penală, filele 78, 80 dosar fond).
Apropiindu-se cu prioritate de persoana vătămată B. F. A., inculpatul i-a solicitat suma de 1 leu, sub amenințarea că în situația în care va refuza să răspundă acestei solicitări, îi va controla buzunarele hainelor. Fiindu-i instituită o stare de temere, victima a remis suma de 1 leu solicitată de inculpat.
Cu același prilej, inculpatul B. I. a abordat și persoana vătămată C. R. pe care, prin acte de amenințare și lovire cu piciorul a deposedat-o de suma de 1 leu, iar mai apoi de sumele de 2 lei, și respectiv 5 lei, fiind cauzat un prejudiciu total în cuantum de 8 lei.
Din declarațiile persoanei vătămate C. R., s-a desprins faptul că un incident similar s-a petrecut și în cursul lunii septembrie 2013, iar ulterior la data de 04.12.2013, când inculpatul, prin acte de amenințare, i-a solicitat sume de bani de o valoare redusă, rupându-i tricoul ca semn de nemulțumire pentru ca victima nu avea bani asupra sa.
Din analiza acelorași mijloace de probă, s-a desprins faptul că persoana vătămată B. F. a mai fost abordată de inculpatul B. I. la data de 03.12.2013, în jurul orei 07:45, în timp ce se deplasa pe . S. către Liceul Teoretic G. M.. Fiind însoțit de fratele său B. L. E., inculpatul i-a solicitat suma de 1 leu, iar pentru că persoana vătămată nu avea bani, a deposedat-o, prin acte de amenințare, de pachetul alimentar avut asupra sa.
Din declarația persoanei vătămate B. F. A. s-a desprins faptul că, la data de 05.12.2013, în jurul orelor 19:00, în timp ce se afla în zona străzii Timocului din municipiul. S., s-a întâlnit cu inculpatul B. I., care, după ce i-a controlat buzunarele hainelor, i-a sustras suma de 2 lei, respectiv la data de 06.12.2013, în jurul orelor 18:00, în timp ce se afla în stația de autobuz amenajată în zona străzii Poienelor din mun. B., fiind însoțit de numiții C. E., L. M. și B. V., a fost abordat de același inculpat, care se afla în prezența unui grup de persoane, printre care și numiții B. L. E., prietena acestuia, precum și numitul B. B. N..
Inculpatul B. I., luându-l de încheietura cotului drept, l-a tras deoparte solicitându-i suma de 5 lei. În cele din urmă, observând reacția persoanei vătămate care i-a răspuns în sensul că nu deține bani asupra sa, inculpatul a controlat buzunarul drept de la pantalonii victimei, de unde și-a însușit suma de 35 lei, sustrasă din portofelul acestuia.
Încercând să atragă atenția asupra incidentului produs, persoana vătămată a ridicat tonul solicitând inculpatului să-i restituie banii sustrași, reacția acestuia fiind aceea de a-l amenința cu acte de violență. Fiindu-i teamă, persoana vătămată a revenit în stația de autobuz, unde era așteptat de numiții C. Eduar, L. M. și B. V.. Urcând în autobuzul spre S., persoana vătămată le-a relatat evenimentul și persoanelor care îl însoțeau, în acest sens fiind și declarațiile martorilor B. V. G., C. E. și L. M.. Revenind la scurt timp și urcând în autobuz, persoana vătămată le-a relatat faptul că inculpatul i-a sustras suma de 35 de lei, pe care o avea în portofel ( fil. 33-34, fil. 40-41, fil. 42 dup).
Martorul B. B. N. a declarat că are cunoștință despre incidentul din data de 06.12.2013, care a fost precedat de un eveniment anterior în urma căruia, prin acte de violență, victima a fost deposedată de inculpatul B. I. de sume de bani avute asupra sa (fila 43 dosar urmărire penală)
În toate situațiile expuse, actele de amenințare, precum și deposedarea victimelor, s-a realizat doar de către inculpatul B. I., fără ca acesta să beneficieze de contribuția vreunei alte persoane.
Inculpatul B. I., ulterior formulării plângerilor penale, l-a contactat telefonic pe B. F. A. care a refuzat, însă să-i răspundă (fila 14 dosar urmărire penală).
Din conținutul declarației formulată de partea civilă C. R. s-a desprins faptul că la data de 11.12.2013, aflându-se la adresa de domiciliu situată în municipiul. S., bulevardul Brașovului, nr. 24, a fost căutat de membrii familiei inculpatului B. I., care au formulat solicitări în sensul retragerii plângerii penale formulată în cauză ( fila 22 dosar urmărire penală).
Aceste aspecte au fost confirmate de martorul B. V. G., care a arătat faptul că la data de 11.12.2013 a fost contactat telefonic de fratele inculpatului B. I., respectiv de numitul B. R., acesta solicitându-i să ia legătura cu persoana vătămată B. F., pentru ca în final acesta să-și retragă plângerea penală formulată (fila 34 dosar urmărire penală), în același sens fiind și declarațiile martorilor C. E. și L. M., precum și conținutul planșei fotografice cu aspectele fixate în data de 12.1.2013 privind telefonul mobil marca Nokia, care au relevat faptul că la data de 11.12._, orele 14:15 și 20:31 martorul B. V. G. a fost contactat telefonic de numitul B. R., cunoscut sub porecla de “ Ruben” ( filele 36-39 dosar urmărire penală).
Din cuprinsul declarațiilor martorilor V. E. și Solca L., audiați pe parcursul cercetării judecătorești în urma cererii formulată de inculpatul B. I., s-a desprins faptul că inculpatul cunoștea părțile civile anterior producerii incidentelor analizate în prezenta cauză, împrejurare de natură să contureze existența unor relații preexistente între părți ( filele 81, 82 dosar fond).
Deși inculpatul B. I. nu a formulat declarații privitoare la fapta comisă în dauna persoanei vătămate B. F. la data de 06.12.2013, de remarcat este caracterul contradictoriu al declarațiilor martorilor V. E. și Solca L., audiați în fază de cercetare judecătorească, între acestea existând contradicții.
Potrivit art. 5 alin.1 Noul Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Instanța a constatat faptul că limitele de pedeapsă instituite de noile prevederi pentru faptele deduse judecății sunt mai reduse comparativ celor prevăzute de vechile dispoziții incidente, astfel că a opiniat că încadrarea juridică stabilită conform vechiului cod are un caracter mai favorabil în considerarea modalității judiciare de individualizare a pedepsei.
Față de circumstanțele reale și personale reținute în cauză, instanța a apreciat că nu s-ar justifica aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, soluția cea mai adecvată și întemeiată de materialul probator administrat în cauză, fiind în sensul dispunerii suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Prevederile art. 91 alin. 3, lit. c Noul Cod penal, precizează că cerințele negative ale măsurii examinate vizează și necesitatea ca inculpatul să nu fi încercat zădărnicirea aflării adevărului, or, din analiza probelor administrate în cauză s-a putut constata faptul că, atât în mod direct, cât și indirect prin membrii ai familiei, inculpatul a încercat să ia legătura cu persoanele vătămate și martorii audiați în fază de urmărire penală.
În raport de aceste date, instanța a apreciat faptul că aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condițiile vechiului cod penal are un caracter mai favorabil, ca urmare a faptului că prin dispozițiile art. 86 indice 1 Vechiul Cp sunt instituite cerințe restrictive pentru dispunerea acestei măsuri doar privitor la pedeapsa aplicată, antecedența penală și persoana inculpatului.
Instanța a constatat că, față de dispozițiile art. 41 alin. 1 Vechiul Cod penal și situația de fapt reținută în cauză, activitatea infracțională a inculpatului, constând în abordarea victimei C. R. și amenințarea acesteia pe parcursul unei perioade de aproximativ două luni, efectuată în scopul intimidării acesteia și al deposedării de diferite sume de bani avute asupra sa, a relevat unitatea rezoluției infracționale adoptată în cauză.
Întrucât fapta din data de 06.12.2013 a fost comisă în jurul orelor 18.00, urmare a caracteristicilor anotimpului de iarnă, s-a apreciat faptul că starea de întuneric s-a instalat în mod efectiv, astfel s-a reținut elementul circumstanțial prevăzut de art. 211, alin. 2 lit. b, constând în comiterea infracțiunii de tâlhărie pe timp de noapte.
La individualizarea pedepsei față de inculpatul B. I. pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Noul Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 211 alin. 1, respectiv art. 211 alin. 1 raportat la art. 211 alin. 2 lit. b Vechiul Cod penal, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora, motivul comiterii infracțiunilor și scopul urmărit, urmarea care s-ar fi putut produce, persoana inculpatului și conduita după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal.
Sub aspectul circumstanțelor personale, instanța a dat eficiență faptului că inculpatul a manifestat interes față de situația sa, prezentându-se în fața instanței încă de la primul termen de judecată pentru care a fost citat în mod legal, precum și faptului că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. Cu privire la același aspect, instanța a reținut conduita inculpatului, anterior comiterii faptelor din prezenta cauză, acesta fiind puternic atașat de familia sa, fiind implicat în diferite activități profesionale, de natură să-i asigure surse licite de venit, ceea ce justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a Vechiul Cp privitoarea la conduita bună a inculpatului anterior comiterii infracțiunilor analizate în prezenta cauză.
Față de elementele arătate, inculpatul a fost condamnat potrivit dispozitivului hotărârii.
În privința măsurii preventive constând în arest la domiciliu, astfel cum aceasta a fost dispusă prin încheierea penală nr.5/Fj/19.06.2014, instanța a apreciat că față de atitudinea manifestată de inculpatul B. I. pe parcursul procedurilor desfășurate în prezenta cauză, precum și pe parcursul măsurii preventive a controlului judiciar, s-a impus a fi reconsiderată, în sensul înlocuirii cu o măsură preventivă mai puțin severă, controlul judiciar.
Pe latura civilă a cauzei, instanța a constatat faptul că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1357 Noul Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate si vinovăția, pentru a fi angajata răspunderea civila delictuala a inculpatului, ca temei pentru obligarea la plata daunelor, fiind îndeplinită și condiția prevăzută de art. 19 alin.3 Noul Cod procedură penală referitoare la posibilitatea exercitării acțiunii civile de către parchetul de pe lângă instanța sesizată cu soluționarea cauzei, în numele persoanelor vătămate având capacitate de exercițiu restrânsă. Astfel, având în vedere faptul că persoanele vătămate C. R. nu s-au constituit părți civile în cauză, acțiunea exercitată în numele acestora în cadrul procesului penal de către procuror a fost admisă.
Împotriva hotărârii menționate au declarat apel P. de pe lângă J. B. și inculpatul B. I., hotărâre criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de nelegalitate invocate de către procuror se referă la împrejurarea că instanța de fond, deși a reținut în sarcina inculpatului două infracțiuni de tâlhărie săvârșite în formă continuată, nu a arătat numărul actelor materiale pentru care a fost condamnat inculpatul.
De asemenea, reprezentantul Ministerului Public a solicitat instanței a constata că s-au reținut circumstanțe atenuante doar în ceea ce privește infracțiunea săvârșită în dauna părții vătămate C. R., dispunând astfel reducerea pedepsei la 2 ani închisoare.
Astfel, se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea pedepsei aplicate inculpatului, stabilind ca modalitate de executare detenția, având în vedere perseverența infracțională de care acesta a dat dovadă. Sub acest aspect urmează a se constata că inculpatul, aflându-se sub măsura controlului judiciar, a săvârșit o nouă infracțiune, iar față de acesta a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în primă instanță – chiar dacă faptele de tâlhărie se consideră a fi unele mărunte în raport de sumele de bani de care le-a deposedat pe părțile vătămate.
Având cuvântul, apărătorul ales al apelantului inculpat a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art.17 pct.2 Cod procedură penală raportat la art.16 lit. c Cod procedură penală, apreciind că în cauză nu există probe din care să rezulte vinovăția inculpatului cu privire la faptele deduse judecății.
Astfel, din întreg materialul probator administrat în cauză reiese că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
În acest sens, urmează a se avea în vedere declarațiile martorilor și ale persoanelor vătămate, care se contrazic cu privire la anumite elemente esențiale.
Astfel, este de remarcat faptul că, niciunul dintre martorii audiați în cauză nu l-au văzut pe inculpat cerând bani ori amenințând persoanele vătămate.
De asemenea, partea civilă C. R. a arătat că incidentul în care i s-a cerut suma de 8 lei s-a petrecut în centrul orașului S., la ora 11,00, fiind însoțit de partea civilă Boghiș F. A. (acesta din urmă precizând că nu a văzut acest incident) și că nicio persoană nu a luat atitudine față de comportamentul inculpatului. Însă este greu de crezut că la acea oră nu a putut observa nimeni că inculpatul ar fi lovit partea civilă și i-ar fi luat banii.
Având în vedere că inculpatul împreună cu părinții săi are o situație materială foarte bună, nu avea motive de a solicita sume de bani nesemnificative ( 2 lei, 1 leu) de la părțile civile.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:
La data de 10.12.2013, persoana vătămată B. F. A. a formulat plângere penală, dat fiind faptul că la 27.11.2013, 3.12.2013, 05.12.2013 și 06.12.2013 a fost deposedat de diferite sume de bani de valoare infimă, cuprinse între 1 și 2 lei, precum și de pachetul alimentar, prin amenințare de către inculpatul B. I..
De asemenea, persoana vătămată C. R. a sesizat organele de poliție pentru că în luna septembrie 2013 același inculpat, prin amenințări, a încercat să-l deposedeze de sume de bani, rupându-i tricoul, în data de 27.11.2013, în același mod, a fost deposedat de suma de 8 lei, iar la 4.12.2013 a recurs la acte de amenințare în vederea obținerii sumei de 2 lei.
În declarațiile date, părțile vătămate au arătat în amănunt cum inculpatul B. I., în mai multe rânduri, i-a acostat, le-a cerut bani, iar dacă au refuzat, le-a băgat mâna în buzunar și i-a deposedat de sumele avute asupra lor (filele 17-23 dosar urmărire penală), declarații menționate și în faza de cercetare judecătorească.
Inculpatul a acționat prin amenințare și chiar lovire asupra fiecărei părți vătămate, instituind o stare de temere față de acestea.
În situația în care părțile vătămate nu aveau bani asupra lor, inculpatul B. I. în data de 3.12.2013, orele 17,45, l-a deposedat pe B. F. A. de pachetul alimentar avut, iar lui C. R. i-a rupt tricoul în data de 14.12.2014.
Partea vătămată B. F. A. s-a întâlnit cu inculpatul în data de 5.12.2013 în zona străzii Timocului din municipiul S., acesta din urmă i-a controlat buzunarele hainelor și l-a deposedat de 2 lei și în data de 6.12.2013 în zona străzii Poienelor din municipiul B., când l-a tras deoparte și și-a însușit suma de 35 de lei din portofelul acesteia.
Despre comportamentul inculpatului au fost încunoștiințați martorii C. E., L. M. și B. V. (care au și văzut că partea vătămată a fost trasă de inculpat într-o parte (filele 33-34, 40-42 dosar urmărire penală).
De precizat, după începerea cercetărilor, părțile vătămate au fost contactate fie telefonic (B. F. A.), fie prin membrii familiei B. (C. R.) pentru a-și retrage plângerea penală formulată în cauză.
Mai mult, martorul B. V. G. a fost contactat telefonic la data de 11.12.2013, orele 14,15 și orele 20,31 de către fratele inculpatului, B. R., pentru ca să ia legătura cu B. F. A. în vederea retragerii plângerii penale și totodată să declare că nu are cunoștință despre faptele cercetate.
De asemenea și martorului B. B. N., care a relatat atât despre incidentul din 6.12.2013, cât și despre cel din ziua precedentă, i s-a solicitat de către același B. R. să-și schimbe declarațiile date.
Din probele administrate în cauză rezultă fără putință de tăgadă că faptele săvârșite de inculpatul B. I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1 Cod penal - persoană vătămată C. R. și tâlhărie calificată, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b Cod penal – persoană vătămată - B. F. A., texte de lege reținute și de către instanța de fond.
Cum vinovăția inculpatului a fost dovedită, motivele de apel susținute de acesta nu pot fi primite.
La data de 1.02.2014 au intrat în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod procedură penală, precum și legile de punere în aplicare, respectiv nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal și nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale.
Potrivit art. 5 Noul Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, fără a combina prevederile din legi succesive conform deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale.
În speță, apreciind în mod concret aplicarea legii mai favorabile nu doar din punct de vedere al dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni, ci și al modalității de individualizare a executării pedepsei, în acord cu opinia instanței de fond, curtea apreciază că vechea reglementare este mai favorabilă inculpatului B. I..
În raport de împrejurări concrete ale săvârșirii infracțiunilor, dar și al pericolului ridicat al faptelor comise, curtea apreciază că modalitatea de executare a pedepsei în modalitatea suspendării condiționate este de natură a contribui la atingerea scopului înscris în Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, determinându-l pe inculpat în a conștientiza consecințele săvârșirii de fapte penale.
Astfel, nu pot fi ignorate circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, cuantumul sumelor solicitate de la persoanele vătămate, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv este fără antecedente penale și s-a prezentat în fața instanței de judecată ori de câte ori a fost chemat.
Toate aceste elemente au fost de natura în a determina instanța în alegerea unei modalități de executare a pedepsei fără privare de libertate, astfel că motivul de apel invocat de către procuror în sensul plasării acestuia în regim de detenție nu este fondat.
Un alt criteriu determinant în alegerea legii penale mai favorabile îl constituie dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni.
Potrivit art. 34 alin. 1 lit. b Vechiul Cod penal când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor până la jumătate din acest maxim.
Dacă dispozițiile menționate nu sunt imperative în ceea ce privește aplicarea unui spor de pedeapsa, art. 39 alin. 1 lit. b Noul Cod penal prevede adăugarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite la pedeapsa cea mai grea..
În atare împrejurări, Vechiul Cod penal este legea penală mai favorabilă față de inculpatul B. I..
La stabilirea și aplicarea pedepsei, curtea are în vedere prev. art. 72 Vechiul Cod Penal, referitoare la limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În raport de probele administrate care dovedesc împrejurările concrete în care B. I. a deposedat părțile vătămate de sume de bani sau de pachetul alimentar, cuantumul acestora, dar și circumstanțele sale personale, curtea apreciază că se impune reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2 Vechiul Cod Penal.
Aceste circumstanțe operează cu privire la toate infracțiunile deduse judecății și nu doar cu privire la una dintre ele, astfel că motivul de apel invocat de procuror în acest sens este fondat.
Dacă pentru infracțiunea de tâlhărie în dauna lui C. R., pentru a aplica pedeapsa de 2 ani închisoare, instanța a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit.a Vechiul Cod Penal, în ceea ce privește cea de a doua infracțiune, tâlhărie calificată în dauna lui B. F. A. nu a mai reținut nicio circumstanță atenuantă, astfel că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată este nelegală ( pentru aceasta din urmă limitele de pedeapsă sunt de la 5 la 20 de ani).
Potrivit art. 41 alin. 2 Vechiul Cod Penal infracțiunea este continuată când persoana săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Ceea ce caracterizează infracțiunea continuată este existența unei pluralități de fapte care, prezentând fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, ar putea constitui tot atâtea infracțiuni autonome, însă acestea împreună alcătuiesc, datorită unui element subiectiv comun, aflat la baza tuturor, o singură infracțiune, o formă specifică de unitate infracțională.
În speță, deși s-au reținut prevederile art. 41 alin. 2 Vechiul Cod Penal, instanța nu a indicat numărul de acte materiale atât cu privire la partea vătămată C. R., cât și cu privire la B. F. A..
Prin urmare, nespecificând numărul actelor materiale, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, motivul de apel invocat de către procuror fiind fondat.
În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art. 421 alin 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. B. și inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr.2231/23.09.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, pe care o va desființa în ceea ce privește neindicarea numărului de acte materiale, nereținerea circumstanțelor atenuante pentru toate faptele, cuantumul pedepsei aplicate, modalitatea de executare a pedepsei și durata termenului de încercare.
Rejudecând în aceste limite, va descontopi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B. I. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 74 alin. 1 lit. a Vechiul Cod Penal;
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 lit. b Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Vechiul Cod Penal.
Va reduce pedeapsa de la 2 ani închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2, art. 76 alin. 1 lit. c Vechiul Cod Penal și art. 5 Noul Cod Penal ( 3 acte materiale - parte civilă C. R.).
Prin reținerea de circumstanțe atenuante, va reduce pedeapsa de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 lit. b Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Vechiul Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. a, alin.2, art. 76 alin. 1 lit. b Vechiul Cod Penal și art. 5 Noul Cod Penal ( 4 acte materiale - parte civilă B. F. A.).
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Vechiul Cod Penal și art. 5 Noul Cod Penal va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art.81, art.82 Vechiul Cod Penal va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Va pune în vedere inculpatului prevederile art. 83 Vechiul Cod Penal.
În baza art.71 alin.5 Vechiul Cod Penal va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Va constata că inculpatul este arestat preventiv în altă cauză.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. B. și inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr. 2231/23.09.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, pe care o desființează în ceea ce privește neindicarea numărului de acte materiale, nereținerea circumstanțelor atenuante pentru toate faptele, cuantumul pedepsei aplicate, modalitatea de executare a pedepsei și durata termenului de încercare.
Rejudecând în aceste limite, descontopește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B. I. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 74 alin. 1 lit. a Vechiul Cod Penal;
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit. b Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Vechiul Cod Penal.
Reduce pedeapsa de la 2 ani închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2, art. 76 alin. 1 lit. c Vechiul Cod Penal și art. 5 Noul Cod Penal ( 3 acte materiale- parte civilă C. R.).
Prin reținerea de circumstanțe atenuante, reduce pedeapsa de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit. b Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Vechiul Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. a, alin.2, art. 76 alin. 1 lit. b Vechiul Cod Penal și art. 5 Noul Cod Penal ( 4 acte materiale - parte civilă B. F. A.).
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Vechiul Cod Penal și art. 5 Noul Cod Penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 81, art. 82 Vechiul Cod Penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Pune în vedere inculpatului prev. art. 83 Vechiul Cod Penal.
În baza art. 71 alin 5 Vechiul Cod Penal dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Constată că inculpatul este arestat preventiv în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. M. A. D.
GREFIER
A. I. P.
Red.A.M/28.01.2015
Dact.A.I.P/29.01.2015/4 exemplare
Red.jud.fond C.T./22.10.2014
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
