Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 851/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 851/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-12-2015
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 851/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 04 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată A1:
Președinte – A. M. - judecător
Judecător - A. D.
Grefier - A. I. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr.919 pronunțată de Judecătoria B. la data de 27 mai 2015 în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 19 noiembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare și față de lipsa obiectivă a unui membru al completului de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de 27 noiembrie 2015, apoi pentru data de 04 decembrie 2015, când,
CURTEA:
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.919/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ s-au dispus următoarele: a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C. B. N., prin apărător, din infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. 1, 4 Cod Penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 1 Cod Penal.
În baza art. 396 al. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 274 alin. 1, alin. 4 Cod penal a condamnat inculpatul C. B. N., fiul lui I. și Fevronia, născut la data de 03.03.1984 în ., domiciliat în B., .. 17, ., CI . nr._, CNP_ la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
În baza art. 91 Cod penal a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 al. 1 Cod penal a obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile
- să comunice schimbarea locului de muncă
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 al. 3 Cod penal cu aplicarea art. 404 al. 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 90 de zile de muncă în folosul comunității, în cadrul Primăriei municipiului B. sau a Atelierului MFC B. al Fundației pentru promovarea sancțiunilor comunitare.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 al. 1, 4 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situația în care, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligațiile impuse precum și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de supraveghere.
A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză în perioada 14.09._14.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu numărul nr. 9735/P/2015 a fost trimis în judecată inculpatul C. B. N. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal.
S-a reținut că, la data de 14.09.2014, în jurul orelor 00.10, agentul de poliție Crancu O. împreună cu polițistul local Nufăreanu R. s-au deplasat cu autospeciala din dotare până la localul „La Many” din localitatea Hărman ca urmare unei sesizări verbale primite de la numitul I. M. conform căreia o persoană de sex masculin a zgâriat mai multe autoturisme după care s-a deplasat către localul „La Many”. Ajunși la acest local persoana respectivă a fost recunoscută după vestimentația și semnalmentele furnizate de către I. M.. Astfel după ce și-a declinat identitatea persoana vătămată a procedat la legitimarea persoanei respective care a refuzat să comunice verbal datele de stare civilă pentru identificare. Fiind invitat să iasă din localul respectiv acesta a devenit violent verbal în condițiile în care la fața locului a sosit și una dintre persoanele cărora le fusese zgâriat autoturismul, respectiv martorul F. F. R., astfel că a izbucnit o altercație verbală. În timp ce persoana vătămată Crancu O. și polițistul local Nufăreanu R. încercau să-i liniștească, persoana vătămată îndreptându-se inițial pentru a-l îndepărta pe martorul F. F. R., în momentul în care s-a întors spre inculpat, acesta din urmă i-a aplicat agentului de poliție Crancu O. o lovitură, „ un croșeu” în zona feței, respectiv a nasului. Urmare loviturii persoana vătămată a reușit să rămână în picioare însă pentru a-l imobiliza pe inculpat a pulverizat spray iritant lacrimogen în zona feței inculpatului, reușind astfel să-l liniștească până la imobilizarea acestuia (ce a avut loc după sosirea altor echipaje de poliție). La sediul poliției inculpatul a acceptat să furnizeze CNP-ul pe baza verificărilor stabilind că aceasta se numește C. B. N..
Această situație de fapt a fost reținută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu întocmit de organele de poliție din cadrul Secției 1 Poliție Rurală Feldioara, plângere persoană vătămată Crancu O., declarație persoană vătămată Crancu O., proces-verbal efectuare cercetare la fața locului, raport întocmit de Nufăreanu R., polițist local în cadrul Poliției Locale Hărman; declarațiile martorilor Nufăreanu R., F. F. R., declarația inculpatului C. B. N..
Inculpatul C. B. N. a dat declarație în cursul urmăririi penale (fila 63 dosar urmărire penală) însă nu a recunoscut decât parțial comiterea faptei. În cursul judecății, inculpatul a dat declarație în cauză (fila 62, fila 90 dosar instanță) susținând totodată că menține în totalitate declarația din cursul urmăririi penale.
În ceea ce privește mijloacele de probă, instanța a încuviințat pentru inculpat proba cu declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, respectiv N. R. (filele 77, 126 dosar instanță), F. F. R. (filele 78, 133 dosar instanță), S. P. I. (fila 91 dosar instanță). Totodată, în cauză a fost audiată persoana vătămată Crancu O. (fila 63 dosar instanță)
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 14.09.2014, în jurul orelor 00,10, persoana vătămată Crancu O., agent de poliție în cadul Postului de Poliție Hărman, împreună martorul Nufăreanu R., s-au deplasat la localul La Many din localitatea Hărman ca urmare a unei sesizări potrivit căreia o persoană de sex masculin a zgâriat mai multe mașini parcate în fața căminului cultural, după care s-a deplasat la acel bar. În barul La many, persoana vătămată a recunoscut după vestimentație și semnalmente pe persoana cu privire la care s-a formulat sesizarea privitoare la zgârierea autovehiculelor, respectiv pe inculpatul C. B. și i-a cerut să se legitimeze. Acesta a refuzat să comunice datele de identificare. În discuție a intervenit și martorul S. P. I., care îl cunoștea pe inculpat. Acesta, împreună cu inculpatul, au fost rugați de către persoana vătămată și de către martorul Nufăreanu R. să iasă afară din bar. În curte, inculpatului i-au fost din nou solicitate datele de identificare, însă a refuzat să se legitimeze din nou. La fața locului a ajuns și martorul F. F. R., căruia îi fusese zgâriată mașina parcată în fața căminului cultural, izbucnind un conflict verbal între acesta și inculpat. Persoana vătămată împreună cu martorul Nufăreanu R. au încercat să îi liniștească pe cei doi, însă inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu pumnul în față, în zona nasului. În urma loviturii primite, persoana vătămată a pulverizat cu spray iritant lacrimogen către inculpat, după care l-a imobilizat.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, persoana vătămată Crancu O. (filele 36-38 dosar instanță) a declarat că fiind de serviciu, a fost sesizată verbal de către numitul I. M. care a reclamat faptul că o persoană ce se îndrepta spre barul La Many a zgâriat mașinile ce se aflau parcate în fața căminului cultural. Urmare a acestei sesizări, s-a deplasat spre barul respectiv unde l-a recunoscut pe inculpat după semnalmente și i-a solicitat să iasă din bar. În curte, inculpatul a devenit violent, refuzând să se legitimeze. Persoana vătămată a încercat să îl liniștească pe martorul F. F. R., care îi cererea explicații inculpatului cu privire la zgârierea mașinilor parcate în fața căminului cultural și, când s-a întors spre inculpat, acesta i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona nasului. Declarația persoanei vătămate se coroborează parțial cu cea a inculpatului, în sensul că acesta (fila 63 dosar urmărire penală, fila 62, fila 92 dosar instanță) a recunoscut faptul că era în stare de ebrietate și că e posibil să o fi lovit pe persoana vătămată, însă ca urmare a comportamentului acesteia, respectiv pentru că i-ar fi pulverizat fără niciun motiv spray paralizant în față. Instanța a reținut ca nesinceră declarația inculpatului în ceea ce privește acțiunea pretins provocatorie și nejustificată a persoanei vătămate. Astfel, conform certificatului medico-legal (fila 31 dosar urmărire penală), reiese că persoana vătămată prezintă leziuni traumatice ce necesită pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale și care pot data din 13/14.09.2014, ce s-au putut produce prin lovire cu un corp dur. Totodată, instanța va reține declarația martorului Nufăreanu R. (filele 39-40 dosar urmărire penală) care a relatat că în timp ce încerca împreună cu persoana vătămată să aplaneze conflictul dintre inculpat și martorul F. R., inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată cu pumnul în zona feței. Același martor a declarat în fața instanței (fila 77 dosar instanță) că a observat momentul în care inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată iar ca urmare a acestei agresiuni atât martorul cât și persoana vătămată au pulverizat spray către inculpat și nu anterior, după cum a susținut inculpatul și fără vreun motiv.
Totodată, la conturarea situației de fapt, instanța a reținut și declarația martorului F. F. (filele 41-43 dosar urmărire penală, fila 272 dosar instanță) – care a observat atitudinea recalcitrantă a inculpatului față de persoana vătămată și martorul Nufăreanu R. încă din momentul în care a ajuns în curtea barului La Many, acesta refuzând să se legitimeze. Deși martorul nu a observat efectiv momentul în care inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată, instanța apreciază că acesta este totuși un martor ocular, a cărui declarație se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, având în vedere că imediat după aplicarea loviturii de către inculpat, martorul, care se afla la câțiva metri de acesta, s-a întors și a văzut-o pe persoana vătămată care se ținea cu mâinile de față.
Si declarația martorului S. I. (filele 44-45 dosar urmărire penală, fila 91 dosar instanță) se coroborează cu toate celelalte mijloace de probă, în sensul că inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată cu pumnul în zona feței (aspect pe care nu l-a văzut efectiv, însă a auzit zgomotul loviturii și când s-a întors a văzut cum persoanei vătămate îi curgea sânge din nas), după care, pentru a se apăra, persoana vătămată a pulverizat cu spray lacrimogen.
Ca atare, din nicio probă nu reiese versiunea inculpatului, conform căreia acesta ar fi lovit-o cu pumnul pe persoana vătămată ca urmare a agresiunii violente a acesteia, care ar fi pulverizat prima cu spray lacrimogen fără niciun motiv. În consecință, instanța a reținut că persoana vătămată a acționat în limitele prevăzute de lege, fără a-l provoca pe inculpat, astfel încât să se justific o eventuală ripostă din partea sa, după cum acesta a susținut. Folosirea spray-ului lacrimogen de către persoana vătămată, după cum reiese din mijloacele de probă administrate în cauză și analizate mai sus, a reprezentat doar mijlocul prin care aceasta a procedat la imobilizarea inculpatului, consecutiv acțiunii agresive a acestuia asupra unui agent al statului. Instanța a apreciat că nimic din comportamentul persoanei vătămate față de inculpat nu denotă o depășire a atribuțiilor sale de polițist care să îl scoată eventual de sub protecția legii penale, de vreme ce inculpatul a avut de la bun început o atitudine agresivă, refuzând să se legitimeze.
În concluzie, instanța a reținut că fapta reținută în sarcina inculpatului a fost dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil.
1. În drept, fapta inculpatului C. B. N. care, la data de 14.09.2014, în jurul orelor 00.15, a lovit-o pe persoana vătămată Crancu O., agent de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ceea ce i-a cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prevăzute de art. 257 alin. 1 și 4 Cod Penal.
Sub aspectul laturii obiective, există acțiunea de lovire a persoanei vătămate – agent de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu - de către inculpat, producându-se și rezultatul prevăzut de lege sub forma vătămării fizice a persoanei vătămate, între acțiuni și rezultate existând un raport de cauzalitate directă.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, întrucât a prevăzut și a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos.
Instanța a constatat că este îndeplinită și condiția vizând calitatea de subiect pasiv al infracțiunii, agenții de poliție și jandarmii fiind funcționari publici care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, în plus la momentul respectiv fiind în exercițiul funcțiunii.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpat prin apărător la termenul de judecată din data de 30.04.2015, din infracțiunea de ultraj în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, instanța de fond a respins-o. Deși apărătorul inculpatului a susținut că urmare a pulverizării cu spray lacrimogen de către persoana vătămată, inculpatul s-a întors și instinctiv, pentru a se apăra, a lovit cu pumnul, fără a urmări agresarea persoanei vătămate, instanța, pentru toate considerentele expuse mai sus, la analiza probatoriului administrat în cauză, a apreciat că o astfel de variantă nu se susține cu niciun mijloc de probă. Astfel, a reieșit cu claritate din probele administrate că acțiunea persoanei vătămate de pulverizare a spray-ului către inculpat este urmare a loviturii aplicare de acesta și nu anterioară. De asemenea, faptul că inculpatul s-ar fi aflat în stare de ebrietate nu înseamnă că nu mai era răspunzător de acțiunile sale sau că aceasta ar fi determinat o reacție necontrolată, cu consecința lovirii persoanei vătămate, o astfel de variantă nefiind plauzibilă.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului C. B. N. pentru infracțiunea reținută în sarcina sa instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.
În raport de aceste criterii instanța a reținut că urmarea produsă prin acțiunea inculpatului – numărul de zile de îngrijiri medicale nu este foarte gravă. Totodată, instanța a reținut că inculpatul a avut o atitudine parțial sinceră, în sensul că a recunoscut că a lovit-o pe persoana vătămată, însă nu în modalitatea reclamată de aceasta, ci invocând o stare de provocare din partea acesteia. Tot în favoarea inculpatului, instanța a reținut că acesta nu a mai avut conflicte cu legea penală. Pe de altă parte, în defavoarea acestuia, instanța a reținut faptul că infracțiunea de ultraj, în general, este una gravă. Într-un stat de drept trebuie descurajat orice comportament prin care se poate submina autoritatea statului. Lovirea unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care se manifestă în limitele recunoscute de lege trebuie sancționată mai dur decât o simplă infracțiune de lovire, chiar dacă consecința faptei, sub aspectul zilelor de îngrijiri medicale, este aceeași. În același sens instanța a reținut atitudinea acestuia față de agenți, refuzul de legitimare și, în plus, atitudinea adoptată de acesta pe parcursul procesului penal când nu a părut a conștientiza gravitatea faptelor sale, toate aceste aspecte justificând aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai ridicat decât minimul prevăzut de lege, respectiv 2 ani închisoare.
Sub aspectul individualizării executării acestei pedepse, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit conform art. 92 Cod penal.
Astfel, pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 3 ani, inculpatul nu a fost anterior condamnat, și-a manifestat în fața instanței acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității și, raportat la persoana acestuia, lipsa antecedentelor penale, instanța a considerat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni însă este necesară supravegherea conduitei acestuia pentru o perioadă determinată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 91 Cod penal instanța a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani conform art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 al. 1 Cod penal a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile
- să comunice schimbarea locului de muncă
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 al. 3 Cod penal cu aplicarea art. 404 al. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 90 de zile de muncă în folosul comunității, în cadrul Primăriei municipiului B. sau a Atelierului MFC B..
Instanța a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 al. 1, 4 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situația în care, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligațiile impuse precum și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de supraveghere.
Instanța a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză în perioada 14.09._14.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B. care a formulat critici de nelegalitate ale acesteia arătând că, deși prima instanță a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului C. B. N., nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.93 alin.2 Cod procedură penală, obligatorii în cauză.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, s-a arătat că, deși pe parcursul procesului penal persoana vătămată s-a constituit parte civilă, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la latura civilă a cauzei.
S-a mai arătat că, deși inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, infracțiune ce se regăsește în Anexa Legii nr.76/2008, instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.7 din acest act normativ și nu a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii acestora în Baza de Date Genetice.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 416 și urm. Cod de procedură penală, C. constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt corectă, urmare a coroborării probelor administrate în faza de urmărire penală, prezumția de nevinovăție de care inculpatul C. B. N. beneficiază, conform art.4 Cod procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituție și art. 6 par. 2 din CEDO, fiind răsturnată de probe certe, decisive și sigure de vinovăție în raport cu infracțiunea de ultraj prevăzută de art.257 alin. 1, 4 Cod penal, pentru care a fost condamnat C. își însușește argumentele primei instanțe cu privire la existența vinovăției inculpatului, fără a le reitera.
Pedeapsa de 2 ani aplicată inculpatului și modalitatea de executare a acesteia sunt just individualizate, conform criteriilor exhibate în art. 74 Cod penal, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei raportat la circumstanțele săvârșirii acestora și la cele personale ale inculpatului.
Referitor la motivele invocate în apelul parchetului se constată că, într-adevăr, instanța a omis aplicarea dispozițiilor art. 93 alin.2 Cod procedură penală și a dispozițiilor art. 7 din Legea nr.76/2008, obligatorii în cauză raportat la infracțiunea pentru care a dispus condamnarea inculpatului C. B. N..
De asemenea, deși în declarația dată în ședința publică din data de 20.11.2014 în fața instanței de fond, persoana vătămată Crancu O. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2000 de lei daune morale, instanța nu s-a pronunțat deloc asupra latirii civile a cauzei.
Raportat la criteriile de acordare a daunelor morale exhibate în jurisprudența instanțelor judecătorești ( gravitatea leziunilor, împrejurările comiterii faptelor, intenția în comiterea acesteia), fiind întrunite și celelalte condiții pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prevăzute de art. 1357 Cod civil, C. va admite acțiunea civilă formulată în cauză apreciind suma de 2000 de Euro ca fiind un echivalent just al suferințelor pricinuite părții civile prin fapta inculpatului.
Din aceste considerente, apelul parchetului este fondat și va fi admis.
Pentru aceste motive, în baza art. 421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 919/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ pe care o desființează cu privire la omisiunea aplicării art. 93 alin. 2 Cod penal, cu privire la omisiunea pronunțării asupra laturii civile a cauzei și cu privire la omisiunea aplicării art. 7 din Legea nr. 76/2008 și, rejudecând:
În baza art. 93 alin. 2 Cod penal obligă inculpatul C. B. N. ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de Serviciul de probațiune B. sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
Va obliga inculpatul C. B. N. la plata către partea civilă Crancu O. la plata a 2000 de lei reprezentând daune morale.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare în efectuate apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 919/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ pe care o desființează cu privire la omisiunea aplicării art. 93 alin. 2 Cod penal, cu privire la omisiunea pronunțării asupra laturii civile a cauzei și cu privire la omisiunea aplicării art. 7 din Legea nr. 76/2008 și, rejudecând:
În baza art. 93 alin. 2 Cod penal obligă inculpatul C. B. N. ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de Serviciul de probațiune B. sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate
Obligă inculpatul C. B. N. la plata către partea civilă Crancu O. la plata a 2000 de lei reprezentând daune morale.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare în efectuate apel.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 04.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECATOR
A. M. A. D.
GREFIER
A. I. P.
Red. A.D./16.12.2015
Tehnored. R.O./2 ex./21.12.2015
Red.jud.fond D.C./01.09.2015
| ← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 830/2015. Curtea de... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
