Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 77/2016. Curtea de Apel BRAŞOV

Instanța constituită din:

Complet de judecată A2:

Președinte: Judecător - R. C. D.

Judecător: M. D.

Grefier: C. R.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..

Pentru astăzi se află amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către P. de pe lângă J. Î. B. împotriva sentinței penale nr.31 din data de 18 Noiembrie 2015, pronunțată de J. Î. B., în dosarul penal nr._, privind pe inculpatul A. I. N. trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, prevăzută și pedepsită de art.336 alin.1 Cod penal.

Dezbaterile asupra cauzei penale de față au avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 11.02.2016, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:

CURTEA

Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.31 din 18 noiembrie 2015 a Judecătoriei Î. B. s-a stabilit, în baza art.336 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.375 și art. 396 alin.10 Cod procedură penală, pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A. I.-N. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice.

În baza art. 396 alin.4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal, a amânat aplicarea pedepsei închisorii de 1 an pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art.84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin.1 Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune C. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacele sale de existență.

În baza art.86 alin.2. lit.b Cod procedură penală, a impus inculpatului A. I.-N. obligația de a presta 40 de zile muncă în folosul comunității, în cadrul Primăriei comunei Sita-B., județul C. sau în cadrul Atelierului de Muncă în Folosul Comunității din cadrul Liceului teoretic „N. T.” cu sediul în municipiul B., ..125, județul B..

În baza art. 86 alin.1 Cod penal a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c-e Cod penal să se comunică Serviciului de Probațiune C..

În baza 404 alin.3 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, situații în care conform art. 88 Cod penal instanța va revoca amânarea și va dispune aplicarea și executarea pedepsei.

Pentru a dispune în acest sens, J. Î. B. a reținut următoarele.

Prin rechizitoriul nr._ din 29.06.2015 al Parchetului de pe lângă J. Î. B. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A. I.-N. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe prevăzută și pedepsită de art.336 alin.1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut în fapt, că în data de 13.04.2015 ziua sărbătorilor P., inculpatul A. I.-N. a consumat băuturi alcoolice (1-2 pahare vin) după care s-a deplasat cu autoturismul marca WV Golf cu nr. de înmatriculare_ la un prieten – B. V. – unde se afla și martorul B. M.. Noaptea, după încheierea petrecerii, inculpatul însoțit de martorul B. M. s-au deplasat spre domiciliu, iar pe DN10 direcția B.-B., în timp ce inculpatul se găsea la volanul auto, a fost oprit pentru control de către un echipaj de poliție în jurul orelor 00:38 și pentru că prezenta halenă alcoolică a fost testat cu aparatul etilotest rezultând o alcoolemie de 0,79 mg./l alcool pur în aerul expirat.

S-a mai reținut că urmare a prelevării probelor biologice la orele 01:00 a rezultat o alcoolemie de 1,30 g/l alcool pur în sânge potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.677-A12/107-a emis la data de 14.04.2015 de SML C..

Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale fapta pentru care a fost cercetat, arătând că la orele 22:00 a fost trezit de mama sa, care l-a rugat să o transporte la bunica lui, iar la întoarcere a luat în mașină și pe martorul B. M..

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, declarațiile inculpatului A. I.-N., declarație martor B. M. și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 677-A12/107-a emis la data de 14.04.2015 de SML C..

Prin încheierea pronunțată în ședința de cameră de consiliu din data de 09.09.2015, s-a dispus începerea judecății, constatându-se legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală (f.45).

În faza de cercetare judecătorească, la termenul de judecată din 14.10.2015, inculpatul A. I.-N., prezent în fața instanței, a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând în totalitate fapta reținută în sarcina sa, în condițiile prevăzute de art.374 alin.4 Cod procedură penală.

În cursul cercetării judecătorești, nu au fost contestate probele administrate în cursul urmăririi penale, iar inculpatul a solicitat administrarea de probe cu înscrisuri potrivit art.375 alin.2 Cod procedură penală, depunând în acest sens caracterizare întocmită de Asociația Crescătorilor de Bovine și Producătorilor de L. din . său de muncă - și o caracterizare întocmită de Primăria comunei Sita-B.. (f.59-60)

Din oficiu instanța a dispus depunerea fișei de cazier judiciar a inculpatului și efectuarea unui referat de evaluare de către Serviciul de Probațiune C.. (f.49, 57-58)

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

În fapt, în data de 13.04.2015 ziua sărbătorilor P., în jurul orelor 20:00, inculpatul A. I.-N. s-a deplasat de la domiciliul său din . autoturismul marca WV Golf cu nr. de înmatriculare_ la un prieten – B. V. – ce domiciliază în aceeași localitate, – distanță de 1 km - unde se afla și martorul B. Mariu, în scopul desfășurării unei petreceri cu ocazia sărbătorilor P.. Inculpatul a consumat băuturi alcoolice – 1-2 pahare de vin după cum a declarat - iar, după încheierea petrecerii, s-a urcat la volanul autoturismului și însoțit de martorul B. M. s-au deplasat spre domiciliu. Pe DN10 direcția B.-B., în timp ce inculpatul se găsea la volanul auto, a fost oprit pentru control de către un echipaj de poliție în jurul orelor 00:38 și pentru că prezenta halenă alcoolică a fost testat cu aparatul etilotest rezultând o alcoolemie de 0,79 mg./l alcool pur în aerul expirat.

Urmare a prelevării probelor biologice la orele 01:00 a rezultat o alcoolemie de 1,30 g/l alcool pur în sânge iar la orele 2:00 a rezultat o alcoolemie de 1,15 g/l alcool pur în sânge potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.677-A12/107-a emis la data de 14.04.2015 de SML C..

Instanța a reținut că prezența inculpatului la volanul autovehiculului este dovedită potrivit procesului verbal de constatare întocmit de organele de poliție la data de 14.04.2015 orele 00:38. (f.18)

Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale cu declarația de recunoaștere dată în fața instanței de către inculpat rezultă că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este prevăzută de legea penală, a fost comisă de acesta cu vinovăție în forma prevăzută de lege, este nejustificată și imputabilă acestuia.

În drept, fapta inculpatului A. I.-N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod penal.

S-a constatat că inculpatul a condus autoturismul menționat pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală.

Elementul material al infracțiunii constă în conducerea pe drumurile publice a vehiculului în discuție, de către inculpat, care avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de norma penală, respectiv relațiile sociale privind siguranța circulației rutiere.

Raportul de cauzalitate rezultă ex re.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. (3) pct. 1 lit. a Cod penal. Astfel, inculpatul a condus autovehiculul pe drumurile publice, deși era conștient că anterior consumase băuturi alcoolice.

Sub aspectul laturii obiective, instanța a constatat faptul că a fost dovedită acțiunea inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice fiind sub influența băuturilor alcoolice.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prevăzută și pedepsită de art.336 alin.1 Cod penal, constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Cu privire la cerința existenței laturii obiective a faptei prevăzute de legea penală, instanța constată că în speță aceasta rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, din probele administrate.

Față de cele de mai sus, având în vedere că, ulterior declarării ca fiind neconstituțională sintagma „la data prelevării probelor biologice”, alcoolemia se impune a fi stabilită pentru momentul consumării infracțiunii, adică la data depistării în trafic/conducerii autoturismului, în considerarea recunoașterii făcute de inculpat în fața instanței, deși nu s-au administrat probe (expertiză prin care să se determine retroactiv alcoolemia) din care să rezulte că valoarea alcoolemiei la momentul depistării era una care califică fapta inculpatului ca infracțiune, instanța apreciază că probele de la dosar sunt suficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție a inculpatului.

Instanța a reținut că probele indirecte administrate în cauză, prin intermediul cărora se pot stabili, pe cale indirectă, faptele principale, furnizează suficiente informații care pot dovedi caracterul just al încadrării faptei inculpatului în sfera ilicitului penal. Probele indirecte aflate la dosarul cauzei (declarația de recunoaștere a inculpatului, înscrisuri - cu referire explicită la depistarea în trafic și recoltarea mostrelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei la momentul ulterior depistării în trafic a inculpatului) sunt suficiente pentru stabilirea faptului principal - că alcoolemia inculpatului la momentul conducerii autoturismului era una de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În aceste condiții, urmează a fi angajată răspunderea penală a inculpatului, întrucât fapta sa este prevăzută de legea penală, a fost săvârșită cu vinovăție, fiind nejustificată și imputabilă acestuia.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Sub aspectul circumstanțelor personale, instanța a dat eficiență faptului că inculpatul a manifestat interes față de situația sa, prezentându-se în fața instanței, precum și faptului că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. (f.53)

Cu privire la același aspect, instanța a reținut faptul că inculpatul este o persoană integrată social, care și-a asumat responsabilitatea comiterii faptei analizată în prezenta cauză iar potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune C. au fost identificați ca factori pozitivi ce pot descuraja comportamentul infracțional: atașamentul față de familie, stabilitate locativă, loc de muncă, lipsa unui anturaj criminogene, planuri bine conturate pentru viitor și asumarea responsabilității față de faptă iar ca factori negativi: capacitatea diminuată de a gândi alternativ și de anticipare a consecințelor faptelor sale și capacitate diminuată de a ieșii din situații de risc. S-a concluzionat existența unui risc de nivel mic-mediu de reiterare a unei noi infracțiuni.

Astfel, în baza art.336 alin.1 Cod penal cu aplicare art.375 și art. 396 alin.10 Cod procedură penală, a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A. I.-N., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice.

În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal. S-a reținut astfel că amânarea aplicării pedepsei este o instituție care poate fi dispusă de instanță și funcționează în anumite condiții care trebuie îndeplinite cumulativ, conform art. 83 alin. (1) Cod penal, după cum urmează: pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor când faptele nu mai sunt prevăzute de legea penală ori infracțiunile au fost amnistiate sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; în raport cu persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, s-a reținut că în speță nu are incidență vreuna dintre condițiile negative în prezența cărora instanța nu ar putea să dispună amânarea aplicării pedepsei: pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea săvârșită nu este de 7 ani sau mai mare; infractorul nu s-a sustras de la urmărire penală sau de la judecată; infractorul nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului.

Instanța a mai reținut, potrivit caracterizărilor întocmite de persoana juridică cu care inculpatul se găsește în raport de muncă cât și de Primăria comunei Sita-B. (f.59-60), că inculpatul este cunoscut în societate cu un comportament demn iar la locul de muncă a dat dovadă de adaptare, integrare rapidă și implicare complexă în activitățile asociației, iar tatăl este decedat din anul 2001, inculpatul fiind persoana ce contribuie la cheltuielile familiei.

Astfel, în raport de persoana acestuia, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Pentru considerentele prezentate, în baza art. 396 alin.4 Cod procedură penală, raportat la art.83 Cod penal, a amânat aplicarea pedepsei închisorii de 1 an pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art.84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin.1 Cod penal, a stabilit că pe durata termenului de supraveghere inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune C. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacele sale de existență.

De asemenea, instanța a reținut că, deși în cazul adoptării soluției de amânare a aplicării pedepsei pentru o infracțiune la regimul circulației care atrage suspendarea dreptului de a conduce autoturisme poate fi impusă inculpatului obligația prevăzută la art. 85 alin. 2 lit. g Cod penal (obligația de a nu conduce vehicule) pe durata termenului de supraveghere, se va avea în vedere împrejurarea că în astfel de cazuri operează de drept suspendarea dreptului de a conduce autovehicule în condițiile art. 103 alin.1 lit. c, art. 106 alin. 1 lit. b și alin. 2 și art. 111 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Este adevărat că obligația prevăzută în Codul penal poate fi aplicată de instanță dacă o apreciază ca fiind necesară pe durata termenului de supraveghere, această obligație urmând să producă efecte pentru o anumită perioadă concomitent cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002, aceasta întrucât măsura cu caracter administrativ prevăzută de art. 103 alin. 1 lit. c din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 nu înlătură posibilitatea aplicării de către instanța de judecată a măsurii de supraveghere cu același conținut prevăzută de Codul penal.

Sub aspectul obligației impuse de art.85 alin.2 lit.g Cod penal, instanța a reținut și faptul că inculpatul are loc de muncă din anul 2014 în cadrul Asociației Crescătorilor de Bovine și Producătorilor de L. din . conducător auto, loc de muncă ce-i asigură un venit lunar, necesar atât inculpatului cât și familiei cu care se gospodărește, respectiv mamei sale, ce nu are loc de muncă, tatăl fiind decedat când inculpatul avea doar vârsta de 14 ani.

Date fiind și împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea reținută în sarcina inculpatului – a condus autoturismul pe o distanță scurtă - faptul că acesta nu a creat o stare de pericol deosebită, și că a trecut o perioadă destul de mare de timp în care s-a aflat sub interdicția de a-și exercita dreptul de a conduce autovehicule – din data de 14.04.2015 -, instanța a considerat că în speță sancțiunea prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 este suficientă, neimpunâdu-se și stabilirea obligației prevăzute la art. 85 alin. 2 lit. g Cod penal.

În baza art.86 alin.2. lit.b Cod procedură penală, a impus inculpatului A. I.-N. obligația de a presta 40 de zile muncă în folosul comunității, în cadrul Primăriei comunei Sita-B., județul C. sau în cadrul Atelierului de Muncă în Folosul Comunității din cadrul Liceului teoretic „N. T.” cu sediul în municipiul B., ..125, județul B..

A stabilit ca, în baza art. 86 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c-e Cod penal să se comunice Serviciului de Probațiune C..

În baza 404 alin.3 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, situații în care conform art. 88 Cod penal instanța va revoca amânarea și va dispune aplicarea și executarea pedepsei.

Cu privire la cheltuielile judiciareavansate cu prezenta cauză, instanța a reținut că în cursul urmăririi penale au fost avansate cheltuieli în cuantum de 360 lei, iar pe parcursul judecății cheltuieli în cuantum de 200 lei.

Astfel, în baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 560 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, la data de 26.11.2015, P. de pe lângă J. Î. B..

În calea de atac promovată, Ministerul Public a criticat sentința penală menționată sub aspect de legalitate și temeinicie, considerându-se că se impunea aplicarea dispozițiilor art.85 alin.2 lit.g Cod penal. În memoriul depus la dosar, procurorul a solicitat și schimbarea modalității de executare a pedepsei stabilite, prin reținerea dispozițiilor art.91 și următoarele Cod penal.

În fața Curii de A. nu au fost administrate alte mijloace de probă.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, luând în considerare întreg materialul probatoriu administrat în cauză, precum și principiile enunțate de Codul de procedură penală în art.417 și art.418, C. de A. reține următoarele.

Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt cu care a fost sesizată, având în vedere întreg materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, care a fost însușit de către inculpat prin atitudinea procesuală de recunoaștere a comiterii infracțiunii în modalitatea descrisă în actul de sesizare.

Încadrarea juridică stabilită de către judecătorie este corectă, fiind în conformitate cu starea de fapt reținută.

D. urmare, în mod corespunzător J. Î. B. a dat eficiență dispozițiilor art.374 alin.4 și art.375 Cod procedură penală, procedând la judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile legale care reglementează procedura abreviată.

În consecință, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, prima instanță a dat valoare dispozițiilor art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, luând în considerare la stabilirea pedepsei limite reduse cu o treime.

În raport de criticile aduse hotărârii, C. constată că în procesul de individualizare judiciară a pedepsei aplicate, realizat în conformitate cu art.74 Cod penal, prima instanță s-a orientat în mod judicios spre modalitatea de executare a amânării aplicării pedepsei, conform art.83 și următoarele Cod penal, în raport de circumstanțele comiterii faptei de către inculpat și elementele ce caracterizează persoana acestuia, de valoarea alcoolemiei identificată în urma recoltării probelor biologice, precum și de consecințele infracțiunii săvârșite.

În acest sens, C. observă că inculpatul este o persoană integrată în comunitatea din care provine, nu este cunoscut cu antecedente penale, fapta a fost săvârșită în perioada sărbătorilor P., acțiunea infracțională neavând drept consecință producerea vreunui eveniment rutier sau vătămarea corporală a vreunei persoane ori o pagubă materială.

Totodată, instanța de apel remarcă faptul că valoarea alcoolemiei, deși se situează peste limita legală, nu este foarte ridicată (1,30 g ‰), împrejurare față de care, având în vedere modul în care relațiile sociale apărate de legea penală au fost afectate, în mod corect s-a dispus, ca modalitate de executare, amânarea aplicării pedepsei.

Această modalitate, prin obligațiile care le incumbă, este de natură a asigura scopul preventiv-educativ al pedepsei, situație în care nu este justificată necesitatea aplicării dispozițiilor art.91 și următoarele Cod penal.

Pe de altă parte, însă, C. nu își însușește argumentația primei instanțe referitoare la neaplicarea prevederilor art.85 alin.2 lit.g Cod penal, în condițiile în care nu este necesar a se realiza o comparație între consecințele cu caracter administrativ prevăzute de O.U.G. nr.195/2002, aferente încălcării dispozițiilor privind siguranța circulației pe drumurile publice, și prevederile Codului penal, în condițiile în care judecătorul trebuia a avea în vedere fapta comisă, precum și dispozițiile legale cuprinse în legea penală aferente modalității de executare stabilită.

Aplicarea dispozițiilor cu caracter administrativ din O.U.G. nr.195/2002 cad în competența organului de poliție și nu al instanței de judecată, motiv pentru care nu pot fi supuse analizei judecătorului în cadrul soluționării cauzei.

În această ordine de idei, C. constată că în cauză s-a realizat în mod neîndoielnic de către inculpat o încălcare a relațiilor sociale apărate de legea penală, iar în raport de modul de comitere al faptei, a valorii alcoolemiei și a urmării socialmente periculoase se impune, în cadrul obligațiilor stabilite aferente modalității de executare a amânării aplicării pedepsei, și cea prevăzută de art.85 alin.2 lit.g Cod penal, în sensul de a se interzice inculpatului ca pe perioada termenului de supraveghere să nu conducă nici un autovehicul pentru care legea prevede necesitatea deținerii permisului de conducere.

În această situație, apelul declarat în cauză de către P. de pe lângă Î. B. va fi admis doar în ceea ce privește conținutul măsurilor stabilite, urmând ca în cadrul rejudecării să se impună inculpatului și obligația de a nu conduce pe durata termenului de supraveghere niciun autovehicul pentru care legea prevede necesitatea deținerii permisului de conducere.

Corelativ acestei soluții, în conformitate cu art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Pentru aceste motive,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admite apelul formulat de P. de pe lângă J. Î. B. împotriva sentinței penale nr.31 din 18 noiembrie 2015 a Judecătoriei Î. B., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o desființează sub aspectul conținutului obligațiilor impuse inculpatului.

Rejudecând în aceste limite, în baza art.85 alin.2 lit.g Cod penal, impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să nu conducă niciun autovehicul pentru care legea prevede necesitatea deținerii permisului de conducere.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

R. C. D. M. D.

GREFIER

C. R.

Red. RCD/16.02.2016

Tehnored.C.R./16.02.2016/2 ex.

Jud. fond M. T.