Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 7/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 7/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată CFJC3:
Președinte – M. G. L. - judecător
Grefier - A. I. P.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – R. V. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul T. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către inculpatul G. S. împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul C. la data de 21 ianuarie 2015 în dosarul penal nr._ 14.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal se prezintă contestatorul inculpat G. S., în stare de arest preventiv (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat B. C..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind de către instanță, atât reprezentanta Ministerului Public, cât și apărătorul contestatorului inculpat precizează că nu au cereri de formulat în cauză și nici chestiuni prealabile de invocat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Având cuvântul, apărătorul din oficiu al contestatorului inculpat solicită instanței admiterea contestației formulate, desființarea încheierii de ședință din data de 21.01.2015 pronunțată de Tribunalul C., iar în cadrul rejudecării revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului - care nu are antecedente penale –, precum și pentru egalitate de tratament juridic, având în vedere că față de ceilalți inculpați din prezenta cauză s-a dispus luarea unei alte măsuri preventive, neprivative de libertate, apărătorul contestatorului inculpat consideră că la acest moment nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, apărătorul contestatorului inculpat solicită instanței înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar ori cea a arestului la domiciliu.
Având cuvântul, reprezentanta Ministerului Public solicită instanței respingerea contestației formulate de către inculpat și pe cale de consecință menținerea încheierii de ședință din data de 21.01.2015 a Tribunalului C., ca fiind legală și temeinică, apreciind că judecătorul fondului a analizat și a justificat menținerea stării de arest preventiv a inculpatului prin raportare la infracțiunile reținute în sarcina acestuia (o infracțiune de aderare la grup infracțional organizat, cinci infracțiuni de trafic de persoane și trei infracțiuni de spălare a banilor), la natura și gravitatea acestor fapte, apreciindu-se că nu ar fi oportună luarea unei alte măsuri preventive la acest moment, avându-se în vedere faza procesuală (debutul cercetării judecătorești) și împrejurarea că în cauză urmează a fi audiate părțile vătămate. Sub acest aspect, în mod corect prima instanță a reținut că există contradicții atât între declarațiile inculpaților, impunându-se menținerea stării de arest preventiv pentru lămurirea situației de fapt.
De asemenea, reprezentanta Ministerului Public consideră că, în mod corect, prima instanță a făcut referire la o . hotărâri CEDO din care rezultă prevalența drepturilor persoanei vătămate în raport de infracțiunile de trafic de persoane, având în vedere vulnerabilitate victimelor acestor infracțiuni.
Față de aceste considerente, reprezentanta Ministerului Public consideră că până la momentul audierii inculpatului de către instanța de fond, se impune menținerea măsurii arestării preventive.
Cu privire la inculpatele N. Z. și N. G., la care apărătorul contestatorului inculpat a făcut referire în susținerea contestației, reprezentanta Ministerului Public solicită instanței a constata că față de acestea s-a luat măsura controlului judiciar, apreciindu-se că nu există o poziție de egalitate între acestea și ceilalți inculpații din dosar.
Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat G. S. precizează că își însușește concluziile apărătorului său, solicitând astfel admiterea contestației și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Constată că prin încheierea din data de 21.01.2015 Tribunalul C. a respins, în baza art. 362 alin. 1 Cod de procedură penală raportat la art. 242 alin. 2, 5 Cod de procedură penală, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, formulată de inculpatul G. S., iar, în baza art. 362 alin. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 208 alin. 4 Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventivedispusă față de inculpații G. M. și G. S..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, cu privire la inculpatul contestator G. S., că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. T. C. nr. 8/D/P/2012 din 21.07.2014 înregistrat pe rolul Tribunalului C. la data de 22.07.2014 sub dosar nr._ 14, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G. S. acuzat de comiterea infracțiunilor de:
1. „aderarea la un grup infracțional organizat” prevăzută de art. 367 al.1, 2, 3 din Codul Penal, constând în aceea că în perioada anilor 2010-2012 a aderat la grupul infracțional organizat constituit de G. M., N. G. și cetățeanul maghiar D. S. în scopul comiterii infracțiunii de trafic de persoane;
2. „trafic de persoane” prevăzută de art.210 al.1 lit.a din Codul Penal, constând în aceea că în cursul lunii iunie 2011 a recrutat prin inducere în eroare împreună cu N. G. persoana vătămată O. T. E. în vederea practicării prostituției pe teritoriul Greciei, în folosul lui și al lui N. G., G. M. și D. S.;
3. „trafic de persoane” prevăzută de art.210 al.1 lit.a din Codul Penal, constând în aceea că în luna martie 2012 a transportat în G. persoana vătămată F. B. Z. cunoscând că anterior a fost recrutată prin inducere în eroare de G. M. în vederea practicării prostituției, în folosul lui și al lui D. S., N. G.;
4. „trafic de persoane” prevăzută de art.210 al.1 lit.a din Codul Penal, constând în aceea că în luna aprilie 2012 a transportat în G. martorul Fogarasi D. cunoscând că anterior a fost recrutată prin inducere în eroare de N. G. în vederea practicării prostituției, în folosul lui și al lui D. S., N. G.;
5. „trafic de persoane” prevăzută de art.210 al.1 lit.a din Codul Penal, constând în aceea că în luna martie 2012 a transportat în G. persoana vătămată F. R. cunoscând că anterior a fost recrutată prin inducere în eroare de G. M. în vederea practicării prostituției, în folosul lui și al lui D. S., N. G.;
6. „trafic de persoane” prevăzută de art. 210 al.1 lit.a din Codul Penal, constând în aceea că în cursul lunii februarie 2012 a recrutat prin inducere în eroare împreună cu inculpata N. G. persoana vătămată N. K. și apoi a transportat-o din România în G. în vederea practicării prostituției, în folosul lui și al lui G. M., D. S., respectiv N. G.;
7. „disimularea adevăratei naturi a provenienței bunurilor cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni” prevăzută de art.29 al.1 lit. b din Legea nr.656/2002, constând în aceea că, la data de 14.05.2012, a achiziționat un imobil situat în mun. S. G., ..23, ., jud. C. cunoscând că în fapt îi aparține lui G. M. și a fost achiziționat din banii rezultați ca urmare a comiterii infracțiunii de trafic de persoane
8. „dobândirea de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni” prev. de art.29 al.1 lit. c din Legea nr.656/2002 constând în aceea că în perioada 2010-2012 a primit de la D. S. suma de 2.270 euro cunoscând că provine din comiterea infracțiunii de trafic de persoane,
9. „disimularea adevăratei naturi a provenienței bunurilor cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni” prevăzută de art.29 al.1 lit. b din Legea nr.656/2002 constând în aceea că, în cursul lunii august 2012, a înstrăinat, cu ajutorul inculpatului G. M., către Bartalis C. un autoturism marca BMW cu numărul de înmatriculare_ care îi aparținea inculpatei N. G. pentru a disimula adevărata proveniență a bunului, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal și art. 5 din Codul Penal.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G. S. precum și cererea de înlocuire a acestei măsuri, la acest moment, instanța a apreciat că în cauză subzistă în continuare temeiurile avute în vedere în momentul în care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, iar lăsarea lui în libertate, în acest moment procesual, ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Instanța a apreciat că și în acest moment persistă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată iar infracțiunile presupus a fi comise de inculpat fac parte din categoria celor enumerate expres de legiuitor în cuprinsul art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală (trafic de persoane și spălare a banilor).
Instanța a apreciat că natura și gravitatea infracțiunilor presupus a fi comise, consecințele acestor fapte penale, numărul persoanelor presupus a fi implicate în activitatea infracțională cercetată, precum și al victimelor acestora, aria activității infracționale cu implicații transfrontaliere, conduita procesuală a inculpatului, precum și impactul faptelor reținute în sarcina lui, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice în continuare detenția provizorie, evidențiind pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pericol care încă nu s-a diminuat.
A mai reținut că faza de judecată se află într-un stadiu incipient iar, față de contradicțiile existențe nu numai între declarațiile inculpaților și depozițiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, dar și între declarațiile date de același inculpat la intervale diferite de timp, s-a apreciat că există, în acest moment procesual, și riscul influențării celorlalte părți sau a martorilor, raportat la împrejurările concrete ale cauzei – inculpații cunoscând datele de contact ale celor mai multe părți și presupuse victime (nu numai adresele, dar și numerele de telefon al celor mai multe persoane audiate de procuror se află în dosarul de urmărire penală).
S-a avut în vedere însăși practica Curții Europene a Drepturilor Omului care admite că, în cauzele care implică un număr mare de inculpați, riscul ca eliberarea unui deținut să exercite o presiune asupra martorilor sau să obstrucționeze în alt fel procedura este adesea deosebit de mare (cauza Osuch împotriva Poloniei din 14 noiembrie 2006). S-a reținut că martorii și persoanele vătămate au fost audiate de procuror, dar pericolul menționat încă este actual și poate justifica menținerea arestării preventive, întrucât în faza de judecată aceștia încă nu au fost ascultați, audierea în ședință publică și în condiții de contradictorialitate prezentând în viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului mai multe garanții și o pondere mai mare în aprecierea, per ansamblu, a probelor.
S-a avut în vedere și natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, precum și consecințele acesteia, întrucât este de notorietate vulnerabilitatea victimelor traficului de persoane care, de cele mai multe ori, nici nu realizează efectele persistente în timp ale faptelor penale asupra vieții lor, aspect care a mobilizat pe plan internațional organele competente și a condus la adoptarea unor instrumente juridice și înființarea unor instituții de specialitate în scopul protejării acestora. Astfel că în fiecare caz în parte, trebuie manifestată o grijă deosebită și în ceea ce privește audierea presupuselor victime, inclusiv prin restrângerea libertății individuale a persoanelor asupra cărora planează acuzații de genul celor din prezenta cauză.
S-a mai apreciat că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului G. S., în acest moment, nu justifică revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive întrucât argumente expuse mai sus pledează în favoarea menținerii măsurii preventive, protejarea interesului public beneficiind de prioritate față de interesul individual al inculpatului.
Cu privire la durata petrecută de inculpat în stare de arest preventiv, în lumina jurisprudenței C.E.D.O., s-a considerat, analizând complexitatea cauzei, multitudinea probelor strânse și invocate prin actul de inculpare de către organul de urmărire penală, în sarcina cărora nu se poate reține nicio culpă în prelungirea duratei procesului penal, precum și elementele de extraneitate prezente în cauză, cetățenia și domiciliul unuia din inculpați, respectiv Ungaria, cu care organul judiciar a luat și păstrat legătura prin intermediul instrumentelor internaționale reglementate prin Legea nr. 302/2004, că durata arestării preventive a inculpatului, din ianuarie 2014, nu a depășit o durată rezonabilă.
De asemenea, în urma evaluării împrejurările concrete ale cauzei, s-a apreciat că măsura arestului preventiv este necesară în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului și proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului G. S. și o altă măsură preventivă mai ușoară în cazul acestuia nu ar fi suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă măsura arestării preventive (buna desfășurare a procesului penal și prevenirea comiterii de noi infracțiuni).
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul G. S..
Contestatorul G. S., prin apărător din oficiu, a solicitat instanței admiterea contestației formulate, desființarea încheierii de ședință din data de 21.01.2015 pronunțată de Tribunalul C., iar în cadrul rejudecării revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului - care nu are antecedente penale, precum și pentru egalitate de tratament juridic, având în vedere că față de ceilalți inculpați din prezenta cauză s-a dispus luarea unei alte măsuri preventive, neprivative de libertate, apărătorul contestatorului inculpat consideră că la acest moment nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, apărătorul contestatorului inculpat a solicitat instanței înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar ori cea a arestului la domiciliu.
Analizând contestația formulată, judecătorul reține următoarele:
În mod corect a reținut judecătorul de la instanța de fond că la acest moment procesual al fazei de judecată, subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului G. S., dispusă pentru prima dată la sfârșitul lunii ianuarie 2014.
Probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, până în prezent, creează suspiciunea rezonabilă că inculpatul a participat, alături de ceilalți inculpați, cu care s-a constituit într-un grup organizat, la săvârșirea mai multor fapte de trafic de persoane, relativ la 5 persoane vătămate, activitatea de prostituție a acestora desfășurându-se pe teritoriul Greciei. Se observă deci caracterul repetat și transfrontalier al activității infracționale imputate inculpatului, ceea ce poate crea suspiciuni că aceasta a fost activitatea obișnuită a inculpatului pe parcursul anilor 2011-2012 și numărul relativ mare de persoane vătămate implicate în această activitate. Inculpatul mai este acuzat și că a dobândit bunuri, a înstrăinat un autoturism și a primit sume de bani de un alt coinculpat, cunoscând că acești bani au provenit din săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, respectiv de la victimele traficate în G., tocmai pentru a ascunde proveniența ilicită a banilor.
Aceste acuzații sunt foarte grave și denotă o preocupare a inculpatului pentru identificarea unor surse de finanțare de natură ilicită pe parcursul mai multor ani, ceea ce creează un pericol pentru ordinea publică suficient de mare astfel încât să se impună menținerea unei măsuri preventive severe.
Starea de pericol pentru ordinea publică ce trebuie înlăturată prin privarea de libertate a inculpatului rezultă din ușurința cu care s-a alăturat grupului infracțional, cu care a recurs la traficarea mai multor persoane vătămate într-o altă țară, acționând pentru o perioadă îndelungată de timp, atât pe planul obținerii sumelor de bani pe cale ilicită cât și pe planul spălării acestor bani, prin vânzări și cumpărări, astfel cum au fost indicate în încheierea atacată.
La acest moment, Curtea consideră că infracțiunile de care este acuzat inculpatul tulbură ordinea juridică atât în comunitatea din care fac parte inculpatul și persoanele vătămată, dar și în țara în care au fost traficate acele persoane, G., mediul social ocrotit prin normele dreptului penal și procesual penal și creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare într-o societate civilizată, astfel că se impune o reacție fermă a autorităților în fața unor asemenea fapte.
În mod corect a apreciat prima instanță că nu a intervenit niciun element nou de la momentul arestării inculpatului, în urmă cu un an, care să facă necesară revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate. Nicio altă măsură preventivă nu poate conduce, în acest moment, la atingerea scopului bunei desfășurări a cercetării judecătorești întrucât inculpatul, prin multitudinea și gravitatea acuzațiilor, prin atitudinea de nerecunoaștere a acuzațiilor, reliefează un pericol concret pentru ordinea publică mare, lăsarea sa în libertate putând conduce la încercări de influențare a martorilor sau a persoanelor vătămate, știut fiind că pe durata controlului judiciar supravegherea inculpatului nu este continuă, ci la anumite intervale orare.
Personalitatea inculpatului, astfel cum rezultă din actele dosarului, chiar și în lipsa unor antecedente penale, conduce judecătorul la concluzia că acesta și-ar putea asuma riscul de a încerca să influențeze aceste persoane pentru a da alte declarații în cursul cercetării judecătorești, ce pot conduce, în final, la împiedicarea instanței de a afla adevărul în cauză. Inculpatul nu a făcut dovada că ar fi conștientizat gravitatea acuzațiilor.
Durata de timp trecută de la data arestării, având în vedere complexitatea cauzei, ilustrată prin numărul mare al inculpaților, al faptelor și al persoanelor vătămate, nu este una care să depășească termenul rezonabil, în condițiile în care cauza se află în stare de judecată, în fața instanței de fond.
Măsura arestării preventive este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, atâta vreme cât declarațiile date pe parcursul cercetării judecătorești de inculpați și martori sunt contradictorii, iar inculpatul nu recunoaște faptele, fiind deci imperios necesară administrarea în cele mai bune condiții a mijloacelor de probă pentru aflarea adevărului în cauză.
Cu privire la criticile concrete aduse de apărătorul din oficiu, privind discriminarea inculpatului în raport cu inculpatele aflate în stare de libertate și lipsa antecedentelor penale, aceste aspecte au fost analizate detaliat și respinse motivat și corect de către instanța de fond, motive ce vor fi însușite și de instanța de control judiciar ca fiind pertinente și corecte.
Prin urmare, în baza art. 206 Cod procedură penală și art. 425 indice 1 alineat 7 punct 1 litera b Cod de procedură penală va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul G. S. împotriva încheierii din ședința publică din data de 21.01.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 14, pe care o va menține.
În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală va obliga contestatorul G. S. la plata sumei de 200 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Va dispune avansarea sumei de 100 de lei în conturile Baroului B. reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 206 Cod procedură penală și art. 425 indice 1 alineat 7 punct 1 litera b Cod de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul G. S. împotriva încheierii din ședința publică din data de 21.01.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 14, pe care o menține.
În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală obligă contestatorul G. S. la plata sumei de 200 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Dispune avansarea sumei de 100 de lei în conturile Baroului B. reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.01.2015
Președinte Grefier
M. G. L. A. I. P.
Red.M.G.L/16.04.2015
Dact.A.I.P/21.04.2015/4 exemplare
Red.jud.fond M.D.C./21.01.2015
| ← Luarea de mită. Art.289 NCP. Decizia nr. 52/2015. Curtea de... | Uz de fals. Art.323 NCP. Decizia nr. 47/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
