Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 146/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 31-10-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 146/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 31 octombrie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CFJC 7
- Președinte - M. D. - judecător
- Grefier - O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – A. P. – procuror șef secție în cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul O. M. D. împotriva încheierii de ședință din data de 27 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat O. M. D., în stare de arest ( deținut în Penitenciarul C. ) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. L. L..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se permite apărătorului desemnat din oficiu, respectiv domnului av. L. L., să ia legătura cu contestatorul inculpat O. M. D. aflat în stare de arest.
În temeiul art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea contestatorului inculpat O. M. D. cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.
Întrebat fiind, inculpatul O. M. D. învederează instanței că își menține contestația formulată împotriva încheierii de ședință din data de 27 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Întrebați fiind de către instanță, atât apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat cât și reprezentanta Ministerului Public arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat oficiu L. L., având cuvântul pentru contestatorul inculpat O. M. D., solicită, în temeiul art. 206 raportat la art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admiterea contestației formulată de inculpatul O. M. D. împotriva încheierii de ședință din data de 27 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, desființarea încheierii penale atacate și a se dispune, în principal, revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri preventive cu o altă măsură, respectiv cu una dintre măsurile prevăzute la art. 202 alin. 4 lit. b sau d Cod procedură penală, respectiv controlul judiciar sau arestul la domiciliu. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive în data de 13 ianuarie 2014 s-au modificat iar principala modificare pe care vrea să o aducă în atenția instanței de control judiciar este că practic și de către prima instanța s-a ajuns la concluzia că există cel puțin presupunerea rezonabilă că inculpatul O. M. D. nu a avut un discernământ complet la data comiterii faptei. Acest aspect rezultă din faptul că prin încheierea de ședință din data de 22 septembrie 2014 aflată la fila 37 din volumul II al dosarului nr._ al Tribunalului C., s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice iar toate obiectivele acesteia tind la stabilirea împrejurării dacă inculpatul a avut discernământ în momentul comiterii faptei și dacă s-a aflat în sevraj datorită influenței unor substanțe. Așadar, toate obiectivele expertizei se învârt în jurul aspectului dacă inculpatul a avut discernământ în momentul comiterii faptei. Consideră că acesta este un aspect care trebuie să cântărească destul de greu în aprecierea oportunității menținerii măsurii arestării preventive față de inculpatul O. M. D. și dacă nu s-ar impune înlocuirea acestei măsuri preventive. Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea contestației formulată de inculpatul O. M. D. împotriva încheierii de ședință din data de 27 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației formulată de inculpatul O. M. D. împotriva încheierii de ședință din data de 27 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ . Apreciază că de la luarea acestei măsuri preventive, de la anterioara verificare nu a apărut niciun element care să ducă la concluzia că această măsură preventivă se impune a fi înlocuită cu una neprivativă de libertate. Consideră că în cauză, față de gravitatea infracțiunilor, fiind vorba de omor calificat și deosebit de grav în forma autoratului și tentativei asupra 2 membri de familie, infracțiuni de mare violență, se justifică această măsura a arestării preventive astfel cum s-a dispus inițial și de către judecătorul de drepturi și libertăți.
Contestatorul inculpat O. M. D., având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de declarat în cauză.
C.,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 27.10.2014, Tribunalul C. a dispus următoarele:
În temeiul art. 362 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 2-4 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului O. M. D., aflat în Penitenciarul C., în temeiul mandatului de arestare preventivă nr. 1 din 13 ianuarie 2014 emis de Tribunalul C., potrivit încheierii nr. 1 din 13 ianuarie 2014 a aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
1. Prin încheierea nr. 1 din 13 ianuarie 2014 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul C. și, în consecință, în baza art. 136 alin. 1 lit. d și alin. 5 Cod procedură penală din 1969, art. 1491 Cod procedură penală din 1969 raportat la art. 143 Cod procedură penală din 1969 și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală din 1969, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului O. M. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 Cod penal din 1969 raportat la art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969 combinat cu art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 și tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 Cod penal din 1969 raportat la 174 Cod penal din 1969, raportat la art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969 combinat cu art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, pe o durată de 29 de zile, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, precum și cele reglementate de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, respectiv că, pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
3. Prin rechizitoriul nr. 4/P/2014 din 03.03.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, înregistrat pe rolul Tribunalului C. la data de 04.03.2014 sub dosar nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal combinat cu art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal ( Codul penal de la 1969 ) și tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la 174 Cod penal, combinat cu art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal și art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal ( Codul penal de la 1969 ).
Potrivit art. 362 Cod procedură penală,
(1) Instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.
(2) În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208 Cod procedură penală.
Astfel, conform dispozițiilor art. 208 alin. 2-4 Cod procedură penală,
(2) Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător.
(4) În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Art. 207 alin. 3 Cod procedură penală dispune că dispozițiile art. 235 alin. (4) - (6) se aplică în mod corespunzător, iar la rândul său, alin. 4 al acestui din urmă articol prevede că în cazul în care inculpatul arestat preventiv se află internat în spital și din cauza stării sănătății nu poate fi adus în fața judecătorului de drepturi și libertăți, în speță, în fața instanței, sau când, din cauză de forță majoră ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezența avocatului acestuia, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.
Instanța de fond a mai reținut că potrivit art. 242 alin. 1 Cod procedură penală,
(1) Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Astfel, analizând și la acest moment procesual - coroborat și obiectiv actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, respectiv – proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare ( fila 8 dosar urmărire penală ); procesele–verbale de cercetare la fața locului și planșele fotografice anexate ( filele 15 – 68 dosar urmărire penală ) - parte dintre acestea surprinzând aspecte constatate cu ocazia examinării inculpatului ( atât pe mâinile, cât și pe vestimentația acestuia, observându-se pete cu aspect sanguin ); planșele fotografice privind aspectele constate cu ocazia necropsiei victimei B. M. ( filele 56-68 dosar urmărire penală ); fișa de urgență prespitalicească din 12.01.2014 ( filele 69-71 dosar urmărire penală ); cererea de analiză, procesul-verbal de prelevare, buletinul de examinare clinică din data de 12.01.2014 întocmite cu ocazia prelevării probelor biologice de la inculpat, buletinul de analiză toxicologică – toxice persoane nr. 89-A12/4-T din 13.01.2014 T/22.09.2010 din care rezultă că în probele biologice prelevate de la inculpat s-a pus în evidență canabis ( filele 72-74 dosar urmărire penală ); adresele nr._ din 15.01.2014 și nr. 3680 din 13.01.2014 ale I.P.J. C. – Serviciul Criminalistic prin care se arată că urmele papilare ridicate de la fața locului, una impregnată parțial cu o substanță de aspect sanguin, iar cealaltă ridicată de pe mânerul geamului bucătăriei, au fost create de profilul papilar al inculpatului ( filele 75-76 dosar urmărire penală ), fișele de constatări preliminare și raportul de constatare medico-legală nr. 81/A1/9 din 22.01.2014, raportul medico-legal de necropsie nr. 80/A3/6 din 12.01.2014 întocmite de S.M.L. C. ( filele 79-81, 83-87 dosar urmărire penală ); declarațiile părții vătămate O. D. ( filele 98-100 dosar urmărire penală ); deconturi de cheltuieli reprezentând prestații medicale întocmite de S. C. Județean de Urgență B. ( filele 104-107 dosar urmărire penală ); proces-verbal din 12.01.2014 ( fila 120 dosar urmărire penală ); declarațiile martorilor L. L., L. P., Rendy R., Borcza Geza ( filele 121-133 dosar urmărire penală ); raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/462/10.02.2014 ( filele 90-92 dosar urmărire penală ), toate acestea coroborându-se cu declarațiile de învinuit/inculpat ( filele 108-119 dosar urmărire penală ) care a adoptat o poziție procesuală de recunoaștere și regret, converg spre concluzia că în continuare rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav și tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav ( în reglementarea Codului penal din 1969 ), pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea sa în judecată.
Trebuie subliniat că prezumția de nevinovăție nu constituie, însă, un impediment al luării, prelungirii sau menținerii arestării preventive, astfel cum rezultă din chiar art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, dispozițiile art. 202 alin. 1 Cod procedură penală prevăd că „ măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. ”
Potrivit alin. 3 al art. 202 Cod procedură penală, “ orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia ”.
Având în vedere încadrarea juridică stabilită prin actul de sesizare al instanței și regimul sancționator corespunzător acesteia, condiția obiectivă impusă de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, este îndeplinită.
Starea de pericol pentru ordinea publică – în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - trebuie înțeleasă ca o reacție colectivă față de infracțiunile săvârșite care, prin rezonanța lor, afectează climatul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare, aspecte ce au fost relevate prin declarațiile martorilor audiați în cauză.
Împrejurarea că inculpatului i se impută săvârșirea unor infracțiuni foarte grave – de omor și tentativă la omor asupra bunicii materne, respectiv mamei sale, prin aplicarea de multiple lovituri în zone vitale, valorile sociale vătămate, numărul și intensitatea loviturilor, ce conferă faptelor un grad de pericol social deosebit de ridicat, calitatea victimelor – mama și bunica inculpatului cu care ar fi trebuit să aibă relații de sprijin reciproc, de respect, ocrotire și dragoste, rezonanța pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor, constituie tot atâtea argumente că nu se impune lăsarea în stare de libertate a inculpatului și nu în ultimul rând, circumstanțele personale, care deși, nu are antecedente penale, în pofida nivelului de educație, instrucție și a vârstei ( studii superioare ), nu are o ocupație sau un loc de muncă, domiciliază în același loc cu mama sa, partea vătămată O. D., iar din declarațiile, cererea de analiză, procesul-verbal de prelevare, buletinul de examinare clinică din data de 12.01.2014 întocmite cu ocazia prelevării probelor biologice de la inculpat, buletinul de analiză toxicologică – toxice persoane nr. 89- A12/4-T din 13.01.2014 T/22.09.2010, rezultă că în probele biologice prelevate de la inculpat s-a pus în evidență canabis, se identifică o înclinație a acestuia înspre consumul de substanțe cu efecte psihotrope.
De asemenea, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, s-a apreciat că se impune privarea sa de libertate în continuare pentru efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice dispusă în cauză tocmai la solicitarea apărării, de altfel, potrivit celor două adrese comunicate de Penitenciarul Spital București Jilava nr. N2/_ din 21.10.2014 și nr. N2/_ din 27.10.2014, inculpatul O. M. D. nu a putut fi prezentat la acest termen de judecată, întrucât este necesară prezentarea acestuia în data de 28 octombrie 2014 la Institutul Național de Medicină Legală „ Prof. Dr. M. Minovici ”, în vederea reexpertizării de către Comisia Superioară de Medicină Legală.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive și din perspectiva art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența C.E.D.O., și reținând că în speță, inculpatul se află în stare de arest preventiv din data de 13.01.2014, măsura privativă de libertate nu a depășit o durată rezonabilă în sensul jurisprudenței C.E.D.O., aceasta prin raportare la gradul de complexitate al cauzei, al persoanelor presupus implicate, limitarea libertății persoanei, în speță, încadrându-se așadar în dispozițiile legii interne și fiind în acord cu dispozițiile Convenției Europene.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație inculpatul O. M. D., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând să nu mai fie menținută starea de arest și în subsidiar să fie înlocuită această măsură preventivă cu o altă măsură mai blândă. În susținerea contestației, apărătorul desemnat din oficiu a invocat pe de o parte perioada îndelungată de timp ce a trecut de la luarea măsurii preventive și împrejurarea că inculpatul nu ar fi avut discernământul faptelor pe care le-a săvârșit.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma contestației formulate, C. constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele care vor fi expuse mai jos.
Acuzațiile aduse inculpatului, constau, în esență, în următoarele: inculpatul, în data de 12.01.2014, în jurul orelor 11,30, a ucis victima B. M. ( bunica sa ), recurgând la acte de cruzime, aplicându-i acesteia multiple lovituri de cuțit, cu intensitate și în zone vitale, cauzându-i 38 de plăgi înjunghiate și tăiate, leziunile cauzate având legătură de cauzalitate directă și necondiționată cu moartea victimei și în aceeași dată, a exercitat acte de agresiune extremă în scopul uciderii prin cruzime asupra persoanei vătămate O. D. ( mama sa ), persoana vătămată fiind lovită violent, fiindu-i aplicate multiple lovituri de cuțit în zone vitale, prezentând 18 plăgi tăiate, din care 9 plăgi la nivelul capului, rezultatul letal neproducându-se din motive independente de voința inculpatului.
În drept, aceste acuzații, corespund următoarelor dispoziții legale: infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal combinat cu art. 176 alin. 1 lit. a ( Codul penal de la 1969 ) și tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la 174 Cod penal, combinat cu art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal și art. 176 alin. 1 lit. a ( Codul penal de la 1969 ).
Temeiul ce a stat la baza luării măsurii arestării preventive, a fost cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în reglementarea anterioară intrării în vigoare a Noului Cod de procedură penală.
În actualul Cod de procedură penală, acest temei îl regăsim în dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.
Potrivit art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, „ măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. ”
C. constată că la acest moment procesual subzistă toate temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, deoarece la dosarul cauzei există mijloace de probă care susțin bănuiala legitimă, în sensul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat, iar privarea acestuia de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal, până la acest moment procesual al judecății, sunt suficiente pentru a susține bănuiala legitimă, în sensul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat. Se constată că, aceste mijloace de probă, de la momentul arestării și până în prezent s-au consolidat, astfel că este îndeplinită cerința art. 223 alin. 2 teza I Cod procedură penală.
La acest moment procesual nici nu se impune o analiză amănunțită a mijloacelor de probă, această operațiune juridică urmând a se realiza la momentul soluționării pe fond a cauzei.
În privința aspectelor invocate de către inculpat, în apărare, în sensul că nu ar avea discernământul faptelor sale, C. constată că, în cauză, în fața instanței de fond încă nu s-a finalizat expertiza medicală cerută în acest sens de către prima instanță către Institutul Național de Medicină Legală, acesta fiind și motivul amânării cauzei în fața primei instanțe. Prin urmare, față de actele medicale existente la dosarul cauzei, urmează a reține ca nefondată apărarea inculpatului, în ceea ce privește absența discernământului.
Se constată că este îndeplinită și cea de-a doua cerință a dispozițiilor art. 223 alin. 2 teza finală Cod procedură penală, în sensul că, privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru a înlătura starea de pericol pe care acesta ar prezenta-o dacă ar fi lăsat în libertate.
La aprecierea stării de pericol, instanța are în vedere, cu precădere, gravitatea extrem de ridicată a infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, care se desprinde din modul în care se reține că ar fi fost comise faptele, respectiv, a ucis victima B. M. ( bunica sa ), recurgând la acte de cruzime, aplicându-i acesteia multiple lovituri de cuțit, cu intensitate și în zone vitale, cauzându-i 38 de plăgi înjunghiate și tăiate, a exercitat acte de agresiune extremă în scopul uciderii prin cruzime asupra persoanei vătămate O. D. ( mama sa ), persoana vătămată fiind lovită violent, fiindu-i aplicate multiple lovituri de cuțit în zone vitale, prezentând 18 plăgi tăiate, din care 9 plăgi la nivelul capului, rezultatul letal neproducându-se din motive independente de voința inculpatului.
Infracțiunile de care este acuzat inculpatul sunt dintre cele mai grave prevăzute de Codul penal, prin acestea aducându-se atingere celei mai grave valori ocrotite de lege, respectiv viața persoanei. Nu poate fi ignorată nici calitatea victimelor, prin raportare la inculpat, respectiv bunica și mama sa, aspect care evidențiază un pericol social extrem de ridicat.
Nu se poate susține că s-ar fi împlinit termenul rezonabil al duratei arestării preventive, având în vedere pe de o parte gravitatea acuzațiilor, complexitatea cauzei, precum și faptul că din actele dosarului nu rezultă că ar fi dispărut starea de pericol pe care ar prezenta-o inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate, cu atât mai mult cu cât suntem în prezența unor infracțiuni despre care se reține că au fost comise asupra membrilor familiei, într-o manieră extrem de agresivă.
Pentru toate aceste considerente, se constată că temeiurile de arestare subzistă, ele nu au fost modificate, astfel încât să se poată dispune, în temeiul art. 242 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive, cu o măsură mai ușoară.
Măsura arestării preventive este în continuare necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere pe de o parte starea inculpatului, necesitatea efectuării unei expertize care să stabilească dacă a avut sau nu discernământ, aspect care presupune ca inculpatul să se afle la dispoziția medicilor de specialitate.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația inculpatului și va menține încheierea contestată.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentei contestații, inclusiv onorariul avocatului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de către inculpatul O. M. D. împotriva încheierii din data de 27.10.2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._, pe care o menține.
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, sumă ce se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul să plătească suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.10. 2014.
PREȘEDINTE
M. D.
GREFIER
O. S.
Red.: M.D./05.11.2014
Tehnoredactat: O.S., 2 ex./07.11.2014
Jud. fond: Z. R. I.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
