Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 135/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.135/C DOSAR NR._
Ședința publică din 30.10.2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată FJC4:
Președinte - M. Ș. – judecător
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror D. M. P. M. – din cadrul Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția de I. a Infracțiunilor de C. Organizată și T. – Serviciul Teritorial B..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, Direcția de I. a Infracțiunilor de C. Organizată și T., Serviciul Teritorial B., împotriva încheierii din 27 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata inculpată F. M., în stare de arest (deținută în Penitenciarul de Femei Tîrgșor) apărător desemnat din oficiu, avocat S. C., pentru intimatul inculpat Aroșoae D., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) avocat C. O. în substituirea apărătorului ales, avocat L. D. C..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Grefierul de ședință aduce la cunoștința completului de judecată și părților faptul că inculpatul Aroșoae D. va fi prezentat instanței de către Penitenciarul C. după ora 13,00.
Instanța, constată că nici intimata inculpată F. M., nu a sosit de la de la Penitenciarul de Femei Târgșor și că este lipsă de procedură cu intimatul inculpat Aroșoae D., sens în care urmează a suspenda prezenta cauză până la ora 13,30.
După reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata inculpată F. M., în stare de arest (deținută în Penitenciarul de Femei Tîrgșor) asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat S. C., intimatul inculpat Aroșoae D., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de avocat C. O. în substituirea apărătorului ales, avocat L. D. C..
În temeiul art. 372 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea intimaților inculpați F. M. și Aroșoae D. cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.
Întrebată fiind, intimata inculpată F. M., arată că este de acord să fie asistată de apărătorul desemnat din oficiu.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că judecătorul fondului a revocat măsura preventivă dispusă față de cei 2 inculpați, acuzați de săvârșirea unor infracțiuni grave, respectiv trafic de minori și tentativă la infracțiunea de viol. Temeiurile avute la dispunerea acestei soluții sunt identice cu cele care au fost invocate anterior și nu se bazează pe motive de nelegalitate ci pe faptul că au încetat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri și pentru că nu există temeiurile care să o justifice. Se poate constata că se face oarecum o analiză a probatoriului care cade în sarcina instrucționării fondului cauzei pentru că la momentul discutării unei măsuri preventive trebuie să se aibă în vedere doar noțiuni de presupunere rezonabilă, ori în accepțiunea dată de instanța europeană această presupunere rezonabilă trebuie să se circumscrie la faptul că un judecător imparțial trebuie să ajungă la concluzia că o persoană față de care se efectuează investigații penale a săvârșit faptele de care este acuzat. Raportat la această situație trebuie să se constate că din probatoriul administrat când discutăm de măsura arestării preventive rezultă că cei 2 inculpați au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați, simplu fapt că inculpata a refuzat să dea declarații sau că a oscilat în poziția procesuală pe care a adoptat-o, că a intenționat să meargă pe procedura simplificată a recunoașteri dar nu i-a fost admisă tocmai pentru că apare această posibilitate a existenței unor contradicții, nu înseamnă că trebuie să înlăturăm probatoriul consistent care sprijină suspiciunea rezonabilă că au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați. Pentru că în realitate judecătorul fondului odată ce a pronunțat o soluție nemaidentificând probe noi administrate în cauză care să schimbe starea factuală cu care a fost investit este evident că va ajunge la aceeași concluzie și va adopta aceeași soluție deși este perfect legal să aprecieze dacă în urma controlului de legalitate și de temeinice efectuat de către instanța de control ierarhic se constată că prima interpretare a fost una consistentă ar putea să atragă și să dispună soluția în cauză. Constată că nici un element nou nu schimbă starea factuală, că probatoriul pe care s-a întemeiat formularea acuzațiilor și luarea măsurii preventive inițiale este aceeași și dacă a ajuns la concluzia că este necesară măsura preventiv pentru a înlătura o stare de pericol pentru ordinea publică, este evident că măsura trebuie menținută și nu au nici un motiv să constate legalitatea prevederii dispuse de judecătorul fondului. Nu se poate înlătura probatoriul administrat la urmărirea penală și să se concluzioneze doar pe o eventuală schimbare de încadrare de încadrare sau pe poziția pe care au manifestat-o părțile implicate în această cauză s-ar putea să se ajungă la o soluție atunci când se va soluționa fondului cauzei dar implicit să nu se i-a în calcul și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestora și raportat la aceste circumstanțe crede că doar măsura arestului preventive este în măsură să înlăture starea de pericol pe care inculpații au cauzat-o prin săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați. Pe cale de consecință solicită admiterea contestației.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata inculpată F. M., respectiv avocat S. C., solicită respingerea contestației formulată de parchet, ca fiind nefondată și, pe cale de consecință menținerea încheierii de ședință din data de 27.10.2015. Prin încheierea de ședință instanța de fond a luat o hotărâre temeinică și legală și în mod corect a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive la acest moment au încetat și că din probele administrate în acest dosar, rezultă numeroase dubii în legătură cu săvârșirea faptei de către inculpată, dubii care profită inculpatei. A se avea în vedere poziția procesuală a inculpatei care l-a început nu a recunoscut în totalitate însă ulterior și-a recunoscut fapta, a colaborat și toate aceste motive invocate pot să conducă la o menținere a încheierii din data de 27.10.2015.
Avocat C. O. pentru intimatul inculpat Aroșoae D., solicită respingerea contestației formulată de parchet. Solicită a se avea în vedere concluziile puse de către colegul lui pe care îl substituie la acest termen de judecată pe care le-a formulat la instanța de fond. În dreptul penal român funcționează un singur automatism iar acela este cel care pune prezumția de nevinovăție cu caracter automat, nu se poate prezuma nimic altceva în defavoarea inculpatului decât că sunt nevinovați. Acesta este și sensul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mai multe cauzeS. c. Moldovei din 04.10.2005, cauza Mansur împotriva c. Turcia din 08.06.1995, cauza Kalashnikov c. Rusiei, cauza Suominen c.Finlandei din 01.07.2003, precum și cauza Letellier c. Franței din 26.06.199, în toate aceste cauze s-a subliniat faptul că nu se poate admite ca legală prelungirea măsurii arestării preventive atâta timp cât solicitarea de prelungire a măsurii arestării preventive nu este întemeiată pe probe indubitabile. Se solicită de către parchet menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului avându-se în vedere pe de o parte gravitatea infracțiunii pentru care este trimis în judecată iar pe de altă parte pericolul pentru ordinea publică pe care prezența acestuia în societate l-ar prezenta. Nimic din acest pericol pentru ordinea publică nu a fost dovedit de către parchet se face doar trimitere la gravitatea faptei și la declarațiile pretinselor persoane vătămate. Pretinsele persoane vătămate au dat niște declarații care în parte sunt contrazise de alte declarații, martorii propuși de inculpat au spus că au văzut pretinsele persoane vătămate de mai multe ori pe săptămână la locuința inculpatului, atunci se pune întrebarea de vreme ce au fost supuse unor tentative la infracțiunea de viol ce au mai căutat din propria inițiativă și cu alte ocazii. Prezența pretinselor persoane vătămate la locuința inculpatului contrazice de plano că au fost într-adevăr victimele unei tentative de viol sau cel puțin duc la un dubiu cu privire la săvârșirea acestei fapte, dubiu care nu poate decât să-i profite inculpatului. Pe de altă parte parchetul critică soluția instanței de fond care nu este unică, de 4 ori s-a dat aceeași soluție, referindu-se la faptul că hotărârea judecătorului de cameră preliminară fie nu face vorbire despre probele administrate în cursul urmării penale fie înlătură parte din aceste probe. Or, judecătorul de cameră preliminară nu numai că nu a înlăturat nicio probă din cele administrate la urmărirea penală însă dimpotrivă este singurul care a realizat coroborarea acestor probe, este cel care a sesizat dubiu cu privire la acuzațiile ce i se aduc inculpatului și a decis că deși la un moment dat când s-a început urmărirea penală s-a cerut arestarea preventivă aceasta a fost încuviințată pentru motivele acolo arătate, ulterior pe măsură ce timpul a trecut și probele au fost administrate s-a dovedit din ce în ce mai puternic acest dubiu și singura soluție pe care judecătorul de cameră preliminară a luat-o a fost să nu mai prelungească măsura arestării preventive. Aceasta este soluția temeinică și legală din punct de vedere al apărării care este la adăpost de orice critică și este complet dezavuată. Soluția judecătorului de cameră preliminară este la adăpost de orice critică, este motivată fără nicio greșeală, sens în care solicită menținerea acesteia.
Inculpata F. M., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că și-a recunoscut fapta și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Inculpatul Aroșoae D., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Asupra contestației de față,
Prin încheierea din data de 27 octombrie 2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._ 15, s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații F. M. și Aroșoae D.. În baza art.208 al.2, 3 raportat la art. 207 al.5 Cod de procedură penală, a fost revocată măsura arestării preventive luată față de inculpații: F. M. și Aroșoae D. și s-a dispus punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt reținuți sau arestați preventiv în altă cauză.
În considerentele încheierii s-a arătat că prin rechizitoriul întocmit la data de 07.07.2015 de Direcția de I. a Infracțiunilor de C. Organizată și T. – Serviciul Teritorial B., în dosarul nr. 13/D/P/2015, înregistrat pe rolul acestei instanțe de judecată la data de 08.07.2015, sub dosar nr._ 15, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților: F. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: „trafic de minori” prevăzută de art.211 alin.1 și 2 raportat la art.210 alin.1 lit. a din Codul penal, „trafic de minori” prevăzută de art.211 alin.1 și 2 raportat la art.210 alin.1 lit. a din Codul penal, „trafic de minori” prevăzută de art.211 alin.1 și 2 raportat la art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, „trafic de minori” prevăzută de art.211 alin.1 și 2 raportat la art.210 alin.1 lit. a din Codul penal, „trafic de minori” prevăzută de art.211 alin.1 și 2 raportat la art.210 alin.1 lit. a din Codul penal, și Aroșoae D., pentru săvârșirea infracțiunilor de: tentativă la viol, prevăzută de art.32 alin.1 din Codul penal raportat la art.218 alin.1 din Codul penal, tentativă la viol, prevăzută de art.32 alin.1 din Codul penal raportat la art.218 alin.1 și 3 lit.c din Codul penal, tentativă la viol, prevăzută de art.32 alin.1 din Codul penal raportat la art.218 alin.1 din Codul penal, tentativă la viol, prevăzută de art.32 alin.1 din Codul penal raportat la art.218 alin.1 din Codul penal, tentativă la viol, prevăzută de art.32 alin.1 din Codul penal raportat la art.218 alin.1 și 3 lit.c din Codul penal.
În fapt s-a reținut că în toamna anului 2014, F. M. a decis să se implice în activități de atragere a persoanelor de sex feminin minore în scopul satisfacerii dorințelor sexuale ale bărbaților aflați în anturajul său, în contextul în care a interacționat cu ei practicând prostituția sau având relații de prietenie, iar aceștia și-au manifestat dorința de a întreține relații sexuale cu minore. Printre cei care i-au solicitat persoane de sex feminin minore pentru a-și satisface pornirile deviante din punct de vedere sexual s-a aflat și Aroșoae D.. În intervalul noiembrie 2014 - ianuarie 2015, în schimbul unor sume modice de bani pe care le-a obținut de la inculpat, F. M. le-a determinat, prin inducere în eroare sau profitând de vulnerabilitatea lor, pe minorele N. L.-I., P. R.-I., N. Alejandra-I., N. D.-E. și N. A.-M. să se deplaseze la domiciliul lui Aroșoae D., unde acesta a avut manifestări brutale, atingându-le pe minore în zonele intime ale corpului și încercând să întrețină cu acestea relații sexuale împotriva voinței lor.
Din probele administrate, a rezultat că cei doi inculpați au comis faptele după cum urmează:
La sfârșitul lunii noiembrie 2014, într-una din zile, F. M. s-a deplasat la locuința minorei N. L.-I. cu care avea o relație de amiciție, locuind în același cartier. Aici, inculpata a întâlnit-o și pe P. R.-I., context în care le-a propus să o însoțească sub pretextul că o cunoștință a sa are nevoie de ajutor pentru a aduna plante medicinale și nuci. După mai multe insistențe din partea inculpatei, minorele au acceptat și au fost conduse la apartamentul lui Aroșoae D.. Odată ajunse aici, inculpatul a asigurat ușa de acces și le-a oferit victimelor băuturi alcoolice și cafea, pentru ca după o scurtă conversație avută cu F. M. într-o altă încăpere, să revină la ele și să le ceară să-l urmeze. Încercând să refuze, minorele au primit asigurări din partea inculpatei că nu se va întâmpla nimic grav. Astfel, inculpatul a luat-o de mână mai întâi pe N. L.-I., a condus-o într-una din camerele apartamentului și a așezat-o pe marginea patului. Profitând de lipsa de experiență a minorei, acesta a asigurat-o că, dacă va sta liniștită, o va plăti, pentru ca mai apoi să înceapă să o sărute și să atingă zonele intime atât ale ei, cât și ale lui. Strigătele victimei, au determinat-o pe P. R.-I. să îi ceară inculpatei să o lase să plece, aceasta continuând să o liniștească. După aproximativ cinci minute, N. L.-I. a reușit să se elibereze, iar inculpatul a tras-o în cameră pe cea de-a doua victimă, căreia i-a cerut să se dezbrace, încercând să o mângâie și promițându-i suma de 30 lei. Strigătele minorei l-au determinat pe inculpat să renunțe, pentru moment, la intențiile sale și astfel persoanele vătămate au părăsit apartamentul. La plecare, în prezența celor două minore, F. M. a primit de la inculpat suma de 35 lei. În perioada ce a urmat, atât inculpata, cât și Aroșoae D. au insistat ca minorele să revină în apartament, asigurându-le că, acceptând contactele sexuale cu acesta pot să obțină diferite sume de bani, însă ele au refuzat sistematic să rămână în compania celor doi. De asemenea, F. M. a încercat să ofere, contra cost, serviciile sexuale ale minorelor și altor persoane de sex masculin.
În toamna anului 2014, într-una din zile, F. M. a contactat-o telefonic pe minora N. Alejandra-I. aflată în Centrul de Plasament A. și sub pretextul că dorește să o invite la o cafea, i-a cerut să se deplaseze în municipiul B.. Imediat ce s-au întâlnit, inculpata i-a comunicat că vor merge în vizită la Aroșoae D., pe care victima îl cunoștea din perioada în care a locuit în același cartier cu cei doi, iar acesta îi va oferi sume de bani dacă ea va răspunde afirmativ la tot ce îi va cere. Pe fondul stării de vulnerabilitate în care se afla (fără nici o sursă de venit, provenită dintr-o familie dezorganizată), victima a fost lesne manipulată de către inculpată și atrasă de posibilitatea de a obține o sumă cât de mică de bani a urmat-o la apartamentul inculpatului. Ajunsă aici, Aroșoae D. i-a oferit persoanei vătămate țigări și băuturi alcoolice, fiind nevoit să își amâne avansurile sexuale, deoarece F. M. i-a cerut minorei să o însoțească pentru a-și lua fiica de la grădiniță. În scurt timp acestea au revenit în apartament, iar inculpatul – în prezența fetiței inculpatei - a început să îi atingă zonele intime, iar după o scurtă conversație avută cu F. M. într-o altă încăpere, a revenit la aceasta continuând să-i atingă zonele intime, pentru ca ulterior, profitând de faptul că au rămas singuri, să înceapă să o dezbrace și să o sărute. În momentul în care victima a reușit să se elibereze, lovindu-l, inculpatul a finalizat actul sexual prin masturbare. După ce a părăsit încăperea în care a fost agresată, victima a relatat inculpatei ce i s-a întâmplat, fără ca aceasta să aibă vreo reacție, iar la plecare F. M. a primit de la Aroșoae D. suma de 10 lei.
În cursul lunii decembrie 2014, într-una din zile, F. M. a abordat-o pe stradă pe minora N. D.-E. căreia, sub pretextul că o doamnă dorește să discute cu ea, i-a cerut să o urmeze. Fără a anticipa ce avea să se întâmple, persoana vătămată a urmat-o pe inculpată la apartamentul lui Aroșoae D.. Ajunse în dreptul ușii, N. D.-E. a constatat că era așteptată de inculpat și fără a avea timp de reacție, a fost împinsă în interior de către F. M.. Profitând de faptul că inculpatul a ieșit din apartament pentru a cumpăra băuturi alcoolice, minora a încercat să afle de la F. M. ce se întâmplă, iar aceasta i-a cerut să răspundă afirmativ la tot ce îi va cere bărbatul. La revenire, Aroșoae D. a încuiat ușa de acces și i-a oferit victimei băutură, țigări și o sumă e bani, dându-i de înțeles că dorește să întrețină relații sexuale cu ea. Fără a-i da posibilitatea să reacționeze, inculpatul s-a apropiat de minoră și a început să o dezbrace, să o mângâie și să o sărute, cu intenția vădită de a întreține cu aceasta relații sexuale. Manifestând opoziție, persoana vătămată a reușit să îl îndepărteze pe inculpat care, în prezența ei, a finalizat actul sexual prin masturbare. Afectată de cele întâmplate, victima a reușit să descuie ușa apartamentului și să fugă, lăsându-i pe cei doi în interior. În perioada ce a urmat, F. M. a încercat să o convingă pe N. D.-E. că poate obține sume consistente de bani, dacă acceptă să întrețină relații sexuale cu inculpatul, lucru care însă nu s-a întâmplat.
În cursul lunii ianuarie 2015, într-una din zile, F. M. a abordat-o pe stradă pe minora N. A.-M. pe care, sub pretextul că un domn are nevoie de ajutor pentru a tăia lemne, a convins-o să o urmeze la apartamentul lui Aroșoae D., unde acesta le aștepta. Fără a anticipa ce avea să urmeze, persoana vătămată s-a conformat cerinței inculpatului de a se face comodă, timp în care acesta a încuiat ușa de acces și a invitat-o, alături de F. M., să consume băuturi alcoolice și să fumeze. Minora a refuzat, cerându-i să nu mai insiste. Profitând de un moment în care au rămas singure, aceasta a încercat să afle ce se întâmplă, iar inculpata i-a comunicat că va trebui să mai rămână și să răspundă afirmativ la tot ce îi va cere bărbatul. În scurt timp inculpatul a revenit și, fără a-i da posibilitatea să reacționeze, s-a apropiat de minoră, trăgând-o după el într-una din camerele apartamentului. Aici a început să o dezbrace, să o atingă în zonele intime, cu intenția vădită de a întreține relații sexuale. Deși s-a opus, persoana vătămată, nu a reușit să scape de sub dominația sexuală a inculpatului decât în momentul în care acesta s-a îndepărtat de ea pentru a-i aduce băuturi alcoolice, permițându-i astfel să iasă din încăpere. Revenind la inculpată, persoana vătămată a început să țipe și să îi comunice că va sesiza organele de poliție dacă nu vor pleca, împrejurare în care inculpatul i-a oferit lui F. M. suma de 30 lei, iar minorei i-a cerut să revină pentru a continua ceea ce au început. Deoarece nu s-a conformat cerințelor sale, în perioada ce a urmat, inculpatul a continuat să o urmărească prin cartier pe N. A.-M. până când aceasta, speriată a povestit mamei și surorilor sale, aflând astfel că și acestea au avut parte de un tratament similar din partea celor doi inculpați.
Prin încheierea Camerei de Consiliu nr.7/CDL din data de 16.06.2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților Aroșoae D. (mandatul nr.5/UP/16.06.2015) și F. M. (mandatul nr.6/UP/16.06.2015) pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 16.06.2015 și până la data de 15.07.2015 inclusiv.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, conform art. 208 Cod procedură penală, instanța a constatat că măsurile preventive au fost luate cu respectarea dispozițiilor legale în materie și nici de la precedenta verificare nu au intervenit motive de nelegalitate.
În privința temeiniciei, s-a subliniat faptul că în cursul cercetării judecătorești, până la acest moment nu au fost administrate alte probe, întrucât inculpații au refuzat să dea declarație, iar audierea părților civile încă nu a fost posibilă, fie din cauza solicitării lor de a nu fi audiate în sala de ședință, fie din cauza recuzării completului de judecată de către DIICOT B. sau, la acest termen, din cauza lipsei inculpatului Aroșoae pe motive de sănătate. Prin urmare, singurele probe ce pot fi luate în considerare pentru analiza existenței uneisuspiciuni rezonabile de comitere a faptelor, în sensul arătat de art.202 al.1 Cod de procedură penală, rămân cele aflate la dosarul de urmărire penală.
În actualul stadiu al procesului instanța a menționat că nu poate face o analiză detaliată a stării de fapt ori aprecieri cu privire la elemente ce țin de vinovăția inculpaților, dar verificarea măsurilor preventive presupune obligatoriu constatarea existenței sau nu a suspiciunilor rezonabile de comitere a unor fapte penale.
Se arată că din probele administrate reies anumite suspiciuni privind comiterea de către inculpați a unor fapte ce ar putea intra sub incidența legii penale, dar cu toate acestea ele nu ating, în opinia noastră, gradul de rezonabilitate necesar plasării inculpaților sub puterea unor măsuri preventive. Se arată că există mai multe dubii cu privire la cele întâmplate, prin prisma diferențelor dintre declarațiile persoanelor vătămate, unele dintre ele oferind versiuni diferite de la o audiere la alta, a faptului că potrivit propriilor declarații au revenit de mai multe ori în locuința inculpatului Aroșoae după ce acesta ar fi încercat să le violeze, a faptului că inculpata F. a declarat la urmărire penală că fetele mergeau la Aroșoae D. de bunăvoie în schimbul unor sume de bani și țigări, a unor discuții telefonice purtate de inculpata F. cu martorul B. V., căruia îi spune că a vorbit cu fetele și ele au zis că vin (filele 357, 366 urmărire penală), a declarațiilor date de martorii care au avut contact cu părțile civile, fără ca vreunul să dea de înțeles că ar fi întreținut relații sexuale cu ele sau a altor discuții telefonice referitoare la sustragerea de bani și bunuri din locuința inculpatului Aroșoae (a se vedea filele 224, 299, 322). Martorul B. V. a precizat că știe de la inculpata F. M. că „C.” și „Lăcră” îl fac de bani pe un bărbat mai în vârstă care „doar le pipăie, că nu i se mai scoală pentru sex”. Aceste dubii au fost de altfel sesizate și evidențiate inclusiv de Curtea de Apel B., prin decizia pronunțată în 11.09.2015.
Poziția inculpatei F. M. referitoare la faptele de care este acuzată a fost una oscilantă: la urmărire penală a negat acuzațiile, iar în instanță a solicitat să fie judecată conform procedurii simplificate, dar nu a dorit să dea declarație pentru a se verifica cu exactitate ce anume înțelege să recunoască (s-au întâlnit în practică situații când inculpații s-au conformat formulei consacrate de Codul de procedură penală pentru procedura simplificată - „recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa”, dar când au dat declarație au relevat o stare de fapt diferită de cea din rechizitoriu). Cu ocazia întocmirii referatului de evaluare inculpata a fost la fel de nehotărâtă, negând inițial orice implicare, pentru ca apoi să spună că recunoaște faptele. Inconstanța manifestată de aceasta și celelalte neclarități cu privire la starea de fapt au determinat instanța să îi respingă solicitarea de a fi judecată în procedura simplificată, tocmai pentru ca în urma administrării nemijlocite a probatoriului să poată înlătura aceste neclarități și să aibă convingerea că hotărârea ce va fi pronunțată va fi expresia adevărului.
Față de cele arătate, subliniem încă o dată că presupunerea comiterii unei fapte penale de către inculpat trebuie să aibă caracter rezonabil, astfel încât să convingă chiar și un observator obiectiv. În lipsa unor indicii suficient de concludente, acest caracter nu poate fi reținut și de aceea s-a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților au încetat. Prin urmare, s-a dispus potrivit art.208 al.2, 3 raportat la art. 207 al.5 Cod de procedură penală revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpații F. M., Aroșoae D. și punerea lor în libertate dacă nu sunt reținuți sau arestați preventiv în altă cauză.
Împotriva încheierii a formulat contestație în termen P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, Direcția de I. a Infracțiunilor de C. Organizată și T., Serviciul Teritorial B..
P. solicită admiterea contestației formulate și menținerea arestării preventive a celor doi inculpați. Se arată că din probatoriul administrat când discutăm de măsura arestării preventive rezultă că cei 2 inculpați au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați, simplu fapt că inculpata a refuzat să dea declarații sau că a oscilat în poziția procesuală pe care a adoptat-o, că a intenționat să meargă pe procedura simplificată a recunoașterii dar nu i-a fost admisă tocmai pentru că apare această posibilitate a existenței unor contradicții, nu înseamnă că trebuie să înlăturăm probatoriul consistent care sprijină suspiciunea rezonabilă că au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați. Se constată că nici un element nou nu schimbă starea de fapt, că probatoriul pe care s-a întemeiat formularea acuzațiilor și luarea măsurii preventive inițiale este aceeași și dacă a ajuns la concluzia că este necesară măsura preventiv pentru a înlătura o stare de pericol pentru ordinea publică, este evident că măsura trebuie menținută și nu au nici un motiv să constate legalitatea prevederii dispuse de judecătorul fondului. Nu se poate înlătura probatoriul administrat la urmărirea penală și să se concluzioneze doar pe o eventuală schimbare de încadrare de încadrare sau pe poziția pe care au manifestat-o părțile implicate în această cauză s-ar putea să se ajungă la o soluție atunci când se va soluționa fondului cauzei dar implicit să nu se i-a în calcul și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestora și raportat la aceste circumstanțe, se arată că doar măsura arestului preventive este în măsură să înlăture starea de pericol pe care inculpații au cauzat-o prin săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați.
Examinând cauza din perspectiva contestației formulate, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a dispozițiilor art. 206 din Codul de procedură penală, se constată că este fondată contestația formulată de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, Direcția de I. a Infracțiunilor de C. Organizată și T., Serviciul Teritorial B., pentru următoarele considerente:
Curtea are în vedere dispozițiile în materie, astfel cum sunt prevăzute în conținutul articolelor 202 – 244 din Codul de procedură penală care reglementează măsurile preventive, și în special a dispozițiilor art. 202, 223 alin. 2, 242 alin. 2 din Codul de procedură penală. De asemenea se au în vedere dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția europeană a drepturilor omului, potrivit cărora orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice ale necesității de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Se apreciază însă că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin în ceea ce îi privește pe inculpații F. M. și Aroșoae D., astfel că se impune menținerea măsurii arestării preventive față de acești inculpați, raportat la modalitatea concretă de săvârșire, natura și gravitatea faptelor presupus a fi comise, în principal trafic de minori și respectiv tentativă la viol, raportat la infracțiunile indicate de către instanța de fond și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților prin rechizitoriu.
Analizând materialul probatoriu prezentat în cuprinsul rechizitoriului, raportat la mijloacele de probă administrate până în prezent în cursul urmăririi penale, în principal declarațiile persoanelor vătămate coroborate cu declarațiile inculpatei F. M. prin care aceasta recunoaște învinuirile care i se aduc, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații F. M. și Aroșoae D. ar fi săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și care sunt avute în vedere la menținerea măsurii arestării preventive.
În speță măsura arestării preventive a inculpaților F. M. și Aroșoae D. apare ca fiind necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și apare ca proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestor inculpați, pentru o bogată activitate infracțională, constând în aceea că în intervalul noiembrie 2014 - ianuarie 2015, în schimbul unor sume modice de bani pe care le-a obținut de la inculpat, F. M. le-a determinat, prin inducere în eroare sau profitând de vulnerabilitatea lor, pe minorele N. L.-I., P. R.-I., N. Alejandra-I., N. D.-E. și N. A.-M. să se deplaseze la domiciliul lui Aroșoae D., unde acesta a avut manifestări brutale, atingându-le pe minore în zonele intime ale corpului și încercând să întrețină cu acestea relații sexuale împotriva voinței lor. Infracțiunile de trafic de minori și tentativă la viol asupra unor minore, pentru care există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii acestora sunt din cele indicate în cuprinsul articolului 223 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Se constată de asemenea că sunt îndeplinite și condițiile menționate în finalul articolului 223 alin. 2, în ceea ce privește necesitatea menținerii arestării inculpaților F. M. și Aroșoae D. pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, infracțiunile pentru care sunt cercetați, trafic de minori și tentativă la viol asupra unor minore, în condițiile în care s-a reținut prin rechizitoriu, fiind de o gravitate deosebită de natură să justifice arestarea preventivă a inculpaților F. M. și Aroșoae D. o perioadă de timp și în același timp de natură să asigure combaterea și prevenirea respectivelor infracțiuni. O altă măsură preventivă nu este suficientă raportat la numărul victimelor ale infracțiunilor de trafic de minori și tentativă la viol. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul în care se reține că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile, așa cum sunt prezentate în cuprinsul rechizitoriului.
Pentru aceste motive, va admite contestația formulată de formulată de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, Direcția de I. a Infracțiunilor de C. Organizată și T., Serviciul Teritorial B., împotriva încheierii din 27 octombrie 2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._ 15, pe care o va desființa în ceea ce privește revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților F. M. și Aroșoae D. și rejudecând, în baza art. 362 raportat la art. 208, 207 alin. 4 din Codul de procedura penală, va menține arestarea preventivă a inculpaților F. M. și Aroșoae D.. În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația formulată de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, Direcția de I. a Infracțiunilor de C. Organizată și T., Serviciul Teritorial B., împotriva încheierii din 27 octombrie 2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._ 15, pe care o desființează în ceea ce privește revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților F. M. și Aroșoae D. și rejudecând,
În baza art. 362 raportat la art. 208, 207 alin. 4 din Codul de procedura penală, menține arestarea preventivă a inculpaților F. M., fiica lui P. și M., născută la data de 27.06.1993 în municipiul B., domiciliată în municipiul B., ., ., apt.3, județul B., CNP_, deținută în PNT Târgșor în baza mandatului nr.6/UP/16.06.2015 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B., și AROȘOAE D., fiul lui D. și M., născut la data de 10.05.1955 în orașul Darabani, județul B., domiciliat în municipiul B., ., ., apt.4, județul B., CNP_, deținut în PNT C. în baza mandatului nr.5/UP/16.06.2015 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B..
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Suma de 130 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2015.
PREȘEDINTE,
M. Ș.
GREFIER,
C. G.
Red.M.Ș./20.01.2016
Dact.C.Gh./21.01.2016
2 ex.
Jud fond/C. G.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 720/2015.... → |
|---|
