Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 712/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 712/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 712/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 29 octombrie 2015

Instanța constituită din:

- Completul de judecată A3

- Președinte - N. Țînț - judecător

- Judecător- N. H.

- Grefier- O. S.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror A. I. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – S. T. B., inculpații F. I. și G. T. precum și de partea civilă T. M. R. S.R.L. împotriva sentinței penale nr. 13 din 25 martie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 08 octombrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea apărătorului ales al apelanților inculpați F. I. și G. T., respectiv domnului av. T. I., de a depune la dosarul cauzei soluția pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgu S., având ca obiect cererea de revizuire a condamnatului F. I., împotriva sentinței penale nr. 144/26.09.2013 a Judecătoriei Târgu S., pronunțată în dosarul penal nr._, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de 22 octombrie 2015 iar apoi, în raport de cererea de amânare a pronunțării formulată la data de 21 octombrie 2015 de apărătorul ales al apelantului inculpat F. I., respectiv de domnul av. T. I. și pentru a da posibilitatea acestuia din urmă de a depune la dosarul cauzei soluția pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgu S., având ca obiect cererea de revizuire a condamnatului F. I., împotriva sentinței penale nr. 144/26.09.2013 a Judecătoriei Târgu S., pronunțată în dosarul penal nr._, cu termen de judecată la data de 27.10.2015, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 29 octombrie 2015, când,

C U RT E A,

Deliberând asupra apelurilor penale de față:

Constată că, prin sentința penală nr. 13/25.03.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, au fost respinge cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei, reținută în sarcina inculpatului G. T., din infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal, raportat la art. 258 alin. 1 din vechiul Cod penal, în infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. 1 din noul Cod penal, raportat la art. 308, art. 309 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, formulate de reprezentantul Ministerului Public și apărătorul ales al părții civile S.C. T. M. R. S.R.L.

În baza art. 386 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților persoane fizice, din infracțiunea de „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave”, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 și 5 din vechiul Cod penal, reținută în sarcina inculpatului F. I., în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, și din infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal, raportat la art. 258 alin. 1 din vechiul Cod penal, reținută în sarcina inculpatului G. T., în infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 298 din noul Cod penal, raportat la art. 308 alin. 1 și 2 din noul Cod penal și art. 309 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 244 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul F. I., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 alin. 1 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului F. I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b și g Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator la o societate comercială, pe o durată de 2 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului F. I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la momentul executării pedepsei principale.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 85 din vechiul Cod penal, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 33 din 10 iulie 2012 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2959 din 01 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și pe cale de consecință, s-a anulat și suspendarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal de la 1969 aplicată prin aceeași sentință.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 85 Cod penal de la 1969, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 144 din 26 septembrie 2013 a Judecătoriei Târgu S., definitivă prin nerecurare la data de 22 octombrie 2013 și pe cale de consecință, s-a anulat și suspendarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal de la 1969 aplicată prin aceeași sentință.

În baza art. 40 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, i s-a aplicat inculpatului F. I. pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 3 ani și 4 luni închisoare, în final, inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 4 ani o lună și 10 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. 3 Cod penal, alături de pedeapsa principală rezultantă, i s-a aplicat inculpatului F. I. pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii dreptului de a fi administrator la o societate comercială, prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. g Cod penal pe o durată de 4 ani și 4 luni și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, pe o durată de 2 ani, care potrivit art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal, se execută după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. 4 Cod penal, s-a scăzut din durata pedepsei complementare aceea a interzicerii dreptului de a fi administrator la o societate comercială, prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. g Cod penal, perioada executată începând cu data de 01.10.2013 până la data contopirii pedepselor principale.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, raportat la art. 45 alin. 3 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g Cod penal, care se execută până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 215 alin. 1, 3 și 5 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 71/1 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal, art. 71/7 alin. 1 și 3 din vechiul Cod penal și art. 5 Cod penal, a fost condamnată inculpata .. Târgu S., la pedeapsa de 10.000 lei amendă penală și pedeapsa complementară a afișării în extras a hotărârii de condamnare la sediul Consiliului Local Târgu S., pe cheltuiala acesteia, pe o durată de 2 luni, după rămânerea definitivă a hotărârii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 298 din noul Cod penal, raportat la art. 308 alin. 1 și 2 din noul Cod penal și art. 309 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. T., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și în baza art. 92 alin. 1 Cod penal, s-a stabilit pentru inculpatul G. T. termen de supraveghere de 3 ani, care, potrivit art. 92 alin. 2 Cod penal, se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul G. T. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la S. de Probațiune M., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, i s-a impus inculpatului G. T. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către S. de Probațiune M. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, a fost obligat inculpatul G. T. ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Târgu-M. sau în cadrul Primăriei comunei Aluniș, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, care se va executa în condițiile prevăzute de art. 57 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, conform cărora, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța va revoca suspendarea și va dispune executarea pedepsei aplicate.

În baza art. 404 alin. 4 lit. c Cod procedură penală, a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului dispusă, în cursul urmăririi penale, prin ordonanța procurorului din data de 20.02.2012.

În baza art. 404 alin. 4 lit. c Cod procedură penală, a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor și sumelor de bani restituite în patrimoniul .. prin sentința civilă nr. 494/S din 14.11.2013 a Tribunalului C. și decizia civilă nr. 110/R din 11.02.2014 a Curții de Apel B., până la concurența sumei de 1.004.549 euro, dispusă, în cursul judecății, prin încheierea de ședință din data de 12.05.2014.

În baza art. 25 și art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și art. 1003 din Codul civil (în vigoare la data comiterii faptelor), au fost obligați, în solidar, inculpații F. I., G. T. și .., prin lichidator judiciar E. T. L. IPURL – T. L., să plătească părții civile S.C. T. M. R. S.R.L. despăgubiri materiale în valoare de 4.145.521,47 RON (echivalentul sumei de 1.004.549,69 EUR), la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data de 13 martie 2010 până la momentul plății.

În baza art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 republicată, s-a dispus comunicarea hotărârii Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție – S. T. B. nr. 1/P/2013 din 13 noiembrie 2015, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților: F. I., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal, G. T., pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută și pedepsită de art. 249 alin. 1 și 2 Cod penal raportat la art. 258 alin. 1 Cod penal și .. Târgu S., județul C., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal.

Cauza a fost judecată în procedura de drept comun, iar după administrarea materialului probator propus și admis în cauză, din actele și lucrările dosarului cauzei, instanța de fond a reținut următoarele date preliminare:

Partea civilă S.C. T. M. R. S.R.L. București face parte din concernul german T. AG, care coordonează activitatea întregului grup de firme existente în mai multe țări europene și are ca principal obiect de activitate „comerțul cu ridicata al metalelor și minereurilor metalice”, care se desfășoară prin trei puncte de lucru situate în municipiul Timișoara, în municipiul București și în localitatea Sânnicoară, .-29, județul Cluj.

Potrivit contractului individual de muncă nr._/2007, inculpatul G. T. s-a angajat în funcția de director vânzări la S.C. T. Feroglobus S.R.L. Timișoara (devenită S.C. T. M. R. S.R.L. București) în data de 25.01.2007 și trebuia să-și desfășoare activitatea pe baza reglementărilor din fișa postului, ce i-a fost adusă la cunoștință, sub semnătură, la 10.01.2007.

La începutul anului 2009, partea civilă a deschis punctul de lucru din localitatea Sânnicoară, județul Cluj, iar inculpatul G. T. a fost desemnat director al acestuia, dar pentru că a realizat același tip de activități, nu i s-a întocmit alt contract de muncă sau fișă a postului.

În concret, activitatea comercială a S.C. T. M. R. S.R.L. consta în achiziționarea de produse metalurgice de la furnizorii externi și interni și revinderea lor către societăți comerciale din R..

P. Decizia Consiliului de administrație privind regulamentul intern comercial din 12.03.2009, s-a stabilit că toate vânzările de mărfuri vor fi efectuate pe baza contractului standard, prezentat în anexă, care trebuie semnat de cel puțin 2 persoane. Termenul de plată a fost recomandat la 30 zile și, în cazuri excepționale, cu aprobarea Consiliului de administrație, putea crește până la 60 zile, iar efectele de încasat trebuiau transmise de clienți înaintea livrărilor de mărfuri, iar în cazuri excepționale, în maxim 14 zile de la livrare, directorul de filială fiind responsabil de recuperarea lor.

Potrivit mesajului electronic transmis la data de 12.11.2009 prin rețeaua intranet a părții civile, recepționat inclusiv de inculpatul G. T., au fost modificate unele reguli privind vânzările, în sensul că directorii punctelor de lucru au fost împuterniciți să semneze singuri contractele comerciale cu valoare de până la 50.000 euro, termenul de plată acordat clienților a fost stabilit la 30 zile, iar depășirea acestuia se putea realiza doar cu acordul prealabil al conducerii și perceperea unei dobânzi de 1,5% calculată la suma ce depășea termenul general de 30 zile (vol. 5, fila 498 dosar urmărire penală).

Conform procedurilor interne, dacă se intenționa depășirea limitei de 50.000 euro, angajații părții civile aveau obligația să obțină, înainte de încheierea contractului, informații și documente contabile (ex: ultimul bilanț/balanță) despre situația financiară a potențialului client și să le trimită firmei de asigurare partenere, care stabilea valoarea maximă de creditare, adică până la ce sumă garanta pentru clientul respectiv. Angajații societății nu aveau voie să facă alte vânzări peste limita stabilită de asigurător.

Dacă asiguratorul nu acorda limită de credit potențialului client sau aceasta era insuficientă, administratorul M. A. era singura persoană abilitată să aprobe sau să suplimenteze cu maxim 50.000 euro valoarea vânzărilor către acel client, iar pentru contractele ce depășeau această valoare trebuia obținut acordul concernului german. Cu alte cuvinte, nici măcar administratorul S.C T. M. R. S.R.L nu avea dreptul să preia un risc în contracte a căror valoare depășea 50.000 euro, fără cunoștința, acordul și împuternicirea specială din partea concernului german T. AG.

În funcție de suma aprobată, directorul punctului de lucru completa contractul tipizat, îl semna alături de client și îl trimitea la sediul social al S.C T. M. R. S.R.L în scopul de a fi semnat de administrator și de a fi luat în evidență.

Coroborând probele administrate, atât în faza de urmărire penală cât și în cursul judecății, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În cursul anilor 2008 și 2009, .. Târgu S., administrată de inculpatul F. I., a achiziționat produse metalurgice de la partea civilă pe care le-a achitat cu mare întârziere, astfel că, prin mesajul electronic din data de 03.03.2009, ora 12:47, inculpatul G. T. a fost anunțat că mai poate realiza vânzări către clientul respectiv, doar cu permisiunea directorului Verseghi N. A..

La data de 28.02.2010, .. înregistra pierdere contabilă de 154.937,64 lei, avea creanțe de încasat în valoare de 11.026.600,10 lei și datorii de achitat de 22.305.708,27 lei.

În condițiile în care societatea pe care o administra avea o situație financiară dificilă determinată de datoriile mari către alți furnizori, la începutul lunii martie 2010, inculpatul F. I. a hotărât să obțină foloase materiale injuste prin achiziționarea într-un interval scurt de timp a unei cantități mari de marfă de la partea civilă S.C. T. M. R. S.R.L., pe care să nu o plătească. La punerea în practică a rezoluției infracționale, inculpatul F. I. a profitat și de superficialitatea dovedită de inculpatul G. T., care și-a îndeplinit defectuos îndatoririle de serviciu, ceea ce a condus, în final, la prejudicierea materială a părții civile.

Astfel, inculpatul F. I. l-a anunțat pe inculpatul G. T. că intenționează să cumpere cu plata la termen o cantitate mare de oțel beton prin .. Târgu S. și i-a dat asigurări că firma sa este solvabilă și nu vor exista probleme cu achitarea produselor, ca în trecut.

Inculpatul G. T. nu a mai efectuat verificările prealabile asupra bonității cumpărătorului și nu a ținut cont că societatea cumpărătoare nu era agreată de partea civilă, astfel că, în baza asigurărilor primite, și-a dat acordul pentru colaborarea comercială. P. urmare, la data de 08.03.2010, .. Târgu S. a transmis o primă comandă de 424 tone de oțel beton de diferite dimensiuni.

Deși valoarea comenzii depășea cu mult limita în care inculpatul G. T. putea angaja partea civilă în relații comerciale, la data de 11.03.2010, în calitate de director punct de lucru Cluj al S.C. T. M. R. S.R.L., acesta a încheiat cu inculpata .., administrată de F. I., contractul nr. 13/11.03.2010, având ca obiect vânzarea – cumpărarea produselor din gama vânzătorului, în sortimentele, la standardele de calitate și la prețurile prevăzute în anexa 1, care nu a fost identificată până la acest moment. Durata contractului a fost stabilită la 1 an, începând cu data de 11.03.2010 până la 12.03.2011, plafonul maxim de vânzare pe credit la 50.000 euro și termenul de plată la 60 zile, fără ca, pentru această din urmă clauză, inculpatul G. T. să obțină acordul prealabil al conducerii.

Deși la rubrica „vânzător” era înscris și administratorul M. A., ca reprezentat al S.C. T. M. R. S.R.L., inculpatul G. T. a semnat singur contractul și a omis să-l transmită conducerii de la București în vederea semnării de către prima persoană menționată și luării în evidență.

Începând cu data de 12.03.2010, în baza comenzilor emise de către cumpărător, partea civilă a livrat oțel beton către .. în sistem spot, astfel că beneficiarul a ridicat produsele direct de la furnizorii S.C. MECHEL TÂRGOVIȘTE S.A. și S.C. T. JUPITER STOMANA LTD Bulgaria, fără ca acestea să mai treacă fizic și să fie înregistrate în depozitele vânzătorului. O consecință a acestui sistem de livrare a reprezentat-o emiterea facturilor fiscale la câteva zile de la predarea produselor, de exemplu, marfa ridicată de cumpărător în data de 12.03.2010 de la S.C. MECHEL TÂRGOVIȘTE S.A. a fost facturată la 17.03.2010.

Valoarea de 50.000 euro prevăzută în contract a fost depășită după primele două zile de livrări, însă inculpatul G. T. nu a denunțat contractul și nici nu a solicitat acordul administratorului M. A. pentru majorarea plafonului maxim de vânzare, ci a continuat să livreze constant produse către .., deși, la data de 30.03.2010, asiguratorul EULER HERMES a refuzat să-i acorde acesteia limita de credit de 150.000 euro solicitată de inculpatul G. T., prin intermediul subordonatei E. E. în data de 24.03.2010, conform mesajului electronic de la ora 13:45.

Contrar reglementărilor interne, același inculpat a acceptat ca, pentru produsele achiziționate până la acel moment, F. I. să elibereze abia la data de 03.04.2010 un număr de 11 bilete la ordin, scadente în intervalul 24.05.2010 – 12.07.2010, care depășea 60 zile de la data achiziționării produselor (vol. IV, filele 12-15 sau vol. V, filele 731-733 dosar urmărire penală). P. emiterea instrumentelor de plată la 3 săptămâni de la primele livrări, precum și prin stabilirea termenului scadent după cel puțin 60 zile de la data emiterii, inculpatul F. I. a urmărit să-și asigure o perioadă cât mai lungă de achiziție, deoarece folosul său injust creștea proporțional cu cantitățile de produse achiziționate și neplătite.

Mai mult, deși livrările către .. au continuat în mod constant până la data de 04.05.2010, inculpatul G. T. a obținut doar la data de 05.05.2010 un supliment de 7 bilete la ordin de la cumpărător pentru produsele livrate în lunile aprilie și mai 2010.

Având în vedere că, pe toată durata relației comerciale, inculpatul G. T. s-a rezumat doar să introducă săptămânal comenzile și livrările în rețeaua intranet și să transmită documentele financiare primare la serviciul contabilitate din Timișoara, conducerea S.C. T. M. R. S.R.L. a luat cunoștință de existența contractului cu .., de amploarea relației comerciale și de derularea ei frauduloasă doar la data de 04.05.2010, când a decis sistarea livrărilor.

În perioada 17.03.2010 – 04.05.2010, în baza contractului nr. 13/11.03.2010, inculpatul G. T. a livrat către inculpata .. cantitatea totală de 1.603.970 kg. oțel beton de diferite dimensiuni de la furnizorul S.C. T. M. R. S.R.L., care a emis un număr de 24 facturi în valoare totală de 4.145.540,94 lei, reprezentând 1.004.519,69 euro la cursul valutar de la data facturării.

După ce reprezentanții S.C. T. M. R. S.R.L București au aflat detaliile tranzacției inițiată și derulată de inculpatul G. T., aceștia au făcut demersuri zadarnice pentru recuperarea contravalorii produselor livrate .. Târgu S..

Astfel, cu ocazia primei întâlniri personale de la sediul din București al S.C. T. M. R. S.R.L., inculpatul F. I. le-a relatat în mod mincinos reprezentanților părții civile că este potent financiar, deoarece construiește în municipiul București mai multe blocuri și un hipermarket REAL, după care le-a dat asigurări repetate că va plăti marfa cumpărată la datele stipulate.

Apoi, deși nu avea disponibil în conturi, la solicitarea părții civile de a oferi garanții suplimentare de plată, la data de 17.05.2010, inculpatul F. I. a înlocuit cele 11 bilete la ordin emise la 03.04.2010 și cele 7 bilete la ordin emise la 05.05.2010, cu 18 bilete la ordin avalizate personal, care acopereau întreaga valoare a produselor achiziționate de inculpata ..

De asemenea, pentru a forma convingerea părții civile că este de bună credință, prin adresa din 19.05.2010 (vol. 1, fila 246 dosar urmărire penală), inculpatul F. I. le-a comunicat că a demarat procedura încheierii de contracte de ipotecă asupra unor imobile nou construite și a unui teren din municipiul Târgu S., județul C., prin care să garanteze achitarea prețului, iar ulterior i-a indicat numele notarului public P. I. desemnat cu întocmirea actelor, aspecte care s-au dovedit nereale.

Cu ocazia întâlnirii personale ce a avut loc spre sfârșitul lunii mai 2010 în București, inculpatul F. I. i-a promis în mod mincinos martorului M. A. că îi va preda a doua zi bilete la ordin girate de clienții .., ca garanție a plății prețului, însă după acest moment a evitat să mai răspundă apelurilor sau să se întâlnească cu reprezentanții părții civile.

Mai mult, începând cu luna iunie 2010, inculpatul F. I. a înstrăinat cea mai mare parte a mijloacelor fixe aparținând inculpatei .. către firme aflate sub controlul său (S.C. CARPATHIA CONSTRUCT S.R.L. Târgu S. – administrată de soția sa, F. C. și S.C. ROAD SERVICE S.R.L. Târgu S. – administrată de fratele său, F. Lorand), iar la data de 07.07.2010, a depus cerere de deschidere a procedurii generale a insolvenței societății, care a fost admisă prin Încheierea din data de 17.09.2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ (vol. I, filele 456-457dosar urmărire penală).

Deoarece inculpatul F. I. nu a avut niciodată intenția să-și achite obligațiile contractuale, toate angajamentele asumate de acesta au fost formale, cu unicul scop de a trage de timp.

Deși inculpatul F. I. a emis la data de 17.05.2010 biletul la ordin ._, cu scadența în ziua de 24.05.2010, banca a decontat doar suma de 19,47 lei disponibilă în cont. Ulterior, și restul biletelor la ordin cu scadența în lunile iunie – august 2010 au fost refuzate la plată din cauza lipsei totale de disponibil, astfel că, din valoarea totală de 4.145.540,94 lei datorată furnizorului S.C. T. M. R. S.R.L, inculpata .. a achitat doar 19,47 lei, iar datoria pentru cantitatea de 1.603.970 kg oțel beton achiziționată a rămas până în prezent la 4.145.521,47 lei.

Cu privire la forma de vinovăție pe care o îmbracă activitatea infracțională a inculpatului G. T., instanța de fond a reținut următoarele:

Date fiind împrejurările concrete ale speței, întrucât în cauză nu s-a dovedit împrejurarea că inculpatul G. T. ar fi continuat să livreze marfă, ulterior datei de 04 mai 2010, dată la care cei din conducerea S.C. T. M. Romania S.R.L i-au cerut expres acestuia să sisteze livrările, că la nivelul societății T. existau la acel moment anumite deficiențe în organizarea activității, având în vedere faptul că inculpatul a încheiat, inițial, contractul pe o valoare de 50.000 euro, limită până la care inculpatul putea angaja partea civilă în relațiile comerciale (fila 498 vol. V dosar urmărire penală), iar ulterior, a acceptat creșterea lui la o sumă foarte mare, considerând fără temei că partenerul va plăti produsele achiziționate cu biletele la ordin emise în acest sens, forma sa de vinovăție corespunde culpei cu prevedere și nu intenției directe sau indirecte, așa cum au susținut reprezentantul Ministerului Public și apărătorul părții civile.

Împrejurarea că în perioada 25.11.2008 – 05.06.2009, între .. Târgu M., administrată de inculpatul G. T. și .., administrată, la acea dată, de inculpatul F. I., au avut loc vânzări-cumpărări reciproce de materiale de construcții, constatată prin Nota de control nr._/MS/05.06.2013 întocmită de către Garda Financiară - Secția M., nu are relevanță în cauză, această relație comercială a avut loc înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 13 din 11.03.2010 și nici nu dovedește existența vreunei relații de prietenie între cei doi inculpați.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că, sentința civilă nr. 1257 din 23 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul M., prin care s-a anulat decizia de concediere nr. 099 din 18.06.2010 emisă de S.C. T. M. R. S.R.L. București pe numele lui G. T., nu are putere de lucru jucecat în cauză, probele administrate în cursul procesului penal au scos în evidență faptul că inculpatul G. T. a omis în mod constant să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu.

În legătură cu susținerea apărătorului ales al inculpatului G. T., potrivit căreia cele două infracțiuni – înșelăciunea și neglijența în serviciu sau abuzul în serviciu – se exclud, cu argumentul că dacă se reține infracțiunea de înșelăciune inculpatului F. I., înseamnă că acesta l-a înșelat inclusiv pe inculpatul G. T., angajatul S.C. T. M. R. S.R.L. București, instanța de fond având în vedere calitatea pe care o avea inculpatul G. T. în cadrul S.C. T. M. R. S.R.L. București, aceea de angajat și nu de reprezentant legal, iar încheierea contractului de vânzare–cumpărare nr. 13 din 11.03.2010, s-a realizat de către acesta cu nerespectarea atribuțiilor de serviciu, cele două infracțiuni coexistă, fiind vorba de persoane diferite.

În concluzie, toate probele de la dosar, conduc la concluzia că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare.

Având în vedere succesiunea în timp a celor două Coduri penale, respectiv, cel din anul 1968 sub imperiul căruia au fost comise infracțiunile și cel intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014, prima instanță a determinat legea penală mai favorabilă inculpaților ținând seama de Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, potrivit criteriului aprecierii globale, prin compararea legilor penale succesive, fiind aplicată legea care, în ansamblul prevederilor sale, este mai blândă, cu excluderea celeilalte în integralitatea sa, fiind interzisă combinarea dispozițiilor mai favorabile din legile penale succesive.

În cauză, infracțiunea de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 și 5 din vechiul Cod penal reținută în sarcina inculpatului F. I., este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, iar noul Cod penal nu mai prevede ca variantă agravantă a acestei infracțiuni „consecințele deosebit de grave”, astfel, că fapta de înșelăciune se circumscrie dispozițiilor art. 244 alin. 1 din noul Cod penal, unde limitele de pedeapsă sunt de la 6 luni la 3 ani închisoare. În aceste condiții, este evident că legea nouă, ale cărei limite de pedepse sunt mai reduse, este mai favorabilă acestui inculpat.

De asemenea, infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal reținută în sarcina inculpatului G. T. este pedepsită cu închisoare de la 2 la 10 ani, iar prin reținerea dispozițiilor art. 258 alin. 1 din vechiul Cod penal, maximul pedepsei se reduce cu 1/3, astfel, limitele de pedeapsă sunt de la 2 la 7 ani și 6 luni închisoare, iar potrivit noului Cod penal, fapta se circumscrie dispozițiilor art. 298 raportat la art. 308 alin. 1 și 2 și art. 309 din noul Cod penal, unde limitele de pedeapsă sunt de la 3 luni la 3 ani închisoare sau amendă. Astfel, că și în cazul acestui inculpat tot legea nouă este mai favorabilă.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal, reținută în sarcina inculpatei persoană juridică .. (firmă aflată în procedura insolvenței), s-a arătat că limitele de pedeapsă stabilite potrivit art. 71/1 alin. 1 și 3 din vechiul Cod penal sunt de la 10.000 la 900.000 lei amendă penală, iar potrivit noului Cod penal fapta se încadrează în dispozițiile art. 244 alin. 1, cu aplicarea art. 137 alin. 4 lit. b, unde limitele de pedeapsă sunt de la 12.000 la 1.200.000 lei, determinate prin înmulțirea limitelor speciale ale zilelor amendă prevăzute de art. 137 alin. 4 lit. b din noul Cod penal, de 120 și 240 de zile amendă, cu suma corespunzătoare unei zile amendă cuprinsă între 100 și 5.000 lei, prevăzută de art. 137 alin. 2 din noul Cod penal. În aceste condiții, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatei .. este legea veche.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului F. I. constând în aceea că, în calitate de administrator al inculpatei .. Târgu S., județul C., a indus și menținut în eroare reprezentanții S.C. T. M. R. S.R.L. cu prilejul încheierii și executării contractului de vânzare-cumpărare nr. 13/11.03.2010 dintre cele două părți, prin afirmația mincinoasă că societatea sa este solvabilă și va plăti prețul produselor achiziționate, prin emiterea la datele de 03.04.2010 și 17.05.2010 a 11, respectiv 18 bilete la ordin destinate plății, deși cunoștea că nu are la acel moment și nu va exista posibilitatea să aibă disponibil în conturile bancare la data scadenței, precum și prin asigurările fictive că va garanta plata prin ipotecarea unor bunuri imobile care nu-i aparțineau, astfel încât fără această eroare S.C. T. M. R. S.R.L. nu ar fi încheiat sau executat contractul, în scopul de a obține pentru sine marfa cumpărată fără să o plătească și cu consecința producerii unui prejudiciu societății vânzătoare în cuantum de 4.145.521,47 lei (1.004.549,69 euro) reprezentând valoarea prețului neachitat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal

Fapta inculpatei .. Târgu S., județul C. care, prin administratorul său – inculpatul F. I., a indus și menținut în eroare reprezentanții S.C. T. M. R. S.R.L. cu prilejul încheierii și executării contractului de vânzare-cumpărare nr. 13/11.03.2010 dintre cele două părți, prin afirmația mincinoasă că societatea este solvabilă și va plăti prețul produselor achiziționate, prin emiterea la datele de 03.04.2010 și 17.05.2010 a unui număr de 11, respectiv 18 bilete la ordin destinate plății, deși cunoștea că nu are la acel moment și nu va exista posibilitatea să aibă disponibil în conturile bancare la data scadenței, precum și prin asigurările fictive că va garanta plata prin ipotecarea unor bunuri imobile care nu-i aparțineau, astfel încât fără această eroare S.C. T. M. R. S.R.L. nu ar fi încheiat sau executat contractul, în scopul de a obține pentru sine marfa cumpărată fără să o plătească și cu consecința producerii unui prejudiciu societății vânzătoare în cuantum de 4.145.521,47 lei (1.004.549,69 euro) reprezentând valoarea prețului neachitat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului G. T. care, în calitate de director al punctului de lucru din județul Cluj al S.C. T. M. R. S.R.L. București, a încheiat și executat contractul de vânzare-cumpărare nr. 13 din 11.03.2010 cu inculpata .. Târgu S. prin încălcarea din culpă a Deciziilor Consiliului de administrație al S.C. T. M. R. S.R.L. din luna martie 2009 privind regulamentul intern comercial și a atribuțiilor prevăzute în fișa postului, care îi impuneau obligațiile de a angaja societatea în relații comerciale doar cu acordul și mandatul expres al administratorului în cazul societăților neagreate, de a nu încheia contracte cu valori mai mari de 50.000 euro, de a primi acceptul societății de asigurare sau al concernului german pentru depășirea acestei sume, de a stabili termenul de plată la maxim 30 zile, de a intra în posesia instrumentelor de plată înainte de livrarea produselor, de a trimite contractul conducerii societății în vederea informării și luării în evidență, astfel că a livrat produse în valoare de 1.004.549,69 euro ce nu au fost plătite, cu consecința prejudicierii părții civile cu suma de 4.145.521,47 lei (1.004.549,69 euro), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută și pedepsită de art. 298 din noul Cod prnal, raportat la art. 308 alin. 1 și 2 din noul Cod penal, art. 309 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul G. T. este culpa cu prevedere, în baza art. 386 Cod procedură penală, instanța de fond a apreciat că se impune respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptei, reținută în sarcina inculpatului G. T., din infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal, raportat la art. 258 alin. 1 din vechiul Cod penal, în infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. 1 din noul Cod penal, raportat la art. 308, art. 309 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, formulate de reprezentantul Ministerului Public și apărătorul ales al părții civile S.C. T. M. R. S.R.L.

De asemenea, reținând ca fiind mai favorabile inculpaților F. I. și G. T. dispozițiile noului Cod penal, atât sub aspectul conținutului cât și în ceea ce privește limitele de pedeapsă, în baza art. 386 Cod procedură penală, prima instanță a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestora, din infracțiunea de „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave”, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 și 5 din vechiul Cod penal, reținută în sarcina inculpatului F. I., în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, și din infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal, raportat la art. 258 alin. 1 din vechiul Cod penal, reținută în sarcina inculpatului G. T., în infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 298 din noul Cod penal, raportat la art. 308 alin. 1 și 2 din noul Cod penal și art. 309 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În procesul de individualizare a pedepselor aplicate fiecărui inculpat, instanța de fond a arătat că a avut în vedere limitele de pedeapsă fixate în textele incriminatoare (6 luni – 3 ani închisoare în cazul inculpatului F. I.; 10.000 – 900.000 amendă penală în cazul inculpatei .. și 3 luni – 3 ani închisoare sau amendă în cazul inculpatului G. T.).

La stabilirea duratei pedepsei aplicate inculpaților F. I. și G. T., s-a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite de fiecare inculpat și periculozitatea acestora, care au fost evaluate având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită prin norma de incriminare, rezultatul produs, motivul săvârșirii infracțiunii, conduita fiecărui inculpat după comiterea infracțiunii și în timpul procesului, nivelul de educație, vârstă, stare de sănătate, situația familială și socială.

Din referatul de evaluare psiho-socială a inculpatului F. I., întocmit de S. de Probațiune C., instanța de fond a reținut că acesta este în vârstă de 45 de ani, fără antecedente penale, a absolvit liceul cu specialitatea prelucrător prin așchiere în anul 1988, în anul 1996 s-a căsătorit cu F. C., de care a divorțat în anul 2011, continuând să locuiască împreună, din căsătoria celor doi a rezultat F. Adrien (12 ani - elevă în clasa a VIII –a ), locuiește împreună cu fosta soție și copilul într-o casă compusă din 3 camere bucătărie și baie aparținând părinților săi, dispune de toate dotările și utilitățile necesare desfășurării unei vieți confortabile. Bugetul lunar din care se gospodăresc este constituit din pensiile părinților și veniturile fostei soții care este psiholog și deține un cabinet particular de psihologie în Târgu S.. În anul 1996, a înființat o firmă specializată în comercializarea materialelor de construcții, apoi în parteneriat cu alte persoane în anul 2006 a înființat S.C. C. din Târgu S., la care ulterior a devenit asociat unic și administrator, calitate pe care a avut-o până la desemnarea unui administrator judiciar în 2010.

Consilierul de probațiune a identificat ca factori de natură a dezvolta o conduită infracțională viitoare: supraaprecierea propriilor capacități și priceperi; folosirea cunoștiințelor și experienței într-un scop ilicit, nonconformism și superficialitate în abordarea unor prevederi legale și neasumarea responsabilității față de faptă.

În ceea ce privește situația juridică a acestui inculpat, din fișa de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei rezultă că acesta a mai suferit două condamnări anterioare. Astfel, prin sentința penală nr. 33 din 10.07.2012 a Tribunalului C., modificată prin decizia penală nr. 131/. a Curții de Apel B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2959/01.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul F. I. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani și 4 luni și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal, pe durata termenului de încercare, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (5 acte materiale) – faptă comisă în perioada mai - iunie 2004. Totodată, prin sentința penală nr. 144/26.09.2013 a Judecătoriei Târgu S., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 22.10.2013, inculpatul F. I. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (14 acte materiale) – faptă comisă în perioada martie 2009 – iunie 2010.

Din referatul de evaluare psiho-socială a inculpatului G. T., întocmit de S. de Probațiune M., instanța de fond a reținut că inculpatul este în vârstă de 41 de ani, fără antecedente penale, este căsătorit cu un copil minor în întreținere. Familia inculpatului locuiește în Cluj-N. într-un apartament închiriat, dar inculpatul împreună cu copilul obieșnuiesc să locuiască și în Aluniș, județul M., în care acesta a amenajat două din cele 4 camere ale casei ce aparține părinților săi, în celelalte două locuind aceștia din urmă. Relațiile din familie s-au deteriorat în ultimii ani datorită faptului că inculpatul și-a pierdut locul de muncă, apoi datorită sechestrului pus pe firmă, inculpatul nu a mai putut realiza venituri la fel de mari ca înainte. Veniturile familiei sunt compuse din sumele de bani pe care inculpatul le realizează din colaborările cu diferite firme (aproximativ 1.500 lei), salariul soției (840 lei/lună) și alocația fiicei (42 lei/lună). În anul 2001, inculpatul a absolvit Facultatea de Finanțe – bănci din cadrul Universității „D. C.” din Târgu M.. În anul III și IV de facultate a lucrat ca declarant vamal, iar după absolvire a lucrat un an la .. Râmnicu Vălcea ca director de vânzări. O perioadă de 3 ani a lucrat tot ca director de vânzări la o altă societate, apoi a revenit la .., unde a activat până în anul 2007 când s-a angajat la T., unde a activat până la demararea cercetării penale. Tot în anul 2007, inculpatul și-a înființat propria firmă, ..

Consilierul de probațiune a precizat că nu a identificat factori de natură a dezvolta o conduită infracțională viitoare.

Analiza comparativă a criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din noul Cod penal, respectiv, împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor descrise pe larg în starea de fapt, urmarea produsă – o pagubă de peste 1.000.000 euro nerecuperată, și nu în ultimul rând circumstanțele personale ale inculpaților F. I. și G. T., au justificat, în opinia instanței de fond, aplicarea unor pedepse orientate spre limita maximă prevăzută de textele incriminatoare.

Astfel, s-a apreciat că, în baza art. 244 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, se impune condamnarea inculpatului F. I., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

S-a apreciat că, în baza art. 67 alin. 1 Cod penal, se impune aplicarea inculpatului F. I. a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b și g Cod penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator la o societate comercială, pe o durată de 2 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal după executarea pedepsei închisorii.

În raport de situația juridică a acestui inculpat care a suferit două condamnari anterioare, cu suspendarea condiționată a executării pedepselor, pentru infracțiuni concurente cu infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului în această cauză, s-a apreciat că, în baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 85 din vechiul Cod penal, se impune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 33 din 10 iulie 2012 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2959 din 01 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și pe cale de consecință, anularea și a suspendării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal aplicată prin aceeași sentință.

Totodată, în temeiul acelorași dispoziții legale, s-a apreciat că se impune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 144 din 26 septembrie 2013 a Judecătoriei Târgu S., definitivă prin nerecurare la data de 22 octombrie 2013 și pe cale de consecință, anularea și a suspendării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal aplicată prin aceeași sentință.

În baza art. 40 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, contopind pedepsele, s-a apreciat că se impune aplicarea față de inculpatul F. I. a pedepsei celei mai grele, aceea de 3 ani închisoare la care se adaugă sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 2 ani și 4 luni închisoare și 1 an închisoare, respectiv 3 ani și 4 luni închisoare, în final, inculpatul executând o pedeapsă rezultantă de 4 ani o lună și 10 zile închisoare.

În baza art. 298 din noul Cod penal, raportat la art. 308 alin. 1 și 2 din noul Cod penal și art. 309 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a apreciat că se impune condamnarea inculpatului G. T., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.

În baza art. 91 Cod penal, s-a apreciat că se impune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și în baza art. 92 alin. 1 Cod penal, stabilirea unui termen de supraveghere de 3 ani, care, potrivit art. 92 alin. 2 Cod penal, urmează a curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, inculpatul G. T. trebuie să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către S. de Probațiune M. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, iar, în baza art. 93 alin. 3 Cod penal, s-a apreciat că se impune obligarea inculpatului G. T. ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Târgu-M. sau în cadrul Primăriei comunei Aluniș, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, care se va executa în condițiile prevăzute de art. 57 din Legea nr. 253/2013.

La stabilirea pedepsei în cazul inculpatei persoană juridică .., instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 128/S din 01 martie 2013 a Tribunalului C. s-a dispus începerea procedurii falimentului, dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare, prin urmare, societatea fiind dizolvată, nu mai poate desfășura activități în realizarea obiectului său de activitate, deci, nu mai realizează venituri din activități lucrative, care se iau în calcul la stabilirea cifrei de afaceri; în aceste condiții, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei amenzi penale de 10.000 lei, egală cu limita minimă prevăzută de lege, este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de lege.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prejudiciul fiind rezultatul faptelor comise de către cei trei inculpați, aceștia sunt ținuți să răspundă în solidar pentru despăgubire, conform dispozițiilor din Codul civil.

Astfel, în baza art. 25 și art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și art. 1003 din Codul civil (în vigoare la data comiterii faptelor), instanța de fond a apreciat că se impune obligarea, în solidar, a inculpaților F. I., G. T. și .., prin lichidator judiciar E. T. L. IPURL – T. L., să plătească părții civile S.C. T. M. R. S.R.L., despăgubiri materiale în valoare de 4.145.521,47 RON (echivalentul sumei de 1.004.549,69 EUR) la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data de 13 martie 2010 până la momentul plății.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. B., inculpații F. I. și G. T. precum și partea civilă T. M. R. S.R.L., criticând-o pentru netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

În motivarea apelului promovat, P. a arătat că în ceea ce-l privește pe inculpatul G. T., în mod greșit s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de neglijență în serviciu în infracțiunea de abuz în serviciu și în mod greșit s-a individualizat cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare a acesteia. Hotărârea este netemeinică și în ceea ce o privește pe inculpata persoană juridică .. Târgu S. cu privire la individualizarea cuantumului pedepsei aplicate acesteia, care este prea blândă.

Relativ la primul motiv de apel, s-a arătat de către P. că instanța de fond nu a pornit în conturarea formei de vinovăție a inculpatului G. T., de la faptul că acesta cunoștea, înainte de semnarea contractului la data de 11 martie 2010, faptul că firma .. Târgu S. se află pe lista neagră și că îi erau interzise relațiile comerciale cu aceasta. În acest sens, trebuie avut în vedere că prin mesajul electronic din data de 03 martie 2009, ora 12,47, inculpatul G. T. a fost anunțat că mai poate realiza vânzări către clientul respectiv doar cu permisiunea directorului Verseghi N. A.; toate acțiunile următoare realizate de inculpatul G. T. sunt caracterizate de intenția de a eluda prevederile stabilite de către angajatorul său, în scopul de a-l ajuta pe inculpatul F. I. să obțină cantități foarte mari de marfă. Astfel, inculpatul G. T. a încheiat contractul nr. 13 din data de 11 martie 2010 cu clauze modificate, fără a avea aprobarea conducerii în privința termenului de scadență; nu a trimis contractul la București pentru a fi semnat și de un membru din conducerea firmei; nu a solicitat asigurare în momentul în care valoarea tranzacției a depășit limita de creditare, ci a continuat să livreze constant produse către .. Târgu S.. Ulterior, la data de 24 martie 2010, după ce a solicitat acordarea unei limite de creditare de 150.000 de euro de la asigurătorul Euler Hermes, prin intermediul subordonatei sale E. E., iar solicitarea a fost refuzată, inculpatul G. T. a continuat să livreze marfă către .. Târgu S.. Totodată, contrar reglementărilor interne ale societății, inculpatul G. T. a solicitat doar la data de 03 aprilie 2010 eliberarea unui număr de 11 bilete la ordin care să acopere valoarea mărfii achiziționate. Deși livrările către .. Târgu S. au continuat în mod constant până la data de 04 mai 2010, inculpatul G. T. a obținut doar la data de 05 mai 2010 un supliment de 7 bilete la ordin de la cumpărător pentru produsele livrate în lunile aprilie și mai 2010. Începând cu data de 12 martie 2010, în baza comenzilor emise de către cumpărător, partea civilă S.C. T. M. R. S.R.L. a livrat oțel beton către .. Târgu S. în sistem spot, astfel că beneficiarul a ridicat produsele direct de la furnizorii din Bulgaria fără ca acestea să mai treacă fizic și să fie înregistrate în depozitele vânzătorului. Forma de vinovăție cu care inculpatul G. T. a comis fapta și care este definitorie pentru încadrarea juridică a acesteia rezultă și din restul mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei, respectiv declarația martorului M. A. din care rezultă că regulamentul intern era cunoscut de toți angajații firmei, declarațiile martorului C. E. C. din care rezultă că nu au fost respectate prevederile regulamentului intern, declarațiile martorilor A. V., P. A., M. A. și E. C. C., din care rezultă că toți angajații societății cunoșteau prevederile regulamentului intern precum și modificările acestuia, în timp util, prin sistemul intranet, declarațiile martorului P. A., din care rezultă că inculpatul, deși cunoștea problemele cauzate de firma C. S.R.L. Târgu S., a afirmat că va continua să vândă peste limita care îi era impusă prin intermediul regulamentului intern precum și declarațiile tuturor celorlalți martori. P. toate aceste declarații, inclusiv prin mesajul electronic din data de 04 mai 2010 și înscrisurile depuse, se dovedește faptul că inculpatul G. T. a avut în permanență cunoștință de interdicțiile și de condițiile în care trebuiau încheiate contractele cu terțe persoane. D. urmare, forma de vinovăție cu care inculpatul G. T. a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, este cea a intenției și pe cale de consecință, încadrarea juridică corectă este cea de abuz în serviciu, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice din neglijență în serviciu în această infracțiune prevăzută de art. 248 alin. 1 din vechiul Cod penal raportat la art. 258 alin. 1 Cod penal anterior. Raportat la legea penală mai favorabilă, încadrarea juridică a faptei ar trebui să fie cea din noul Cod penal, respectiv art. 297 alin. 1, cu aplicarea art. 308 alin. 1 și 2, art. 309 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului G. T. de către instanța de fond și modalitatea de executare a acesteia, acestea nu sunt în măsură să asigure scopul pentru care a fost aplicată pedeapsa, sens în care se impune aplicarea dispozițiilor art. 74 Cod penal, privind criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv atitudinea inculpatului de neasumare a consecințelor faptei sale, prejudiciul extrem de mare produs și pe de altă parte, circumstanțele personale ale inculpatului, cărora instanța de fond le-a dat prea mare importanță. Într-adevăr, inculpatul G. T. are un nivel de educație ridicat, însă acest lucru este, din punctul de vedere al Ministerului Public, de natură să crească gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina sa, astfel că, în ceea ce-l privește pe inculpatul G. T., se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate și executarea acesteia în regim de detenție.

Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei persoană juridică .. Târgu S. s-a arătat că este mult prea redus. Stabilirea unui cuantum al amenzii nu ar trebui raportată doar la circumstanțele personale ale firmei și la posibilitățile reale de plată ale acesteia, astfel cum a făcut instanța de fond, ci și la gravitatea infracțiunii reținute în sarcina sa și la prejudiciul produs în urma acesteia; se impune așadar majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei persoană juridică .. Târgu S..

Apelanta parte civilă S.C. T. M. R. S.R.L., a arătat, în esență, în apelul promovat, că acesta îl privește doar pe inculpatul G. T. și are în vedere greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de neglijență în serviciu în cea de abuz în serviciu, solicitare pe care a formulat-o la fondul cauzei. Din toate probele care au fost administrate în faza de urmărire penală dar și la fondul cauzei, rezultă fără dubiu intenția inculpatului G. T. de a încheia acest contract cu .. Târgu S., fără cunoștința reprezentanților S.C. T. M. R. S.R.L. Din declarația martorului P. A. rezultă fără dubiu intenția cu care inculpatul a comis fapta, martorul arătând că după o întâlnire cu conducerea S.C. T. M. R. S.R.L. la care au participat șefii punctelor de lucru și în care s-a discutat datoria .. Târgu S., inculpatul G. T. i-a spus că el va continua să livreze marfa și peste limita impusă, deși i s-a adus la cunoștință de către conducerea S.C. T. M. R. S.R.L. să nu mai continue aceste livrări. În acest sens este și declarația martorei B. C., care a menționat că domnul C. i-a transmis domnului G. un mail prin care i-a solicitat în mod expres să înceteze orice vânzare de marfă către acest client precum și declarația martorului C. E. care confirmă faptul că i-a adus la cunoștință inculpatului G. T. să nu mai continue relația comercială cu .. Târgu S. și cu toate acestea, inculpatul a ignorat decizia sa și a continuat să livreze la .. Târgu S., spunând că își asumă singur responsabilitatea. Așadar, din probele administrate, rezultă intenția cu care G. T. a acționat în relația comercială cu .. Târgu S., apreciind că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în sensul că există o vătămare fără dubiu a S.C. T. M. R. S.R.L. și există o legătură de cauzalitate dovedită între acțiunile inculpatului G. T. și prejudiciul cauzat.

Apelanții inculpați F. I. și G. T. au solicitat, în apelurile promovate, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare, achitarea inculpaților G. T. și F. I. în temeiul art. 16 lit. a Cod procedură penală, respectiv faptele nu există. În subsidiar, s-a apreciat că se impune reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate în sensul diminuării acestora.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G. T., i se reproșează faptul că a încheiat în mod abuziv acel contract fără să țină cont de limitele de creditare sau faptul că nu și-a socotit obligațiile de serviciu pe derularea acelui contract, pentru că livrările de marfă sunt succesive; în cauză nu este vorba de o singură factură cu o singură livrare de marfă într-o singură dată, pe un singur contract. Într-adevăr, există un singur contract încheiat în data de 11.03.2010, iar ulterior, începând cu 17.03.2010, a început să se livreze marfă pe parcursul a 20 și ceva de facturi, 20 și ceva de transporturi. La momentul anului 2010, S.C. T. M. R. se afla în plină reformare a sistemului informatic, respectiv se trecea de la un mod de raportare la alt mod de raportare, se implementau programe informatice de gestiune a afacerii, care emiteau în mod obligatoriu potrivit softului anumite rapoarte către administratori, directori de vânzări, departament controlling, departament care avea sistem de raportare în fiecare zi. Inculpatul G. T. a depus încă de la fond la dosar un raport de credite, un tabel în Excel, în care clienții S.C. T. M. R. sunt evidențiați în ordine alfabetică, .. Târgu S. fiind printre primele poziții, respectiv pe prima foaie a tabelului. D. urmare, nu se poate invoca de către niciun martor audiat în această cauză și de către niciun for de conducere din cadrul S.C. T. M. R., că nu au cunoscut sau că nu au ajuns să citească tot raportul pentru că situația .. Târgu S. se afla la mijlocul raportului sau la sfârșitul acestuia, raportul conținând într-adevăr mai multe foi. Învederează instanței de apel faptul că în cadrul tabelului din Excel erau trecute informații despre ce fel de marfă a cumpărat .. Târgu S., care este valoarea facturii, care este valoarea debitului și dacă este sau nu este acoperit cu documente de plată, în sensul dacă există bilete la ordin, emise de către .. Târgu S., sau nu; acest raport se afla în fiecare zi pe masa directorului de vânzări a S.C. T. M. R., potrivit sistemului informatic. De asemenea, livrările și relațiile comerciale cu clienții erau supervizate de acest sistem de controlling, acesta fiind departamentul interior în cadrul S.C. T. M. R. care nu făcea altceva decât să supervizeze că toate relațiile comerciale pe care această societate le are cu clienții, sunt ferite de riscuri financiare. La momentul la care s-a încheiat acel contract cu .. Târgu S., marfa nu se afla în depozitul S.C. T. M. R., astfel că a trebuit să fie adusă de la un furnizor extern, moment în care au intervenit și alte departamente din cadrul S.C. T. M. R.. Așadar, este imposibil ca această atitudine a conducerii S.C. T. M. R. și a colegilor săi, să nu îi creeze în mintea inculpatului G. T., concretizată în manifestarea de voință, că are voie să vândă în continuare la .. Târgu S., că nu este niciun fel de problemă. Un element important în opinia sa, este faptul că .. Târgu S. nu era la prima cumpărare de marfă de la S.C. T. M. R., respectiv, anterior anului 2010, au mai existat contracte comerciale între cele două societăți care au fost onorate de către .. Târgu S.. D. urmare, nu se pune problema că .. Târgu S. era un client nou pentru S.C. T. M. R., față de care exista o temere mai mare că nu și-ar fi respectat obligațiile de plată, fiind la prima achiziție sau că era un client pe care nu îl cunoștea cu privire la un istoric. Ba dimpotrivă, cele două societăți comerciale aveau un istoric împreună, făcuseră afaceri împreună, se plătise de către .. Târgu S. marfa care a fost achiziționată anterior, astfel că încrederea în .. Târgu S. a fost justificată în momentul în care G. T. a venit și a girat aceste lucruri. Din probele administrate în cursul cercetării judecătorești, rezultă faptul că inculpatul G. T. a introdus săptămânal comenzile și livrările de marfă către .. Târgu S. în sistemul de gestiune integrată de la S.C. T. M. R.; livrările de marfă către .. Târgu S. s-au efectuat pe parcursul a trei luni de zile, fiind emise 25 de facturi, iar aceste rapoarte erau completate de G. T. în mod săptămânal, nedovedindu-se în cauză că acestea ar fi fost completate cu date false, ci ele au fost completate cu date reale. Mai mult decât atât, rapoartele se emiteau singure din sistemul de gestiune informatică, respectiv, atât timp cât se introducea în calculator factura către .. Târgu S. în care era trecut și termenul de plată, valoarea și modalitatea de plată și garantare, dacă existau garanții gen bilete la ordin, toate acestea erau evidențiate în acel raport. Față de aceste aspecte, nu i se poate reține în cauză inculpatului G. T. niciun fel de culpă, din acest punct de vedere. Rapoartele respective au fost văzute de către toate organele de conducere ale S.C. T. M. R., iar mai mult decât atât, livrarea nu s-a efectuat din depozitul S.C. T. M. R. ci din Bulgaria, or, toate operațiunile de aprovizionare de marfă presupuneau înregistrările contabile pentru a se putea factura în continuare către .. Târgu S. iar în cadrul S.C. T. M. R. au existat la nivelul anului 2010 și alte societăți comerciale, clienți cărora li s-a dat marfă cu depășirea așa-zisului plafon, fără a exista nicio acțiune din partea conducerii S.C. T. M. R. sau nicio împiedicare din partea acesteia.

Așadar în ceea ce-l privește pe inculpatul G. T. nu s-a putut face dovada formei de vinovăție specifică infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, necesară pentru existența acestei infracțiuni. Este fără putință de tăgadă faptul că această relație cu .. Târgu S. a fost girată în mod tacit de către directorul general și directorul de vânzări al S.C. T. M. R. S.R.L., care își desfășurau activitatea la București. O astfel de manifestare a inculpatului G. T. în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu comportă niciun aspect penal, neputându-i-se reține acestuia în sarcină faptul că în mod voit, chiar și sub imperiul unei culpe, ar fi acționat în vederea prejudicierii acestei S.C. T. M. R. S.R.L., aceasta fiind până la urmă societatea de la care inculpatul G. T. primea un salariu.

S-a mai solicitat achitarea inculpatului G. T. în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. c Cod de procedură penală, întrucât s-a arătat că nu este dovedită latura subiectivă a infracțiunii. S-a susținut în acest sens că raporturile ce s-au născut între .. Târgu S. și S.C. T. M. R. S.R.L. sunt strict de natură comercială și din niciunul din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu reiese că ar fi îndeplinite condițiile cerute de lege pe latură penală. S-a dovedit în cauză că la încheierea contractului de vânzare nr. 13 din 2010 a existat în permanență acordul tacit al părții civile S.C. T. M. R. S.R.L. precum și că partea civilă a avut cunoștință pe toată perioada desfășurării contractului. Astfel, chiar dacă contractul nu s-a semnat, obiectul acestuia a necesitat timp pentru derulare, fiind emise mai multe facturi și fiind efectuate mai multe livrări. Ba mai mult, la un moment dat se contactează o societate cu sediul în Bulgaria care livrează marfa către S.C. T. M. R. S.R.L., marfă ce urma să fie livrată mai departe. D. urmare, din actele dosarului rezultă că ar fi fost imposibil ca reprezentanții S.C. T. M. R. S.R.L. să nu fi aflat de acest contract cu .. Târgu S. și să nu-și fi dat expres acordul în privința derulării contractului. A se avea în vedere că indiferent de cele susținute de administrator, de directorul general ori de vânzători, această ultimă relație comercială cu .. Târgu S. s-a desfășurat cu știința lor. Pe cale de consecință, câtă vreme încheierea acestui contract a fost acceptată în mod tacit de către partea civilă S.C. T. M. R. S.R.L., se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. c Cod de procedură penală.

În cazul în care instanța de apel, nu va împărtăși primele motive de achitare, se impune o reindividulizare judiciară a pedepsei, considerând că circumstanțele atenuante acordate de către judecătorul fondului inculpatului G. T. pot fi mărite, astfel încât pedeapsa să fie mult mai mică decât cea stabilită prin sentința penală nr. 13 din 25 martie 2015a Tribunalului C..

În ceea ce-l privește pe inculpatul F. I., acesta este reprezentantul .. Târgu S., o firmă extrem de solidă, care avea o cifră de afaceri destul de mare la nivelul a 1,2 – 2 milioane de euro pe lună, acesta reprezentând fluxul de marfă pe care societatea îl importa și îl revindea pe teritoriul României. La nivelul datei de 11.03.2010, dată la care s-a încheiat contractul cu nr. 13, nu i se poate reține inculpatului F. I. infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 Cod penal. Nici pe parcursul derulării contractului nu există dovezi că inculpatul F. I. a menținut sau a indus în eroare partea cocontractantă S.C. T. M. R. S.R.L.

.. Târgu S. a fost supusă unor controale de către autoritatea vamală în vederea stabilirii plății TVA-ului pentru produsele scoase din zona liberă G. și introduse în zona comercială, care este supusă taxării potrivit taxei pe valoare adăugată, pentru a fi vândute; aceste rapoarte care sunt întocmite de către organele de control, au ca dată, o dată ulterioară încheierii contractului cu S.C. T. M. R. S.R.L. Procese-verbale de instituire a sechestrelor sunt din 10.08.2010, 11.08.2010 și 30.08.2010, în condițiile în care ultima factură de la S.C. T. M. R. S.R.L. este din 04.05.2010. Din cauza acestor procese-verbale și a măsurilor asiguratorii, societarea a intrat într-o procedură de insolvență, după care a intrat în procedura falimentului. Data introducerii cererii de insolvență este 07.07.2010, iar ultima factură de la S.C. T. M. R. S.R.L. este, 04.05.2010. Data deschiderii procedurii de insolvență este 17 septembrie 2010, ultima factură de la S.C. T. M. R. S.R.L. fiind din 04.05.2010, iar data deschiderii falimentului este 01.03.2013, așadar la trei ani de zile de la data încheierii contractului cu S.C. T. M. R. S.R.L. Rezultă așadar că inculpatul F. I. nu a avut intenția directă de a înșela S.C. T. M. R. S.R.L. sau indirectă, de a menține în eroare această societate comercială pentru a-și atrage un avantaj material,

Atitudinea pe care inculpatul F. I. a avut-o pe parcursul derulării raporturilor comerciale a fost una onestă; în momentul în care toate livrările de marfă au fost făcute de către S.C. T. M. R. S.R.L., acestea au fost garantate cu bilete la ordin emise în data de 03.04.2010 într-un număr de 9, iar ulterior în momentul în care și-a dat seama că nu poate onora aceste bilete la ordin, inculpatul F. I., în data de 10.05.2010, deci după ce s-au terminat livrările de marfă, începe o discuție cu conducerea S.C. T. M. R. S.R.L., prin inculpatul G. T., în cadrul cărora încearcă să găsească o soluție de plată a acestui debit față de S.C. T. M. R. S.R.L. Au fost emise în acest sens un număr de 15 bilete la ordin, pe care inculpatul le-a avalizat în nume personal; aceste din urmă bilete la ordin au fost emise înainte de introducerea cererii de insolvență (07.07.2010), deci cu 2 luni înainte. Faptul că inculpatul F. I. a avalizat în nume personal biletele la ordin, arată că manifestarea de voință în acest punct a inculpatului a fost înspre a găsi o rezolvare și în niciun caz nu a fost manifestarea de voință a unui infractor economic, care încearcă să nu mai plătească absolut deloc către S.C. T. M. R. S.R.L. nicio marfă.

În sentința penală nr. 13 din 25 martie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, se reține cu privire la inculpatul F. I. faptul că a indus în eroare S.C. T. M. R. S.R.L. prin prezentarea unor lucrări de anvergură pe care le avea și la care furniza blocuri ceramice precum și prin prezentarea faptului că deține anumite imobile pe care le-ar putea valorifica; din punct de vedere juridic, în momentul în care s-a livrat ultimul kilogram de oțel beton de la S.C. T. M. R. S.R.L. către .. Târgu S., practic contractul s-a încheiat, rămânând a fi de efectuat doar plata. Așadar, nu consideră că prezentarea pe care a făcut-o inculpatul F. I., este un element important de natură să îi rețină vreun grad de vinovăție cu privire la această infracțiune de înșelăciune. Este adevărat că din actele contabile rezultă faptul că inculpatul F. I. livra blocuri ceramice la mai multe proiecte imobiliare de pe raza municipiului București, I. și G., acțiunea desfășurându-se la nivelul anului 2010 când încă se mai construia destul de puternic; acele livrări de blocuri ceramice au fost avute în vedere inclusiv la intenția de reorganizare a .. Târgu S., drept pentru care apare neîntemeiată argumentația făcută de către judecătorul fondului cu privire la acest aspect.

Relativ la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului F. I., se constată că judecătorul fondului a stabilit o pedeapsă maximă de 3 ani. Trebuie însă observat faptul că inculpatul F. I. nu are o preocupare în a săvârși infracțiuni economice; toate aspectele economice care au îmbrăcat aspecte penale, rezultă din acele procese-verbale și acele sechestre puse de către autoritatea vamală în momentul în care au fost făcute controalele. Pe lângă acest blocaj pe care l-a suportat .. Târgu S., a venit și acea criză economică ulterioară perioadei 2010, în care inculpatul F. I. nu a mai putut să susțină același volum de vânzare de blocuri ceramice, pentru că sectorul cel mai afectat a fost sectorul construcțiilor, astfel că nu s-a mai construit și nu s-au mai cumpărat imobile noi. D. urmare, nu există preocuparea inculpatului F. I. de a săvârși infracțiuni economice în mod distinct, ci ele au legătură unele cu altele.

Față de aceste argumente, orientarea pedepsei spre maximul special este forțată. În condițiile în care instanța de apel, nu va îmbrățișa argumentația cu privire la inexistența faptei de înșelăciune, se impune reindividualizarea judiciară a pedepsei stabilite, astfel încât să se orienteze spre minimul special. Totodată, se impune a se constata că această infracțiune a fost săvârșită de inculpatul F. I. în termenul de încercare a unei pedepse pronunțată de Tribunalul C., ce a rămas definitivă printr-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru o infracțiune de evaziune fiscală, astfel încât după efectuarea contopirii celor două pedepse care rămân, fiind exclusă pedeapsa de 1 an pentru stopaj la sursă, ne aflăm în prezența unei pedepse rezultante care permite ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere, putându-se stabili în sarcina inculpatului F. I. cel mai mare termen de încercare care este permis de legislația în vigoare, pentru a se putea realiza o supraveghere asupra acestuia. Această formă de executare a pedepsei este potrivită pentru reintegrarea socială a inculpatului F. I. și este potrivită pentru a-l lăsa pe acesta să încerce, nefiind doar o simplă afirmație, să remedieze acest presupus prejudiciu pe care S.C. T. M. R. S.R.L. îl reclamă în cauză.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că sunt fondate apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, S. T. B. și partea civilă S.C. T. M. R. S.R.L. București și nefondate cele promovate de inculpații F. I. și G. T., pentru următoarele considerente:

Prima instanță a stabilit pe baza materialului probator de la dosar o stare de fapt corectă constând, în esență, în aceea că, la data de 11.03.2010, inculpatul G. T. în calitate de director punct de lucru Cluj al S.C. T. M. R. S.R.L., a încheiat cu inculpata .., administrată de F. I., contractul nr. 13/11.03.2010, având ca obiect vânzarea – cumpărarea produselor din gama vânzătorului (produse metalurgice - oțel beton) de diferite dimensiuni în sortimentele, la standardele de calitate și la prețurile prevăzute în anexa la contract (anexă care nu a putut fi identificată). Durata contractului a fost stabilită la 1 an, începând cu data de 11.03.2010 până la 12.03.2011, plafonul maxim de vânzare pe credit la 50.000 euro și termenul de plată la 60 zile.

Începând cu data de 12.03.2010, în baza comenzilor emise de către cumpărător, partea civilă a livrat oțel beton către .. în sistem spot, astfel că beneficiarul a ridicat produsele direct de la furnizorii S.C. Mechel Târgoviște S.A. și S.C. T. Jupiter Stomana LTD Bulgaria, fără ca acestea să mai treacă fizic și să fie înregistrate în depozitele vânzătorului. O consecință a acestui sistem de livrare a reprezentat-o emiterea facturilor fiscale la câteva zile de la predarea produselor

Pentru produsele achiziționate, F. I. a eliberat la data de 03.04.2010 un număr de 11 bilete la ordin, scadente în intervalul 24.05.2010 – 12.07.2010 - termen care depășea 60 zile de la data achiziționării produselor - iar la data de 05.05.2010, a mai emis un supliment de 7 bilete la ordin pentru produsele livrate în lunile aprilie și mai 2010.

După ce reprezentanții S.C. T. M. R. S.R.L București au aflat detaliile tranzacției inițiată și derulată de inculpatul G. T., aceștia au făcut demersuri pentru recuperarea contravalorii produselor livrate .. Târgu S..

În acest sens, conducerea părții civile l-a contactat pe inculpatul F. I., administratorul .., purtând cu acesta mai multe discuții telefonice, pe cale electronică și în mod direct. Cu ocazia primei întâlniri personale de la sediul din București al S.C. T. M. R. S.R.L., inculpatul F. I. le-a relatat reprezentanților părții civile că este potent financiar, deoarece construiește în municipiul București mai multe blocuri și un hipermarket REAL, după care le-a dat asigurări repetate că va plăti marfa cumpărată la datele stipulate.

Din valoarea biletului la ordin ._ emis de inculpatul F. I. la data de 17.05.2010, cu scadența în ziua de 24.05.2010, banca a decontat doar suma de 19,47 lei disponibilă în cont. Ulterior și restul biletelor la ordin cu scadența în lunile iunie – august 2010 au fost refuzate la plată din cauza lipsei totale de disponibil, astfel că, din valoarea totală de 4.145.540,94 lei datorată furnizorului S.C. T. M. R. S.R.L., inculpata .. a achitat doar 19,47 lei, iar datoria pentru cantitatea de 1.603.970 kg oțel beton achiziționată a rămas până în prezent la 4.145.521,47 lei.

Începând cu luna iunie 2010, inculpatul F. I. a înstrăinat cea mai mare parte a mijloacelor fixe aparținând inculpatei .. către firme aflate sub controlul său (S.C. Carpathia Construct S.R.L. Târgu S. – administrată de soția sa, F. C. și S.C. ROAD SERVICE S.R.L. Târgu S. – administrată de fratele său, F. Lorand), iar la data de 07.07.2010, a depus cerere de deschidere a procedurii generale a insolvenței societății, care a fost admisă prin Încheierea din data de 17.09.2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ .

În ceea ce privește poziția subiectivă a inculpaților F. I. și G. T. relativ la inițierea și derularea raporturilor comerciale dintre cele două societăți, prima instanță a stabilit, prin coroborarea materialului probator de la dosar, că inculpatul F. I. a acționat în mod vădit cu intenția de a înșela S.C. T. M. R. S.R.L încă de la începutul raporturilor comerciale întrucât a luat decizia de a achiziționa marfă de la partea civilă știind că societatea sa se afla în dificultate din punct de vedere financiar și nu va putea plăti marfa cumpărată, ba mai mult, nici nu a avut vreodată intenția să plătească această marfă.

În ceea ce îl privește pe inculpatul G. T., s-a apreciat de către prima instanță că a acționat, din punct de vedere subiectiv, din culpă, însă acțiunile sale constând în îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu au fost de natură a contribui la crearea prejudiciului părții civile.

Curtea reține că niciunul dintre inculpații persoane fizice nu neagă starea de fapt sintetizată anterior și care rezultă atât din înscrisurile depuse la dosar, raportul de expertiză efectuat în cauză, declarațiile martorilor audiați cât și din declarațiile reprezentanțiilor părții civile și ale inculpaților; ceea ce se contestă, nu este așadar încheierea contractului dintre cele două societăți prin intermediul inculpaților persoane fizice, livrările de marfă care au avut loc, emiterea biletelor la ordin pentru plata mărfurilor achiziționate și respingerea onorării lor de către bănci, nici chiar prejudiciul cauzat părții civile, ci sunt contestate de către ambii inculpați susținerile din actul de sesizare al instanței conform cărora încheierea contractului s-a realizat în mod fraudulos, cu inducerea și menținerea în eroare a părții civile pe tot parcursul derulării raporturilor comerciale, de către inculpatul F. I. - intenția acestuia fiind aceea de a prejudicia partea civilă - și afirmațiile că prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă, cu intenție, a unora dintre atribuțiile sale de serviciu în legătură cu încheierea și supravegherea contractului încheiat cu inculpata .., inculpatul G. T. a contribuit la prejudicierea părții civile. Inculpatul F. I. a susținut că a existat un caz de forță majoră care l-a împiedicat să plătească prețul mărfurilor achiziționate, respectiv împrejurarea că au fost blocate de către D.R.A.O.V. conturile societății prin instituirea unei popriri. Ceea ce se contestă este deci inexistența laturii subiective cerută de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați persoane fizice și nu acțiunile sau inacțiunile prin care au fost comise faptele.

În raport de împrejurările care rezultă din materialul probator administrat în cauză, de aspectele de fapt pe care le recunosc inculpații persoane fizice și de ceea ce se contestă în cauză de către inculpați, Curtea constată că nu se poate vorbi despre „inexistența faptelor” pentru care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați persoane fizice, astfel că, solicitarea acestora de achitare, în temeiul prevăzut de art. 16 lit. a Cod procedură penală, este nefondată. Câtă vreme aceștia recunosc în esență faptele, recunoscând acțiunile sau inacțiunile din cadrul laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina lor, negând doar că din punct de vedere subiectiv ar fi intenționat prejudicierea părții civile, o soluție de achitare a inculpaților întemeiată pe dispozițiile art. 16 lit. a Cod procedură penală privind inexistența faptei – care presupune ca faptele de care sunt acuzați inculpații să nu aibă corespondent în realitate – nu se poate dispune.

În ceea ce privește faptele de care este acuzat inculpatul G. T., Curtea reține că acestea constau în aceea că în exercitarea atribuțiilor de serviciu (în calitatea sa de angajat al S.C. T. M. R. S.R.L.) nu ar fi îndeplinit anumite acte sau le-a îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta a contribuit la cauzarea unei importante pagube părții civile S.C. T. M. R. S.R.L.

Cu toate că inculpatul s-a apărat în cursul procesului penal arătând că în legătură cu contractul încheiat între societatea la care era angajat și .. și-a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu, iar dacă a existat vreo omisiune aceasta nu a fost intenționată și nu a avut drept urmare producerea vreunui prejudiciu părții civile - parte care ar fi cunoscut despre existența relațiilor comerciale cu .. și le-ar fi aprobat tacit - Curtea constată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, similar primei instanțe, că au existat în activitatea inculpatului G. T. legată de acest contract mai multe încălcări ale normelor interne și omisiuni ale inculpatului care au fost de natură să conducă la prejudicierea părții civile; mai mult, spre deosebire de prima instanță, Curtea consideră că inculpatul a acționat, din punctul de vedere al laturii subiective, cu intenție directă în anumite cazuri sau indirectă în altele, formă de vinovăție care caracterizează infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 alin. 1 raportat la art. 248¹și art. 258 alin. 1 Cod penal de la 1969 (infracțiune incriminată actualmente de art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308 și art. 309 Cod penal).

Intenția cu care inculpatul a omis să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu sau și le-a îndeplinit în mod defectuos, rezultă din întreg materialul probator de la dosar.

Astfel, inculpatul G. T. a cunoscut, contrar susținerilor sale, despre existența unui regulament intern care prevedea norme referitoare la vânzări, cunoscând, de asemenea, că este obligatiorie respectarea acestui regulament, că el a fost modificat de-a lungul timpului, fiindu-i adusă la cunoștință fiecare modificare intervenită. Inculpatul a luat cunoștință despre existența acestui regulament încă de la angajarea sa în anul 2007. Potrivit contractului individual de muncă nr._/2007, inculpatul G. T. s-a angajat în funcția de director vânzări la S.C. T. Feroglobus S.R.L. Timișoara (devenită S.C. T. M. R. S.R.L. București) în data de 25.01.2007 și trebuia să-și desfășoare activitatea pe baza reglementărilor din fișa postului, ce i-a fost adusă la cunoștință, sub semnătură, la 10.01.2007. În fișa postului este făcută mențiunea că „prezenta Fișă individuală a postului se completează cu prevederile Contractului individual de muncă, cu prevederile Regulamentului Intern al S.C. T. Ferroglobus S.R.L. precum și cu dispozițiile legale în vigoare” (fila 110 vol. I dosar urmărire penală).

Modificările intervenite la regulamentul intern erau transmise – astfel cum rezultă din mesajele electronice printate și atașate la dosar și din declarațiile martorilor audiați în cauză sub acest aspect – de către conducerea societății angajaților prin intranet, iar respectarea normelor Regulamentului intern era obligatorie de către angajați.

P. Decizia Consiliului de administrație privind regulamentul intern comercial din 12.03.2009, s-a stabilit că toate vânzările de mărfuri vor fi efectuate pe baza contractului standard, care trebuie semnat de cel puțin 2 persoane. Termenul de plată a fost recomandat la 30 zile și în cazuri excepționale, cu aprobarea Consiliului de administrație, putea crește până la 60 zile, iar efectele de încasat trebuiau transmise de clienți înaintea livrărilor de mărfuri, iar în cazuri excepționale, în maxim 14 zile de la livrare, directorul de filială fiind responsabil de recuperarea lor.

Dacă asiguratorul nu acorda limită de credit potențialului client sau aceasta era insuficientă, administratorul M. A. era singura persoană abilitată să aprobe sau să suplimenteze cu maxim 50.000 euro valoarea vânzărilor către acel client, iar pentru contractele ce depășeau această valoare trebuia obținut acordul concernului german. Cu alte cuvinte, nici măcar administratorul S.C. T. M. R. S.R.L. nu avea dreptul să preia un risc în contracte a căror valoare depășea 50.000 euro, fără cunoștința, acordul și împuternicirea specială din partea concernului german T. AG.

În funcție de suma aprobată, directorul punctului de lucru completa contractul tipizat, îl semna alături de client și îl trimitea la sediul social al S.C. T. M. R. S.R.L. în scopul de a fi semnat de administrator și de a fi luat în evidență.

Așa cum am arătat, din actele dosarului rezultă că inculpatul G. T. era la curent atât cu Regulamentul intern al S.C. T. M. R. S.R.L. cât și cu modificările acestuia.

Mai mult, rezultă din actele dosarului că inculpatului G. T. i se adusese la cunoștință printr-un mesaj din data de 03.03.2009, ora 12:47, lista cu clienții rău platnici (printre care figura și ..) atrăgându-li-se atenția directorilor punctelor de lucru că mai pot realiza vânzări către aceste societăți doar cu permisiunea directorului Verseghi N. A.; .. fusese înscrisă întrucât în cursul anilor 2008 și 2009, .. Târgu S., administrată de inculpatul F. I., a achiziționat produse metalurgice de la partea civilă pe care le-a achitat cu mare întârziere, astfel că se afla pe lista societăților rău platnice și nu mai era agreată pentru derularea de relații comerciale.

Cu toate acestea, inculpatul G. T. a încheiat la data de 11.03.2010, în calitate de reprezentant al S.C. T. M. R. S.R.L. (fără acordul directorului Verseghi N. A. și fără să aducă la cunoștința vreunei persoane din conducerea S.C. T. M. R. S.R.L) cu inculpata .., administrată de F. I., contractul nr. 13/11.03.2010, având ca obiect vânzarea – cumpărarea produselor metalurgice - oțel beton – stabilind un plafon maxim de vânzare pe credit la 50.000 euro și termenul de plată la 60 zile.

Așadar, încă din momentul acceptării raporturilor comerciale cu .., inculpatul G. T. și-a încălcat atribuțiile de serviciu, cu știință și intenționat, încheind un contract de vânzare-cumpărare cu o societate neagreată de societatea vânzătoare, fără permisiunea directorului Verseghi N. A., ignorând de asemenea în mod intenționat, respectarea dispozițiilor regulamentului intern cu privire la vânzări prin termenul de plată inserat; un termen de plată de 60 de zile putea fi inserat în contract doar cu aprobarea Consiliului de administrație al S.C. T. M. R. S.R.L. (conform modificării regulamentului intern adusă la cunoștința angajaților – inclusiv a inculpatului G. T. – prin mesajul electronic din 12.11.2009).

Încălcarea intenționată a atribuțiilor de serviciu prin nerespectarea dispozițiilor regulamentului intern cu privire la vânzări, s-a realizat în continuare de către inculpatul G. T. în derularea relațiilor comerciale cu .. prin omisiunea înaintării contractului la sediul S.C. T. M. R. S.R.L. pentru a fi luat în evidență și a fi semnat de către administratorul M. A..

Îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către inculpatul G. T. a continuat când, după două zile de la derularea contractului, constatând că valoarea de 50.000 euro prevăzută în contract a fost depășită, nu a denunțat contractul, nu a solicitat acordul administratorului M. A. pentru majorarea plafonului maxim de vânzare și nici nu a solicitat asiguratorului EULER HERMES să stabilească o valoarea maximă de creditare – cu toate că trebuia solicitată chiar înainte de încheierea contractului, conform normelor interne, (angajații având obligația de a obține înainte de încheierea contractului, informații și documente contabile (ex: ultimul bilanț/balanță) despre situația financiară a potențialului client și să le trimită firmei de asigurare partenere, care stabilea valoarea maximă de creditare, adică până la ce sumă garanta pentru clientul respectiv) o astfel de limită de asigurare. Angajații societății nu aveau voie să facă alte vânzări peste limita stabilită de asigurător.

Inculpatul a continuat să livreze constant produse către .., solicitând abia la data de 24.03.2010, prin intermediul subordonatei E. E., asigurătorului EULER HERMES, acordarea unei limite de credit de 150.000 euro pentru acest client, limită refuzată de asigurator la data de 30.03.2010; și după această din urmă dată, inculpatul a continuat să preia comenzi și să livreze marfă către .. Pe relația cu S.C. T. M. R. S.R.L., inculpatul G. T. s-a rezumat doar să introducă săptămânal comenzile și livrările în rețeaua intranet și să transmită documentele financiare primare la serviciul contabilitate din Timișoara.

Inculpatul G. T. a încălcat normele interne privind vânzarea mărfurilor și prin acceptarea ca plata produselor achiziționate să se realizeze prin bilete la ordin care au fost eliberate abia la data de 03.04.2010 (un număr de 11 bilete la ordin, scadente în intervalul 24.05.2010 – 12.07.2010) și 05.05.2010 (7 bilete la ordin pentru produsele livrate în lunile aprilie și mai 2010), deci la mai mult de 60 de zile de la achiziționarea mărfurilor. Scadența inserată pe biletele la ordin depășea 60 zile de la data achiziționării produselor (vol. IV, filele 12-15 sau vol. V, filele 731-733 dosar urmărire penală) iar inculpatul G. T. a acceptat cu bună știință această situație și implicit încălcarea atribuției de serviciu de supraveghere a derulării raporturilor contractuale în bune condiții și în conformitate cu normele interne privind politica vânzărilor, pentru acele contracte pe care le-a înceheiat. P. acceptarea emiterii instrumentelor de plată la 3 săptămâni de la primele livrări, precum și prin stabilirea termenului scadent după 60 zile de la data livrării mărfurilor, inculpatul G. T. a îndeplinit intenționat în mod defectuos actele care îi reveneau spre efectuare în exercitarea atribuțiilor de serviciu; el a favorizat achiziționarea de produse de către .., cu toate că a realizat că dacă ar fi respectat regulile impuse de S.C. T. M. R. S.R.L. societatea cumpărătoare nu ar fi fost eligibilă pentru încheierea de contracte de vânzare-cumpărare. Dacă ar fi respectat măcar plafonul maxim de livrare de 50.000 euro impus de conducerea societății, inculpatul G. T. ar fi putut măcar diminua prejudiciul produs de ..

Cu toate că în cursul procesului penal inculpatul G. T. și-a organizat apărarea încercând să dovedească că conducerea S.C. T. M. R. S.R.L. cunoștea de relațiile comerciale aflate în derulare cu .. și că ar fi fost acceptată tacit situația, astfel că nu poate fi făcut răspunzător pentru prejudiciul cauzat societății prin neplata mărfurilor achiziționate de societatea cumpărătoare, în speță fiind vorba despre raporturi comerciale, mai exact neexecutarea de către cumpărătoare a clauzelor contractuale, Curtea, similar primei instanțe, nu poate accepta o astfel de apărare, astfel că susținerile inculpatului din apel în sensul necesității achitării lui în temeiul art. 16 lit. b și c Cod procedură penală, sunt nefondate.

Pe de o parte, Curtea constată că este real faptul că inculpatul G. T. a introdus săptămânal comenzile și livrările în rețeaua intranet și a transmis documentele financiare primare la serviciul contabilitate din Timișoara; aceste informații introduse de inculpat în rețeaua intranet erau destinate departamentului economico-fianaciar al societății și aveau ca scop înregistrarea în contabilitate a livrărilor de mărfuri, în niciun caz ele nu erau destinate conducerii firmei și nu îl scuteau de îndeplinirea obligațiilor de întocmire a raportărilor săptămânale privind vânzările și a celorlalte atribuții care îi reveneau conform fișei postului și a Regulamentului intern; chiar dacă anumite persoane din conducerea firmei – în funcție de atribuțiile de serviciu - au luat cunoștință de rapoartele zilnice de gestiune transmise prin rețeaua intranet, acestea ar fi putut eventual să furnizeze conducerii S.C. T. M. R. S.R.L. informații cu privire la faptul că s-au realizat livrări de marfă către .. și că s-au emis facturi pentru marfa furnizată, însă în niciun caz nu erau suficiente pentru cunoașterea relațiilor comerciale inițiate și derulate cu .. de către inculpatul G. T. și nu complineau omisiunea inculpatului G. T. de a transmite contractul la S.C. T. M. R. S.R.L. pentru luarea în evidență și pentru semnarea lui de către administratorul societății vânzătoare, conform celor înscrise pe contract și reglementate de regulamentul intern al societății. Din raportările efectuate de inculpat, conducerea S.C. T. M. R. S.R.L. nu avea cum să-și dea seama de dimensiunea contractului, iar inculpatul G. T. tocmai pe asta a și mizat; abia în momentul în care cantitatea de marfă livrată a devenit foarte mare, .. apărea pe primele locuri în raportările zilnice de vânzări de marfă și nu a fost efectuată nicio plată a acesteia, conducerea societății vânzătoare a cerut relații despre contractul în baza căruia se livrase marfa, despre modalitatea de plată stabilită și garanțiile oferite pentru plată.

Nici situația stocurilor analizată periodic de conducerea S.C. T. M. R. S.R.L. nu era relevantă și nu putea conduce la depistarea neregulilor comise de inculpatul G. T., având în vedere sistemul spot agreat de inculpatul G. T. și .., reprezentată de F. I., pentru livrarea mărfurilor, care presupunea ridicarea de către cumpărător a mărfurilor direct de la furnizor, fără ca marfa să mai treacă prin depozitele S.C. T. M. R. S.R.L. Or, situația stocurilor analizată sau dezbătută la ședințele care aveau loc cu directorii punctelor de lucru ale societății, avea în vedere marfa sau stocurile de marfă existente în depozitele societății.

Potrivit martorei T. M. T., de la punctul de lucru Cluj a primit numai documente primare prin care partea civilă a achiziționat oțel beton de la furnizorul S.C. T. Jupiter Stomana LTD Bulgaria, nu și cele de revânzare către ..

Pe de altă parte, rapoartele zilnice transmise de inculpatul G. T. – și depuse la dosar în susținerea apărării că cei din conducerea T. M. R. S.R.L. cunoșteau de relațiile comerciale cu .. - nu erau de natură, prin conținutul lor, să capteze atenția conducerii T. M. R. S.R.L. cu privire la relația comercială inițiată cu .., prin prisma faptului că se afla înscrisă pe lista societăților neagreate, întrucât nicio persoană de la conducerea societății – dat fiind numărul mare al clienților - nu putea reține toate societățile neagreate pentru derularea relațiilor comerciale, persoanele la care ajungeau aceste raportări nu aveau obligația de a verifica eligibilitatea societăților cumpărătoare și nu porneau de la premisa relei credințe a directorilor punctelor de lucru; în speță, sesizarea îndeplinirii defectuoase de către inculpatul G. T. a atribuțiilor de serviciu s-a realizat și mai dificil, întrucât deși conducerea T. M. R. S.R.L. era deosebit de interesată de societățile care aveau întârzieri la plată, .. nu a apărut în situația creeanțelor săptămânale, deoarece instrumentele de plată emise de aceasta nu ajunseseră la scadență.

Așadar, până la momentul la care valoarea mărfurilor livrate nu a devenit foarte mare, conducerea societății vânzătoare nu avea cum să sesizeze neregulile intervenite încă de la încheierea contractului, pentru că mecanismul pus la punct în cadrul societății T. M. R. S.R.L. era astfel conceput încât să evite riscul producerii unor pagube în condițiile respectării de către angajați a regulamentului intern.

Directorii punctelor de lucru din cadrul T. M. R. S.R.L. aveau posibilitatea de a încheia contracte de vânzare-cumpărare și fără semnătura administratorului, dacă valoarea acestora nu depășea 50.000 euro, iar îndeplinirea cu bună-credință de către angajați a normelor interne privind politica vânzărilor, se prezuma.

Din declarațiile martorilor M. A., T. M. T., M. I., R. S. A., C. E. C., E. E. și Erdo E., toți angajați ai părții civile, rezultă că toți angajații cunoșteau regulamentul intern privind vânzările precum și limitele de credit pentru care erau abilitați directorii punctelor de lucru să angajeze societatea în contractele de vânzare-cumpărare și obligația de a solicita și primi garanții din partea firmei de asigurări pentru tranzacțiile care depășeau această limită.

Pe de altă parte, niciun angajat al S.C. T. M. R. S.R.L. nu a avut cum să ia cunoștință de contractul încheiat între S.C. T. M. R. S.R.L., reprezentată de directorul punctului de lucru Cluj și .., atât timp cât inculpatul G. T. nu a trimis contractul pentru aplicarea pe acesta a celei de a doua semnături și pentru întregistrare la sediul societății. Inculpatul G. T. a speculat faptul că, prin structura și organigrama angajaților societății, prin atribuțiile specifice fiecărei persoane din cadrul T. M. R. S.R.L., nu putea fi depistată ușor încheierea unui astfel de contract.

Nici raportările de vânzări săptămânale ce se impuneau a fi efectuate de directorii punctelor de lucru - și pe care G. T. nu le-a realizat - nu îl scuteau pe acesta de obligația de a înainta de îndată la sediul societății, contractul pe care l-a încheiat cu .. pentru a fi semnat de administrator și luat în evidență, de obligația de a stabili (prin clauzele contractului) un termen de plată a mărfurilor de 30 de zile de la livrare sau de a cere acordul Consiliului de administrație pentru stabilirea unui termen de 60 de zile, de obligația de a verifica în prealabil bonitatea .., cu atât mai mult cu cât fusese avertizat cu câteva zile înainte de data încheierii contractului, să nu mai încheie contracte cu această societate întrucât fuseseră probleme cu plata mărfurilor achiziționate de aceasta anterior, precum și de obligația de a denunța contractul atunci când acesta a depășit plafonul de 50.000 euro, iar societatea de asigurare nu a asigurat tranzacția la valoarea solicitată de inculpat.

Dacă inculpatul G. T. și-ar fi anunțat superiorii despre încheierea contractului, dacă l-ar fi trimis la București pentru arhivare sau dacă și-ar fi respectat obligația prevăzută în fișa postului de a întocmi raportul săptămânal care cuprindea și situația contractelor încheiate, conducerea părții civile ar fi constatat că .. este un client neagreat și nu ar fi permis derularea tranzacției. De asemenea, dacă inculpatul ar fi respectat limita de credit de 50.000 euro înscrisă chiar de el în contractul de vânzare-cumpărare nr. 13/11.03.2010, pentru care avea mandatul părții civile, prejudiciul s-ar fi limitat la această sumă, însă, prin depășirea contractului de peste 20 de ori, fără consimțământul conducerii firmei, și-a asumat în mod conștient riscul angajării răspunderii penale.

Toate aceste încălcări intenționate realizate de inculpatul G. T. cu privire la dispozițiile regulamentului intern al S.C. T. M. R. S.R.L. privind vânzările, se circumscriu noțiunilor de îndeplinire defectuoasă a unor acte (acolo unde este vorba despre o acțiune – respectiv încheierea defectuoasă a contractului de vânzare-cumpărare nr. 13/11.03.2010) și respectiv neîndeplinirea unor acte în exercitarea atribuțiilor de serviciu (respectiv, omisiunea transmiterii la sediu a contractului nr. 13/11.03.2010, omisiunea verificării bonității .. înainte de încheierea contractului, omisiunea denunțării contractului când acesta a depășit plafonul de 50.000 euro iar asigurărorul a refuzat asigurarea tranzacției etc.) și constituie elementul material din cadrul laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu. Apare evident că prin această conduită a inculpatului G. T., s-au creat premisele prejudicierii părții civile, prejudiciu care s-a concretizat mai apoi cu concursul inculpatului F. I. care nu a achitat părții civile decât 19 lei din contravaloarea mărfurilor achiziționate în perioada 17.03.2010 – 04.05.2010, în baza contractului nr. 13/11.03.2010 și pentru încasarea căreia s-a emis un număr de 24 facturi în valoare totală de 4.145.540,94 lei, reprezentând 1.004.519,69 euro la cursul valutar de la data facturării.

Față de aceste considerente, Curtea nu poate accepta apărarea inculpatului G. T. că nu se face vinovat de comiterea niciunei infracțiuni. Presiunea la care acesta reclamă că a fost supus în acea perioadă de către conducerea S.C. T. M. R. S.R.L. pentru efectuarea de vânzări cât mai mari, nu justifică încălcarea atribuțiilor de serviciu prin îndeplinirea defectuoasă a unor acte și neîndeplinirea altora. Societatea a instituit anumite reguli în ceea ce privește obiectul de activitate tocmai pentru a reduce riscurile prejudicierii ei prin alegerea unor clienți a căror bonitate este îndoielnică; or, nerespectând regulamentul intern, mai precis dispozițiile privind modalitatea de realizare a vânzărilor, inculpatul G. T. a contribuit la producerea unui prejudiciu foarte mare părții civile.

Mai mult, Curtea nu poate accepta nici susținerile conform cărora încheierea contractului nr. 13/11.03.2010 în modalitatea prezentată și cu lacunele menționate anterior precum și modalitatea defectuoasă de supraveghere a derulării acestui contract, s-ar fi realizat din culpă. Împrejurarea menționată în actul de sesizare al instanței și preluată de către prima instanță, conform căreia inculpatul ar fi comis fapta din culpă pentru că s-a dovedit că de-a lungul timpului acesta a omis în mod constant să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu - ceea ce a făcut și de această dată - pentru că a considerat neimportantă, în raport cu obiectivul principal, de a realiza vânzări mai mari, verificarea riguroasă a bonității clienților și întocmirea raportului săptămânal, nu poate fi primită. Nu se poate trage concluzia că fapta ar fi comisă din culpă pentru motivul că inculpatul și-a făcut un obicei din a nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu; în condițiile în care este dovedit faptul că inculpatul în mod intenționat nu a respectat dispozițiile regulamentului intern pe care le cunoștea, indiferent de motivața pentru care acesta nu a respectat aceste dispoziții (în speță aceea că „nu i s-au părut niciodată importante în raport de obiectivul principal, acela de a vinde cât mai multă marfă”), vinovăția lui îmbracă forma intenției și nu a culpei. Pe de altă parte, indiferent de opinia inculpatului în ceea ce privește natura imperativă sau nu a normelor din Regulamentul intern și indiferent cum a procedat anterior încheierii contractului nr. 13/11.03.2010, în speța dedusă judecății, cunoscând dificultățile pe care S.C. T. M. R. S.R.L. le-a avut în trecut în ceea ce privește recuperarea sumelor datorate cu titlu de preț de la .. și fiind avertizat în mod expres să nu mai încheie contracte cu acest client, inculpatul a acționat în mod deliberat, adoptând o conduită opusă celei solicitate de către conducerea firmei, iar acest lucru s-a întâmplat în mod intenționat; inculpatul a prevăzut posibilitatea prejudicierii părții civile încheiend contractul cu un astfel de client și deși nu a urmărit producerea prejudiciului, a acceptat, prin neluarea în considerare a dispozițiilor conducerii și prin omisiunea asigurării prealabile a riscurilor tranzacției, posibilitatea producerii lui. Inculpatul s-a opus practic deciziei conducerii S.C. T. M. R. S.R.L., aspect care rezultă și din declarația martorilor C. E. C., care a afirmat că inculpatul a continuat să vândă marfă către .. și după ce i-a cerut expres să sisteze livrările precum și din declarația martorului P. A., căruia inculpatul i-a relatat, după o ședință în care li s-a atras atenția directorilor punctelor de lucru asupra necesității respectării plafonului valoric stabilit, că el va continua să vândă peste limita impusă de regulamentul intern.

Față de această situație, Curtea constată că sunt nefondate criticile aduse de inculpatul G. T. hotărârii apelate, fiind însă întemeiate cele formulate împotriva aceleiași hotărâri de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, S. T. B. și partea civilă S.C. T. M. R. S.R.L.; în speță, avem de a face cu un raport de drept comercial - astfel cum a susținut avocatul inculpatului G. T. – însă, s-a dovedit în cadrul acestui proces, prin materialul probator administrat, că a fost obținut contractul de către .. prin inducere în eroare de către inculpatul F. I. cu privire la solvabilitatea firmei cumpărătoare și la intenția sa de a achita contravaloarea mărfurilor achiziționate și prin eludarea intenționată de către inculpatul G. T. a prevederilor Regulamentului intern. Viciile care au afectat contractul încă de la încheierea sa, modalitatea în care ambii inculpați persoane fizice au cooperat pentru încheierea fraudulosă a contractului, conduc raportul dedus judecății pe terenul răspunderii penale și al răspunderii delictuale, neavând de a face cu un simplu raport de drept comercial, cu consecința răspunderii contractuale în cazul neîndeplinirii obligațiilor asumate de părțile contractante. Nu se poate reține, pentru considerentele expuse, nici comiterea de către inculpatul G. T. a unei fapte în condițiile lipsei formei de vinovăție prevăzute de lege; dimpotrivă, în speță sunt întrunite, astfel cum am arătat, în ceea ce-l privește pe inculpatul G. T., elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 alin. 1 Cod penal de la 1969 raportat la art. 248¹ și art. 258 alin. 1 Cod penal de la 1969 (infracțiune prevăzută actualmente de art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308, art. 309 Cod penal); sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului G. T. îmbracă forma intenției indirecte. Sunt îndeplinite așadar, contrar susținerilor inculpatului G. T., condițiile tragerii inculpatului la răspundere penală.

În raport de considerentele expuse, se impune admiterea apelurilor formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, S. T. B. și partea civilă S.C. T. M. R. S.R.L. și reformarea hotărârii apelate în ceea ce privește infracțiunea reținută în sarcina inculpatului G. T. precum și condamnarea acestui inculpat pentru infracțiunea comisă, la o pedeapsă care să se încadreze în limitele speciale stabilite de norma incriminatoare.

Din perspectiva succesiunii de legi penale în timp, Curtea constată că, prin prisma limitelor de pedeapsă, legea penală mai favorabilă inculpatului G. T. este noua lege penală, respectiv dispozițiile art. 297 alin. 1, cu aplicarea art. 308 alin. 1 și 2, art. 309 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, care prevede limite inferioare celor stabilite în Codul penal anterior pentru infracțiunea reținută în sarcina acestui inculpat.

Relativ la pedeapsa ce se impune a fi aplicată inculpatului G. T. pentru infracțiunea comisă, Curtea, văzând în primul rând limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege care incriminează fapta precum și dispozițiile art. 74 Cod penal, ținând seama de circumstanțele reale în care au fost comise faptele, de prejudiciul extrem de mare creat părții civile dar și de contribuția efectivă a inculpatului la producerea acestuia, de circumstanțele personale ale inculpatului, de vârsta acestuia, de starea de sănătate, situația familială și socială, de nivelul de instrucție școlară, lipsa antecedentelor penale, de posibilitățile concrete de reeducare – astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză de S. de Probațiune M. - precum și de conduita adoptată după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, apreciază că o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege, respectiv 3 ani închisoare este o sancțiune suficientă și aptă să contribuie la reeducarea inculpatului în sensul respectării pe viitor a valorilor protejate de legea penală.

În raport de circumstanțele personale ale inculpatului, de perspectivele crescute de reintegrare socială, de nivelul de instrucție școlară, de situația familială și de gradul de integrare în comunitatea din care provine precum și de lipsa antecedentelor penale, Curtea apreciază, similar primei instanțe și contrar celor susținute în apel de procuror și de apelanta parte civilă, că pedeapsa aplicată inculpatului își poate atinge scopul educativ și fără privare de libertate, iar modalitatea suspendării sub supraveghere a pedepsei este una adecvată, care prin măsurile de supraveghere și limitările impuse inculpatului pe durata termenului de supraveghere, contribuie la corijarea comportamentului inculpatului în scopul prevenirii săvârșirii pe viitor de fapte de natură penală.

În ceea ce o privește pe inculpata persoană juridică .. Târgu S., Curtea reține că la individualizarea pedepsei aplicate acesteia au fost avute în vedere de către prima instanță, contrar celor susținute de P., toate criteriile generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. 3 Cod penal de la 1969, lege identificată în mod corect de către prima instanță ca fiind mai favorabilă acestei inculpate.

Este adevărat că fapta comisă în interesul persoanei juridice de către administratorul acestei societăți este una de o gravitate sporită, datorită prejudiciului extrem de mare cauzat părții civile, însă administratorul societății, inculpatul F. I., cel care a acționat în numele persoanei juridice, răspunde și în nume personal pentru acțiunile realizate în calitate de administrator al .. Târgu S. și este obligat, alături de ceilalți inculpați, la repararea pagubei cauzate părții civile S.C. T. M. R. S.R.L. Or, în aceste condiții, amenda stabilită de către prima instanță drept sancțiune pentru inculpata persoană juridică .. Târgu S. este una just individualizată; nu se impune majorarea cuantumului amenzii stabilite, cu atât mai mult cu cât societatea se află în prezent în faliment, iar un cuantum excesiv al ei i-ar defavoriza pe toți ceilalți creditori (inclusiv pe partea civilă din acest dosar) înscriși la masa credală.

Față de aceste considerente, Curtea constată că sunt nefondate criticile aduse în apel hotărârii atacate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, S. T. B. referitor la cuantumul neîndestulător al amenzii aplicate inculpatei persoană juridică .. Târgu S., iar acest motiv de apel prin care se solicită majorarea pedepsei aplicate acestei inculpate, este nefondat.

În ceea ce privește apelul formulat în cauză de către inculpatul F. I., Curtea constată că acesta este nefondat.

Prima instanță a stabilit corect în ceea ce-l privește pe acest inculpat, că a acționat încă de la început cu intenția de a induce în eroare reprezentanții părții civile cu care a negociat -respectiv pe inculpatul G. T. - prin prezentarea .. Târgu S. drept o firmă solvabilă și serioasă, scopul fiind acela de a obține marfă pe care mai apoi să nu o mai achite. Inculpatul F. I. cunoștea condițiile în care se putea intra în raporturi contractuale cu S.C. T. M. R. S.R.L., îl cunoștea și pe inculpatul G. T. cu care mai avusese relații comerciale și profitând de dorința acestui din urmă inculpat de a realiza pentru S.C. T. M. R. S.R.L. cât mai multe vânzări și de ușurința cu care acesta era dispus să încalce normele regulamentului intern privind vânzările, pentru a încheia contracte de vânzare-cumpărare, a întrezărit posibilitatea obținerii de foloase consistente, cumpărând o cantitate foarte mare de marfă și neplătind-o; dacă pentru inculpatul G. T. stabilirea unei scadențe a plății mărfurilor la o dată mai mare decât cea impusă de regulamentul intern, s-a realizat având în vedere dorința acestuia de a face vânzări chiar prin instituirea unor clauze ce contraveneu normelor interne privind vânzările de marfă, inculpatul F. I. a urmărit în mod intenționat ca scadența instrumentelor de plată ce urmau a fi emise să fie după ce o cantitate cât mai mare de marfă era livrată. Această împrejurare a inserării scadenței primelor instrumente de plată după ce marfa fusese livrată, coroborat cu împrejurarea că firma sa se afla în dificultăți financiare, deci era previzibil că nu avea cum să achite contravaloarea mărfurilor care i-au fost livrate de partea civilă și cu împrejurarea că marfa achiziționată de la S.C. T. M. R. S.R.L. a fost revândută imediat după achiziționare la prețuri mai mici decât cele de achiziție, iar sumele de bani obținute folosite în alte scopuri, dovedesc intenția evidentă a inculpatului F. I. de încheiere frauduloasă a contractului în scopul obținerii de foloase în mod injust, fără a exista niciun moment intenția de a plăti marfa. Cu toate că a dat asigurări inculpatului G. T. că poate plăti marfa, inculpatul F. I. nu a depus, astfel cum cerea regulamentul intern de vânzări din cadrul S.C. T. M. R. S.R.L., documente contabile din care să reiasă solvabilitatea .. Târgu S., lansând întâi comanda pentru 424 tone de oțel beton.

În conținutul contractului încheiat, se prevedea cumpărarea de către .. Târgu S. de marfă în limita unui plafon de 50.000 euro, însă chiar prima comandă transmisă către S.C. T. M. R. S.R.L. (424 tone oțel beton de diferite dimensiuni) depășea cu mult limita inserată în contractul de vânzare-cumpărare; de altfel, prima comandă a fost realizată de inculpatul F. I. la data de 08.03.2010, adică înainte de încheierea contractului; ea dovedește hotărârea inculpatului de a achiziționa cât mai multă marfă, cu toate că nu avea cum să o plătească. Apoi, după depășirea plafonului inserat în contract, inculpatul F. I. a continuat să comande marfă cunoscând că nu are posibilitatea să o plătească, împrejurare care conduce la concluzia că inducerea în eroare a reprezentanților S.C. T. M. R. S.R.L. a avut loc atât cu ocazia încheierii contractului cât și ulterior pe parcursul derulării lui, inculpatul F. I. dând tot timpul pe parcursul derulării contractului asigurări că nu sunt probleme cu achitarea mărfurilor cumpărate.

Cu toate că în apărarea sa, inculpatul F. I. a arătat că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 13/11.03.2010 .. Târgu S. era o firmă extrem de solidă care avea o cifră de afaceri destul de mare, la nivelul a 1,2 – 2 milioane de euro pe lună, acesta reprezentând fluxul de marfă pe care societatea îl importa și îl revindea pe teritoriul României, astfel că nu ar fi prezentat o situație falsă a firmei al cărei administrator era, din raportul de expertiză efectuat în cauză în cursul urmăririi penale (dosar nr. 48/P/2010 al D.N.A.), de către expertul contabil S. M., rezultă contrariul (filele 4-95 dosar). Astfel, rezultă din acest raport că, la data de 28.02.2010, .. Târgu S. înregistra pierdere contabilă de 154.937, 64 lei, avea de încasat de la clienți 11.026.600,10 lei și datorii de achitat 22.305.208,27 lei (dosar urmărire penală - fila 38, vol VII). În consecință, societatea cumpărătoare funcționa pe pierdere la momentul emiterii comenzii de oțel beton de la partea civilă - pierderi evidențiate în contabilitate – și avea de achitat la momentul cumpărării mărfurilor de la partea civilă, datorii mai mari decât suma pe care o avea de încasat; față de această situație, nu poate fi acceptată susținerea inculpatului în sensul că societatea sa era profitabilă și că ar fi putut plăti marfa achiziționată de la S.C. T. M. R. S.R.L. din banii pe care îi avea de încasat de la partenerii de afaceri.

Este adevărat că .. Târgu S. a fost supusă în acea perioadă unor controale de către autoritatea vamală în vederea stabilirii plății T.V.A.-ului pentru produsele scoase din zona liberă G. și introduse în zona comercială, care este supusă taxării potrivit taxei pe valoare adăugată, pentru a fi vândute, dar nici aceste controale și nici sancțiunile aplicate .. Târgu S. sau blocarea conturilor acesteia, nu au fost cele care au împiedicat societatea să-și achite datoriile către S.C. T. M. R. S.R.L.

Curtea reține astfel că acest control a fost demarat înainte de încheierea contractului nr. 13/11.03.2010, respectiv la 18.02.2010, finalizat cu un prim proces-verbal de control la data de 04.03.2010 (nr. 709/04.03.2010), deci anterior încheierii contractului și definitiv prin procesul-verbal de control nr. 983/26.03.2010, când contractul se afla în derulare; rezultă că și atunci când a cunoscut sancțiunile stabilite prin procesul-verbal, inculpatul a continuat să comande marfă, ultima marfă fiind livrată la 04.05.2010, adică chiar după ce se instituise poprirea (prin adresa de înființare a popririi nr. 7713/03.05.2010 a D.R.A.O.V. B.) asupra conturilor .. Târgu S..

Pe de caltă parte, cuantumul sumei pentru care au fost poprite conturile .. Târgu S. de către D.R.A.O.V. B. a fost de 2.464.442 lei, deci inferioară celei pe care societatea o avea de plătit S.C. T. M. R. S.R.L. (4.145.521,47 lei). Dacă .. Târgu S. ar fi avut pregătiți banii pentru plata mărfurilor cumpărate de la S.C. T. M. R. S.R.L., atunci s-ar fi putut susține că a intervenit o împrejurare neprevăzută și banii destinați plății mărfurilor cumpărate de la S.C. T. M. R. S.R.L. i-ar fi fost blocați și direcționați pentru plata sancțiunilor aplicate, însă societatea nu avea deloc disponibilități bănești, motiv pentru care poprirea nu a condus la recuperarea debitului, deci .. Târgu S. nu a folosit banii în acest sens.

Pe de altă parte, având în vedere că suma care a format obiectul popririi era inferioară celei care trebuia plătită la S.C. T. M. R. S.R.L., chiar și în condițiile blocării conturilor .. Târgu S. de către D.R.A.O.V. B., măcar o parte din marfă, adică mai bine de jumătate, ar fi putut fi achitată, însă societatea nu a avut niciun fel de disponibil, împrejurare care conduce la concluzia că nu avea niciun fel de intenție de a achita marfa. Așadar, situația de forță majoră invocată de inculpat drept cauză pentru neplata produselor, nu se confirmă.

Intenția vădită a inculpatului de a prejudicia partea civilă rezultă și din conduita sa de pe parcursul derulării contractului și cea ulterioară recepționării mărfurilor; inculpatul a încercat cât mai mult cu putință să îi mențină în eroare pe reprezentanții S.C. T. M. R. S.R.L. promițând plata mărfurilor achiziționate, deși nu avea nicio intenție să realizeze acest lucru, ba dimpotrivă, pentru a lipsi partea civilă de orice posibilitate de a-și recupera prejudiciul, a vândut o mare parte din bunurile societății de natura indisponibilizărilor; au fost identificate un număr de 26 de autovehicule vândute în data de 09.06.2010 către S.C. Carpathia Construct S.R.L., iar în perioada martie-septembrie 2010 au fost încheiate acte de cesiune a două contracte de leasing financiar ambele către S.C. Road Service S.R.L. De asemenea, au fost girate un număr de 8 bilete la ordin către aceeași firmă ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței.

Rezultă apoi din aceeași expertiză contabilă menționată, că pe parcursul derulării contractului, mărfurile livrate de S.C. T. M. R. S.R.L. către .. Târgu S. au fost revândute imediat de către această din urmă societate unui număr de 32 de clienți la prețuri mai mici decât cele de achiziție, .. Târgu S. înregistrând o pierdere de 137.612,47, majorată la – 226.535,66 lei, ca urmare a discounturilor acordate ulterior, în valoare de 88.923,19 lei. Banilor obținuți din aceste revânzări, li s-a dat de către inculpat o altă destinație, acesta preferând să stingă datorii pe care le avea la firme sau persoane afiliate inculpatei .. Târgu S., cum ar fi S.C. Road Service Târgu S. sau F. Lorand (fratele inculpatului F. I.), astfel că debitele de 4.786.921,48 lei și respectiv 659.030,13 lei existente la data de 01.01.2010, au fost achitate integral până la data de 30.09.2010.

De altfel, din același raport de expertiză, a rezultat că, în luna mai 2010, .. Târgu S. a încasat creanțe comerciale în sumă de 5.272.189,04 lei, astfel că, dacă ar fi fost de bună credință și nu ar fi urmărit încă de la început obținerea unui folos injust, ar fi avut posibilitatea financiară de a achita datoria comercială de 4.145.521,47 lei către S.C. T. M. R. S.R.L.

Mai mult, din același raport de expertiză, rezultă că în intervalul 01.03.2010 – 30.09.2010 au fost vândute către S.C. Carpathia Construct S.R.L. Târgu S. bunuri de natura imobilizărilor corporale în valoare totală de 1.858.271,96 lei, după care, conform datelor de la dosar, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței pentru .. Târgu S.. În această modalitate, inculpatul a lăsat astfel partea civilă fără orice posibilitate de a-și recupera prejudiciul.

Activitățile inculpatului F. I. de a înlocui la data de 17.05.2010 cele 18 bilete la ordin emise pentru plata mărfurilor achiziționate (la data de 03.04.2010, un număr de 11 bilete la ordin, scadente în intervalul 24.05.2010 – 12.07.2010 - termen care depășea 60 zile de la data achiziționării produselor - iar la data de 05.05.2010, 7 bilete la ordin pentru produsele livrate în lunile aprilie și mai 2010), cu alte 18 bilete la ordin avalizate și de a anunța din proprie inițiativă poprirea conturilor bancare, nu pot fi considerate dovada bunei sale credințe în relația comercială cu partea civilă, așa cum se apără inculpatul; astfel, pe de o parte, Curtea reține că dacă inculpatul nu ar fi anunțat poprirea conturilor bancare, acest lucur s-ar fi descoperit oricum de către reprezentanții părții civile la momentul scadenței biletelor la ordin; pe de altă parte, inculpatul nu deținea nici la data de 17.05.2010 banii necesari în conturile bancare, astfel că în primul rând emiterea altor bilete la ordin avalizate nu producea niciun efect, iar în al doilea rând, la momentul emiterii celor din urmă bilete la ordin, adică la data de 17.05.2010, fusese deja înscris primul incident de plată cu bilet la ordin emis de .. la Centrala Incidentelor de Plăți (incident înregistrat la data de 10.05.2010), astfel că în consecință, la data de 17.05.2010, inculpatul F. I. nu mai era în măsură să emită cele 18 bilete la ordin destinate plății produselor achiziționate de la partea civilă; această situație în care se găsea inculpatul rezultă din obiectivul cu nr. 7 al raportului de expertiză financiar-contabilă întocmit în cauză (vol. VII, fila 24 dosar urmărire penală); or, inculpatul știa că atât timp cât sunt emise în perioada de interdicție, biletele la ordin nu ar putea fi în niciun caz încasate, chiar dacă exista disponibilul necesar.

Astfel cum reiese din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, imaginea situației financiare a .. și a modului în care inculpatul F. I. desfășura activitatea comercială, nu este una bună; în perioada 05.09.2005 – 05.09.2012, suma totală refuzată de bănci la plată în cazul biletelor la ordin emise de societate a fost de 19.658.871,57 lei.

Din documentele puse la dispoziție de cele șapte unități bancare unde inculpata .. a avut deschise conturi (vol. VIII, filele 160-213, vol. XXVI, filele 216-293 dosar urmărire penală) și din procesul-verbal de verificare (vol. XXVI, filele 294-313 dosar urmărire penală), rezultă că, la datele de 11.03.2010, 03.04.2010, 17.05.2010 și în lunile ulterioare, corespunzătoare încheierii contractului nr. 13/11.03.2010, emiterii și scadenței biletelor la ordin, societatea nu avea disponibil bănesc suficient pentru plata produselor comandate/achiziționate, ceea ce demonstrează că inculpații F. I. și .. nu au intenționat niciodată să achite produsele furnizate de partea civilă.

Nici atitudinea inculpatului F. I. de a oferi reprezentanților T. M. R. S.R.L. garanții imobiliare, nu poate fi considerată dovada bunei sale credințe în relația comercială cu partea civilă, așa cum se apără inculpatul; în primul rând, acele imobile nu aparțineau .., iar, în al doilea rând, s-a dovedit că, deși inculpatul a comunicat reprezentanților părții civile împrejurarea că a demarat procedura încheierii de contracte de ipotecă asupra unor imobile nou construite și a unui teren din municipiul Târgu S., județul C. prin care să garanteze achitarea prețului, indicând chiar și numele notarului, în realitate nu a făcut niciun astfel de demers.

Corectitudinea în afaceri și imaginea de bun platnic invocate de inculpatul F. I. în relațiile comerciale cu partea civilă din anii 2008 și 2009, sunt infirmate de decizia conducerii S.C. T. Feroglobus S.R.L. de a trece .. Târgu S. pe lista neagră a clienților, cauzată de plata cu mare întârziere a produselor achiziționate. În acest sens, sunt elocvente mesajul electronic din data de 03.03.2009, ora 12:47, privind interdicția vânzărilor (vol. IV, filele 5-6 dosar urmărire penală), situația întârzierilor la plată (vol. I, fila 90, vol. V, fila 273 dosar urmărire penală) și declarațiile martorilor B. C.-C. (vol. III, fila 127 dosar urmărire penlă, filele 34-36 vol. II dosar instanță) și C. E.-C. (vol. III, filele 145-146 dosar urmărire penală și filele 14-16 vol. II dosar instanță).

În raport de toate considerentele expuse, Curtea constată că susținerile inculpatului F. I. din apel sunt nefondate. La dosar există probe certe, legal administrate, care dovedesc că inculpatul a acționat încă de la început cu intenția de a înșela partea civilă și a continuat să mențină în eroare reprezentanții părții civile pe tot parcursul derulării raporturilor comerciale, prezentând ca adevărată o situație nereală (respectiv, solvabilitatea firmei) cu consecința producerii unui important prejudiciu părții civile; dacă reprezentanții părții civile ar fi cunoscut adevărata situație financiară a .. și împrejurarea că aceasta nu intenționează să plătească prețul mărfurilor achiziționate, contractul nu ar fi fost încheiat, iar prejudiciul în cuantum de 4.145.521,47 lei nu ar fi fost produs. Sunt întrunite, în consecință, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 din noul Cod penal.

S-a făcut de către prima instanță aplicarea corectă a legii penale mai favorabile, stabilindu-se în mod judicios că sunt mai favorabile inculpatului F. I. dispozițiile noului Cod penal care reglementează infracțiunea de înșelăciune, norma incriminatoare prevăzând pedepse mult reduse față de Codul penal de la 1969.

Relativ la critica adusă aceleiași sentințe de către inculpatul F. I., în sensul necesității reindividualizării pedepsei aplicate inculpatului și reducerii cuantumului acesteia, Curtea constată că și aceasta este nefondată.

Prima instanță a ținut seama la individualizarea judiciară a pedepsei de dispozițiile art. 74 Cod penal, evaluând corect situația inculpatului.

Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum acestea reies din referatul de evaluare întocmit în cauză de către S. de Probațiune C., împrejurarea că acesta nu se află la prima încălcare a legii penale, ci dimpotrivă a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare (aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 33 din 10 iulie 2012 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2959 din 01 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și la pedeapsa de 1 an închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 144 din 26 septembrie 2013 a Judecătoriei Târgu S.), precum și circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea, particularitățile acesteia, prejudiciul extrem de mare cauzat părții civile și nerecuperat până în prezent, Curtea constată că este justificată orientarea pedepsei închisorii aplicate inculpatului spre limita maximă prevăzută de lege. Inculpatul nu a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, invocând împrejurări menite să îl disculpe, care s-au dovedit însă necorespunzătoare realității, a avut o atitudine procesuală lipsită de sinceritate, împrejurare care, coroborată cu perseverența infracțională de care a dat dovadă și cu prejudiciul extrem de mare cauzat părții civile, conduce la concluzia că o reducere a cuantumului pedepsei în apel nu se justifică.

Cu toate că inculpatul F. I. a dovedit instanței că a promovat calea de atac a revizuirii în ceea ce privește infracțiunea de stopaj la sursă pentru care i s-a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare (prin sentința penală nr. 144 din 26 septembrie 2013 a Judecătoriei Târgu S.), Curtea constată că procesul se află într-un stadiu incipient; dacă o astfel de cale de atac ordinară va fi admisă, inculpatul are la îndemână alte remedii procesuale pentru a se diminua pedeapsa rezultantă care i-a fost aplicată pentru întreg concursul de infracțiuni.

În raport de cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului F. I. și de prevederile legale în materie, o altă modalitate de executare decât privarea de libertate nu se poate dispune.

Față de considerentele expuse, criticile aduse sentinței penale atacate atât de inculpatul F. I. cât și de inculpatul G. T. apar nefondate, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, apelurile formulate de aceștia vor fi respinse.

Relativ la inculpatul G. T., pentru considerentele dezvoltate în cele ce preced, în baza art. 421 pct. 2 lit a Cod procedură penală, se vor admite apelurile formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, S. T. B. și partea civilă S.C. T. M. R. S.R.L. București împotriva sentinței penale nr. 13/25.03.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, care va fi desființată în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei pentru care a fot trimis în judecată inculpatul G. T., a cuantumului pedepsei aplicate acestui inculpat și a termenului de supraveghere fixat.

Rejudecând cauza în aceste limite: în baza art. 386 Cod procedură penală, se va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G. T. din infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 și 2 raportat la art. 258 alin. 1 Cod penal de la 1969, în infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308, art. 309 Cod penal.

În baza art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308, art. 309 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, va fi condamnat inculpatul G. T., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

Se va menține modalitatea de executare a pedepsei stabilită de către prima instanță și se va majora de la 3 ani la 4 ani termenul de supraveghere.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

În baza art. 272 Cod procedură penală, se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție și se va plăti Baroului B. suma de 660 lei, reprezentând onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpatul G. T. și pentru intimata inculpată .. Târgu S..

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, vor fi obligați inculpațiiF. I. și G. T.să plătească statului câte 700 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în procedura apelului vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, S. T. B. și partea civilă S.C. T. M. R. S.R.L. București împotriva sentinței penale nr. 13/25.03.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, pe care o desființează în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei pentru care a fot trimis în judecată inculpatul G. T., a cuantumului pedepsei aplicate acestui inculpat și a termenului de supraveghere fixat.

Rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art. 386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G. T. din infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 și 2 raportat la art. 258 alin. 1 Cod penal de la 1969 în infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308, art. 309 Cod penal.

În baza art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308, art. 309 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul G. T., fiul lui I. și S., născut la data de 10.11.1974 în municipiul Târgu M., județul M., studii superioare, căsătorit, cu un copil minor în întreținere, administrator la .., CNP_, fără antecedente penale, cu domiciliul în municipiul Târgu M., ., ., cu reședința în ., județul M., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

Menține modalitatea de executare a pedepsei stabilită de către prima instanță și majorează de la 3 ani la 4 ani termenul de supraveghere.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate împotriva aceleiași hotărâri de către inculpații F. I. și G. T..

În baza art. 272 Cod procedură penală, se suportă din fondurile Ministerului de Justiție și se plătește Baroului B. suma de 660 lei reprezentând onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpatul G. T. și pentru intimata inculpată .. Târgu S..

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpații F. I. și G. T. să plătească statului câte 700 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în procedura apelului rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

N. Țînț N. H.

GREFIER

O. S.

Red. N.H./11.11.2015

Dact. O.S./11.11.2015

3 exemplare

Jud. fond: L. C. M.

← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr....		Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... →

Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 712/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 712/2015. Curtea de Apel BRAŞOV