Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 196/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 06-03-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr.196/R DOSAR NR._
Ședința publică de la 06 Martie 2013
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR1
PREȘEDINTE - C. E.
Judecător - O. B.
Judecător - M. D.
Grefier - N. B.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. C. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. de pe lângă J. Zărnești și partea civilă C. G. împotriva sentinței penale nr. 92/S din 04 mai 2012, pronunțată de J. Zărnești în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 14 februarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 21 februarie 2013, 28 februarie 2013, iar apoi, pentru astăzi, 06 martie 2013, când,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
I. Prin sentința penală nr.92/04.05.2012, J. Zărnești a hotărât:
1. În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 al.1 lit.d Cod procedură penală. achită pe inculpatul M. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 al.1,2 Cod penal și distrugere, prevăzută de art.217 al.1 Cod penal cu apl. art.33 lit.a Cod penal.
2. În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 al.1 lit.b¹ Cod procedură penală, achită pe inculpatul C. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 al.1,2 Cod penal. și distrugere, prevăzută de art.217 al.1 Cod penal, cu apl. art.33 lit.a Cod penal.
În baza art.91 lit. Cod penal rap. la art.18¹ Cod penal. aplică inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ constând în amendă de 300 lei.
3. În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 al.1 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpatul M. G. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art.193 al.1 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 al.1 lit.b¹ Cod procedură penală achită pe inculpatul M. G. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevazuta de art.192 al.1,2 Cod penal.
În baza art.91 lit.c Cod penal rap. la art.18¹ Cod penal aplică inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ constând în amendă de 300 lei.
În temeiul art.14, 346 al.2 Cod procedură penală rap. la art.998-999 cod civil respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă C. G..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în data de 23.04.2009, partea vătămată a observat că pomii din grădina sa sunt îndoiți, iar pe terenul aferent era împraștiat niște balast în mod neregulat, fapt pentru care a anunțat poliția. În aceeași zi, partea vătămată s-a întâlnit cu martorul S. R., care l-a apostrofat pentru faptul că, în noaptea precedentă, trecând pe lângă terenul său, l-au atacat mai mulți câini, cu privire la care martorul a presupus că păzeau turma de ovine lăsată în libertate a părții vătămate. Rugat de către C. G., martorul a asistat la cercetarea la fața locului efectuată în dimineața zilei de 23.04.2009 de către organele de poliție, după care a rămas la domiciliul celui dintâi, împreună cu fratele părții vătămate, C. D.. În timp ce aceștia consumau băuturi alcoolice, și-a făcut apariția inculpatul M. N., pe care partea vătămată pretinde că l-a văzut căzând de mai multe ori în timp ce urca dealul și care a încercat să-și introducă oile pe terenul ce partea vătămată pretinde a-i aparține în exclusivitate, motiv pentru care C. G. a ripostat verbal, iar potrivit susținerilor acestuia, M. N. s-a îndepărtat, lăsând nesupravegheată turma de oi, parte din ele pătrunzând pe terenul obiect al unui conflict îndelungat de natură civilă între cei doi.
După aproximativ o jumătate de oră, M. Antonel, fiul inculpatului M. N., a pătruns pe terenul său și a aruncat cu bolovani înspre C. G., C. D. și S. R., iar la circa 2-3 minute după plecarea lui M. Antonel, de pe un deal, au coborât inculpații M. G. și C. G., cât și soția acestuia din urmă, numita C. L., fiecare înarmați cu câte un par. Acest aspect l-a determinat pe C. G. ca, împreună cu fratele său C. D., să intre și să se încuie în casă, pe când S. R. a plecat spre domiciliul său pentru că „nu a mai apucat să intre în casă”, potrivit afirmațiilor părții vătămate.
C. G. a lovit cu parul în ușa de lemn, deteriorând-o, iar soția acestuia, C. L., a asigurat ușa de la intrare pe dinafară, pentru a-i împiedica pe cei doi să iasă din casă. În același timp, M. G. a aruncat cu parul spre casă, fără a deteriora ceva, cerându-le celor doi frați să iasă din casă – fapt lipsit de logică prin prisma afirmației anterioare potrivit căreia fuseseră zăvorăți în casă – și amenințându-i că îi va omorâ și le va da foc casei. Cei trei inculpați au observat sosirea organelor de poliție pe care le-au așteptat lângă gard.
Cu privire la savârșirea infracțiunilor de distrugere și violare de domiciliu de către inculpatul M. N., instanța reține că există un puternic dubiu asupra întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor menționate, întrucât faptele reținute în sarcina acestuia se întemeiază doar pe supozițiile martorilor C. D. și S. R., deduse din atacul unor câini despre care știau că aparțin inculpatului, și astfel trăgând concluzia că în noaptea respectivă inculpatul a pătruns pe acel teren. Și dacă ar fi să luăm în considerare afirmația inculpatului că în ziua de 22.04.2009 a pătruns pe teren, tăind puieții de vișin crescuți sălbatic, deși în rechzitoriu i se imputa faptul că a pătruns în cursul nopții, ocazie în care a tăiat și puieții, ceea ce reprezintă o cu totul altă faptă, și nu cea recunoscută de inculpat, reținem că și în acest caz chiar, nu ar fi întrunite elementele subiective ale conținutului constitutiv al infracțiunii, întrucât, până la finalizarea litigiului civil între părți, terenul este în co-proprietatea atât a inculpatului, cât și a părții vătămate, iar una dintre componentele esențiale ale regimului juridic al proprietății comune este dreptul de folosință al tuturor co-proprietarilor. Pentru aceste considerente, instanța va dispune achitarea inculpatului.
Cu privire la săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu de către inculpații M. G. și C. G. și de distrugere de către cel din urmă, având în vedere că din constatările procesului verbal de cercetare la fața locului reiese o deteriorare a ușii, iar din declarațiile martorilor audiați rezultă pătrunderea celor doi fără drept pe terenul aferent curții lui C. G., prin prisma relațiilor de rudenie și juridice expuse anterior, instanța va considera că faptele săvârșite, deși întrunesc elementele constitutive al unor infracțiuni, nu reprezintă gradul de pericol social aferent și a aplicat acestor inculpați o sancțiune cu caracter administrativ.
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de amenințare de către inculpatul M. G., prima instanță a reținut că alegațiile părții vătămate sunt susținute doar de declarația din data de 23.04.2009 (f.125 dup) a martorului C. D., necredibilă atât prin prisma relației de rudenie cu partea vătămată, cât și prin faptul că cele susținute nu au fost reiterate în nicio altă declarație a martorului din tot cursul procesului penal, aspect întărit deopotrivă și de poziția subiectivă a martorului de a refuza testarea cu aparatul poligraf. Pentru aceste considerente, instanța va dispune achitarea inculpatului ca nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspect obiectiv.
II. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă judecătoria Zărnești și partea civilă C. G..
Criticile aduse de procuror au vizat aspecte de netemeinicie relativ la soluția de achitare dispusă în cauză, apreciindu-se că aceasta are la bază o eroare gravă de fapt. În cuprinsul memoriului cu motivele de recurs, parchetul a susținut că inculpatul M. N. se face vinovat de comiterea infracțiunii de violare de domiciuliu, în condițiile în care nu este adevărată susținerea primei instanțe potrivit căreia acest inculpat și partea vătămată sunt coproprietari. P. a susținut în motivele de recurs faptul că cei doi nu sunt coproprietari, în acel imobil locuind de foarte mulți ani partea civilă, acesta fiind și motivul pentru care partea civilă s-a adresat Judecătoriei Zărnești cu o acțiune civilă având ca obiect uzucapiunea în dosarul civil nr._ . În continuare, procurorul a susținut că susținerea inculpatului M. N. că este proprietar, împreună cu alte persoane, în ceea ce privește acest imobil și că partea civilă i-ar fi plătit chirie până în anul 2007, în baza unei înțelegeri verbale, iar din anul 2007 nu ar mai fi respectat această înțelegere, este răsturnată de materialul probator administrat din care rezultă că imobilul în curtea căruia a intrat inculpatul M. N. este folosit drept locuință de partea civilă.
În ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului M. G. sub aspectul comiterii infracțiunii de amenințare, parchetul a făcut trimitere la declarațiile martorului C. D. și a menționat că, în mod greșit, prima instanță a înlăturat declarațiile acestuia pe considerent că este rudă cu partea vătămată, în condițiile în care acest martor este rudă și cu inculpatul M. G. care este copilul celuilalt frate adoptat de familia M., respectiv M. N..
În ceea ce privește soluția de achitare a inculpaților C. G. și M. G. și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, parchetul a susținut că faptele comise de aceștia prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, solicitând condamnarea inculpaților.
Partea civilă a criticat soluția primei instanțe sub aspecte de netemeincie relativ la greșita achitare a inculpaților, solicitând obligarea acestora la plata prejudiciului încercat, respectiv suma de 600 lei reprezentând contravaloarea pomilor și a sumei de 8000 lei despre care a susținut că reprezintă investițiile efectuate de acesta la imobil.
În recurs, inculpații au depus în probațiune certificatul de moștenitor nr.146/06.08.2008, suplimentar la certificatul de moștenitor nr.6/2006 eliberat de BNP B. I., extras CF de informare relativ la imobilul având nr. top_,_,_,_ în privința căruia, la foaia de proprietate, se menționează ca proprietari M. Necuale, sentința civilă nr.664/23.03.2011 a Judecătoriei Zărnești și decizia civilă nr.1620/R/20.12.2011 a Tribunalului B..
III. Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art.3856 alin.3 Cod procedură penală, curtea va admite recursurile declarate în cauză, numai sub aspectul cuantumului sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii aplicate inculpaților C. G. și M. G..
A. Potrivit dispozițiilor art.192 alin.1 Cod penal care incriminează violarea de domiciliu, se pedepsește Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia.
Prin art.217 alin.1 Cod penal, a fost incriminată distrugerea, fiind pedepsită Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate.
Așadar, violarea de domiciliu este prevăzută în două modalități normative; prima constă în pătrunderea fără drept, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, iar a doua variantă constă în refuzul de a le părăsi la cererea acesteia.
Inculpatul M. N. a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii primei variante de incriminare, respectiv pentru că ar fi pătruns, în noaptea de 22/23.04.2009, fără drept, cu oile pe terenul împrejmuit aferent casei în care locuiește partea civilă.
Inculpatul M. N., cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, a menționat că recunoaște că a intrat cu oile pe terenul aferent casei unde locuiește partea civilă, menționând că acel teren îi aparține prin moștenire. Această mențiune, coroborată cu declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, conduc la concluzia – corect reținută de prima instanță – că acesta a intrat în ziua de 22.04.2009. Or, în actul de inculpare, fapta care i se impută inculpatului M. N. este aceea că „în noaptea zilei de 22/23.04.2009, pe fondul unei stări tensionate preexistente între el și fratele său, C. G., a pătruns cu oile, fără drept, pe terenul împrejmuit aferent casei în care locuiește acesta din urmă, iar cu acest prilej au fost distruși cinci puieți de pomi fructiferi”.
În condițiile în care, potrivit art.317 teza I Cod procedură penală, Judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, la care se adaugă și elementele de fapt desprinse din:
- declarațiile martorului C. D., potrivit cărora „… într-o seară, respectiv pe 22.04.2009, M. N. a trecut prin fața locuinței lui C. G. și a afirmat că va împrăștia grămada de nisip care fusese adusă și plasată în fața locuinței lui C. G. … Eu în seara respectivă nu l-am văzut personal pe M. împrăștiind nisipul și pătrunzând în curtea lui C., însă știu sigur că după ce se înnoptase a trecut pe acolo, întrucât câinii lui s-au luat la bătaie cu câinii mei, iar a doua zi C. a constatat că îi fuseseră rupți niște pomi … ” (fila 36 dosar J. Zărnești);
- declarațiile martorului S. I. R., potrivit cărora „… în seara de 22.04.2009, am trecut spre casa mea și au sărit la mine niște câini în dreptul porții lui C. G. … ” (fila 77 dosar J. Zărnești),
Curtea reține că soluția adoptată de J. Zărnești este la adăpost de orice critică sub aspectul soluției de achitare a inculpatului M. N..
Astfel, chiar dacă parchetul a susținut că inculpatul ar fi recunoscut pătrunderea pe terenul împrejmuit aferent casei în care locuiește partea civilă, elementele de fapt desprinse din probațiune nu vin să contureze decât o pătrundere a inculpatului în ziua de 22.04.2009, iar nu în noaptea de 22/23.04.2009. Or, astfel cum prevăd dispozițiile art.317 Cod procedură penală, judecata se mărginește la fapta din rechizitoriu, iar nu la alte fapte dacă nu s-a dispus o extindere a procesului penal, nefiind cazul în speța de față. Acuzarea s-a bazat pe declarațiile martorilor C. G. și S. I. R., numai că declarațiile acestora oferă doar niște supoziții ale acestora. Astfel, în primul rând, fiind noapte, este puțin probabil ca martorul C. G. să fi putut vedea, iar apoi și deosebi niște câini – câinii inculpatului față de câinii săi. În al doilea rând, chiar dacă am admite prezența câinilor inculpatului, fiind o zonă mai mult de țară, decât de oraș, câinii nu sunt legați, ci sunt lăsați liberi, astfel că acești câini, dacă ar fi fost într-adevăr ai inculpatului, puteau să se deplaseze singuri în zona în care s-au luat „la bătaie cu câinii mei”. În al treilea rând, declarația martorului S. nu oferă nici un element de probă cu forță în susținerea acuzării inculpatului, în condițiile în care acei „câini în dreptul porții lui C. G.” care „au sărit la mine” puteau fi la fel de bine atât ai inculpatului, dar și ai martorului C. G. sau ai altui stăpân.
Curtea reține de asemenea că, în recurs, inculpații au depus un set de înscrisuri, printre acestea și sentința civilă nr.664/23.03.2011 a Judecătoriei Zărnești, irevocabilă prin decizia civilă nr.1620/R/20.12.2011 a Tribunalului B.. Din cuprinsul acestora, rezultă că a fost respinsă în mod irevocabil acțiunea civilă având ca obiect constatarea dobândirii, prin uzucapiune, de către partea civilă C. G., a dreptului de proprietate asupra unei suprafete de circa 7.000 mp din imobilul situat pe nr.top_,_,_,_,_,_,_,_ înscrise în CF 291 Măgura. În aceste condiții, criticile parchetului sub acest aspect sunt nefondate.
În privința celor cinci puieți de pomi fructiferi ce se susține că ar fi fost distruși de inculpatul M. N., aceleași aspecte de mai sus sunt incidente și cu privire la această acuzație, în condițiile în care fapta de care este acuzat s-ar fi comis în noaptea de 22/23.04.2009, el recunoscând că oile sale ar fi distrus niște puieți de pomi fructiferi în ziua de 22.04.2009, deci nu noaptea, cum, la fel de posibil, cei 5 puieți puteau fi rupți de lupta câinilor care se băteau și ar fi fost auziți de martorul C. D.. De asemenea, astfel cum rezultă din fotografiile judiciare aflate la filele 31-38 d.u.p., gardul împrejmuitor al terenului pe care fuseseră plantați cei 5 puieți, este construit din șpalieri din lemn înfipți în pământ și uniți între ei cu două rânduri de leațuri sau scânduri din lemn, paralele între ele și cu solul, permițând cu ușurința pătrunderea nu numai a oamenilor, dar și a animalelor.
B. În ceea ce privește criticile care vizează achitarea inculpatului M. G. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art.193 alin.1 Cod penal, Curtea le va respinge ca nefondate, pentru următoarele considerente:
- acuzația ce i se aduce inculpatului M. G. este aceea că a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată când aceasta din urmă se afla închisă în casă împreună cu fratele său, martorul C. D.;
- singurele elemente de probă sub acest aspect sunt declarațiile părții civile și ale martorului C. D., fratele părții civile;
- parchetul a susținut că soluția adoptată de prima instanță este una greșită, deoarece declarația martorului a fost în mod eronat înlăturată pe considerentul că acest martor este frate cu partea civilă, în condițiile în care același martor este rudă și cu inculpatul M. G. care este copilul celuilalt frate adoptat de familia M., respectiv M. N.;
- Curtea reține că, într-adevăr, martorul C. D. este rudă și cu inculpatul M. G., însă nu poate trece peste subiectivismul martorului în condițiile în care relațiile dintre martor și partea civilă erau foarte apropiate, față de cele pe care le avea cu inculpații M. N., M. G. și C. G.. În acest sens, Curtea are în vedere atât declarația martorului C. D. care a menționat că “… în perioada respectivă am făcut fânul la C. G. și îmi țineam animalele acolo…”, cât și declarația părții vătămate ce a învederat că “în data de 23.04.2009, în jurul orei 13:30, mă afla acasă împreună cu fratele meu C. D. și S. R. și consumam un pahar de vin”, respectiv “… fratele meu C. D. care mă mai ajută la treburile gospodărești … ”. De asemenea, curtea reține că există o diferență între rudenia dintre cei doi frați C. G. și C. D. și inculpatul M. N., în condițiile în care acesta din urmă a fost adoptat de către părinții primilor doi.
C. În privința criticilor care vizează soluția de achitare a inculpaților C. G. și M. G. și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, parchetul a susținut că faptele comise de aceștia prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, solicitând condamnarea inculpaților.
Curtea reține că, în privința acuzațiilor aduse celor doi inculpați, s-a făcut dovada că faptele există și au fost săvârșite de inculpați, fiind îndeplnite două din cele trei condițiile prev. de art.345 alin.2 Cod procedură penală.
În cercetarea îndeplinirii și a celei de-a treia condiție, respectiv ca faptele comise de cei doi inculpați să constituie infracțiuni, prin raportare la dispozițiile art.181 Cod penal, Curtea reține că, în mod corect prima instanță a avut în vedere o atingere minimă adusă valorilor apărate de lege și prin conținutul lor concret, sunt lipsite în mod vădit de importanță, neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Curtea are în vedere urmările produse prin faptele celor doi inculpați, deteriorarea ușii fiind minoră, în condițiile în care doar o parte din partea superioară a tocului fiind degradată (fila 43 d.u.p.), faptul că urmările constând în încălcarea inviolabilității domiciliului nu s-au întins pe o durată mare în timp și au avut la bază relațiile tensionate dintre frații C. G. și M. N. cu privire la imobilul în cauză, circumstanțele personale ale inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Cu toate acestea, sub aspectul cuantumului sancțiunii administrative, Curtea nu găsește că suma de 300 de lei este suficientă pentru a-i face pe cei doi inuclpați să conștientizeze consecințele faptelor lor, astfel că va majora cuantumul sancțiunii cu caracter administrative a amenzii aplicate inculpaților C. G. și M. G. de la 300 lei, la 1.000 lei pentru fiecare.
D. În privința criticilor vizând soluționarea acțiunii civile, Curtea reține că soluția adoptată de prima instanță este la adăpost de orice critici. Astfel, constituirea de parte civilă a vizat obținerea despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea pomilor, a balastului și a unei butelii de aragaz. Dacă în privința celor cinci puieți s-a reținut dubiul ce îi profită inculpatului M. N., pe lângă faptul că nu s-a administrat niciun mijloc de probă din care să rezulte, orientativ, valoarea acestora, în privința balastului și a buteliei de aragaz acuzațiile aduse inculpaților nu au vizat comiterea vreunei fapte de natură penală care să vizeze aceste bunuri pentru care s-a solicitat contravaloarea lor.
În lumina celor de mai sus, Curtea, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. Zărnești și partea civilă C. G. împotriva sentinței penale nr.92/04.05.2012 pronunțată de J. Zărnești, pe care o va casa în limitele de mai sus și va menține restul dispozițiilor.
Văzând și dispozițiile art.189 și 192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I. În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursurile declarate de P. de pe lângă judecătoria Zărnești și partea civilă C. G. împotriva sentinței penale nr.92/04.05.2012 pronunțată de J. Zărnești, pe care o casează sub aspectul cuantumului sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii aplicate inculpaților C. G. și M. G..
Rejudecând în aceste limite,
Majorează cuantumului sancțiunii cu caracter administrative a amenzii aplicate inculpaților C. G. și M. G. de la 300 lei, la 1.000 lei pentru fiecare.
II. Menține retul dispozițiilor.
În baza art.189 Cod procedură penală, dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a sumei de 900 lei, reprezentând onorariile cumulate cuvenite avocaților desemnați din oficiu.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. E. O. B. M. D.
GREFIER,
N. B.
Red. C.E./03.06.2013
Tehnored. R.G./03.06.2013/2 ex.
Jud.fond A.C.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 206/2013.... → |
|---|
