Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 274/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 274/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-05-2014
R.
C. DE A. B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR.274 /Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 20 mai 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR4:
Președinte – M. Ș. - judecător
Judecător – E. B.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpat S. E. T., partea civilă P. I. și partea responsabilă civilmente .-R. SA împotriva sentinței penale nr. 207/S din 7 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sf. G. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 5 mai 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 20 mai 2014, când,
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față,
Constată că prin sentința penală nr. 207/2013 din 7 octombrie 2013 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul nr._ , s-a dispus, în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal și art. 76 lit. e Cod penal, condamnarea inculpatului S. E. T. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare pe o perioadă de 2 ani și 4 luni ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 Cod penal. În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind cauzele care atrag revocarea suspendării condiționate. În baza art. 346 Cod procedură penală, art. 14 Cod procedură penală, art. 49 și următoarele din Legea nr. 136/1995 și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ „Dr. F. K.” și obligat asigurătorul . R. SA la plata sumei 597 lei la care se adaugă dobânda legală calculată până la data plății efective, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții civile P. I.. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de urgență Târgu M. și obligat asigurătorul . R. SA la plata sumei de 963 lei la care se adaugă dobânda legală calculată până la data plății efective, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții civile P. I.. În baza art. 346 Cod procedură penală, art. 14 Cod procedură penală, art. 49 și următoarele din Legea nr. 136/1995, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. I. și obligat asigurătorul . R. SA la plata către acesta a sumei de 2100 lei cu titlu de daune materiale și 34.500 euro ce urmează a fi achitați în lei la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune morale. În baza art. 193 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 50 din legea nr. 136/1995, a fost obligat asigurătorul să achite părții civile suma de 6350 cu titlu de cheltuieli de judecată. În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să achite către Stat suma de 500 lei cheltuieli de judecată efectuate în cursul urmăririi penale și suma de 1600 cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în faza de judecată. A fost obligat asigurătorul . R. SA să achite în contul domnului expert G. C. suma de 233,3 lei reprezentând onorariul pus în sarcina sa pentru completarea la raportul de expertiză nr._/16.05.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 25.05.2009 în jurul orelor 21.30, inculpatul S. E. T. împreună cu martorii S. A., P. B., I. Ș. și D. M., fiind în timpul serviciului, s-au deplasat cu autovehiculul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare MAI –_ pe . Sf. G., la sediul . li s-a comunicat prin stație de către ofițerul de serviciu că agentul de pază al societății solicită intervenția organelor de poliție. Inculpatul era la volanul autovehiculului. Când a ajuns pe . sediului Distrigaz, inculpatul, fără a se asigura corespunzător, a declanșat manevra de virare la stânga cu intenția de a intra pe . curtea imobilului. Însă, întrucât nu s-a asigurat corespunzător, la momentul la care a efectuat virajul spre stânga, depășind axul drumului, a intrat în coliziune cu motocicleta marca Suzuki cu nr. de înmatriculare_ care circula din sens opus, fiind condusă de partea vătămată P. I. și care, deși a frânat nu a putut evita impactul. Conform raportului de nouă expertiză medico-legală nr. 448/17.02.2010 întocmit de IML Tg. M. (fila 65 dosar urmărire penală) astfel cum a fost avizat de Comisia de control și avizare a actelor medico-legale din cadrul IML Tg. M. (fila 67 dosar urmărire penală), partea vătămată P. I. a necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Instanța a reținut și o culpă de 30% a părții vătămate în producerea accidentului întrucât nu a respectat dispozițiile art. 47 din OUG nr. 195/2002 privind obligația de a circula cât mai aproape de marginea din dreapta a părții carosabile. Împrejurarea că partea din dreapta a părții carosabile nu este în general preferată și implicit folosită de motocicliști întrucât de obicei prezintă un strat de nisip care este alunecos și care ar putea să-i pună în pericol, nu exonerează pe partea vătămată de culpa reținută de instanță, cu atât mai mult cu cât partea vătămată circula foarte aproape de axul drumului, între locul impactului și marginea din dreapta existând o distanță de aproximativ 2,60 m.
Instanța de fond a reținut că în drept, fapta inculpatului S. E. T. care la data de 25.05.2009 în jurul orelor 21.30, fără a se asigura corespunzător, a declanșat manevra de virare la stânga, depășind axul drumului, și a intrat în coliziune cu motocicleta cu nr. de înmatriculare_ condusă de partea vătămată P. I. ce circula din sens opus, cauzându-i părții vătămate leziuni traumatice vindecabile în 80-90 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal. Inculpatul nu a respectat regulile de circulație referitoare la manevra de virare spre stânga prevăzute de art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 potrivit cărora, conducătorul de vehicul care execută o manevră de virare spre stânga este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, iar ca urmare a acestui fapt a accidentat partea vătămată P. I..
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea civilă P. I., asigurătorul .-R. SA și inculpatul S. E. T..
Urmare intrării în vigoare la data de 1 februarie 2014 a noului Cod penal și a noului Cod de procedură penală, la termenul de judecată din data de 6 februarie 2014, instanța a constatat incidența articolului 10 din Legea de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală conform căruia recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
De asemenea, potrivit art. 86 din Codul penal, persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal și se numește parte responsabilă civilmente. În această situație, asigurătorul .-R. SA a figurat după data de 1 februarie 2014 în procesul penal ca parte responsabilă civilmente.
Partea civilă P. I. a formulat recurs solicitând majorarea cuantumului daunelor morale și să se constate că acesta nu are nicio culpă în producerea accidentului din data de 25.05.2009.
Partea responsabilă civilmente .-R. SA a formulat recurs solicitând pe latură penală achitarea inculpatului întrucât acesta nu se face vinovat de fapta pentru care a fost trimis în judecată și pe latură civilă înlăturarea în tot a dispozițiilor de plată a despăgubirilor (în principal) sau diminuarea cuantumului despăgubirilor acordate părților civile (în subsidiar), arătându-se că trebuia să se constatate culpa exclusivă a părții civile P. I. pentru producerea accidentului, sau dacă se constată o culpă comună să se stabilească un procent de culpă al părții vătămate și al părții civile P. I. și obligarea la plata despăgubirilor doar în procentul corespunzător culpei asiguratului.
Inculpatul S. E. T. a solicitat prin motivele de apel depuse la dosar la termenul de judecată din data de 6 februarie 2014, urmare schimbării legislației penale, faptul că fapta pentru care este cercetat inculpatul nu este prevăzută de legea penală și suntem în prezența discriminării întrucât prin prevederile noii legi, s-a restrâns sfera de incidență a textului de lege nouă față de vechiul text și astfel fapta concretă comisă (vătămarea corporală din culpă care a necesitat până la 90 de zile de îngrijiri medicale) nu mai îndeplinește condițiile impuse de noua lege, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală și achitarea inculpatului.
Examinând temeiurile invocate și cererile formulate de apelanți, examinând cauza potrivit art. 417 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept și verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei conform art. 420 alin. 8 din Codul de procedură penală, se constată că apelurile declarate de inculpatul S. E. T. și partea responsabilă civilmente .-R. SA sunt fondate, iar apelul părții civile P. I. nu este fondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare:
Inculpatul S. E. T. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu și condamnat de către instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal din 1969, instanța de fond constatând că inculpatul S. E. T., la data de 25.05.2009 în jurul orelor 21.30, fără a se asigura corespunzător, a declanșat manevra de virare la stânga, depășind axul drumului, și a intrat în coliziune cu motocicleta cu număr de înmatriculare_ condusă de partea vătămată P. I. ce circula din sens opus, cauzându-i părții vătămate leziuni traumatice vindecabile în 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Noul Cod penal a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Conform art. 196, constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. (2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. (3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. (4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1) - (3) s-au produs față de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. (5) Dacă nerespectarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfășurarea activității care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) și alin. (3) constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. (6) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Conform art. 193 alin. 2 din Codul penal, fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
Iar potrivit art. 194 alin. 1 din Codul penal, fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecințe: a) o infirmitate; b) leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale; c) un prejudiciu estetic grav și permanent; d) avortul; e) punerea în primejdie a vieții persoanei, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
În fața instanței de apel s-a solicitat la termenul de judecată din data de 6 martie 2014 Comisiei Superioare Medico-Legală care funcționează în cadrul Institutului Național de Medicină Legală „M. Minovici”, ca, în conformitate cu dispozițiile art. 24 din OUG 1/2000 și art. 26 din HG 774/2000, să verifice și să analizeze concluziile actelor medicale legale și să comunice, având în vedere dispozițiile art. 24 alin. 2 OUG 1/2000 și art. 26 alin 2 din HG 774/2000, dacă se consideră necesară examinarea persoanei și efectuarea unei noi expertize medico-legale care să stabilească numărul de zile de îngrijirii medicale. Actele medicale înaintate comisiei au fost: certificatul medico legal nr. 1994/2.06.2009 emis de Institutul de Medicină Legală Tg. M., raportul medico legal nr. 1505/A1/112 din 27.07.2009 emis de Serviciul – Medicina Legală din cadrul Spitalului Județean de Urgență „Dr. F. K.” C., raportul de expertiză medico-legală nr. 448/17.02.2010, întocmit de Institutul de Medicină Legală Tg. M., precum și avizul medico-legal nr. 7/E2/2010 din 24.02.2010 emis de Comisia de Control și Avizare a Actelor Medico-Legale din cadrul Institutul de Medicină Legală Târgu M..
Conform adresei nr. E_ din 25 aprilie 2014, Comisia superioară medico-legală, întrunită la sediul Institutului Național de Medicină Legală „M. Minovici” în ședința din data de 10 aprilie 2014, examinând întregul material înaintat, a aprobat Raportul de Nouă Expertiză medico-legală nr. 448/17.02.2010 aprobat prin avizul Comisiei de Avizare și Control nr. 7/E2/2010 din 24.02.2010 efectuate la IML Tg. M. în sensul că numitul P. I. a necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale.
În speță fapta inculpatului S. E. T., din data de 25.05.2009 în jurul orelor 21.30, prin care au fost produse părții vătămate leziuni traumatice vindecabile în 80-90 zile de îngrijiri medicale, a fost săvârșită din culpă, dar nu de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune. În aceste condiții se constată că fapta pentru care este cercetat inculpatul S. E. T. nu mai este prevăzută de legea penală.
Conform art. 4 din Codul penal, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În speță ne aflăm în prezența unei legi de dezincriminare, prin legea nouă fiind limitat domeniul de aplicare al infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În aceste condiții, în baza art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, urmează a fi admise apelurile declarate de partea responsabilă civilmente .-R. SA și inculpatul S. E. T., împotriva sentinței penale nr. 207/2013 din 7 octombrie 2013 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va desființa și rejudecând, în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza întâi din Codul de procedură penală, îl va achita pe inculpatul S. E. T. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 al.2, 4 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 4 și 5 din Codul penal.
Conform art. 25 alin. 5 din Codul de procedură penală, va lăsa nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile P. I., S. Județean de Urgență „Dr. F. K.” S. G. și S. C. Județean de Urgență Târgu M..
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în fața primei instanțe rămân în sarcina statului.
Va menține dispozițiile sentinței penale privind obligarea asigurătorului .-R. SA la plata sumei reprezentând onorariul expertului, expertul fiind chemat să răspundă prin suplimentul la expertiză unor obiective solicitate de asigurător, conform încheierilor instanței de fond din data de 22 aprilie și 10 septembrie 2013.
Urmare intervenirii modificărilor legislative, a soluției de achitare pronunțate mai sus și a lăsării nesoluționate acțiunile civile, va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă P. I. împotriva aceleiași sentințe penale, motivele de apel nemaiputând fi examinate urmare intrării în vigoare a Codului penal și a Codului de procedură penală la data de 1 februarie 2014.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite apelurile declarate de partea responsabilă civilmente .-R. SA și inculpatul S. E. T., împotriva sentinței penale nr. 207/2013 din 7 octombrie 2013 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează și rejudecând:
În baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza întâi din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul S. E. T. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 al.2, 4 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
Conform art. 25 alin. 5 din Codul de procedură penală, lasă nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile P. I., S. Județean de Urgență „Dr. F. K.” S. G. și S. C. Județean de Urgență Târgu M..
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în fața primei instanțe rămân în sarcina statului.
Menține dispozițiile sentinței penale privind obligarea asigurătorului .-R. SA la plata sumei reprezentând onorariul expertului.
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă P. I. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2014.
Președinte, Judecător,
M. Ș. E. B.
Grefier,
C. G.
Red. M.Ș.-18.06.2014
Dact. C.G.-19.06.2014
11 ex
Jud. fond-O.E. D.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 272/2014. Curtea de... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 196/2013.... → |
|---|
