Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p.. Decizia nr. 1665/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1665/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.1665/A
Ședința din Camera de Consiliu din data de 03 decembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: A. S. N.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror A. E.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorul S. I., împotriva deciziei penale nr. 825 din 10 iunie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția I penală, în dosarul nr._/300/2010.
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința din data de 30 octombrie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen pentru pronunțare la data de 13 noiembrie 2015, apoi a amânat pronunțarea la 03 decembrie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.06.2015, sub nr._ , petentul S. I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.825 din 10.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală, în dosarul nr._/300/2010.
În motivarea contestației în anulare, petentul a arătat, în esență, că primul motiv îl reprezintă subzistența, în speță, a cazului prevăzut de art.426 lit.b Cod procedură penală, în considerarea caracterului iradiant al soluției de scoatere a sa de sub urmărire penală dispusă prin rechizitoriu sub aspectul infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu și a lipsei sesizării organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, în raport de împrejurarea că prin rechizitoriu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii menționate anterior circumscrisă la 11 acte materiale care au cauzat un prejudiciu în sumă de 11.229.917 lei ce corespunde sumelor rămase neîncasate din derularea celor 11 convenții de plăți încheiate în perioada 31.08.2000 – 03.07.2001 între . BDJ SA, . partea civilă S. T. SA.
În ce privește al doilea motiv invocat, petentul a arătat că acesta este reprezentat de cazul prevăzut de art.426 lit.h Cod procedură penală, ce subzistă în cauză, întrucât instanța de apel nu l-a audiat în legătură cu motivele concrete și efective pentru care el a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunile mai ușoare prevăzute de art.246 rap.la art.258 Cod penal anterior, art.214 Cod penal anterior, art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 și, de asemenea, nu l-a audiat în legătură cu cererea de schimbare a încadrării juridice cu caracter de noutate formulată în apel în complicitate la infracțiunea continuată de abuz în serviciu circumscrisă la 11 acte materiale corespunzătoare convențiilor de plăți derulate de . BDJ SA și .>
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.426 și urm. Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
În temeiul art.431 Cod procedură penală și în considerarea Deciziei Curții Constituționale din data de 14.07.2015, Curtea a dispus citarea părților. Din oficiu, a procedat la atașarea dosarului_/300/2010 în care s-a pronunțat decizia penală nr.825/10.06.2015 a Curții de Apel - Secția I Penală, din conținutul căruia reies următoarele, cu referire la contestatorul – condamnat S. I.:
”P. rechizitoriul nr.172/P/2006 din data de 02.11.2007 întocmit de procurorii C. N. și M.-I. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. A. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 323 alin. 1 C.pen. și art. 248, art. 2481 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen., și a inculpaților V. C. T., S. D., P. C. I., R. V., S. I., S. T., B. V. și B. A. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 26 raportat la art. art. 248, art. 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., și art. 323 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
P. sentința penală nr.1199 din data de 30.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală în dosarul nr._/300/2010 s-a dispus, în baza art. 26 raportat la art. 248, 2481 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., condamnarea inculpatului S. I. (fiul lui T. și S., născut la data de 19.01.1959 în ., domiciliat în municipiul C., ..7, jud. D., CI . nr._, CNP_) pentru săvârșirea infracțiunii continuate de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.pen. de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere a unei persoane juridice pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 71 C.pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 323 alin. 1 C. pen., a fost condamnat inculpatul S. I. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.
În baza art. 71 C.pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 34 lit. b) și 35 alin. 1 rap. la art. 33 lit. a) C.pen., au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere a unei persoane juridice pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 71 C.pen., a fost interzisă inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.pen. – de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere a unei persoane juridice.
P. decizia penală nr.825/10.06.2015 a Curții de Apel - Secția I Penală, în baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. s-au admis apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția Națională Anticorupție,inculpații C. A. G.,S.(fost N.) D.,P. C. I.,V. C. T.,R. V.,S. I.,S. T.,B. A. G. și B. V. și partea civilă S. T. SA împotriva sentinței penale
A fost desființată,în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în fond:
S-a făcut aplicarea art.5 C.p. cu referire la contestatorul condamnat S. I. și, în consecință:
În baza art.386 alin.1 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S. I. în art.48 C.p. rap. art.297 C.p. rap. la art.309 C.p. cu aplicarea art.35 alin.1 C.p. și art.367 alin.2 C.p.
În baza art. 48 C.p. rap. art.297 C.p. rap. la art.309 C.p. cu aplicarea art.35 alin.1 C.p. a fost condamnat inculpatul S. I. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,g,k C.p. și a dreptului de a ocupa o funcție publică pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu.
În baza art. 367 alin.2 C.p. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 lit.a,b ,g și k C.p. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat .
În baza art.39 C.p.,art.45 alin.2 C.p. s-a dispus ca inculpatul S. I. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare,sporită cu 1 an închisoare ,respectiv pedeapsa principală de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică ,precum și a drepturilor prevăzute de art.66 lit.a,b ,g și k C.p.
În baza art.65 C.p. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.66 lit.a,b ,g și k C.p.
Împotriva acestei decizii, așa cum s-a precizat, a formulat contestație în anulare contestatorul – condamnat S. I., invocând cazurile prevăzute de art.426 alin.1 lit.b și h Cod procedură penală.
Conform art.426 alin.1 lit.b Cod procedură penală „se poate face contestație în anulare când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, iar conform art.426 lit.h Cod procedură penală „se poate face contestație în anulare, când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă”.
Pentru a se proceda la admiterea în principiu a contestației în anulare, instanța, conform art.431 alin.2 Cod procedură penală, trebuie să constate că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art.426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care se află la dosar.
Contestația în anulare, în prezenta cauză, este formulată în termen, în sensul art.428 Cod procedură penală, și de o persoană care are calitate în sensul art.427 alin.1 Cod procedură penală, însă cazurile de contestație nu sunt invocate decât pur formal, fără ca acestea să aibă vreo legătură cu cele prevăzute la art.426 lit.b și lit.h Cod procedură penală.
Simpla trimitere teoretică la un caz de contestație prevăzut de lege, dar fără susținerea sa aparentă cu argumente faptice corelative, nu satisface cerințele textului. Natura juridică a contestației în anulare și efectele imediate ale admiterii ei în principiu asupra prezumției de legalitate de care se bucură hotărârea definitivă impun ca faza de evaluare parcursă conform art. 431 alin. 2 C.pr.pen. să aibă caracter concret și efectiv, neputând fi admisă limitarea ei la o analiză superficială, exclusiv teoretică, în contextul în care motivele prezentate în susținerea acestuia, respectiv faptul că probatoriul pe baza căruia a fost condamnat a fost apreciat eronat, vizează în esență achitarea, iar nu încetarea procesului penal.
Raportând aceste argumente de principiu la particularitățile cauzei de fată, Curtea constată inexistența unei concordanțe reale între motivele faptice invocate de condamnatul S. I. și cazurile de contestație la care acesta a făcut trimitere, viciu ce atrage inadmisibilitatea căii extraordinare de atac și impune respingerea ei ca atare.
Cazul prevăzut de art.426 lit.b Cod procedură penală, presupune ca inculpatul să fi fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art.16 alin.1 lit.e) – h), j) Cod procedură penală. Acest caz de contestație în anulare constă într-o eroare procedurală a instanței de a se pronunța în sensul încetării procesului penal pentru care existau probe la dosar și nu constă, așa cum susține apărarea, într-o eroare de judecată, deoarece rolul acestui caz de contestație în anulare nu este acela de a înlătura greșita interpretare și aplicare a legii în ipoteza în care instanța a dezbătut și a analizat toate circumstanțele cauzei în cadrul hotărârii ce a intrat în autoritatea lucrului judecat.
Apărarea, în cuprinsul contestației formulate și în memoriul depus la dosar, face trimitere la veritabile apărări de fond ce vizează în mod exclusiv dreptul material sau, mai exact, întrunirea sau neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul S. I., ci, nicidecum, eroarea de judecată a completului care a pronunțat decizia nr.825/10.06.2015. De altfel, la o simplă și elementară analiză a dosarului se observă că nu există nici un indiciu ce ar converge spre ipoteza că soluția în apel ar fi trebuit să fie încetarea procesului penal față de inculpatul S. I. în temeiul unuia din cazurile prevăzute de art.16 alin.1 lit.e-h și j Cod procedură penală.
Or, toate aceste aspecte ale vinovăției sau nevinovăției inculpatului S. I. au fost analizate sub toate aspectele, atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel, care s-a pronunțat în mod definitiv, hotărârea intrând în putere de lucru judecat, în sensul condamnării inculpatului la pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare.
În aprecierea asupra admisibilității contestației în anulare, nu se poate face abstracție de natura juridică a acesteia de cale extraordinară de atac, având ca scop repararea unor erori de procedură și nu de judecată prin repunerea în discuție a fondului cauzei, situație în care contestația ar reprezenta un apel deghizat, ceea ce contravine principiului securității juridice, care impune ca, atunci când s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă, aceasta să nu poată fi repusă în discuție.
Securitatea juridică implică în mod necesar respectarea autorității de lucru judecat, ce presupune în mod esențial ca nicio parte să nu poată solicita, în concret, prin exercitarea unei căi extraordinare de atac o nouă rejudecare a cauzei decât dacă acest lucru devine necesar ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe analizate în concret și care ar impune în mod obligatoriu reexaminarea cauzei, căile de atac extraordinare având în esență, ca finalitate îndreptarea erorilor judiciare, iar nu simpla exprimare a unui punct de vedere cu privire la fondul cauzei, asupra acelorași chestiuni ce au făcut deja obiectul judecății.
Cazul prevăzut de art.426 lit.h Cod procedură penală, presupune ca instanța să nu fi procedat la audierea inculpatului, în situația în care acesta se prezintă în fața instanței de judecată, audierea este obligatorie și nu este invocat dreptul la tăcere.
Apărarea invocă împrejurarea că inculpatul nu a fost audiat în legătură cu motivele concrete de nepedepsire cât și cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiuni mai ușoare.
În tot cursul procesului penal inculpatul S. I. a fost asistat sau reprezentat de avocat ales, apărările formulate de acesta fiind puse în discuție și analizate, Curtea apreciind că au fost asigurate toate garanțiile procedurale pentru un drept la apărare efectiv și, bineînțeles, pentru desfășurarea unui proces echitabil cu egalitate de arme în sensul art.6 din CEDO. Inculpatul S. I. a fost ascultat de către judecător în prezența apărătorului ales și nimic nu l-a împiedicat în derularea procesului penal să solicite administrarea de probatoriu în apărare și să depună la dosarul cauzei cereri, memorii, concluzii, aspecte procedurale care, de altfel, s-au concretizat. Motivând acest caz de contestație în anulare, inculpatul S. I., prin apărător ales, nu face, practic, decât să facă trimitere la împrejurarea că instanța de apel, în mod greșit, a dispus condamnarea sa, deși existau cauze de nepedepsire sau de încetare a procesului penal.
Concret, Curtea observă că se tinde, în acest demers judiciar, la susținerea nevinovăției, ceea ce este inadmisibil, sau se încearcă a se concretiza ideea că instanța de apel trebuia să înceteze procesul penal, deși, așa cum s-a precizat, la dosarul cauzei nu se regăsește nici cel mai mic indiciu cu referire la inculpatul S. I., că față de acesta subzista unul din cazurile de încetare a procesului penal prevăzute de art.16 alin.1 lit.e-h, j Cod procedură penală.
În consecință, contestația în anulare promovată de contestatorul S. I. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.431 alin.2 Cod procedură penală, comb.cu art.427 alin.2 Cod procedură penală, pentru a se putea dispune admiterea în principiu a acesteia, întrucât cazurile pe care se sprijină nu sunt indicate decât pur formal, fără nicio legătură cu starea de fapt și de drept, ceea ce nu este permis și conduce în mod automat la respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul S. I., împotriva deciziei penale nr. 825 din 10 iunie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția I penală, în dosarul nr._/300/2010. .
Obligă contestatorul – condamnat S. I. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. T. A. S. N.
GREFIER,
Victorița S.
Red:A.S.N./14.12.2015
Tehnored.V.D./5 ex./10.12.2015
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 195/2015. Curtea de... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
