Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 656/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 656/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 656/CO
Ședința publică din data de 28 decembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I. C.
GREFIER: O. I. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. P..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect contestațiile formulate de inculpații S. C. R., S. M. F., G. A. M. împotriva Încheierii din data de 14.12.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorii-inculpați S. C. R., personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat G. D., conform delegației pentru asistență judiciară depusă la dosar/fila 19, precum și de avocat ales B. L., conform împuternicirii avocațiale depuse la dosar/fila 22, S. M. F., personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat G. D., conform delegației pentru asistență judiciară depusă la dosar/fila 19 și de avocat ales M. R., conform împuternicirii avocațiale depuse la dosar/fila 18, G. A. M., personal și asistat de avocat ales N. S., conform împuternicirii avocațiale depuse la dosar/fila 21.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, potrivit disp. art. 372 C.pr.pen., procedează la identificarea contestatorilor-inculpați S. C. R., S. M. F., G. A. M., ale căror CI se depun la dosarul cauzei în fotocopii.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorii aleși ai contestatorilor-inculpați, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri sau excepții de formulat, drept urmare, Curtea acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Contestatorii-inculpați S. C. R., S. M. F., G. A. M., având pe rând cuvântul, la interpelarea instanței, arată că nu doresc să dea declarații suplimentare în fața Curții de Apel București și își mențin declarațiile date anterior în cauză.
Contestatorul-inculpat S. C. R., prin apărător, solicită admiterea contestației formulate, având în vedere durata măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpat, atitudinea de recunoaștere a inculpatului, precum și faptul că acesta a colaborat cu organele de urmărire penală.
Apreciază că, măsura preventivă a controlului judiciar, cu respectarea disp. art. 215 C.pr.pen., se poate justifica în prezenta cauză.
Pentru contestatorul-inculpat S. M. F., apărătorul solicită admiterea contestației formulate, pentru a-și putea câștiga existența.
Apreciază că nu reprezintă un pericol social, iar lăsarea în libertate nu ar putea influența buna desfășurare a procesului penal.
Contestator-inculpat G. A. M., prin apărător, solicită admiterea contestației formulate și desființarea încheierii de ședință atacate, având în vedere că, potrivit probelor administrate în cauză, implicarea sa este foarte redusă în ceea ce privește săvârșirea faptei.
Menționează că temeiurile care au impus luarea măsurii arestului la domiciliu nu mai subzistă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestațiilor formulate, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 242 alin. 2 C.pr.pen., nu au intervenit elemente noi care să justifice înlocuirea măsurii arestului la domiciliu, iar toate aspectele invocate de către apărare la prezentul termen de judecată au fost avute în vedere de către instanțele care au dispus și prelungit măsura arestului la domiciliu.
Apreciază că măsura arestului la domiciliu a fost dispusă cu respectarea disp. art. 219 și art. 220 C.pr.pen., aceasta justificându-se în continuare în raport de natura și de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților.
Curtea constată încetată delegația apărătorului din oficiu desemnat să acorde asistență judiciară obligatorie contestatorilor-inculpați S. C. R. și S. M. F. și acordă onorariu parțial în cuantum de 100 lei.
Contestatorul-inculpat S. C. R., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației formulate, urmând să respecte toate obligațiile ce îi vor fi impuse de către instanță.
Contestatorul-inculpat S. M. F., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită. Solicită admiterea contestației formulate.
Contestatorul-inculpat G. A. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației formulate pentru a putea avea posibilitatea de a se angaja.
CURTEA,
Asupra prezentelor contestații.
Prin încheierea de ședință din data de14.12.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 15, s-au dispus următoarele:
În baza art. 362 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 208 alin. 4 Cod de procedură penală Cod de procedură penală constată legalitatea și temeinicia măsura preventivă a arestului la domiciliu a inculpaților inculpații G. A. M., S. C. R. și S. M. F., măsură dispusă prin Încheierea de ședință din camera de consiliu de la data de 18.06.2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București Secția I Penală în dosarul nr._/3/2015.
În baza art. 208 alin. 4 Cod de procedură penală menține măsura preventivă a arestului la domiciliu față de inculpații S. C. R., fiul lui G. și E. C., născut la data de 02.10.1989 în București, domiciliat în București, .-26, sector 1, CNP_, S. M.-F., fiul lui M. și I. G., născut la data de 22.01.1988 în București, domiciliat în București, ., sector 1, CNP_, G. A. M., fiul lui I. și E., născut la data de 28.05.1987 în București, domiciliat în București, ., sector 1, CNP_.
În baza art.275 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din probele existente la dosarul cauzei, rezultă că probatoriul administrat până la acest moment în privința infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților justifică presupunerea rezonabilă că această infracțiune a fost săvârșită.
Totodată, Tribunalul a apreciat că activitatea pretins infracțională pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, și referitor la comiterea căreia există suspiciunea rezonabilă, este suficient de gravă pentru a justifica concluzia că se impune ca inculpații să se afle în continuare sub imperiul unei măsuri preventive, respectiv a arestului preventiv la domiciliu, aceasta fiind o măsură proporțională cu gravitatea acuzațiilor ce li se aduc inculpaților raportat la modalitatea de săvârșire a faptelor și la rezonanța socială a unor asemenea activități infracționale.
Pe de altă parte, Tribunalul apreciază că nu au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, nici inculpații G. A. M., S. C. R. și S. M. F., nefăcând referire la survenirea unor astfel de schimbări, sau la apariția unor împrejurări noi de nelegalitate, față de intervalul scurt de timp care a trecut de la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu și, își păstrează și caracterul necesar în raport cu scopul urmărit prin dispunerea sa, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Împotriva încheierii au formulat contestație inculpații, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, respectiv înlocuirea cu o altă măsură mai blândă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile contestatorilor și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată contestațiile nefondate și le va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Reglementând condițiile generale de aplicare și scopul măsurilor preventive enumerate limitativ de alineatul 4 al art. 202 C.p.p., legiuitorul a stabilit că acestea pot fi dispuse dacă există probe ori indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și totodată dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, cu mențiunea prevăzută de alin. 3 al articolului 202 C.p.p. în sensul că măsura preventivă trebuie să respecte criteriul proporționalității acesteia cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesității dispunerii sale pentru realizarea scopului urmărit.
Caracterul rezonabil al bănuielilor pe care se întemeiază o arestare preventivă constituie un element esențial al protecției oferite de art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; existența „motivelor rezonabile” presupune existența faptelor sau informațiilor apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea, ceea ce poate fi însă considerat „rezonabil” depinzând de ansamblul circumstanțelor cauzei (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit, hotărârea din 30.08.1990).
Prevederile art. 5 paragraf 1 lit. c fac referire la noțiunea de suspiciuni rezonabile, întrucât nu este necesar ca la momentul arestării să existe suficiente probe pentru a aduce o acuzație; faptele ce au dat naștere suspiciunii (bănuielii) nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare (Calleja c. Malta).
Similar instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază incidența condițiilor cumulative prevăzute de art.223 alin. 1 teza I și alin. 2 NCPP.
Astfel, pe de-o parte din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au efectuat operațiuni interzise cu droguri de mare risc.
La data de 25.03.2015, inculpatul S. C. R. împreună cu inculpatul M. B. C., s-au deplasat în Germania de unde au cumpărat un autoturism marca Opel Corsa, plecând apoi spre România la data de 26.03.2015. La data de 27.03.2015 inculpații S. C. R. și M. B. C. au intrat pe teritoriul României având asupra lor aproximativ 1000 comprimate ecstasy pe care le-au transportat până în municipiul București (declarația inculpatului S. C. R. – vol. II. f. 240-241; proces-verbal de analiză a datelor obținute în urma percheziției informatice – vol. I f. 218).
Din adresa Western Union aflată la dosarul cauzei rezultă că, în timp ce inculpatul S. C. R. se afla în Germania, a primit de la inculpatul S. M.-F. zis „R.” sau „Morapte” la data de 25.06.2015 suma de 500 euro și la data de 26.03.2015 suma de 300 euro. Din aceeași adresă rezultă că, la data de 27.03.2015, când inculpatul S. C. R. se afla deja în România, a primit de la inculpatul S. M.-F. zis „R.” sau „Morapte” suma de 250 lei (adresa Western Union – vol. I f. 3-6).
La data de 20.05.2015, inculpații M. B. C., S. C. R. și G. A. M. zis „G.” au plecat din Olanda, ajungând în România la data de 21.05.2015 (declarația inculpatului S. C. R. – vol. II. f. 221; declarația inculpatului G. A. M. – vol. II. f. 70; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante – vol. I f. 71-75).
La data de 21.05.2015, când inculpații M. B. C., S. C. R. și G. A. M. zis „G.” au ajuns în ., organele de poliție au procedat la oprirea autoturismului în care se aflau aceștia (proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante – vol. I f. 71-75).
Fiind întrebat de unde vine, inculpatul M. B. C. a declarat organelor de poliție că el nu a fost plecat din țară, ci a fost în . apropiere, pentru a servi masa. Ulterior inculpatul a revenit asupra acestei declarații arătând că a fost în vacanță în Olanda împreună cu prietena sa, suspecta S. R. F. (proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante – vol. I f. 71).
Fiind întrebați dacă au asupra lor sau în autoturism substanțe a căror deținere este interzisă, inculpații au negat, procedându-se la efectuarea unei percheziții, inițial nefiind găsite substanțe interzise la deținere. Întrucât se impunea controlarea mai amănunțită a autoturismului, acesta a fost deplasat până în municipiul Pitești, deplasare efectuată cu inculpatul S. C. R. pe bancheta din spate. Întrucât nici la Pitești, după ridicarea pe rampă a autoturismului și după controlarea caroseriei inferioare a acestuia, nu au fost găsite substanțe interzise, s-a procedat la deplasarea autoturismului la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București, de asemenea cu inculpatul S. C. R. pe bancheta din spate (proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante – vol. I f. 71-75).
Deși până la momentul aducerii în București a autoturismului și a inculpaților aceștia au negat existența substanțelor interzise în interiorul autoturismului, la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București, inculpatul S. C. R. a demontat consola centrală a autoturismului, în interiorul bordului fiind găsite 3 pungi de culoare neagră, una cu o substanță pulverulentă și celelalte două cu comprimate de culoare verde și albastră (proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante – vol. I f. 71-75).
În urma analizelor de laborator efectuate s-a stabilit că în autoturismul cu nr._ s-au găsit cantitățile de 316,67 grame comprimate cu logo „Mapple leaf” conținând MDMA (circa 1323 comprimate), 97,40 grame comprimate cu logo „Bentley” conținând PMMA (circa 280 comprimate), 260,93 grame comprimate cu logo „Nintendo” conținând PMMA (circa 760 comprimate), 41,10 grame fragmente de comprimate conținând MDMA și PMMA și 310,20 grame cocaină (raport de constatare tehnico-științifică – vol. I f. 115-127).
Relevante în acest sens sunt declarații martori, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, procese-verbale de percheziție domiciliară, înscrisuri, declarații inculpați.
Pe de altă parte, privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concretizată în specificul infracțiunii, în frecvența deosebită a unor asemenea infracțiuni în prezent, ce impune o ripostă mai fermă din partea autorităților care în cazul de față s-a concretizat într-o măsură preventivă și, totodată este proporțională cu gravitatea acuzațiilor care li se aduc inculpaților.
Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabile susnumiților, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică nici revocarea măsurii arestării preventive, dar nici înlocuirea acesteia cu una mai puțin restrictivă, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea acesteia, așa cum impun exigențele art.223 alin.3 teza finală Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica inculpaților.
Pentru a se răspunde exigențelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, judecătorul trebuie să analizeze și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencevc Serbiei; cauza Lclieirec. Belgiei) pentru că numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat (cauza McKay c Regatului Urni).
Din acest punct de vedere, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 N.C. proc.pen. se impune privarea de libertate a inculpatului, existând pericolul sustragerii de la judecarea cauzei, gravitatea pedepselor prevăzute de legiuitor pentru faptele pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale reprezentând la acest moment și în lumina celor deja arătate în paragrafele anterioare un argument în acest sens și justificând luarea măsurii în discuție pentru un interval de timp rezonabil (cerință satisfăcută în cauză).
În consecință, luarea față de inculpați a unor măsuri alternative, cum ar fi cea a arestului la domiciliu, a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b-d C.proc.pen. nu ar fi suficientă la acest moment, urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal.
Apreciind, în lumina celor expuse, că măsura privării de libertate a inculpaților este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse, prin raportare și la natura interesului public ocrotit, judecătorul de la instanța de control judiciar, evaluând împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a acestuia, apreciază că măsura arestării preventive se impune și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente a o justifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.202 alin. 1 CPP, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a preîntâmpina sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei ori pentru a preveni săvârșirea unei alte infracțiuni.
Nu se poate reține drept critică nici nemotivarea hotărârii atâta vreme cât legea nu impune un standard în acest sens, iar judecătorul s-a conformat exigențelor art. 208 Cod proc.pen.
Având în vedere cele expuse, art. 206 NCPP, va respinge contestațiile formulate de către de inculpații inculpații S. C. R., S. M. F., G. A. M. împotriva Încheierii din data de 14.12.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 CPP, va obliga fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 206 CPP, respinge ca nefondate contestațiile formulate de către de inculpații S. C. R., S. M. F., G. A. M. împotriva Încheierii din data de 14.12.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 CPP, va obliga fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.12.2015.
Președinte
I. C.
Grefier,
O. B.
Red./dact. I.C. 28.12.2015/2 ex.
Trib. București/ jud. B. G.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
