Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1084/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1084/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1084/A
Ședința publică de la 10 septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul I. M. împotriva sentinței penale nr. 3917 din 5.12.2014, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit apelantul inculpat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că în mod corect instanța de fond a respins apărarea inculpatului și a considerat că expertiza prin care a fost recalculată retroactiv alcoolemia nu are valoare în prezenta cauză pentru că se bazează pe declarația inculpatului, ce nu este susținută de alte mijloace de probă. Pe cale de consecință, formulează concluzii de respingere a apelului, ca fiind nefondat.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.3917 din 05.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria G., în baza art.386 alin.1 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I. M. [fiul lui V. și M., născut la data de 08.02.1980 în municipiul G., județul G., domiciliat în .. G., CNP_] din infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, rep. în infracțiunea prev. de art.336 alin.1 Cod penal, text de lege in baza căruia raportat la art.83 Cod penal s-a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice.
În baza art.83 alin.(1), (3) Cod penal, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art.82 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art.85 alin.(1) Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să fie obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune G., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.404 alin.(3) Cod pr.penală i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul cauzei pe fond a reținut, pe situația de fapt, în esență, că în data de 29.09.2012, ora 19.25, inculpatul I. M. a condus autoturismul marca Renault Clio cu număr de înmatriculare_, pe DJ 603, pe raza localității M. B., jud. G., având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, rezultatul testării cu aparatul etilotest fiind de 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 19.26. Ulterior, fiind condus la Spitalul Județean de Urgență G., în vederea stabilirii alcoolemiei, prima probă, recoltată la ora 20,14 a indicat valoarea 1,35 g/l, iar cea de-a doua probă, recoltată la ora 21,14 a indicat valoarea 1,05 g/l.
Audiat fiind în fața instanței de judecată inculpatul I. M. a recunoscut comiterea faptei în sensul că, într-adevăr, a consumat băuturi alcoolice însă a susținut că fapta sa se încadrează în sfera contravenției întrucât, urmare a efectuării expertizei medico-legale de interpretare retroactivă a alcoolemiei, s-a stabilit că acesta avea o alcoolemie de 0,60%.
În cauză au fost audiați martorii R. A., oprit din trafic de organele poliției rutiere și G. M. care se aflau cu inculpatul în autoturism și care au fost de față în momentul testării inculpatului cu aparatul alcooltest, acesta indicând valoarea de 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat precum; martorul G. M. mai declară că inculpatul le-a spus polițiștilor că înainte să se urce la volanul autoturismului a consumat o bere.
Din analiza buletinului de analiză toxicologică efectuată în cauză, a rezultat că inculpatul a avut o îmbibație alcoolică de 1,35g/l alcool pur în sânge (prima probă), respectiv 1,05 g/l alcool pur în sânge (a doua probă).
În cauză, a fost dispusă și efectuată expertiză medico-legală, iar conform raportului de expertiză nr.A129954/2012, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică, în creștere, la ora 19.00, de aproximativ 0,60 g%.
Cu privire la legea penală aplicabilă în cauză, instanța de fond - prin prisma succesiunii de legi penale în timp – a reținut că legea nouă este mai favorabilă inculpatului din perspectiva limitelor de pedeapsă întrucât permite aplicarea alternativă a pedepsei amenzii, motiv pentru care a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei.
Privitor la apărarea inculpatului, în sensul încadrării faptei în sfera ilicitului contravențional, instanța de fond a respins această apărare, având în vedere următoarele argumente:
1. Expertiza cuprinde date contradictorii celor reținute în buletinul de analiză toxicologică –alcoolemie.
În buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie s-a reținut că inculpatul I. M. a consumat în intervalul orelor 10.00 – 12.30 un litru de vin, iar la ora 18.00 - 500 gr. de bere, în condițiile în care acesta nu a mâncat; pe de altă parte, cu prilejul efectuării expertizei medico-legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, inculpatul a furnizat alte date, respectiv că a consumat între orele 18.45 – 19.15 un litru de bere Timișoreana, 200 ml votcă Finlandia și a mâncat concomitent, variabile care, deși nu au fost dovedite, au fost luate în calcul.
2. Caracterul speculativ al acestui tip de expertiză.
Potrivit punctului de vedere al Institutului Național de Medicină Legală M. Minovici exprimat cu ocazia soluționării recursului în interesul legii vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.336 alin.(1) din Codul penal, în sensul de a se stabili rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, pentru a reconstitui metabolismul unei anumite cantități de băutură, aceasta trebuie cunoscută în mod obiectiv, precum și toate circumstanțele consumului de alcool respectiv. Dar, în toate aceste cazuri, informațiile sunt furnizate de către inculpat. Trebuie știut că la o anumită alcoolemie, stabilită indubitabil prin analiza de laborator, se poate ajunge printr-o infinitate de variante de consum.
În mod implicit, într-un moment anterior, vor exista o infinitate de posibile concentrații. Așadar, prin acest tip de expertiză se concluzionează că dacă persoana ar fi consumat băuturile alcoolice declarate, ar fi putut avea o anumită alcoolemie în momentul incriminat. Alcoolemia recalculată nu reflectă valoarea reală ci doar una teoretic posibilă, rezultată numai din acel consum declarat. Veridicitatea declarației de consum nu poate fi verificată științific, neexistând criterii certe în acest sens. Datele din declarațiile de consum sunt subiective și pot fi mai mult sau mai puțin reale, indiferent de buna-credință a făptuitorului, mai ales datorită faptului ca sunt precizate după o lungă perioadă de timp (luni sau chiar ani), în majoritatea cazurilor declarațiile fiind incomplete, improbabile, nereale sau uneori de-a dreptul aberante.
S-a mai arătat că singura modalitate științifică de stabilire a gradului unei intoxicații etilice este cea prin analiza sângelui din proba prelevată, iar valoarea probatorie a expertizei privind estimarea retroactivă a alcoolemiei a fost mult exagerată, interpretarea retroactivă a alcoolului nefiind o expertiză uzuală în țările europene și fiind admisă foarte rar.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Sub acest aspect, judecătorul cauzei pe fond a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, împrejurările comiterii faptei, respectiv sectorul de drum pe care a fost depistat inculpatul conducând autovehiculul proprietate personală, împrejurarea că fapta nu a avut urmări, precum și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, relevantă în acest sens fiind atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială a inculpatului, deduse din actele depuse la dosarul de urmărire penală, acte din care rezultă că acesta este încadrat în muncă și are în întreținere un copil minor.
Cu privire la modalitatea de executare, în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul preventiv și educativ al pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia, instanța de fond a constatat că se impune amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art.84 alin.1 Cod penal, de la data rămânerii definitivă a sentinței, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.83 Cod penal.
Având în vedere perioada de peste 2 ani scursă de la comiterea faptei până la judecarea cauzei, instanța a considerat că nu se mai impune stabilirea unor obligații în sarcina inculpatului.
Singura obligație care s-ar fi putut impune, pentru acest gen de infracțiune, cea prevăzută de art.85 alin.2 lit.g Cod penal, a fost apreciată ca inoportună, în opinia instanței, având în vedere că de la comiterea faptei și până în momentul pronunțării sentinței, inculpatului i s-a reținut permisul de conducere, acesta nemaiavând dreptul de a conduce în perioada susmenționată.
Mai mult, potrivit art.103 alin.1 lit.c din O.U.G.nr.195/2002 inculpatului îi va fi suspendat permisul de conducere pentru o perioadă de 90 de zile ca urmare a individualizării pedepsei în forma amânării aplicării acesteia, după rămânerea definitivă a sentinței.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul I. M., fără a preciza, în scris, care sunt motivele de nelegalitate și/sau netemeinicie care ar afecta hotărârea primei instanțe.
Deși legal citat, apelantul inculpat nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar pentru a-și face apărările pe care le considera necesare, în condițiile în care Curtea a acordat chiar un nou termen pentru a-i oferi acestuia posibilitatea de a se prezenta.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp.art.417 alin.2 Cod pr.penală, Curtea constată și reține următoarele:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt dedusă judecății, constând în aceea că în data de 29.09.2012, ora 19.25, inculpatul I. M. a condus autoturismul marca Renault Clio cu număr de înmatriculare_, pe DJ 603, pe raza localității M. B., jud. G., având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, faptă care a primit și în drept o justă încadrare juridică, în speță fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, prev.de art.336 alin.1 Cod penal.
Totodată, instanța de fond încadrând fapta comisă de către inculpat în legea nouă, ca lege mai favorabilă inculpatului în condițiile existenței unei succesiuni de legi penale în timp, a dat eficiență Deciziei nr.265/2012 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014).
Situația de fapt a reieșit din probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, respectiv din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante – din care a rezultat că la data de 29.09.2012 ora 19.25, inculpatul a fost depistat de organele de poliție conducând sub influența alcoolului, imprimat alcooltest Drager – din care rezultă că la ora 19.26 concentrația alcoolului în aerul expirat a fost de 0,73 mg/l (deci peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat), buletin de analiză toxicologică – ce a relevat că inculpatului i-au fost recoltate probe de sânge prin a căror analiză de laborator s-a stabilit o alcoolemie de 1,35g%o la ora 20.14 și respectiv de 1,05 g%o la ora 21.14, declarațiile inculpatului, ale martorilor, alte înscrisuri.
În raport de ansamblul probatoriului administrat în cauză, în mod corect prima instanță a exclus raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei – ce a relevat o alcoolemie teoretică, în creștere, de cca.0,60 g%o, în data de 29.09.2012 ora 19.25, în condițiile în care la momentul întocmirii buletinului de analiză toxicologică alcoolemie inculpatul a declarat un anumit consum de alcool între anumite ore și a precizat că nu a consumat alimente iar, ulterior, la momentul efectuării expertizei medico-legale de interpretare retroactivă a alcoolemiei a declarat un alt consum de alcool și între alte ore precizând că a mâncat concomitent, așa încât alcoolemia recalculată nu doar că nu a reflectat valoarea reală ci doar una posibilă din punct de vedere teoretic rezultată numai din acel consum declarat.
Curtea - având în vedere că probele nu au o valoare dinainte stabilită ci sunt supuse liberei aprecieri a judecătorului, în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză - constată că în speța dedusă judecății convingerea instanței de fond că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis in judecată are la bază probe certe de vinovăție, prezumția instituită în favoarea inculpatului fiind astfel răsturnată.
Din perspectiva stabilirii legii penale mai favorabile aplicabile inculpatului, Curtea apreciază că instanța de fond a ținut seama inclusiv de măsura de individualizare ce urma a-i fi aplicată acestuia, la a cărei alegere s-a raportat, printre altele, și la gravitatea faptei, la modul în care a acționat inculpatul, astfel că în mod corect a fost aplicată instituția amânării aplicării pedepsei, în speță fiind întrunite condițiile prevăzute de art.83 Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea cuantumului pedepsei stabilite, se constată că prima instanță a apreciat în mod just cu privire la împrejurările ce constituie criterii de individualizare a pedepsei, respectiv cele prev.de art.74 Cod penal ce au primit o evaluare plurală, cuantumul pedepsei de 1 an închisoare relevând atât gravitatea faptei comise cât și periculozitatea inculpatului.
Pentru toate aceste rațiuni de fapt și de drept, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea, în temeiul art.421 pct.1 Iit.b) Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I. M., soluție în raport de care, în temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul Ia plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I. M. împotriva sentinței penale nr.3917/05.12.2014, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul penal nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. C. C.
GREFIER,
G. A. I.
Red.C.C. – Th.red.L.G./C.V.M.-ex.4/10.11.2015
Jud.G..- judecător A.P.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1189/2015.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1286/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
