Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1286/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1286/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1286/A
Ședința publică de la 07.10.2015
P. - I. R. B.
JUDECĂTOR – C. S.
GREFIER - D. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de revizuientul P. C.împotriva sentinței penale nr. 543/07.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția I București în dosar nr. _ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25.09.2015 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 02.10.2015 ȘI 07.10.2015, când a decis;
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.543/F din 07.04.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul P. C..
În baza art.275 al.2 C.pr.pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 10.02.2015 sub nr._ /2005 pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală, revizuentul P. C. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.2649/11.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._/3/2014.
În motivarea cererii revizuientul a arătat, în esență, că nu el a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, fiind condamnat pe nedrept.
A mai arătat că este posibil ca persoana vătămată să se fi tăiat singur cu cuțitul, acesta fiind foarte beat la momentul faptei.
Revizuientul a mai precizat că prin rechizitoriu i se impută mai mult decât a făcut-o persoana vătămată.
A solicitat aducerea în fața instanței a persoanei vătămate, care nu a fost audiat în timpul judecății, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Examinând cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu, Tribunalul a reținut că prin decizia penală nr.166/03.02.2015 a Curții de Apel București – Secția I penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., s-a admis apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.2649/11.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, s-a desființat parțial sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
S-a înlăturat dispoziția de schimbare a încadrării juridice.
În baza art. 32 alin 1 rap la art. 188 alin 1 Cpen a fost condamnat inculpatul P. C. la 5 ani închisoare.
S-a menținut interzicerea drepturilor prev de art. 66 lit. a,b,d,h,n,o Cpen pe o perioadă de 2 ani.
S-a făcut aplicarea prev de art. 65 alin 1 rap la art. 66 lit. a,b,d,h,n,o Cpen pe durata executării pedepsei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
S-a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 03.11.2013 la 03.02.2015.
În motivarea acestei hotărâri s-au reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 2649/11.11.2014, Tribunalul București – Secția I Penală a admis cererea formulată de inculpatul P. C. de schimbare a încadrării juridice.
În baza art.386 alin.1 C.pr.pen. a schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitoriul parchetului din art.32 alin.1 rap.la art.188 alin.1 C.pen. în art.194 alin.1 lit.e Cp.
În baza art. 194 alin.1 lit.eC.pen.a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
A interzis inculpatului – pe o perioadă de 2 ani – exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 lit.a, b, d, h, n, o C.pen.
Pe durata executării pedepsei a făcut aplicarea dispozițiilor art.65 alin.1 rap.la art.66 lit.a, b, d, h, n, o C. pen..
În baza art.399 alin.1 C.pr.pen. a menținut starea de arest preventiv dispusă față de inculpat.
În baza art.72 alin.1C.pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 03.11.2013 la zi.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art.112 alin.1 lit.b C.pen. a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii (de aproximativ 22 cm lungime, din care 12 cm lama, cu mâner din plastic negru fixat cu 3 nituri) ridicat și predat la camera de corpuri delicte din cadrul D.G.P.M.B. Serviciul Omoruri.
În baza art.19 alin.1 rap.la art.25 alin.1 și art.397 alin.1 C.pr.pen. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență Elias și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 6582,08 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de acordarea de îngrijiri medicale numitului A. I..
A luat act că persoana vătămată A. I. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 5174/P/2013 din data de 15.04.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul P. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev.de art.32 alin.1 rap.la art.188 alin.1 C.pen.
S-a reținut, în esență, prin actul de sesizare a instanței că în data de 02.11.2013, în jurul orei 19,45, inculpatul l-a înjunghiat pe persoana vătămată A. I. în camera unui cămin muncitoresc situat pe ., etaj 2, camera nr.30, sector 1, București, unde aceștia locuiau, provocându-i o plagă înjunghiată toracică stângă, hemopneumotorax care i-a pus victimei viața în primejdie.
S-a reținut în rechizitoriul parchetului că lovirea victimei cu un cuțit, obiect apt de a ucide, în zone vitale ale corpului și cu intensitate – materializată în gravitatea leziunilor și a consecințelor acestora – exteriorizează intenția inculpatului de a ucide, precum și faptul că inculpatul a prevăzut eventualitatea producerii morții și a acceptat această posibilitate acționând astfel cu intenție.
Situația de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de constatare și cercetare la fața locului, planșe fotografice, declarațiile persoanei vătămate A. I., împreună cu proces-verbal și planșa fotografică, cu ocazia recunoașterii după planșa foto prezentată, adresa nr. 1199 din 31.01.2014 prin care Spitalul Universitar de Urgență ˝Elias˝ București a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 6582,08 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu acordarea de îngrijiri medicale numitului A. I., împreună cu situația de plată, declarațiile învinuitului/inculpatului P. C., împreună cu proces-verbal și planșa fotografică, cu ocazia recunoașterii după planșa foto prezentată, raportul de expertiză medico-legală nr. A1/_/2013, privind pe A. I., împreună cu alte acte medicale, declarațiile martorului I. D., declarațiile martorului G. R., declarațiile martorului N. A., declarațiile martorei M. E., raportul de expertiză nr._ din 09.01.2014 întocmit de către Institutul Național de Criminalistică, Serviciul Biocriminalistică, proces-verbal de transcriere a convorbirilor purtate prin telefon la Apelul Unic de Urgență, la data de 02.11.2013 împreună cu un CD, un cuțit.
În cursul procesului penal s-a constituit parte civilă Spitalul Universitar de Urgență „Elias” București cu suma de 6582,08 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de acordarea de îngrijiri medicale persoanei vătămate (sens în care s-a depus la dosar și situația de plată).
În cursul urmăririi penale persoana vătămată A. I. a declarat că nu se poate pronunța asupra constituirii de parte civilă, iar în cursul cercetării judecătorești – deși legal citat – acesta nu s-a prezentat în fața instanței și nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost ascultat inculpatul, care nu a recunoscut săvârșirea faptei (încercând să inducă ideea că persoana vătămată s-a tăiat singur, minimalizând astfel efectul acțiunii sale agresive).
Au fost audiați martorii din acte I. D., G. R. S. și N. A.; a fost depus în circumstanțiere personală pentru inculpat un înscris, respectiv o caracterizare de la locul de muncă – ..
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, tribunalul a constatat următoarea situație de fapt:
În data de 02.11.2013 lucrătorii de poliție din cadrul Secției 5 Poliție București au fost sesizați despre faptul că la Spitalul Universitar de Urgență ˝Elias˝ București a fost internat numitul A. I., prezentând ˝plagă înjunghiată hemitorace stâng cu perforație de plămân,˝ fiind victima unei agresiuni petrecută într-un cămin muncitoresc situat pe ., .. 30, sector 1, București.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. A1/_/2013 s-a concluzionat că, în conformitate cu datele consemnate, numitul A. I. a prezentat la data de 2.11.2013 la nivelul hemitoracelui stâng anterior în partea superioară către lateral, o plagă profundă, penetrantă, prin spațiul intercostal IV în cavitatea pleurală, neperformantă pulmonar. Această leziune traumatică s-a produs la data de 2.11.2013 prin acțiunea unui obiect dur, ascuțit, de tip înțepător-tăietor, pe o direcție antero-posterioară, latero-medială și supero-inferioară.
Evaluarea gravității leziunii traumatice menționate poate fi făcută prin circa 25 zile de îngrijire medicală.
Leziunea traumatică a pus în primejdie viața persoanei.
Atât inculpatul P. C. cât și persoana vătămată A. I. lucrează la aceeași firmă de construcții .. și locuiesc de circa trei luni la un cămin muncitoresc situat pe ., sector 1, București, în aceeași cameră. În camera 30 de la etajul 2 alături de aceștia mai locuiau alte 2 persoane ce-și desfășurau activitatea la aceeași firmă (pe nume I. și A.), care însă în momentul comiterii faptei nu se aflau acolo (în data de 01.11.2013, I. a plecat din București, întrucât îi decedase tatăl, iar A. plecase pe data de 02.11.2013, în jurul orei 1400, în localitatea de domiciliu).
În dimineața de 02.11.2013, inculpatul și persoana vătămată și-au desfășurat activitatea de muncă în cadrul firmei respective, după care aceștia au mers la cumpărături și apoi au consumat băuturi alcoolice în diverse baruri din București. Au continuat să consume băuturi alcoolice și în camera unde locuiau, până în jurul orei 19.30, când inculpatul a declanșat o ceartă privind colegii de serviciu urmată de schimburi de cuvinte triviale, ocazie cu care persoana vătămată i-a cerut să se liniștească și să-și vadă de treaba lui, dacă are ceva cu vreun coleg de muncă. Atunci, inculpatul l-a înjunghiat pe A. I. cu cuțitul în zona hemitoracelui stâng.
Încercând să se apere, persoana vătămată s-a îndreptat spre geam cu intenția de a sări afară dacă va fi atacat din nou, dar nu a reușit decât să spargă geamul cu genunchiul; s-a întors spre inculpat și l-a văzut pe acesta aruncând cuțitul sub patul lui, moment în care a coborât de pe pervaz și a fugit din cameră strigând după ajutor (inculpatul refuzând să sune la salvare).
Această situație de fapt rezultă expres din declarația olografă a persoanei vătămate, în care arată că inculpatul a aruncat cuțitul sub pat și nu spre el.
Instanța a avut în vedere această declarație și nu cea în care s-a consemnat că inculpatul a aruncat cuțitul spre persoana vătămată (fila 56,57 dosar UP, dată în 03.11.2013, necoroborată cu alt mijloc de probă), dat fiind că aceeași poziție a avut-o persoana vătămată și într-o altă declarație dată în fața procurorului la data de 15.11.2013 („am spart geamul cu genunchiul, iar când m-am întors spre C. l-am văzut pe acesta aruncând cuțitul sub patul lui”). Persoana vătămată a coborât în fața căminului, strigătele lui alertând doi băieți din cămin și pe paznicul de la intrare, aceștia sunând la salvare.
Martorul I. D., agent de pază la căminul respectiv, a precizat că a văzut persoana vătămată plină de sânge strigând pe scări că fusese tăiat și se ținea cu mâinile în partea stângă a pieptului. Martorul l-a întrebat ce s-a întâmplat, iar acesta i-a răspuns că l-a tăiat colegul de cameră. Acesta știa că persoana vătămată locuia cu inculpatul la camera 30 de la etajul 2 al căminului.
Asemenea aspecte rezultă și din declarațiile martorilor G. R. S. și N. A..
Toți cei trei martori au fost audiați și în fața instanței, poziția procesuală a acestora fiind neschimbată.
Persoana vătămată a fost transportată ulterior la Spitalul Universitar de Urgență ˝Elias˝ București, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale.
Inculpatul nu recunoaște că l-a înjunghiat pe A. I. în împrejurarea respectivă și precizează că la un moment dat a mers la toaleta de pe hol, iar după circa 15 minute a revenit în cameră moment în care l-a văzut pe A. I. pe geam, cu un picior pe balustrada geamului. I. a sărit de pe geam înăuntru întrebându-l ˝ce face acolo˝.
Atunci acesta a fugit pe lângă el și a ieșit afară, coborând pe scări în jos, iar după circa 15 minute au venit și organele de poliție.
Inculpatul a mai precizat că au mai existat anterior altercații între aceștia provocate de persoana vătămată, pe fondul consumului de băuturi alcoolice. În continuarea declarației inculpatul precizează că nu s-a certat cu persoana vătămată în ziua de 02.11.2013, fiind doar discuții despre colegi.
Potrivit declarației martorei M. E., consumul de băuturi alcoolice favorizează în cazul inculpatului manifestări de agresivitate, dacă este provocat: „C. … este un băiat liniștit și că doar atunci când este sub influența băuturilor alcoolice și dacă este provocat, atunci devine agresiv˝.
Această poziție procesuală, de nerecunoaștere a faptei, a avut-o inculpatul în mod constant, pe tot parcursul procesului penal, susținând chiar că persoana vătămată „s-a tăiat singur”.
Declarațiile inculpatului nu s-au coroborat cu nici un alt mijloc de probă și sunt combătute atât de declarațiile persoanei vătămate, ale martorilor, cât și de concluziile raportului de expertiză medico-legală și ale raportului de expertiză criminalistică întocmit la data de 09.01.2014 de Institutul Național de Criminalistică.
Potrivit acestui din urmă raport, instanța a reținut că de pe mânerul cuțitului au fost ridicate două urme de contact, iar în amestecul de profile genetice pus în evidență sunt incluse și profilele genetice ale inculpatului și ale persoanei vătămate; având în vedere secționările gecii negre cu care era îmbrăcată persoana vătămată și aspectul acestora, expertiza a concluzionat că acestea au fost probabil realizate printr-o singură acțiune a instrumentului tăietor; lama cuțitului pus la dispoziție pentru expertizare, „în condițiile unei penetrări parțiale, ar fi putut produce secționările identificate pe geaca și tricoul persoanei vătămate”.
Din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, analizate în stabilirea și expunerea situației de fapt, tribunalul a constatat dovedită fără dubiu vinovăția inculpatului, singura modificare ce s-ar putea aduce rechizitoriului fiind încadrarea juridică.
În urma situației de fapt reținută de instanță, se impune concluzia că este justificată schimbarea încadrării juridice solicitată de inculpat – prin apărător ales – respectiv din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală, prev.de art.194 alin.1 lit.e C.pen., pentru următoarele considerente:
Potrivit art.188 C.pen. constituie infracțiunea de omor uciderea unei persoane în condițiile în care autorul a acționat cu intenția directă sau indirectă de a suprima viața persoanei respective.
Transpunând textul de lege menționat cazului concret dedus judecății, instanța apreciază că în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor de către inculpat cu intenție indirectă, probele administrate nu au relevat nici un indiciu în acest sens.
Instanța de judecată a împărtășit punctul de vedere exprimat în rechizitoriu în condițiile în care situația de fapt este cea sus descrisă, iar inculpatul – în momentul în care a exercitat violența asupra persoanei vătămate – nu și-a putut da seama ce efect are aceasta asupra integrității corporale a victimei.
În situația dată, când nu există alte probe pentru stabilirea poziției subiective a inculpatului, această poziție trebuie dedusă din împrejurările de fapt ale cauzei.
Astfel, deși a folosit un instrument apt a provoca moartea, respectiv un cuțit, inculpatul a acționat spontan, pe fondul unei altercații verbale și a consumului de băuturi alcoolice, lovind o singură dată persoana vătămată, în dreptul umărului, de sus în jos, după care a aruncat cuțitul sub pat și nu a obstrucționat în nici un fel ieșirea victimei din cameră. De precizat că acest cuțit era unul de uz casnic, folosit la bucătărie atât de inculpat, cât și de persoana vătămată, așa încât el se afla în mod obișnuit la îndemână.
În aceste împrejurări, aplicarea unei singure lovituri la nivelul hemitoracelui stâng care totuși a pus în primejdie viața persoanei vătămate, nu conduce automat la existența intenției inculpatului de a ucide; intensitatea loviturii nu a fost una extremă, evaluarea gravității leziunii traumatice menționate putând fi făcută – potrivit raportului de expertiză medico-legală – prin circa 25 de zile de îngrijiri medicale.
Fapta de a lovi fără intensitate victima, o singură dată, în împrejurările sus descrise, chiar în condițiile în care victima a suferit leziuni ce i-au pus viața în pericol, constituie infracțiunea de vătămare corporală și nu cea de tentativă la omor.
Pe plan subiectiv, inculpatul a acționat cu intenția de a-l vătăma pe colegul cu care se certa, iar aruncarea cuțitului după unica lovitură aplicată și . a inculpatului, conduce la concluzia că acesta nu a urmărit sau acceptat producerea morții victimei, ca rezultat potențial al acțiunii sale.
Împrejurarea că inculpatul nu a sunat la salvare, în condițiile în care chiar persoana vătămată a declarat că a ieșit în fugă din cameră, pe propriile picioare, nu conturează nicicum acceptarea de către inculpat a posibilității morții victimei, ci întărește convingerea că acesta nu a avut reprezentarea posibilității morții ei.
Prin urmare, tribunalul a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriul parchetului din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel P. de pe lângă Tribunalul București și inculpatul P. C..
Prin apelul declarat de P., s-a criticat sentința pentru greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal.
Prin apelul său, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile aduse, precum și în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea a constatat următoarele:
Prin sentința penală, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriul parchetului din art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal în art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal.
În susținerea schimbării încadrării juridice instanța a arătat că „deși a folosit un instrumente apt a provoca moartea, respectiv un cuțit, inculpatul a acționat spontan, pe fondul unei altercații verbale și a consumului de băuturi alcoolice, lovind o singură dată persoana vătămată în dreptul umărului, de sus în jos, după care a aruncat cuțitul sub pat și nu a obstrucționat în nici un fel ieșirea victimei din cameră.
Instanța a concluzionat astfel în mod netemeinic că „fapta de a lovit fără intensitate victima, o singură dată, în împrejurările sus descrise, chiar în condițiile în care victima a suferit leziuni ce i-au pus viața în pericol, constituie infracțiunea de vătămare corporală și nu cea de tentativă de omor”.
Deși instanța a reținut în mod corect situația de fapt nu a stabilit corect vinovăția inculpatului interpretând probele administrate în cauză într-o modalitate cu totul greșită, fapt ce conduce la stabilirea unei încadrări juridice necorespunzătoare.
Tribunalul, a analizat faptele supuse judecății, a pierdut din vedere că ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală având ca urmare punerea în primejdie a vieții persoanei de tentativă la infracțiunea de omor este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii.
În timp ce în cazul infracțiunii prev. de art. 194 alin.1 lit. c Cod penal făptuitorul acționează cu praeterintenție – în sensul că, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecință mai gravă, și anume punerea în primejdie a vieții acesteia, consecință care depășește intenția făptuitorului și în raport cu care el se află în culpă, - în cazul tentativei la infracțiunea de omor, acesta acționează numai cu intenție.
Pentru stabilirea poziției subiective a inculpatului instanța trebuia să țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă.
Inculpatul pe tot parcursul procesului atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată a negat faptul că ar fi lovit victima cu cuțitul. Inculpatul a susținut că nu știe „cum organele de poliție au găsit în camera în care locuiam un cuțit plin de sânge”.
Așadar, în această situație întrucât inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei instanța trebuia să analizeze toate împrejurările în care fapta fost comisă.
Din probele administrate a rezultat fără putință de tăgadă că pe plan subiectiv inculpatul a acționat spontan, cu intenția de a suprima viața victimei, împrejurări ce rezultă din:
- faptul că s-a înarmat cu un instrument cu potențial letal, acceptând ipoteza utilizării obiectului vulnerant în timpul derulării actelor sale exterioare de conduită;
- actul exterior de conduită, constând în aplicarea unei lovituri a victimei, în zona vitală (plagă înjunghiată toracică stângă, heompneumotorax);
- intensitatea loviturii a fost puternică, plagă profundă, penetrantă, prin spațiul intercostal IV în cavitatea pleurală, conform Raportului de expertiză medico – legală nr. A1/_/2013;
- elementul volitiv, constând în indiferența inculpatului față de o pluralitate de efecte posibile, între care unul chiar și moartea victimei.
Astfel, trebuia să se analizeze la nivelul omului diligent că în aceste împrejurări rezultatul acțiunii inculpatului putea fi letal, inculpatul acționând cu o duritate extremă pe fondul unui conflict spontan, obiectul folosit fiind apt să producă decesul unei persoane, iar locul vizat fiind vital. De altfel, intensitatea loviturii a dus, printre altele, la perforarea plămânului, viața persoanei vătămate fiind pusă în primejdie pentru că în lipsa unui ajutor calificat și imediat, s-ar fi produce decesul.
În acest context faptic a rezultat că inculpatul a acționat cu intenție directă, acceptând posibilitatea ca acțiunea sa să conducă la decesul victimei.
Pe cale de consecință, Curtea a admis apelul declarat de P..
Tribunalul a reținut că revizuirea este un remediu procesual împotriva erorilor judiciare care pot fi cuprinse în hotărârile penale definitive.
Prin finalitatea sa proprie, revizuirea înlătură eroarea judiciara sub orice forma s-a produs: achitarea neîntemeiată a unei persoane care a săvârșit o fapta penala sau condamnarea unei persoane nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penala.
Pentru a fi admisă în principiu cererea de revizuire, trebuie ca motivele invocate de revizuent să se încadreze în vreunul dintre cazurile în care se poate cere revizuirea unei sentințe penale prevăzute în mod expres și limitativ în dispozițiile art. 453 C.pr.pen.
Astfel, conform art. 453 alin. 1 C.pr.pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Potrivit art. 459 alin. 3 C.pr.pen., instanța examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art.455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art.456 alin. 2 și 3;
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit la alin. 3, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Analizând motivele invocate de revizuent în raport de dispozițiile art. 453 și 459 C.pr.pen., anterior enunțate, tribunalul a constatat că acestea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în care revizuirea poate fi cerută, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.
Tribunalul a constatat că revizuientul nu a insistat în nici un fel în audierea persoanei vătămate cu ocazia soluționării apelului, fiind de acord cu concluziile apărătorului ales, care a pus concluzii și în prezenta cauză.
În condițiile în care prin motivele de apel revizuentul nu a cerut decât reindividualizarea pedepsei, este evident că cererea de revizuire nu vizează decât o extindere a probatoriului, care nu se subsumează niciunuia dintre cazurile de revizuire mai sus enunțate.
Tribunalul a mai reținut că declarația persoanei vătămate, care a fost audiată în mod repetat la urmărire penală, nu este o probă nouă, ci o probă administrată în cauză și necontestată prin motivele de apel.
Simpla nemulțumire față de o soluție de condamnare, pe care inculpatul o apreciază ca fiind nedreaptă, nu poate conduce automat la admiterea în principiu a cererii de revizuire, pentru că aspectele contestate țin de fondul cauzei și au fost analizate de instanțele de fond și de apel, care au reținut, între altele, că de pe mânerul cuțitului, cu care a fost agresată victima, au fost ridicate două urme de contact, iar în amestecul de profile genetice pus în evidență sunt incluse și profilele genetice ale inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul P. C. care a solicitat admiterea apelului și că în mod greșit instanța de fond a considerat cererea formulată ca fiind inadmisibilă.
A mai arătată că solicită audierea unor martori, că există fapte și împrejurări noi și să se reanalizeze fondul cauzei. Nu se face vinovat de comiterea faptei și că partea vătămată ar trebui audiată pentru a se stabili adevărul.
Examinand sentinta penala apelata prin prisma criticilor formulate, Curtea retine următoarele:
……………………..
In conformitate cu disp.art. 453 alin.1 din Codul de procedură penală, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei si care dovedesc netemeinicia hotararii pronuntate in cauza, când hotararea a carei revizuire se cere s-a intemeiat pe declaratia unui martor, opinia unui expert sau pe situatiile invederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă in cauza a carei revizuire se solicita, influentand astfel solutia pronuntata, cand un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals in cursul judecatii sau dupa pronuntarea hotararii, imprejurare care a influentat solutia pronuntata in cauza, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, imprejurare care a influentat solutia pronuntata in cauza, când două sau mai multe hotărâri judecatoresti definitive nu se pot concilia, sau cand hotararea s-a intemeiat pe o prevedere legala ce a fost declarata neconstitutionala dupa ce hotararea a devenit definitiva, in situatia in care consecintele incalcarii dispozitiei constitutionale continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
Tribunalul retine ca, pentru ca o cerere de revizuire bazată pe dispozițiile art.453 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală să poată fi admisă, este necesară îndeplinirea a două condiții: să se fi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, și, pe baza acestor fapte sau împrejurări, să se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Dacă prin solicitările formulate de condamnat nu se tinde la dovedirea unor fapte sau împrejurări noi, ci la prelungirea probațiunii referitor la fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanță, la readministrarea unor probe din cadrul judecății în fond a procesului, cererea de revizuire nu poate fi admisă.
Se constata astfel ca, in motivarea cererii sale de revizuire, petentul F. A. s-a prevalat de anumite inscrisuri care, dupa cum insusi afirma, existau la dosar la momentul judecarii cauzei in fond, neputand constitui asadar “fapte sau imprejurari noi” in sensul art.453 alin.1 lit.a C.pr.pen.
Criticile petentului referitoare la faptul ca documentele in cauza, desi depuse la dosar nu au fost avute in vedere de expertul desemnat la intocmirea lucrarii, puteau fi valorificate doar ca motiv de apel impotriva hotararii pronuntate de prima instanta, nefiind insa admisibil ca, pe calea prezentei proceduri, sa fie repuse in discutie anumite probe deja administrate pe parcursul judecatii pe fond, deoarece aceasta ar insemna sa se aduca atingere autoritatii de lucru judecat de care se bucura hotararea definitiva de condamnare.
Practic, prin cererea de revizuire petentul a inteles sa conteste legalitatea si temeinicia sentintei penale nr.1213/16.04.2014 pronunțata de Tribunalul București – Secția I Penala in dosarul nr._, astfel cum a rămas definitiva prin decizia penala nr.1506/02.12.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penala, criticand modul in care instanța de fond si cea de control judiciar au inteles sa interpreteze probele depuse la dosar, ceea ce este inadmisibil pe calea prezentei proceduri.
F. de cele expuse, vazand ca faptele si mijloacele de proba in baza carora este formulata cererea nu conduc la stabilirea existentei unor temeiuri legale ce sa permita revizuirea, Tribunalul, in baza art.459 alin.5 C.pr.pen., va respinge, ca inadmisibila, cererea de revizuire a sentintei penale nr.1213/16.04.2014 pronunțata de Tribunalul București – Secția I Penala in dosarul nr._, rămasa definitiva prin decizia penala nr.1506/02.12.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penala.
………………………….
Așa fiind, Curtea în baza art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen. se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul condamnat P. C..
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen. va fi obligat revizuentul condamnat la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 260 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul condamnat P. C.împotriva sentinței penale nr. 543/07.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția I București în dosar nr. _ .
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen. obligă revizuentul condamnat la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 260 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. R. BădescuCodruța S.
GREFIER,
D. P.
Red. I.R.B.
Dact. A.L. 2 ex.
T. București – jud.: P. F.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1480/2015. Curtea de... → |
|---|
