Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 1342/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1342/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 1342
Ședința publică din data de 13 octombrie 2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
Președinte: A. N.
Judecător: A. B. R.
Grefier:A. P.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpații C. C. și A. C. G. și persoana vătămată P. C. împotriva sentinței penale nr. 1634/19.05.2014, pronunțată de Judecătoria G..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul – inculpat C. C., personal, asistat juridic de apărător ales, avocat Basanciac C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar și apelant – persoană vătămată P. C., personal, asistat juridic de apărător ales, avocat V. P., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă apelantul – inculpat A. C. G., reprezentat juridic de apărător ales, avocat Basanciac C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar și intimatul – inculpat B. A. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al apelantului – inculpat A. C. G. arată că, deși nu a mai putut lua legătura cu clientul său, îl reprezintă în continuare pe acesta și solicita ca decizia care se va pronunța în cauză să-i fie comunicată la sediul cabinetului său de avocatura, respectiv în ..
La întrebarea instanței, apelantul – inculpat C. C. arată că nu mai are nimic de adăugat declarațiilor date în cauză, urmând să își exprime poziția procesuală cu ocazia acordării ultimului cuvânt.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in dezbateri.
Apărătorul ales al apelanților – inculpați A. C. G., astfel cum a arătat și în motivele scrise de apel, apreciază că ne aflăm în fața unei situații de nulitate de hotărârii în baza art. 281 lit. 2 Cod de procedură penală; astfel, arată că prin hotărârea pronunțată în fond s-a înlăturat circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b Cod penal care, în aprecierea apărării, făcea parte din încadrarea juridică a faptei.
La fondul cauzei în sarcina inculpatului s-a reținut și starea de recidivă, iar la sfârșitul acestui prim ciclu procesual s-a schimbat încadrarea juridică inițială, reținându-se că inculpatul urmează să fie judecat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b și art. 75 lit. a Cod penal. Solicită să se constate că nu s-a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice, astfel cum în mod imperativ prevede art. 386 alin. 1 NCod de procedură penală, judecătorul fondului a trecut la judecată și a reținut în considerentele sentinței că înlătură această circumstanță atenuantă pentru motivele arătate.
În raport de această situație, în aprecierea apărării, ne aflăm în fața unei situații de nulitate a hotărârii, motiv pentru care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cel de-al doilea motiv de apel vizează greșita condamnare raportat la materialul probator administrat în cauză; astfel, instanța de fond a reținut că partea vătămată a mers în barul cu pricina – locul săvârșirii faptei - și a fost lovită în cap cu o sticlă de către inculpatul C. C., după care a fost bătut de către ceilalți doi inculpați. Condamnarea inculpaților, în special, s-a bazat pe mărturiile martorilor propuși de către partea vătămată.
Solicită să se constate existența unor inadvertențe în descrierea faptei făcută de către instanța de fond; în timp ce instanța de fond înlătură mărturii ale martorilor date în cursul urmăririi penale, le acceptă pe cele date de acești martori în fața instanței de judecată, și vice – versa: în timp ce instanța de fond reține anumite aspecte declarate doar de către inculpat, și neprobate cu nici o altă probă, în considerentele hotărârii reține că acestea sunt certitudine care au rezultat din materialul probator administrat.
Punctual, solicită să se constate următoarele:
Partea vătămată a declarat în prima declarație dată că s-a aruncat cu o sticlă asupra ei de către C. C., după care, fiind dată afară de către ceilalți doi inculpați, a fost lovită cu o sticlă în partea stângă. În fața judecătorului, în ultima declarație dată, nu mai susține acest lucru ci, pur și simplu, spune că a fost lovit direct cu sticla în cap ( așadar, partea vătămată, după 2-3 ani, și-a amintit cu ce fel de sticla a fost lovit).
Un aspect reținut de instanța de fond că ar fi existat este și unul care nu este probat decât de declarația persoanei vătămate și care nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, și anume că inculpatul ar fi fost ținut de mâini de către inculpații B. și A. pentru ca inculpatul C. să-l lovească; așadar, nicăieri în materialul probator nu se regăsește o probă care să se coroboreze cu această declarație.
Ulterior, și face referire la declarația și atitudinea persoanei vătămate în tot cursul procesului penal, solicită să se constate că aceasta încearcă să își dovedească așa zisa vătămare și pagubă prin intermediul celor doi martori care, inițial, unul dintre ei ar fi strigat la inculpați să lase pace partea vătămată că o omoară, iar ulterior, în fața instanței de fond spun că acești martori nu au fost observați din cauza geamurilor mașinii care erau opace.
Așa fiind, în aprecierea apărării, instanța de fond, sub aspectul condamnării inculpaților, a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, fără să țină seama de toate probele administrate în cauză, fără să facă o analiza pertinentă a acestui material probator ci alegând doar probele care au condus spre condamnarea inculpaților. Este de observat că niciunul dintre martorii audiați în cauză (și nu face referire la martorii părții vătămate) nu au afirmat că cei doi martori ai părții vătămate s-ar fi aflat acolo.
În plus, instanța de fond înlătură declarații date în fața judecătorului din primul ciclu procesual, omițând că rolul cercetării judecătorești este tocmai acela de a verifica dacă urmărirea penală s-a făcut în condiții de legalitate.
Concluzionând, în raport de toate aceste considerente, în baza disp. art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 lit.a Cod penal solicită achitarea inculpaților.
În subsidiar, dacă se va considera că apărările expuse mai sus nu sunt suficiente, solicită admiterea celui de-al doilea motiv de apel invocat și dezvoltat în motivele scrise de apel depuse la dosar.
Un ultim aspect pe care îl supune atenției instanței vizează despăgubirile civile; astfel, în aprecierea apărării, acestea sunt nejustificate în situația în care inculpații vor fi achitați, iar în situația în care se va aprecia că nu se impune achitarea acestora solicită să se constate că acestea sunt exagerat de mari. Daunele au fost strict morale și, dacă ne raportăm la acest aspect, apreciază că partea civilă nu este îndreptățită să primească vreo sumă având în vedere comportamentul acesteia și motivul și mobilul pentru care s-a ajuns în această situație.
Apărătorul ales al apelantului – persoană vătămată, la latură civilă, de asemenea, a apreciat, contrar celor susținute de către apărătorul ales al inculpaților, că suma stabilită de instanță, pe de-o parte, este arbitrară, iar pe de altă parte apreciază că suma este mică iar motivarea instanței de fond cu privire la acest aspect a fost succintă.
Inculpații au fost obligați la despăgubiri morale întrucât la primul termen de judecată partea vătămată a precizat că nu solicită daune materiale; acesta este motivul pentru care nu s-au acordat și daune materiale deși la dosar există înscrisuri în acest sens.
În ceea ce privește nulitatea absolută invocată de către apărătorul ales al inculpaților arată că această cerere se impune a fi respinsă întrucât această chestiune nu face parte din cadrul nulităților absolute; drept consecință, singurul aspect care poate să fie discutat este cel legat de nulitatea relativă, instituție care este condiționată de existența unei vătămări produse persoanei respective.
Solicită să se constate că la data la care s-a judecat cauza inculpații lipseau iar schimbarea de încadrare juridică a fost pusă în discuție; în plus, nu s-a dovedit nici care este vătămarea, astfel că, referitor la acest motiv de apel invocat de către inculpați, pune concluzii de respingere ca fiind nefondat.
Referitor la cea de-a doua critică apreciază că judecătorul instanței de fond a făcut ceea ce impune art. 403 lit. b Cod de procedură penală, care spune că judecătorul, la momentul la care pronunță o hotărâre, este obligat să analizeze probele existente în cauză, să le comenteze și să le înlăture pe cele care nu i se par a fi corespunzătoare situației de fapt.
În ceea ce privește critica că doar pe baza declarațiilor părții vătămate instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților nu este reală întrucât există un certificat medico – legal care atestă leziunile pe care le-a prezentat persoana vătămată.
În consecință, pune concluzii de respingere a apelului declarat de către inculpați ca fiind nefondat.
Cu privire la apelul declarat de persoana vătămată arată că vizează, exclusiv,greșita individualizare a pedepsei; apreciază că pedepsele pronunțate în primul ciclu procesual sunt mult prea blânde din următoarele considerente:
Ca prim aspect, solicită să se aibă în vedere că persoana vătămată a necesitat un număr de17 zile îngrijiri medicale, ceea ce înseamnă foarte mult; în aprecierea sa, având în vedere că persoana vătămată a fost lovită în cap cu o sticlă, încadrarea juridică putea să fie și aceea de tentativă de omor.
În plus, după ce persoana vătămată a căzut, cei trei inculpați au continuat să o lovească (este vorba despre martorul M. G. care spune :”lăsați-l, mă, că o să-l omorâți!”.
Judecătorul instanței de fond a remarcat atitudinea procesuală neconformă celor trei inculpați și a și criticat-o în cuprinsul hotărârii, dealtfel, s-a reținut și circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a Cod penal.
În aprecierea apărării, hotărârea pronunțată în al doilea ciclu procesual este nepermis de neconformă din punct de vedere al individualizării pedepsei cu situația de fapt care rezultă din probele administrate în cauză.
În consecință, solicită admiterea apelului declarat de persoana vătămată și să se dispună fie înăsprirea pedepselor, fie menținerea cuantumului pedepselor aplicate însă cu executare.
Apărătorul ales al apelanților – inculpați, în replică referitor la solicitarea sa de constatare a nulității hotărârii, arată următoarele:
Art. 281 lit. e Cod de procedură penală spune că este nulă hotărârea când prezența suspectului ori inculpatului atunci când participarea sa este obligatorie, nu există;
Art. 386 Cod penal, în mod clar, spune: „dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează să fie schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare”.
Arată că nu reține dacă la momentul judecății clientul său a fost prezent sau nu însă, personal, în calitate de apărător al acestuia, a fost prezent, ceea ce înseamnă că judecătorul era obligat să pună în discuția părților schimbarea de încadrare juridică.
Cu privire la apelul declarat de persoanei vătămate solicită să se aibă în vedere că un proces penal se judecă doar în raport de probele administrate; astfel, solicită să se urmărească declarațiile părții civile de la începutul acestei proces (din noaptea presupusei agresiuni) și până în fața instanței de fond. Apreciază că persoana vătămată „ atrage în cursă” persoane care nu au avut de-a face cu incidentul, invocă aspecte care sunt total neprobate (faptul că a fost ținută de mâini și lovită cu sticla în cap). De reținut este și plasarea celor doi martori la începutul declarației.
În opinia apărării, pentru condamnarea unei persoane sunt necesare probe care trebuie să se coroboreze în mod direct intre ele.
Se solicită de către apărătorul ales al persoanei vătămate condamnarea inculpaților cu executarea pedepsei; lasă la aprecierea instanței cu privire la acest aspect, dacă în raport de materialul probator de la dosar se constată vinovăția inculpaților, ori dacă se constată vinovăția lor, dacă o pedeapsă cu executare și-ar atinge scopul provăzut de legea penală.
Apărătorul ales al apelantului – persoană vătămat, în replică, solicită să se constate că instanța de fond a apreciat negativ comportamentul celor trei inculpați întrucât aceștia, în permanență, au susținut că persoana vătămată ar fi ieșit din bar, s-a împiedicat și a căzut; aceasta fost teza probatorie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelurilor declarate în cauză ca fiind nefondate.
În ceea ce privește chestiunea nulității absolute invocate din prisma art. 281 lit. e Cod de procedură penală, inculpatul C. C. a fost prezent precum și apărătorul ales al acestuia; este adevărat că trebuia pusă în discuție din prisma art. 386 Cod de procedură penală această înlăturare a unei circumstanțe atenuante legale din prisma Codului penal din 1989 însă nu se încadrează în noțiunea de nulitate absolută ci în categoria nulităților relative, chestiune care poate să fie acoperită în fața instanței de apel pentru că, în mod evident, nu atrage rejudecarea cauzei, astfel cum arată art. 421 pct. 2 lit.a Cod de procedură penală.
În ceea ce privește chestiunea fondului pe latură penală apreciază că în mod corect prima instanță a soluționat această chestiune, a avut în vedere declarațiile părții vătămate coroborate cu mențiunile certificatului medico – legal, cu declarațiile martorilor G. și B., precum și cu indiciile care au rezultat urmare a testării inculpaților C. și Brazu la poligraf; a înlăturat, motivat, declarațiile martorilor care nu se coroborau cu cele rezultate din probele arătate anterior, iar pedepsele aplicate în această cauză în al doilea ciclu procesual reflectă modalitatea concretă în care au fost săvârșite, precum și rezultatele acțiunii întreprinse de către inculpați.
De asemenea, în ceea ce privește latura civilă apreciază că numărul de zile de îngrijiri medicale justifică acordarea sumei respective de 15.000 lei.
Apărătorul ales al apelanților – inculpați, în replică, arată că prin faptul că judecătorul fondului nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice dată faptei i-a lipsit pe inculpați de dreptul la apărare; în calitate de apărător ales trebuia să știe cu privire la ce faptă pune concluzii.
Apelantul – inculpat C. C., personal, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales; arată că nu a lovit persoana vătămată.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 1634/10.05.2014, Judecătoria G. în baza art. 396 alin.2 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul C. C. zis „C.”, la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art.180 alin.2 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal din 1968 și art.5 alin.1 Noul Cod penal.
În baza art.71 din Codul penal din 1968 a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal din 1968.
În baza art. 81 din Codul penal din 1968 cu aplic art.5 alin.1 Noul Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului pe o durata de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 din Codul penal din 1968.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 din Codul penal din 1968, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin.5 din Codul penal din 1968 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei.
În baza art. 396 alin.2 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul B. A. D. zis „B.” la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art.180 alin.2 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 75 lit.a din Codul penal din 1968 și art.5 alin.1 Noul Cod penal.
În baza art.71 din Codul penal din 1968 a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal din 1968.
În baza art. 81 din Codul penal din 1968 cu aplic art.5 alin.1 Noul Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului pe o durata de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 din Codul penal din 1968.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 din Codul penal din 1968, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin.5 din Codul penal din 1968 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei.
În baza art. 396 alin.2 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul A. C.-G. la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art.180 alin.2 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 75 lit.a din Codul penal din 1968 și art.5 alin.1 Noul Cod penal.
În baza art.71 din Codul penal din 1968 a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal din 1968.
În baza art. 81 din Codul penal din 1968 cu aplic art.5 alin.1 Noul Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului pe o durata de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 din Codul penal din 1968.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 din Codul penal din 1968, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin.5 din Codul penal din 1968 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei.
În temeiul art. 19 rap. la art.397 Cod procedură penală cu referire la art. 998-999 cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. și, pe cale de consecință, a obligat pe cei trei inculpați în solidar să plătească părții civile suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 275 alin.2 din Codul de procedură penală a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 54/P/2009 din data de 12.05.2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., înregistrat pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații:
1. C. C. zis “C.”, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, faptă prev. de art. 180 alin.2 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.73 lit.b, art.75 lit.a și art.37 lit. b din Codul penal din 1968;
2. B. A.-D. zis “B.”, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, faptă prev. de art. 180 alin.2 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.75 lit.a din Codul penal din 1968;
3. A. C.-G., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, faptă prev. de art. 180 alin.2 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.75 lit.a din Codul penal din 1968, în dauna părții vătămate P. C..
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 17.12.2008, în jurul orelor 19.00, partea vătămată P. costel s-a deplasat cu autoturismul său în localitatea Putineiu, jud.G., însoțit de martorii M. G. I. și B. P., care au rămas în autoturism, iar partea vătămată a coborât din autoturism și a mers la barul .. Putineiu pentru a cumpăra apă minerală.
Când a ajuns în local, partea vătămată P. C. a fost abordată de înculpații A. C. G. și B. A.-daniel, l-au scos afară din bar, iar pe scările barului, partea vătămată a fost lovită în față cu o sticlă de către inculpatul C. C..
Datorită loviturii primite, partea vătămată a căzut la pământ, moment în care toți cei trei inculpați au început să o lovească cu picioarele în zona abdominală, încetând a-l mai lovi doar la strigătele martorului M. G. I. care le spunea să nu o mai bată, căci o vor omorî.
Ca urmare a leziunilor aplicate de către inculpați, partea vătămată P. C. a suferit leziuni ce au necesitat un număr de 15-17 zile de îngrijiri medicale, în vederea vindecării, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr.1071/C/II din data de 18.12.2008 și reexaminare la data de 23.12.2008.
Inculpații și-au motivat scoaterea afară din bar a părții vătămate pe motivul că aceasta a adresat injurii și cuvinte jignitoare inculpatului C. C., venind la bar cu scopul de a-l bate pe acesta.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal privind pe partea vătămată, rapoartele de constatare tehnico-științifică privind pe inculpații C. C. și B. A.-D., unde au fost evidențiate indicii ale comportamentului simulat, declarațiile martori și declarațiile inculpaților.
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului C. C. (fila nr.39 dosar instanță din primul ciclu procesual), declarațiile inculpatului A. C. G. (fila nr.40 dosar instanță din primul ciclu procesual), declarațiile inculpatului B. A.-D. (fila nr.61 dosar instanță din primul ciclu procesual), declarațiile părții vătămate P. C. (filele nr.41 și nr.62 dosar instanță din primul ciclu procesual), declarațiile martorului G. M.-I. (filele nr.63-64 dosar instanță din primul ciclu procesual), declarațiile martorului Jdioreanțu M. (fila nr.65 dosar instanță din primul ciclu procesual), declarațiile martorului D. D.-M. (fila nr.66 dosar instanță din primul ciclu procesual), declarațiile martorului Gâsnea I. (fila nr.81 dosar instanță din primul ciclu procesual), declarațiile martorului G. M. (fila nr.90 dosar instanță din primul ciclu procesual), declarațiile martorului C. I. (fila nr.91 dosar instanță din primul ciclu procesual), declarațiile martorului G. F.-N. (fila nr.92 dosar instanță din primul ciclu procesual) și declarațiile martorului B. F. (fila nr.119 dosar instanță din primul ciclu procesual).
La termenul de judecată din data de 18 martie 2011 instanța a dispus avizarea certificatului medico-legal nr.1071/C/II/18.12.2008 emis de Serviciul de Medicină Legală G., avizul Comisiei de Avizare și Control de pe lângă INML București fiind atașat la fila nr.101 din dosar.
După administrarea și examinarea materialului probator, prin sentința penală nr2013/02.12.2011 Judecătoria G. a dispus următoarele:
„Admite cererea formulată de inculpatul C. C. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev, și ped de art. 180 alin. 2 C.pen cu aplicarea art. 73 lit.b, art. 75 lit.a C.pen și art. 37 lit.b C.pen, în infracțiunea prev. Și ped de art. 180 alin. 2 C.pen cu aplicarea art. 73 lit.b și art. 75 lit.a C.pen.
În baza art. 334 C.pr.pen, schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev, și ped de art. 180 alin. 2 C.pen cu aplicarea art. 73 lit.b, art. 75 lit. a C.pen și art. 37 lit.b C.pen în infracțiunea prev și ped de art. 180 alin. 2 C.pen, cu aplicarea art. 73 lit.b și art. 75 lit.a C.pen, în ceea ce-l privește pe inculpatul C. C..
În baza art. 180 alin. 2 C.pen, cu aplicarea art. 73 lit.b și art. 75 lit.a și art. 80 C.pen, condamnă pe inculpatul C. C. fiul D. și A., născut la data de 23.08.1976 în mun. G., domiciliat în com Putineiu, CNP_, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 71 C.pen, interzice inculpatului C. C. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și b C.pen pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 C.pen, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen, suspendă pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni măsura interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și b C.pen, dispusă în baza art. 71 C.pen.
Potrivit art. 359 C.pr.pen, atrage atenția inculpatului C. C. asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.
În baza art. 180 alin. 2 C,.pen, cu aplicarea art. 75 lit.a C.pen condamnă pe inculpatul B. A. D. fiul lui F. și F. N. născut la data de 12.05.1986 în Mun. G., jud. G. domiciliat în . CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 71 C.pen, interzice inculpatului B. A. D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și b C.pen, pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 C.pen, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen, suspendă pe durata termenului de încercare de 4 ani măsura interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și b C.pen, dispusă în baza art. 71 C.pen.
Potrivit art. 359 C.pr.pen, atrage atenția inculpatului B. A. D. asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.
În baza art. 180 alin. 2 C.pen, cu aplicarea art. 75 lit.a C.pen, condamnă pe inculpatul A. C. G. fiul lui M. și D., născut la data de 13.09.1976 în București, CNP_ - la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 71 C.pen, interzice inculpatului A. C. G. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și b C.pen pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 C.pen, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen, suspendă pe durata termenului de încercare de 4 ani, măsura interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și b C.pen, dispusă în baza art. 71 C.pen.
Potrivit art- 359 C.pr.pen atrage atenția inculpatului A. C. G. asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. domiciliat în G., .. 240, ., jud. G..
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 C.pr.pen, în referire la art. 998 – 999 C.civ, obligă inculpații C. C., B. A. D., și A. C. G. în solidar, să plătească părții civile P. C. suma de 20.000 lei, cu titlu de despăgubiri, din care suma de 5000 lei reprezentând daune materiale, iar suma de 15.000 lei reprezentând daune morale.
Ia act că partea civilă nu a solicitat cheltuieli de judecată.”
Împotriva hotărârii pronunțate au declarat recurs atât inculpații cât și partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia penală nr.384 din data de 13.09.2012 Tribunalul G. a admis recursul declarat, a casat în totalitate hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoria G..
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că de la dosarul instanței de fond lipsește încheierea de la termenul de judecată din data de 18.11.2011 (termen la care s-au pus concluzii pe fond, iar instanța a rămas în pronunțare), împrejurare de natură a produce o vătămare care nu poate fi acoperită decât prin casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ 2011*, iar la termenul de judecată din data de 30.09.2013 instanța a pus în discuția părților și a procurorului necesitatea readministrării celorlalte mijloace de probă, reprezentantul Ministerului Public apreciind că se impune reluarea cercetării judecătorești.
D. fiind motivul rejudecării (lipsa încheierii de amânare a pronunțării) și având în vedere că părțile nu au contestat aceste mijloace de probă și nici nu au solicitat readministrarea acestora, instanța a respins cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, acordând cuvântul doar cu privire la administrarea de probe noi.
În rejudecare a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind atașate totodată fișele de cazier judiciar actualizate ale celor 3 inculpați.
Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești,instanța a constatat dovedită vinovăția inculpaților cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată, reținând următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 17.12.2008, în jurul orelor 19.00, partea vătămată P. C. împreună cu martorii Bătânețu P. și G. M.-I. s-au deplasat cu autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_, proprietatea părții vătămate, din municipiul G. în ., oprind autoturismul în fața barului aparținând ..
Aici, partea vătămată a coborât din autoturism și a intrat în incinta barului, loc în care se aflau mai multe persoane, printre care și inculpații C. C., B. A.-D. și A. C.-G..
Pe fondul unor diferende mai vechi și în contextul în care, până să ajungă la bar, partea vătămată a purtat o discuție telefonică cu inculpatul B. A.-D., acesta din urmă împreună cu inculpatul A. C.-G. au prins-o pe partea vătămată de mâini și au împins-o spre ușa de acces a barului până pe scări, loc în care inculpatul C. C. i-a aplicat o lovitură cu o sticlă în zona obrazului stâng.
În aceste împrejurări partea vătămată a căzut la pământ, cei trei inculpați continuând să o lovească cu picioarele până în momentul în care martorul M. G.-I., aflat în autoturismul părții vătămate, a strigat să nu o mai lovească întrucât o va omorî.
După agresiune, partea vătămată a apelat Serviciul Unic de Urgență 112 pentru a informa organele de poliție în legătură cu cele întâmplate, iar apoi s-a urcat în autoturismul personal pe bancheta din dreapta față, la volan aflându-se martorul Bătânețu P., fiind transportată la Spitalul Județean de Urgență G. pentru acordarea îngrijirilor medicale, după ce în prealabil a oprit pentru scurt timp la locuința martorei Jdioreanțu M..
În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat un număr de 15-17 zile de îngrijire medicală.
Situația de fapt, așa cum a fost reținută de instanță, rezultă din probele administrate administrate pe parcursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, din care rezultă că, în seara zilei de 17.12.2008, s-a deplasat cu autoturismul personal marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_, împreună cu martorii Bătânețu P. și G. M.-I., din municipiul G. în ., oprind autoturismul în fața barului aparținând .., unde a fost agresat fizic de către cei trei inculpați, certificatul medico-legal nr.1071/C/II din data de 18.12.2008 emis de Serviciul de Medicină Legală G., din care rezultă că partea vătămată prezintă leziuni ce pot data de 17 decembrie 2008, care au putut fi produse prin lovire cu corpuri și de corpuri dure și planuri dure și comprimare cu corpuri dure (posibil degete), care necesită pentru vindecare un număr de 15-17 zile de îngrijire medicală, declarațiile martorului Jdoreanțu M. din care rezultă că, în seara zilei de 17.12.2008, la locuința sa din . martorii Bătânețu P. și G. M.-I. împreună cu partea vătămată P. C., care prezenta în partea stângă a feței o vânătaie, după care s-au deplasat cu toții la Spitalul Județean de Urgență G., esențiale în aflarea adevărului fiind însă depozițiile martorilor Bătânețu P. și G. M.-I. care se aflau în autoturismul părții vătămate, staționat în fața barului aparținând .., din care rezultă că au perceput direct momentul în care cei trei inculpați au agresat-o pe partea vătămată, aflându-se la o distanță de aproximativ 2 metri de ușa de acces în bar.
În contextul evaluării întregului material probator administrat în cauză, instanța reține că martorii D. D.-M., G. M., C. I., G. F.-N. și B. F. au prezentat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești o altă versiune a modului de derulare a evenimentelor, în sensul că partea vătămată s-a împiedicat pe scările barului în timp ce fugea după inculpatul P. C. care ieșise din bar pentru a evita un conflict cu partea vătămată, acreditând astfel varianta prezentată de cei trei inculpați.
Sub acest aspect, instanța de fond a arătat, în primul rând, că aceste declarații trebuie a fi confruntate, atât între ele cât și cu restul materialului probator de la dosar, urmând ca toate probele să fie analizate de către instanță potrivit convingeri pe care o pot produce în aflarea adevărului.
În acest demers, instanța fiind datoare să verifice fiecare probă în conținutul său, ținând seama și de izvorul din care provine, ajungându-se, prin confruntarea tuturor probelor, fie la înlăturarea îndoielilor, fie la menținerea acestora și, pe cale de consecință, proba administrată să nu poată sta la baza aflării adevărului obiectiv în cauză.
Prin urmare, în procesul de formare a convingerii, instanța poate să pună la îndoială relatările unui martor, anume dacă acestea sunt sincere sau nu, deci dacă sunt conforme sau nu cu realitatea.
În mod special, sinceritatea unui martor trebuie raportată atât la împrejurările cauzei, cât și la persoana sa, anume posibilitatea de a fi influențat, legătura pe care o are cu una dintre părți sau interesul avut.
Astfel, analizând cele afirmate de către martorii susmenționați, instanța reținând că există inadvertențe în relatările acestora cu privire la modul de derulare a evenimentelor, inclusiv cu apărarea formulată de cei trei inculpați, necoroborându-se cu declarațiile părții vătămate, ale martorilor Bătânețu P. și G. M.-I. și concluziile certificatului medico-legal nr.1071/C/II din data de 18.12.2008 emis de Serviciul de Medicină Legală G., apreciind astfel că sunt nesincere, date pro causa, motiv pentru care urmează a fi înlăturate.
Din această perspectivă instanța nu a ignorat faptul că, deși în cursul urmăririi penale martorul G. F. (fila nr.113 d.u.p.) a precizat că nu poate oferi amănunte în legătură cu cele întâmplate între inculpați și partea vătămată având în vedere că se afla în stare avansată de ebrietate, în cursul cercetării judecătorești, în mod cu totul surprinzător, acest martor a declarat că a văzut ceea ce s-a întâmplat în afara barului, inclusiv că partea vătămată s-a împiedicat și a căzut pe scări în timp ce îl urmărea pe inculpatul C. C. care fugise afară din bar (fila nr.92 dosar instanță).
Susținerea acestui martor referitoare la faptul că în cursul urmăririi penale nu a fost întrebat de către organele de poliție cu privire la aspectele declarate în fața instanței de judecată sunt complet neplauzibile, având în vedere că însuși martorul a consemnat în declarația olografă dată la data de 28.12.2008, așadar la mai multe zile de la eveniment, că alte amănunte nu mai cunoaște deoarece se afla în stare de ebrietate.
Contradicții evidente constată instanța că există și în declarațiile martorului C. I.-E. date în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești. Astfel, în declarațiile din data de 21.01.2009 și 22.02.2009, date în faza de urmărire penală (filele nr.107-108 d.u.p.), martorul a relatat că, după o scurtă altercație în incinta barului, provocată de partea vătămată, cei trei inculpați și partea vătămată au ieșit afară din bar, fără a putea preciza însă ce s-a întâmplat după aceea, în timp ce în cursul cercetării judecătorești același martor a arătat că a observat-o pe partea vătămată când s-a împiedicat și a căzut pe scări în momentul în care a ieșit afară din bar, în timp ce inculpații B. A.-D. și A. C.-G. se aflau la masă împreună cu el și alte persoane.
În ceea ce privește poziția procesuală a celor trei inculpați, instanța a constatat că aceasta a fost una profund nesinceră, de negare a faptelor reținute în sarcina lor, încercând să acrediteze ideea că partea vătămată s-a împiedicat singură pe scările barului și a căzut, împrejurare în care s-a lovit.
Declarațiile inculpaților nu pot fi reținute de către instanță, având în vedere, pe de o parte, atât contradicțiile dintre ele în aspectele esențiale ale cauzei, cât și faptul că sunt combătute de declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu constatările din certificatul medico-legal nr.1071/C/II din data de 18.12.2008 emis de Serviciul de Medicină Legală G., cât și cu depozițiile martorilor Bătânețu P. și G. M.-I. care se aflau în autoturismul părții vătămate și care au perceput de la mică distanță cele întâmplate.
În ceea ce privește legea penală aplicabilă în speța de față, instanța a reținut, cu titlu preliminar, că, la data de 01 februarie 2014, a intrat în vigoare noul Cod penal și noul Cod de procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art.5 alin. (1) din noul Cod penal, „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”
De asemenea, prin Decizia nr.265 din data de 6 mai 2014, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din Codul penal și a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Față de cele ce preced, instanța a avut în vedere, pentru identificarea în concret a legii penale mai favorabile pentru fiecare inculpat din cauza dedusă judecății, criteriile care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici, prin aplicarea unei singure legi în ansamblul său.
Aplicând toate aceste criterii la situația juridică concretă a fiecărui inculpat din prezenta cauză, instanța a constatat că legea penală aplicabilă în speța de față este reprezentată de vechiul Cod penal pentru fiecare inculpat, argumentul constând în faptul că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată (lovire sau alte violențe) sunt semnificativ mai mici în raport cu cele prevăzute de noul Cod penal.
În drept, fapta inculpaților C. C., A. C. G. și B. A.-D. constând în aceea că, în seara zilei de 17.12.2008, în jurul orelor 19.00, au agresat-o fizic pe partea vătămată P. C. în fața barului aparținând .., din ., provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 15-17 zile de îngrijire medicală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art.180 alin.2 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal (câte o infracțiune pentru fiecare inculpat).
Elementul material al infracțiunii de lovire sau alte violențe este realizat prin activitatea inculpaților de lovire a părții vătămate acțiune care a creat o urmare imediată reprezentată de leziunile suferite de partea vătămată, care au necesitat pentru vindecare un număr de 15-17 zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate rezultă din săvârșirea faptei, întrucât leziunile părților vătămate au fost produse de acțiunile de lovire ale inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de lovire și alte violențe s-a săvârșit cu intenție directă, inculpații prevăzând posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos și urmărind producerea acestui rezultat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A. C. G. și C. C., precum și partea vătămată P. C..
Prin apelurile declarate inculpații au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând o situație de nulitate a hotărârii urmare a înlăturării scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal.
Au mai solicitat să se constate greșita condamnare a inculpaților, aceasta bazându-se pe declarațiile martorilor propuși de partea vătămată.
În subsidiar, inculpații au solicitat redozarea pedepselor în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei.
În latură civilă, au solicitat să se constate că despăgubirile civile sunt exagerat de mari, iar daunele morale nu pot fi acordate având în vedere comportamentul părții civile, motivul și mobilul pentru care s-a ajuns la această situație.
În apelul său, persoana vătămată a solicitat redozarea pedepselor.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, susținute oral și aflate în scris la dosarul cauzei, precum și conform prevederilor art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Printr-o evaluare minuțioasă a probatoriilor administrate, instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor săvârșite de inculpați.
Astfel, instanța a avut în vedere declarațiile persoanei vătămate coroborate cu mențiunile certificatului medico – legal, cu declarațiile martorilor G. M. I. și Bătânețu P., precum și cu indiciile care au rezultat urmare a testării inculpaților C. C. și B. A.-D. la poligraf.
În acest context probatoriu, celelalte probe rămân singulare și nu au relevanță probatorie, așa cum corect a reținut instanța.
În ceea ce privește nulitatea hotărârii invocată de apărarea inculpaților, Curtea constată că într-adevăr înlăturarea unei circumstanțe atenuante legale din încadrarea juridică a faptelor trebuie pusă în discuția părților în conformitate cu prevederile art. 386 Cod procedură penală, însă o asemenea încadrare nu reprezintă un caz de nulitate absolută în accepțiunea prev. de art. 281 lit. e Cod procedură penală, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecate, ci încălcarea intră în categoria nulității relative, încălcarea putând fi acoperită în fața instanței de apel.
Astfel, corect s-a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 73 lit. VCP, întrucât din probele administrate nu rezultă că inculpatul C. C. s-a aflat sub imperiul unei puternice tulburări și emoții provocate de atitudinea părții vătămate, având în vedere că aceasta se afla la masă și cu alte persoane inclusiv coinculpații, aceștia intervenind să aplaneze potențialul conflict.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, la alegerea pedepselor, precum și la individalizarea cuantumului acestora, instanța, a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art.52 din Codul penal din 1968 și criteriile generale de individualizare enumerate de art.72 alin.1 din Codul penal din 1968, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art.180 alin.2 din partea specială, gradul de pericol social, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, prin raportare la aceste criterii, instanța de fond a reținut că fapta a fost săvârșită spontan, pe fondul unei acțiuni șicanatoare a părții vătămate, iar cu privire la persoana inculpaților, instanța reține că nu se află la primul conflict cu legea penală, suferind anterior sancțiuni administrative, împrejurări în raport de care va aplica inculpatului C. C. o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare dată fiind contribuția mai mare la agresarea părții vătămate, inclusiv prin lovirea cu o sticlă în zona feței, iar celorlalți doi inculpați, respectiv B. A.-D. și A. C.-G., câte o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, considerând că aceste pedepse sunt suficiente pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal din 1968, de reeducare și de prevenire a săvârșirii altor fapte penale.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepselor aplicate în cauza dedusă judecății, instanța a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru incidența institutiei suspendării condiționate a executării pedepsei, prevazute la art. 81 din Codul penal din 1968. Astfel, pedepsele aplicate celor trei inculpați de instanță sunt mai mici de 3 ani închisoare, inculpații nu au mai fost condamnați anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar depuse la dosar și, tinând cont de circumstanțele săvârșirii faptei, precum si de circumstanțele personale ale inculpaților, analizate mai sus, instanța apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Nu sunt fondate criticile aduse în latura civilă a cauzei, deoarece numărul de îngrijiri medicale justifică acordarea sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
Astfel, la evaluarea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere scopul acestor categorii de despăgubiri, suferințele fizice și psihice ale părții civile, suma reprezentând o satisfacție echitabilă pentru partea civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile declarate în cauză.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 și 4 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C. C. și A. C. G. precum și de persoana vătămată P. C. împotriva sentinței penale nr.1634/19.05.2014, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul penal nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă fiecare apelant inculpat precum și persoana vătămată la plata a câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 13.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. N. A. B. R.
GREFIER
A. P.
Red. A.N.
Dact.G.P.
7 ex.
Red. S.V. I. – Judecătoria G.
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1343/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 498/2015.... → |
|---|
