Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1768/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1768/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2015
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr. 1768/A
Ședința publică din data de 17 decembrie 2015
C. compusă din:
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: S. R.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de Apel București reprezentat de procuror I. D..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA L. GARĂ împotriva sentinței penale nr. 20 din 19.02.2015 pronunțată de Judecătoria L. Gară, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat N. E. Ș., avocat ales O. E., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 17.12.2015, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
C. in baza art. 420 alin.4 rap. la art. 83 NCpp, aduce la cunoștință intimatului inculpat N. E. Ș. faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fii folosit si împotriva sa.
Intimatul inculpatN. E. Ș., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public pe apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria L. Gară solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate si rejudecând să se constate greșita achitare a inculpatului apreciindu-se că fapta acestuia nu este prevăzută de legea penală .
S-a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 732/16.12.2014 prin care s-a stabilit că sintagma „ la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. 1 din Cp este necondiționat.
In acest sens, s-a reținut că îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment mai mult sau mai puțin îndepărtată de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării in trafic a conducătorului vehiculului si astfel condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur in sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, in condițiile in care de esență infracțiunilor de pericol este fapta că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor.
S-a considerat că stabilirea gradului de îmbibație alcoolică si implicit încadrarea in sfera ilicitului penal in funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu si exterior conduitei făptuitorului in vederea tragerii la răspundere penală, in contradicție cu normele constituționale si convenționale sus arătate.
Prin urmare, apreciază că din punct de vedere al normelor de incriminare prin înlăturarea sintagmei „ la momentul prelevării mostrelor biologice” se revine la vechea soluție legislativă, obligația organelor de cercetare penală fiind aceea de a administra probe pentru a stabili alcoolemia conducătorului auto la momentul conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul si că nicidecum nu poate fi vorba de o dezincriminare a faptei.
Conform Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1512/12.12.2003, modificat prin Ordinul nr.1192/15.10.2014, pentru determinarea alcoolemiei se recoltează o singură mostră de sânge in cantitate de 10 ml, valoarea indubitabilă de probă științifică obiectivă care exprimă îmbibația reală fiind cea determinată prin analiza sân gelui din momentul prelevării.
Prin urmare, in speță, având in vedere că aceste condiții ale recoltării probei biologice au fost respectate, că din analiza probelor biologice recoltate a rezultat o îmbibație alcoolică de 1,90 gr/l alcool pur in sânge, că între momentul opririi in trafic a inculpatului și momentul prelevării probelor biologice s-a scurs o perioadă scurtă de timp, că inculpatul nu a contestat nici un moment alcoolemia stabilită si că in urma testării sale cu aparatul etilotest in momentul imediat următor opririi sale a rezultat o valoare de 0,95 mg/l alcool pur in aerul expirat, concluzia ce se poate formula este in sensul că la momentul opririi in trafic inculpatul prezenta cu certitudine o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 gr/l alcool pur in sânge.
In ceea ce privește latura subiectivă apreciază că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție in modalitatea prevăzută de art. 16 alin.3 lit. b Cp, întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale si a acceptat ca astfel pune in pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea ei.
În ceea ce privește efectuarea unei noi expertize privind recalcularea retroactivă nu ar fi fost necesară întrucât o astfel de expertiză nu are valoare certă din punct de vedere medical, întrucât valoarea indubitabilă de probă științifică care exprimă îmbibația reală cu alcool este doar cea determinată prin analiza sângelui.
Față de toate aceste aspecte, apreciază că in cauză sunt îndeplinite condițiile existenței infracțiunii prev. de art. 336 alin. 1 Cp, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective, astfel încât în cauză se impune condamnarea inculpatului, la o pedeapsă orientată spre minim, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Apărătorul intimatului inculpat N. E. Ș. solicită, in baza art. 421 alin.1 lit b Cpp, respingerea apelului declarat de Parchetului de pe lângă Judecătoria L. Gară, urmând a se avea in vedere Decizia Curții Constituționale nr. 732/16.12.2014, fapta inculpatului fiind dezincriminată.
De asemenea, arată că sintagma „ la momentul prelevării mostrelor biologice” se referă la latura obiectivă, întrucât nu se mai poate stabili cu exactitate momentul consumării infracțiunii.
Totodată, solicită aplicarea principiului in dubio pro reo si a principiului aplicării legii penale mai favorabile .
Cu privire la Decizia Curții Constituționale arată că prin aceasta s-a revenit la forma anterioară, formă prin care ere necesară prelevarea a 2 probe biologice.
Față de toate aceste aspecte, apreciază că la acest moment, neexistând posibilitatea efectuării unei noi expertize pentru stabilirea alcoolemiei, solicită a respingerea apelului.
Intimatul inculpat N. E. Ș., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei.
CURTEA
Asupra prezentului apel.
Prin sentința penală nr. 20 din 19.02.2015 pronunțată de Judecătoria L. Gară, în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art.396 al.5 N.C.p.p. rap. la art.16 al.1 lit.b N.C.p.p., art.5 N.C.p. achită inculpatul N. E. Ș., fiul lui D. și I., născut la data de 20.02.1983, în mun.București, sector 1, domiciliat în ., absolvent a 12 calse, căsătorit, profesie conducător auto, fără antecedente penale, posesor C.I, ., nr._, CNP-_, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 al. 1 NCP.
În baza art.275 al.3 N.C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria L. Gară nr. 476/P/2012 din 18.11.2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului N. E. Ș., fiul lui D. și I., născut la data de 20.02.1983, în mun.București, sector 1, domiciliat în ., absolvent a 12 calse, căsătorit, profesie conducător auto, fără antecedente penale, posesor C.I, ., nr._, CNP-_, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 al. 1 NCP.
Din actul de sesizare al instanței a rezultat în esență următoarea situație de fapt:
În data de 18.03.2014, în jurul orelor 21,00 aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe DC 45A, pe raza comunei I., ., organele de poliție au oprit pentru verificare autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare_ . Întrucât conducătorul auto nu avea la el niciun document, organele de poliție au procedat la verificarea sa în baza de date și au constatat că acesta se numește N. E. Ș. și cum inculpatul emana halenă alcoolică, s-a procedat la testarea sa cu aparatul etilotest, rezultatul evidențiind o valoare de 0,95 mg/l alcool în aerul expirat.
Față de aceste împrejurări, inculpatul a declarat că în ziua respectivă, în jurul orelor 2030 a consumat 1 litru de bere și 200 ml de vin.
La momentul încheierii procesului verbal de constatare, se mai aflau în mașina inculpatului și martorul D. L. care nu a avut nicio obiecțiune de făcut.
Având în vedere concentrația de alcool rezultată în urma testării, organele de poliție, l-au condus pe inculpat la Spitalul L. Gară în vederea recoltării de probe biologice. Astfel la ora 2130 inculpatului i-a fost prelevată o probă biologică de sânge, iar în urma analizei acesteia, așa cum este specificat în buletinul de analiză toxicologică nr.241/A12/143, a rezultat o valoare de 1,90%o alcool în sânge.
P. a arătat că fapta reținută în sarcina inculpatului se probează cu: declarații inculpat, declarații martor D. L., proces-verbal de constatare, proces-verbal de aducere la cunoștință a drepturilor și obligațiilor, fișă cazier judiciar, rezultat testare etilotest, buletin analiză toxicologică.
În cursul urmăririi penale s-au administrat probele susindicate, iar inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
În cursul cercetării judecătorești instanța a administrat proba cu declarația inculpatului acesta prevalându-se de disp. art.375 NC.p.p.. și proba cu înscrisuri în cadrul căreia s-a atașat fișa de cazier a inculpatului.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că situația de fapt a fost în mod corect reținută în actul de sesizare.
Astfel cum rezultă din procesul verbal de constatare din 18.03.2014, în jurul orelor 21,00 aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe DC 45A, pe raza comunei I., ., organele de poliție au oprit pentru verificare autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare_ . Întrucât conducătorul auto nu avea la el niciun document, organele de poliție au procedat la verificarea sa în baza de date și au constatat că acesta se numește N. E. Ș. și cum inculpatul emana halenă alcoolică, s-a procedat la testarea sa cu aparatul etilotest, rezultatul evidențiind o valoare de 0,95 mg/l alcool în aerul expirat la ora 21,01.
Fiind audiat inculpatul a recunoscut că a consumat alcool astfel că a fost condus la Spitalul L. Gară în vederea recoltării de probe biologice. Astfel inculpatului i-a fost prelevată o probă biologică de sânge, iar în urma analizei acesteia, așa cum este specificat în buletinul de analiză toxicologică nr.241/A12/143 din data de 20.03.2014, la ora 21,30a rezultat o valoare de 1,90%o alcool în sânge.
Având în vedere situația de fapt astfel reținută, instanța a reținut că la data de 27 ianuarie 2015 a fost publicată decizia nr.732/2014 a Curții Constituționale potrivit căreia sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 al.1 din Codul penal este neconstituțională, întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectării legilor și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel cum rezultă din considerentele deciziei 732/2014 inculpatul trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă și subiectivă, ale infracțiunii, astfel încât să poată să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivit acesteia.
Raportat la speță, sub raportul laturii obiective, condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor, astfel că această condiție constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei inculpatului în vederea tragerii la răspundere penală.
De asemenea sub raportul laturii subiective, modalitatea de incriminare prin acordarea de relevanță penală valorii alcoolemiei din momentul prelevării mostrelor biologice nu permitea inculpatului să prevadă consecințele nerespectării acesteia.
D. urmare, instanța a apreciat că disp.art.336 al.1 N.C.p. nu constituie o lege penală în sensul art.7 din CEDO sub aspectul calității acesteia, a accesibilității și previzibilității, întrucât la data săvârșirii infracțiunii inculpatul nu avea posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, ori în urma obținerii unei asistențe juridice adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa aplicabilă. Cum în urma deciziei Curții Constituționale sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 al.1 din Codul penal este neconstituțională, rezultă că inculpatul la momentul săvârșirii faptei nu putea cunoaște în mod previzibil care era conținutul infracțiunii și sancțiunea ce o risca.
Având în vedere considerentele susarătate în baza art.396 al.5 N.C.p.p. rap. la art.16 al.1 lit.b N.C.p.p. și art.5 N.C.p. a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 al. 1 NCp.
Împotriva sentinței a declarat apel Ministerul Public, solicitând desființarea sentinței apelate si rejudecând să se constate greșita achitare a inculpatului apreciindu-se că fapta acestuia nu este prevăzută de legea penală .
Astfel, în opinia procurorului, s-a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 732/16.12.2014 prin care s-a stabilit că sintagma „ la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. 1 din Cp este necondiționat.
In acest sens, s-a reținut că îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment mai mult sau mai puțin îndepărtată de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării in trafic a conducătorului vehiculului si astfel condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur in sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, in condițiile in care de esență infracțiunilor de pericol este fapta că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile apelantului dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, C. constată că înaintea criticilor aduse de către aceștia se impune analizarea cu prioritate a unui aspect ce se circumscrie exigențelor Protocolului 7 adițional Convenției Europene a Drepturilor Omului și care impune sancționarea hotărârii judecătorești, pronunțată în condițiile încălcării acestuia.
Astfel, C. constată că prima instanță nu a efectuat o judecată pe fondul cauzei, ci, invocând considerentele deciziei Curții Constituționale, a stabilit că se impune achitarea inculpatului, pe considerentul că fapta sa nu este prevăzută de legea penală.
În realitate, sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. 1 din Cp nu reprezintă un element ce ține de conținutul constitutiv al infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului- ce au duce la dezincriminarea faptei-, ci de probarea acestei fapte, obligația organelor judiciare fiind aceea de a administra probe pentru a stabili alcoolemia conducătorului auto la momentul conducerii pe drumurile publice a autovehicului.
De altfel, se constată că, prin declararea neconstituțională a acestei sintagme, se revine la soluția legislativă anterioară, respectiv la incriminarea conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație mai mare de 0,80gr/l alcool pur în sânge, aspect în raport de care revine în practica instanțelor problema calcului retroactiv al alcoolemiei.
Într-un atare context, C. apreciază că nu poate proceda, pentru prima dată, la rejudecarea unor aspecte deosebit de importante ale fondului cauzei, - în mod definitiv, în calea devolutivă de atac a apelului, singura, de altfel, în materie penală, - întrucât o astfel de soluție ar fi de natură a încălca - tuturor participanților la proces - dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală. Așadar, potrivit art. 2 paragraful 1 teza I din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană, orice persoană declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară.
Din această perspectivă, se observă faptul că, potrivit art. 408 alin. 1 rap. la art. 38 alin. 2 C.pr.pen., împotriva sentinței penale pronunțate de către judecătorie se poate exercita calea de atac a apelului ce se judecă de către curtea de apel, instanță de control judiciar care are plenitudine de jurisdicție în soluționarea cauzei în ansamblul său.
Cu toate acestea, C. apreciază că efectul devolutiv al apelului, reglementat în mod expres prin dispozițiile art. 417 C.pr.pen., nu trebuie interpretat ca impunând instanței de control judiciar o rejudecare completă a fondului în situația neîndeplinirii - indiferent din ce cauză - a acestei condiții de către instanța de fond, chiar și cu privire doar la anumite aspecte ale cauzei.
Astfel, efectul devolutiv nu poate fi înțeles nici ca o administrare a întregului material probatoriu, în sensul efectuării întregii cercetări judecătorești de către instanța de apel, nici ca o suplinire a omisiunii instanței de a se pronunța asupra unor aspecte deosebit de importante ale cauzei.
Mai mult decât atât, C. apreciază că pronunțarea în calea de atac a apelului asupra fondului cauzei nu este de natură numai a încălca dreptul participanților la dublul grad de jurisdicție, ci, totodată, ar afecta exercitarea în mod efectiv, iar nu doar teoretic și iluzoriu, a dreptului garantat de art. 6 din Convenția europeană, și anume dreptul părților la un proces echitabil - în componenta sa relevantă pentru prezenta cauză, respectiv dreptul la apărare al părților, întrucât acestea nu ar mai avea la dispoziție nicio cale de atac, decizia Curții fiind definitivă.
Totodată, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod public, în mod echitabil și într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații îndreptate împotriva sa.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil (cauza Suominem c. Finlanda, hotărârea din 1 iulie 2003, cererea nr._/97; cauza Garcia Ruiz c. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999, cererea nr._/96; cauza B. c. România, hotărârea din 15 februarie 2007, cererea nr._/02; cauza Artico c. Italiei; cauza Perez c. Franței, cererea nr._/99, V. der Hurk c. Țărilor de Jos, hotărârea din 19 aprilie 1994; cauzele Albina c. România, hotărârea din 28 aprilie 2005 și D. c. România, hotărârea din 1 iunie 2000, cererea nr. 4710/2004, cauza Dimitrellos c. G., hotărârea din 7 aprilie 2005).
Având în vedere cele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen. cu referire la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. va admite apelul formulat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA L. GARĂ împotriva sentinței penale nr. 20/19.02.2015, pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosarul nr._ .
Va desființa, în totalitate, sentința penală apelată și, în consecință:
Va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Judecătoria L. Gară.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentelor apeluri vor rămâne în sarcina statului
Într-un asemenea context, C. apreciază ca superfluă analiza celorlalte critici formulate de apelanți, aspectele invocate urmând a fi avute în vedere în mod corespunzător de către instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen. cu referire la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, admite apelul formulat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA L. GARĂ împotriva sentinței penale nr. 20/19.02.2015, pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosarul nr._ .
Desființează, în totalitate, sentința penală apelată și, în consecință:
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Judecătoria L. Gară.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentelor apeluri rămân în sarcina statului,.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. C. C. B.
GREFIER,
R. S.
Red. I.C. Dact. I.C. 2 ex./18.12.2015
Judecătoria L. Gară/ jud. I. A. D.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1748/2015. Curtea... | Permisiunea părăsirii domiciliului. Art.221 alin. 6 NCPP.... → |
|---|
