Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1748/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1748/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1748/A
Ședința publică din data de 17.12.2015
Curtea constituită din:
Președinte: A. T.
Judecător: C. M. M.
Grefier: O. C. B.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror L. P..
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul M. R. O. împotriva sentinței penale nr.487/07.07.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, Curtea stabilind pronunțarea la data de 17.12.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sp. nr. 487/07.07.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei sector 1 București s-au dispus următoarele:
În temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul M. R. O. a fost trimis în judecată din infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.192 alin.1 și 2 C.pen., cu aplic. art.5 c.pen., în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin.1 și 2 C.pen. din 1968, cu aplic. art.5 C.pen.
În temeiul art.178 alin.1 și 2 C.pen. din 1968, cu aplic. art.5 C.pen. și cu aplic. art.396 alin.10 C.proc.pen., condamnă pe inculpatul M. R. O., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art.71 alin.2 C.pen. din 1968 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. din 1968, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.861 C.pen. din 1968 suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art.862 C.pen. din 1968.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen. din 1968 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art.863 alin.1 C.pen. din 1968 pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de consilierul de probațiune;
- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art.86 ind.3 alin.3 lit.e C.pen. din 1968 impune inculpatului să nu conducă nici un vehicul.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 C.pen. din 1968, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Ia act că moștenitorii victimei, numiții C. M. și C. S. nu s-au constituit părți civile.
În temeiul art.14 și 346 C.proc.pen. coroborat cu art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. DE URGENȚĂ ELIAS, cu sediul în municipiul București, ., sectorul 1 și obligă inculpatul M. R. O., la plata sumei de 1.802,42 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru victima C. G..
În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. R. O. în vederea introducerii în baza națională privind datele genetice.
În temeiul art.274 alin.1 și 2 C.proc.pen. obligă pe inculpatul M. R. O. la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2010 din data de 14.11.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat sub nr._, la data de 25.11.2014, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. R. O. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.192 alin.1 și 2 C.pen., cu aplic. art.5 C.pen.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 13.07.2010, în jurul orei 12:00, inculpatul M. R. O. a condus mopedul marca Kymco, cu nr. de înregistrare PMC 1291, fără a absolvi în prealabil un curs de legislație rutieră, pe ., unde a surprins și a accidentat pe numita C. G., aflată în traversare prin loc nepermis, de la stânga la dreapta raportat la direcția de mers a inculpatului. În urma accidentului, numita C. G. a decedat în aceeași zi, la spital.
Situația de fapt a fost reținută de procuror, pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (filele 12 – 27, dup), schița locului producerii accidentului (fila 17, dup), raport medico-legal de necropsie (filele 29 -31, dup), raport de expertiză tehnică auto (filele 176 – 186, dup), declarațiile inculpatului M. R. O. (filele 57, 65, dup), declarații martor M. A. A. (filele 39 – 44, dup).
În faza de judecată, după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 374 al. 4 și urm. Cpp, inculpatul a solicitat judecarea sa conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, cerere care a fost admisă de instanța de judecată. Pe cale de consecință, nu au fost administrate mijloace de probă cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, inculpatul depunând la dosar o caracterizare și contractul individual de muncă.
În raport de materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut, sub aspectul situației de fapt, că la data de 13.07.2010, organele poliției rutiere au fost sesizate prin SNUAU 112 cu privire la faptul că în municipiul București, pe . 1 s-a produs un accident rutier care a avut ca urmare vătămarea corporală a două persoane (fila 12, dup).
Ca urmare la fața locului s-a deplasat un echipaj, care potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, a constat că în accidentul rutier au fost implicați mopedul marca Kymco, cu număr de înregistrare PMC 1291, condus de inculpatul M. R. O., M. A. A., pasager al mopedului condus de inculpat și C.G., în calitate de pieton. Inițial, în urma producerii accidentului, a rezultat vătămarea corporală a numiților C. G. și M. A. A.. Ulterior, numita C. G. a decedat.
Din raportul medico-legal de necropsie nr.A_, reiese că moartea numitei C. G. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale consecutive unui politraumatism cu fractură de bază de craniu și fracturi costale. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri și planuri dure, posibil în condițiile unui accident rutier în calitate de pieton și au legătură de cauzalitate directă cu decesul. Sângele recoltat la necropsie nu conține alcool. Totodată, în raport se precizează că decesul datează din 13.07.2010.
Fiind audiat cu privire la producerea accidentului în calitate de suspect și de inculpat, M. R. O. a declarat că nu dorește să susțină o declarație în fața organului de cercetare penală, arătând însă că a urmat un curs de legislație rutieră necesar conducerii unui moped în luna iulie a anului 2010, la o școală de șoferi situată pe . Stadionul Steaua, dar nu poate face dovada acestui curs, întrucât nu mai dispune de adeverință, aceasta fiindu-i furată odată cu motorul mopedului, la aproximativ 2 săptămâni de la accident.
Fiind audiat de către procuror la data de 13.11.2014, inculpatul M. R. O. a declarat că își însușește conținutul declarațiilor pe care le-a dat în cauză înainte de începerea urmăririi penale și arată totodată că adeverința pentru absolvirea cursului de legislație rutieră o primise la 3 zile după data accidentului, însă i-a fost furată două săptămâni mai târziu și precizează că a fost în prezent în zona în care se afla școala de șoferi în cadrul căreia urmase cursul de legislație rutieră, dar nu a mai găsit sediul acesteia acolo și nici nu își mai aduce aminte cum se numea.
Cu ocazia audierii, martora M. A. A. a declarat că în data de 13.07.2010, în jurul orei 12:00, se deplasa pe . său, inculpatul M. R. O. cu mopedul, ea ocupând locul din spate.
Martora a arătat că în acea zonă carosabilul era uscat, vizibilitatea era bună, pe timp de zi și precizează că la acel moment prietenul său nu absolvise nici un curs de legislație rutieră.
În continuare, martora a arătat că circulau cu o viteză de 50 de km/h, moment în care a observat o persoană de sex feminin, în vârstă, care se afla pe linia de tramvai de pe sensul lor de mers și care intenționa să traverseze de la stânga la dreapta, către Biserica Cașin, martora observând-o pe aceasta când se aflau la o distanță de cca 50 de metri de ea. Prietenul său a observat-o și el și a redus viteza, neștiind ce intenționa să facă victima, iar în acel moment aceasta a înaintat, după care a făcut un pas înapoi astfel că, văzând-o că se retrage, prietenul său a accelerat din nou, însă exact atunci victima a fugit spre trotuarul din dreapta, lovindu-se de laterala stângă a scuterului.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, din concluziile raportului întocmit rezultând următoarele: în momentele imediat premergătoare producerii accidentului, mopedul marca Kymco, cu nr. PMC 1291, condus de inculpatul M. R. O., circula pe . de mers dinspre Str. T. către . apropierea locului faptei cu o viteză de 45 km/h.
Când a ajuns în zona imobilului cu nr.25, a surprins și accidentat pietonul C. G., care era angajată în traversarea carosabilului de la stânga la dreapta raportat la direcția de deplasare a mopedului, cu o viteză posibilă de 5,5 km/h. Victima a fost lovită cu partea laterală din stânga mopedului și proiectată pe carosabil. În urma proiectării pe și în contactul cu suprafața carosabilă, victima a suferit leziunile tanatogeneratoare descrise în raportul medico-legal de necropsie.
Impactul dintre moped și victimă s-a produs pe carosabilul . punct situat la o distanță longitudinală de 9,6 metri după nivelul de intrare în imobilul cu nr.25, aflat pe partea stângă, iar în profilul transversal al străzii la o distanță de cca 1,25 metri față de bordura trotuarului din dreapta sensului de deplasare către .>
În desfășurarea evenimentului rutier s-au evidențiat două stări de pericol: o stare de pericol efectiv și iminent a fost creată de către victimă prin faptul că s-a angajat în traversarea drumului public prin loc nepermis și fără se asigure și o stare de pericol potențial a fost creată de către numitul M. R., care a pornit și a circulat mopedul pe drumurile publice fără să aibă acest drept.
Starea de pericol efectiv și iminent pentru conducătorul moto, creat de victimă, a apărut în momentul în care victima a pătruns pe carosabil de pe platforma liniilor de tramvai.
Spațiul parcurs de victimă din momentul declanșării stării de pericol și până în momentul impactului a fost de 4,75 metri, iar distanța la care se afla mopedul în momentul apariției stării de pericol față de locul impactului, respectiv spațiul de care dispunea conducătorul moto pentru decizie și manevră în vederea evitării lovirii victimei era de 38 de metri.
Pentru conducătorul moto a existat posibilitatea tehnică a evitării producerii accidentului, deoarece spațiul avut la dispoziție pentru decizie și manevră în vederea evitării lovirii victimei era net superior spațiului necesar pentru oprirea mopedului prin frânare de la viteza de deplasare.
Viteza maximă teoretică de deplasare a mopedului de la care impactul cu victima putea fi evitat era de 53 km/h, mai mare ca ordin de mărime decât viteza inițială de deplasare a mopedului, acest aspect dovedind în mod cert că, anterior impactului, conducătorul moto, având câmp de vizibilitate suficient și neobturat, nu a acționat corespunzător și la timp și în mod eficient sistemul de frânare, astfel încât să poată opri în siguranță mopedul pentru a evita producerea accidentului.
Din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, rezultă că inculpatul M. R. O. a avut o culpă în provocarea decesului victimei C. G., întrucât acesta nu a respectat, în calitate de conducător auto, dispozițiile legale referitoare la circulația mopedelor, respectiv dispozițiile art.160 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, republicată, care prevăd următoarele: persoanele care nu posedă permis de conducere pot conduce mopede pe drumurile publice numai dacă fac dovada că au absolvit un curs de legislație rutieră în cadrul unei unități autorizate de pregătire a conducătorilor de autovehicule.
Așadar, întrucât inculpatul nu a absolvit cursurile de legislație rutieră, condiție necesară pentru a conduce un moped pe drumurile publice, neavând cunoștințele necesare desfășurării unei astfel de activități, a apreciat greșit posibilitățile de evitare a punerii în pericol a vieții sau a integrității celorlalți participanți la trafic.
În ceea ce privește susținerea inculpatului că a urmat înainte de producerea accidentului un curs de legislație rutieră, deoarece nu a putut fi dovedită nu poate fi luată în considerare. Astfel, inculpatul nu a făcut dovada urmării și absolvirii unui astfel de curs, susținând inițial că nu a urmat acest curs, după care a revenit și a susținut că a obținut adeverință, dar că i-a fost furată la două săptămâni de la accident, iar în ceea ce privește școala de șoferi în cadrul căreia susținea că a urmat cursul de legislație rutieră, nu a putut preciza cum se numește și nici locul exact în care ar fi avut sediul.
Având în vedere că din probele administrate în cauză a reieșit că victima a traversat prin loc nepermis, instanța a apreciat că aceasta a avut o culpă comună în producerea accidentului din data de 13.07.2010, respectiv în proporție de 70% pentru inculpat și 30% pentru victimă.
În drept, în prealabil, instanța a analizat necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, așa cum a solicitat și reprezentantul Ministerului Public.
Astfel, analizând dispozițiile din cele două legi penale, inclusiv cu privire la modalitatea de executare, instanța a apreciat că în cauză este mai favorabil C.pen. din 1968, motiv pentru care, în temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul M. R. O. a fost trimis în judecată din infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.192 alin.1 și 2 C.pen., cu aplic. art.5 c.pen., în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin.1 și 2 C.pen. din 1968, cu aplic. art.5 C.pen.
Fapta inculpatului M. R. O. care la data de 13.07.2010, în jurul orei 12:00, în timp ce conducea mopedul marca Kymco, cu numărul de înregistrare PMC 1291, fără a fi absolvit în prealabil un curs de legislație rutieră, în municipiul București, pe . Str. T. către . ajuns în dreptul imobilului cu nr.25 a surprins și accidentat pe numita C. G., angajată în traversarea străziiprin loc nepermis, provocându-i decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1968, cu aplic. art.5 C.pen.
Instanța a arătat și că inculpatul nu a absolvit cursurile de legislație rutieră, condiție necesară pentru a conduce un moped pe drumurile publice, neavând cunoștințele necesare desfășurării unei astfel de activități, a apreciat greșit posibilitățile de evitare a punerii în pericol a vieții sau a integrității celorlalți participanți la trafic.
Totodată, cu privire la comportamentul victimei instanța a reținut, în calitatea sa de participant la trafic ca pieton, aceasta s-a angajat în traversarea carosabilului în mod neregulamentar, prin loc nepermis și fără să se asigure, deși era obligată să prevină accidentarea sa și să se comporte în așa fel încât să nu constituie un pericol pentru ceilalți participanți la trafic și să se angajeze în traversarea străzii numai prin loc special amenajat (existent în apropiere) și după o asigurare prealabilă, corespunzătoare, potrivit art.167 lit.d din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, republicată.
În plus, potrivit art.72 alin.4 din OUG nr.195/2002, republicată pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.
Față de nerespectarea de către inculpat a reglementărilor legale și în condițiile în care victima a traversat prin loc nepermis și fără a se asigura, instanța a reținut existența, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a culpei comune a inculpatului și a victimei în producerea accidentului de circulație în proporție de 70% pentru inculpat și 30% pentru victimă.
Față de cele analizate, instanța a apreciat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul M. R. O., urmând să îi aplice acestuia pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 C.pen. din 1968, respectiv dispozițiile părții generale a vechiului Cod penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmând a reține și aplicabilitatea art. 396 alin 10 C.proc.pen.
Cu privire la limitele de pedeapsă, art.178 alin.1 și 2 C.pen. din 1968 prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Prin aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 C.proc.pen., limitele de pedeapsă vor fi cuprinse între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni închisoare.
În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, adică viața persoanei, și urmarea faptei – decesul victimei, care s-a produs ca urmare a accidentării sale.
Cu privire la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, inculpatul a săvârșit fapta prin nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, conducând fără a absolvi un curs de legislație rutieră, iar la săvârșirea faptei instanța a reținut și culpa comună a victimei, care a traversat neregulamentar, printr-un loc nepermis și fără să se asigure. În plus, instanța a stabilit în cuprinsul prezentei hotărâri existența unei culpe în procent de 70% pentru inculpat și 30% pentru victimă.
În ceea ce privește persoana inculpatului instanța a reținut că este în vârstă de 24 de ani, este cetățean român, cu studii medii, necăsătorit, are un loc de muncă, fiind barman și nu este cunoscut cu antecedente penale.
În raport de toate aceste criterii, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare.
De asemenea, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. din 1968, pe durata executării pedepsei.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că în cauză se poate dispune suspendarea sub supraveghere, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.86 ind.1 alin.1 C.pen. din 1968.
Astfel, pedeapsa aplicată este de 3 ani închisoare, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și având în vedere atitudinea sa, precum și vârsta fragedă, instanța a apreciat că este suficientă aplicarea pedepsei cu suspendarea sub supraveghere.
Ca urmare, în temeiul art.861 C.pen. din 1968 a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art.862 C.pen. din 1968.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen. din 1968 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art.863 alin.1 C.pen. din 1968 pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de consilierul de probațiune;
- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art.86 ind.3 alin.3 lit. e C.pen. din 1968 a impus inculpatului să nu conducă nici un vehicul.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 C.pen. din 1968, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Cu privire la latura civilă, instanța a luat act că moștenitorii victimei, numiții C. M. și C. S. nu s-au constituit părți civile.
De asemenea, a reținut că, în timpul judecății, S. U. DE URGENȚĂ ELIAS s-a constituit parte civilă cu suma de de 1.802,42 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru victima C. G..
Având în vedere că prin comiterea de către inculpat a accidentului de circulație s-a cauzat lovirea victimei, aceasta necesitând îngrijiri medicale care au ocazionat cheltuieli suportate de către furnizorul de servicii medicale constituit ca parte civilă, cheltuieli dovedite prin actele medicale depuse la dosar, reiese că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului privitoare la faptă, prejudiciu, raportul de cauzalitate și vinovăția inculpatului.
Pentru aceste motive, în baza art.14 și 397 alin. 1 C.proc.pen. coroborat cu art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. DE URGENȚĂ ELIAS și va obliga inculpatul M. R. O. la plata sumei de 1802,42 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru defuncta C. G..
În temeiul art.7 alin.1 rap. la art.4 alin.1 lit.b din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, în raport de natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost cercetat și cu privire la care s-a stabilit vinovăția inculpatului, instanța a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. R. O. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.pen., instanța a obligat inculpatul M. R. O. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 2000 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul M. R. O..
Apelul nu a fost motivat în scris, în susținerea orală a acestuia solicitându-se amânarea aplicării pedepsei sau reindividualizarea sancțiunii aplicate inculpatului în așa fel încât să se stabilească un termen de supraveghere mai redus.
În faza de apel inculpatul nu a oferit declarații și nu au fost administrate mijloace de probă.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține că apelul formulat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt care, de altfel, a fost recunoscută de inculpat cu ocazia ascultării sale la judecata în fond când a solicitat judecata conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii.
Hotărârea a fost criticată de apelantul-inculpat prin prisma alegerii legii penale mai favorabile, solicitându-se aplicarea Noului Cod penal, dispunerea unei soluții de amânare a aplicării pedepsei și, în subsidiar, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condițiile acestui act normativ și pe un termen mai redus.
Analizând aceste susțineri, Curtea reține, cu referire la cererea de pronunțare a unei soluții de amânare a aplicării pedepsei, că, în conformitate cu prevederile art. 83 al. 2 Cp, nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare. În speță, pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în forma incriminată de art. 192 al. 2 Cp este închisoarea între 2 și 7 ani. Prin urmare, în aceste condiții, pedeapsa fiind de 7 ani închisoare, nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, nefiind necesară analiza celorlalte condiții prevăzute de lege pentru pronunțarea unei astfel de soluții.
Cu referire la stabilirea legii penale mai favorabile, Curtea constată că limitele de pedeapsă sunt identice în cele ambele reglementări, respectiv închisoarea între 2 și 7 ani, astfel că nu se poate folosi acest criteriu pentru determinarea legii aplicabile. De asemenea, ținând cont că nu s-ar putea dispune amânarea aplicării pedepsei dar și că, în acord cu prima instanță, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 Codul penal din 1968 (raportat în special la gravitatea faptei, urmările produse, vârsta și conduita inculpatului care a condus un vehicul pe drumurile publice fără a îndeplini condițiile legale), legea penală mai favorabilă urmează a fi aleasă în raport de instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, privită în ansamblul acesteia, prin raportare la toate efectele produse cu privire la situația inculpatului.
Astfel, Curtea va avea în vedere că în conformitate cu prevederile Codului penal din 1968 termenul de supraveghere este alcătuit dintr-o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, la care se adaugă pedeapsa închisorii aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății. În speță, instanța a optat pentru un termen de 6 ani, rezultată din cei 3 ani (pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de ucidere din culpă) și încă 3 ani. În schimb, conform Noului Cod penal, termenul de supraveghere este cuprins între 2 și 4 ani, fără a se mai adăuga și pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită. În raport de această împrejurare și apreciind că nu se justifică aplicarea termenului de supraveghere minim, rezultă că termenul care ar fi stabilit conform Noului Cod penal ar fi unul mai scurt decât cel rezultat în urma aplicării dispozițiilor vechiului cod. Un astfel de termen mai scurt este mai favorabil inculpatului prin prisma faptului că măsurile de supraveghere și obligațiile impuse acestuia, care implică o inerentă restrângere a unor drepturi și exercitarea unui control asupra comportamentului acestuia, vor fi executate pe un termen mai scurt.
Este adevărat că în lumina Codului penal de la 1968 suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei atrăgea posibilitatea reabilitării de drept a condamnatului, efect care nu se mai produce în prezent în situația aplicării prevederilor art. 91 NCP. Pe de altă parte însă acest act normativ a introdus prevederi mai favorabile condamnaților în ceea ce privește reabilitarea de drept, conform art. 165 NCp aceasta intervenind în situația condamnărilor care nu depășesc 2 ani închisoare, spre deosebire de reglementarea anterioară care prevedea o limită de 1 an închisoare.
Pe cale de consecință, în situația în care s-ar opta pentru o pedeapsă de 2 ani închisoare – astfel cum va dispune Curtea, pentru motivele ce vor fi expuse mai jos, același efect al reabilitării de drept ar interveni și în cazul aplicării Noului Cod penal și nu numai în situația alegerii Codului penal din 1968.
Față de toate acestea, în raport de situația concretă a apelantului-inculpat, constatând că termenul de supraveghere conform Noului Cod penal ar fi mai redus decât cel prevăzut de Codul penal din 1968, apreciază că legea penală mai favorabilă acestuia este reglementarea actuală, urmând astfel a face aplicarea, în mod global, a acestui act normativ.
Pe cale de consecință la individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța va avea in vedere dispozițiile art. 74 NCP, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului, urmând a da eficiență și dispozițiilor art. 396 al. 10 NCpp.
Instanța va reține că rezultatul produs – moartea unei persoane, deși neintenționat, a avut ca factori favorizanți lipsa cunoștințelor teoretice și a experienței ca și conducător auto, conducerea mopedului în lipsa urmării unui curs de legislație rutieră demonstrând un grad de pericol social mai ridicat al faptei și autorului. De asemenea, se constată că inculpatul a realizat acțiunea periculoasă de conducere în condiții ilicite fără a avea cea mai mică justificare sau urgență, alegând cu extremă ușurință să încalce reguli elementare în ceea ce privește circulația pe drumurile publice. Pe de altă parte se va avea în vedere și faptul că acesta este o persoană integrată corespunzător în societate, fără antecedente penale iar în prezenta cauză a manifestat interes față de situația sa, prezentându-se în fața organelor judiciare la termenele fixate. Față de toate aceste criterii urmează a se aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum ușor mai ridicat decât minimul prevăzut de lege, astfel cum a fost stabilit ca urmare a reținerii art. 396 al. 10 NCpp, respectiv 2 ani închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 91 NCP, pedeapsa aplicată fiind închisoarea de cel mult 3 ani, inculpatul nu a fost anterior condamnat și acesta s-a prezentat personal în fața instanței, manifestându-și acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității. De asemenea, raportat la persoana inculpatului, asumarea de către acesta a responsabilității săvârșirii faptei, conduita conformă adoptată de acesta până în prezent în societate, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni.
Pe cale de consecință, în baza art. 91 NCp, instanța va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 92 NCp.
În baza art. 93 al. 1 Cp va obliga inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile
- să comunice schimbarea locului de muncă
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență
În baza art. 93 al. 2 lit. b Cp va impune condamnatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 al. 3 Cp cu aplic. art. 404 al. 2 C.p.p. va obliga inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 90 de zile de muncă în folosul comunității, în cadrul Fundației pentru promovarea sancțiunilor comunitare sau . Salubrizare SA Sector 5, București
Va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 al. 1, 4 Cp referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situația în care, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligațiile impuse precum și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de supraveghere.
Față de toate acestea, Curtea, admițând apelul inculpatului, va desființa în parte sentința apelată și, rejudecând, va dispune conform celor de mai sus, reținând ca lege mai favorabilă Noul Cod penal, urmând a condamna inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 al. 2 NCP și a dispune suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse pe un termen de supraveghere de 4 ani, conform art. 91 și urm. NCP.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 Cpp, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, suma de 260 lei onorariu avocat desemnat din oficiu urmând a se suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. a C.p.p. admite apelul formulat de inculpatul M. R. O. împotriva sp. nr. 487/07.07.2015 a Jud. sector 1 București pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus.
Desființează în parte sentința apelată și, rejudecând:
Face aplicarea art. 5 Cp și:
În baza art. 192 al. 1, 2 Cp cu aplic. art. 396 al. 10 C.p.p. condamnă inculpatul M. R. O. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 91 Cp suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 92 Cp.
În baza art. 93 al. 1 Cp obligă inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile
- să comunice schimbarea locului de muncă
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență
În baza art. 93 al. 2 lit. b Cp impune condamnatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 al. 3 Cp cu aplic. art. 404 al. 2 Cpp obligă inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 90 de zile de muncă în folosul comunității, în cadrul Fundației pentru promovarea sancțiunilor comunitare sau . Salubrizare SA Sector 5, București
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 al. 1, 4 Cp referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situația în care, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligațiile impuse precum și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de supraveghere.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 260 lei avansându-se din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. T. C. M. M.
Grefier,
O. C. B.
Red./Dact. MCM
11.01.16 4 ex.
Jud. fond: O. Viginia, Jud. sector 1 B..
| ← Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 1764/2015. Curtea de Apel... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
