Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 944/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 944/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 5077/740/2014
DOSAR NR._ ( 1888/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.944/A
Ședința publică de la 23.06.2015
Curtea constituită din:
P. - D. L.
JUDECĂTOR - L. C. N.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr.35/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat L. D., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul inculpat arată că nu dorește să-și angajeze apărător ales, ca îți menține declarațiile date și nu dorește sa dea declarații suplimentare in fața instanței de apel.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat de P..
Reprezentantul Ministerului Public arată că apelul declarat în cauza vizează greșita individualizare a pedepsei, apreciind ca se impunea aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere conform art.91 Cod penal și a pedepselor accesorii si nu aplicarea a unei amenzi penale. Solicită a se avea în vedere natura faptei care a fost dedusă judecății si periculozitatea acesteia.
Intimatul inculpat L. D., in ultimul cuvânt, arată că este de acord cu prestarea de munca in folosul comunității. Pe fondul cauzei, nu mai are nimic de adăugat.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 35 pronunțată la data de 24 februarie 2015 de Judecătoria A., în baza art. 336 alin. 1 NCP cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP și art. 396 alin. 10 C.p.p., cu aplicarea art. 61 alin. 2 și 4 litera c NCP, a fost condamnat inculpatul L. D., domiciliat în ., la pedeapsa amenzii de 135 zile amendă, pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.
În temeiul art. 61 alin. 3 teza a II-a NCP a stabilit cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amendă la 10 lei, în final, inculpatul având de achitat o amendă de 1350 lei.
În temeiul art. 63 alin. 1 NCP a pus în vedere inculpatului că neexecutarea cu rea credință a amenzii în tot sau parte se înlocuiește cu u număr corespunzător de zile cu închisoarea.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., nr. 1264/P/2014 din 22.09.2014 a fost trimis în judecată inculpatul L. D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 336 alin. 1 Cod penal, reținându-se în actul de sesizare că, la 15.04.2014, inculpatul a condus pe drumurile publice (. municipiul A.), autoturismul marca Citroen Xsara cu nr. de înmatriculare V 2635 GY (Spania), având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Ca probe în acuzare au fost indicate: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, buletinul de analiză a sângelui, în vederea stabilirii alcoolemiei, înregistrarea video cu mijloacele tehnice din dotarea poliției, declarații inculpat.
S-a reținut în fapt că, în seara zilei de 15.04.2014, în jurul orei 00,34, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției municipiului A., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza municipiului A., au oprit în trafic pentru control, autoturismul marca Citroen Xsara cu nr. de înmatriculare Vse 2635 GY(Spania), care se deplasa pe . . . A fost identificat la volanul autoturismului inculpatul L. D., aflat singur în mașină.
Întrucât emana halenă alcoolică, inculpatul a fost testat cu aparatul Drager 7410, rezultatul fiind 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Județean de Urgență A. pentru recoltarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinul de analiză a sângelui nr. 561/L/18.04.2014 a rezultat că sângele recoltat de la inculpat a conținut 1,15 grame % alcool-proba I (buletin de analiză nr. 229 /v/14.04.2014) și 1,05 g% alcool –proba II(buletin de analiză 230/v/14.04.2014).
Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
Instanța a apreciat că în uma evaluării întregului material probatoriu, rezultă comiterea faptei de către inculpat, fapta acestuia întrunind obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană aflată sub influența alcoolului, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin.1 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, fapta sa a constat într-o acțiune de conducere a autoturismului pe drumul public, în înțelesul art. 6 pct. 14din OUG 195/2002, urmarea imediată a acestei acțiuni fiind o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile legale care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice iar legătura de cauzalitate rezultă din însăși comiterea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției directe.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că se impune angajarea răspunderii penale a inculpatului.
La stabilirea pedepsei și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, gradul de pericol social concret al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut constant comiterea faptei iar pe de altă parte, faptul că acesta nu are antecedente penale, conform fișei sale de cazier judiciar.
Dând eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p., instanța a avut în vedere limite de pedeapsă reduse cu o treime, în cazul pedepsei închisorii și cu o treime în cazul pedepsei amenzii.
Având în vedere toate aceste criterii de individualizare, în raport de prevederile art. 61 alin. 2 și 4 litera c NCP, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum minim redus, de 135 zile amendă( pedeapsa amenzii fiind între 18o și 300 zile amendă, limite reduse cu ¼).
În temeiul art. 63 alin.3 teza a II-a NCP s-a stabilit cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amendă în cuantum minim de 10 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria A., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul pedepsei de 1350 lei amendă aplicată, această pedeapsă fiind prea blândă și nefiind individualizată corespunzător.
Potrivit art. 74 alin. 1 Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Or, din motivarea hotărârii apelate rezultă că instanța de fond nu a dat eficiență pluralității criteriilor generale enumerate în textul de lege, neținând seama că pedeapsa trebuie să fie adaptată fiecărui infractor.
Acest criteriu este hotărâtor pentru opera de individualizare judiciară întrucât pedeapsa trebuie să fie adecvată și proporțională față de fiecare infractor, în raport cu trăsăturile sale specifice, cu periculozitatea sa socială și cu orice alte elemente de natură să caracterizeze personalitatea sa.
În doctrină s-a arătat că luarea în considerare a persoanei infractorului este de esența însăși a operei de individualizare a pedepsei.
Fapta reținută în sarcina inculpatului este una de pericol și nu de rezultat și ca atare, în speța dedusă judecății nu au relevanță aspectele că inculpatul a recunoscut comiterea faptei și că nu este cunoscut cu antecedente penale, întrucât aceste aspecte urmau să fie avute în vedere, eventual ca circumstanțe atenuante .
Instanța de fond nu a reținut și împrejurările comiterii faptei în contextul în care inculpatul a circulat pe raza municipiului A., reședință de județ, pericolul social al faptei care rezultă din circumstanțele reale ale comiterii, gradul ridicat de alcoolemie, care, în mod evident a scăzut capacitatea de atenție în trafic. În acest context, se impunea sancționarea adecvată a inculpatului, pentru participarea la trafic, în calitate de conducător auto, în timp ce se afla în stare de ebrietate, punându-și în pericol propria viață.
Legiuitorul sancționează fapta prev. de art. 336 alin. 1 C.p., cu închisoarea de la 1 an la 5 ani sau cu amendă. Instanța de fond nu a adus argumente cu privire la oportunitatea alegerii amenzii penale și nu a închisorii, neanalizând cererea procurorului de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Este de notat și împrejurarea că, nici inculpatul nu a cerut aplicarea unei amenzi penale, ci a solicitat să se facă aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 83 Cod penal privind amânarea aplicării pedepsei.
În fine, este de menționat și faptul că, inculpatul s-a sustras de la cercetare judecătorească, impunându-se citarea sa cu mandat de aducere, fapt ce a prejudiciat desfășurarea în bune condiții a cercetărilor.
Cu ocazia judecării apelului, nu s-au propus și nu s-au administrat probe noi.
Examinând apelul declarat în cauză, sub aspectul motivelor arătate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, în limitele devoluțiunii stabilite de art. 417 C.p.p., Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Deși este fondată critica parchetului potrivit căreia instanța de fond nu a argumentat alegerea pedepsei amenzii și nu a făcut referire la toate criteriile legale de individualizare a pedepsei, prevăzute de ar. 74 Cod penal, acest aspect este unul care ține de justețea motivării hotărârii judecătorești, de calitatea hotărârii și acuratețea acesteia dar care nu afectează legalitatea și nici temeinicia hotărârii pronunțate.
Curtea apreciază, pe baza evaluării probatoriului administrat în cauză, că, prima instanță a ales în mod temeinic dintre cele două pedepse alternative, pedeapsa amenzii și a orientat-o, de asemenea, în mod temeinic, către minimul special al acesteia.
Faptul că legiuitorul a prevăzut alternativ pedeapsa închisorii cu pedeapsa amenzii, este un aspect care demonstrează că și această din urmă pedeapsă este de natură să corespundă gradului de pericol social generic al infracțiunii de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, de către un conducător auto având în sânge o îmbibație care depășește limita legală.
Așa cum rezultă din probele de la dosar, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut comiterea faptei săvârșite. Lipsa inculpatului de la primul termen după pronunțarea încheierii prin care s-a dispus începerea judecății, nu este o împrejurare care să poată fi catalogată drept o sustragere a inculpatului de la judecată, întrucât sustragerea inculpatului de la judecată ar fi putut fi dedusă nu din absența acestuia la un singur termen, ci dintr-o . împrejurări, din care fără echivoc, se putea trage concluzia că inculpatul nu dorește să se prezinte în fața instanței de judecată, nu dorește să fie cercetat și să se supună procedurilor judiciare derulate împotriva sa.
De altfel, inculpatul nu avea motive concrete să se sustragă de la judecată, din moment ce pe parcursul urmăririi penale a recunoscut comiterea faptei fără rezerve. Că inculpatul nu s-a sustras de la judecată, o dovedește și atitudinea ulterioară a acestuia, la termenul imediat următor solicitând aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției.
Prin fapta sa a pus într-adevăr în pericol siguranța circulației pe drumurile publice din municipiul A., însă este de menționat și faptul că, nu a fost implicat în niciun accident și nu a produs nicio vătămare concretă a vreunui autoturism sau a vreunei persoane.
Alcoolemia prezentată de inculpat a fost înspre limita minimă prevăzută de lege și din nicio probă administrată nu a rezultat faptul că abilitățile sale de a conduce au fost diminuate în mod evident și semnificativ.
Prin urmare, în mod temeinic, după evaluarea judicioasă a situației de fapt, prima instanță a aplicat inculpatului amenda penală, Curtea apreciind că prin executarea unei pedepse cu amenda la minimul special al acesteia, inculpatul va fi determinat să reflecteze asupra comportamentului său și să-și revizuiască atitutinea față de valorile sociale nesocotite prin comiterea faptei.
Faptul că nici măcar inculpatul nu a solicitat aplicarea pedepsei cu amenda penală, nu prezintă niciun fel de relevanță, deoarece individualizarea pedepsei este atributul exclusiv al instanței de judecată, cazurile în care manifestarea de voință a inculpatului, în procesul penal, produce efecte juridice fiind strict prevăzute de lege.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 421 pct. 1 litera b) C.p.p., apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. va fi respins ca neîntemeiat iar potrivit art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 35/24.02.2015 a Judecătoriei A..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 iunie 2015.
Președinte Judecător
D. L. L. C.-N.
Grefier
S. N.
Red/thrd. Jud. LCN
5 exemplare
Jud. fond M. M. -Judecătororia A.
| ← Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 918/2015.... | Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia... → |
|---|
