Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia nr. 876/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 876/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 16336/3/2014

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA NR. 876

Ședința publică de la data de 23.06.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: P. V. A.

JUDECĂTOR: C. E. R.

GREFIER: R. D. C.

MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror L. F..

Pe rol, fiind soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și de apelanții-inculpați G. V., A. V., GHEOGHE Ș. M., A. A., A. G. F., A. C., C. D. M., împotriva sentinței penale nr. 2763/03.12.2014 a Tribunalului București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2015, fiind cuprinse în conținutul încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 391 NCPP, a stabilit pronunțarea la data de 23.06.2015, când a decis următoarele:

CURTEA:

Prin sentința penală nr. 2763/03.12.2014 a Tribunalului București, s-au hotărât următoarele:

„În baza art.386 alin.1 NCPP admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților G. V., A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C. și C. D. M., formulată din oficiu.

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului G. V. din două infracțiuni prev. de art.210 alin.1 lit.a și b NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP, art.41 alin.1 NCP și art.5 NCP în infracțiunea prev. de art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP, art.41 alin.1 NCP și art.5 NCP.

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei A. V. din două infracțiuni prev. de art.210 alin.1 lit.a și b NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP și art.5 NCP în infracțiunea prev. de art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP și art.5 NCP.

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului G. Ș. M. din două infracțiuni prev. de art.210 alin.1 lit.a și b NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP și art.5 NCP în infracțiunea prev. de art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP și art.5 NCP.

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei A. A. din două infracțiuni prev. de art.210 alin.1 lit.a și b NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP și art.5 NCP în infracțiunea prev. de art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP și art.5 NCP.

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei A. G. F. din două infracțiuni prev. de art.210 alin.1 lit.a și b NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP și art.5 NCP în infracțiunea prev. de art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP și art.5 NCP.

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei A. C. din două infracțiuni prev. de art.210 alin.1 lit.a și b NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP și art.5 NCP în infracțiunea prev. de art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP și art.5 NCP.

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei C. D. M. din două infracțiuni prev. de art.210 alin.1 lit.a și b NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.113 și urm. NCP și art.5 NCP în infracțiunea prev. de art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.113 și urm. NCP și art.5 NCP. 1.În baza art.367 alin.1,3 NCP cu aplicarea art.77 lit.d NCP, art.41 alin.1 NCP și art.5 NCP condamnă pe inculpatul G. V. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.67 NCP aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b NCP pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

1. În baza art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP, art.41 alin.1 NCP și art.5 NCP condamnă pe inculpatul G. V. (fiul lui M. și I., născut la data de 28.11.1964 în București, domiciliat în București, ., sector 1 și f.f.l. în București, ., sector 1, CNP_, în prezent, aflat în stare de detenție în Penitenciarul București-Rahova) la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art.67 NCP aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b NCP pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.38 lit.a, art.39 lit.b, art.45 NCP contopește pedepsele și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită cu 1 an rezultând 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b NCP pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.43 alin.2 NCP la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre se adaugă pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. 35/2010 a Tribunalului B. rezultând în final 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b NCP pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 NCP interzice inculpatului drepturile prev. de art.66 lit. a, b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

Pedeapsa aplicată se execută în regim de detenție conform art.60 NCP.

În baza art.399 alin.1 NCPP menține măsura arestării preventive a inculpatului G. V..

Deduce din pedeapsa de 15 ani închisoare durata reținerii, arestării preventive și perioada executată de la 19.11.2008 la 26.02.2010 și de la 13.03.2012 la zi.

2. În baza art.367 alin.1,3 NCP cu aplicarea art.77 lit.d NCP și art.5 NCP condamnă pe inculpata A. V. (fiica lui I. și F., născută la data de 05.08.1963 în București,cetățean român, fără ocupație,studii 7 clase, domiciliată în București, . nr.80,sector 1 și f.f.l. în București, ., sector 1, CNP –_) la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.67 NCP aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b NCP pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP și art.5 NCP condamnă pe inculpata A. V. la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art.67 NCP aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b NCP pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.38 lit.a, art.39 lit.b, art.45 NCP contopește pedepsele și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită cu 1 an rezultând în final 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b NCP pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 NCP interzice inculpatei drepturile prev. de art.66 lit. a, b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

Pedeapsa aplicată se execută în regim de detenție conform art.60 NCP.

În baza art.399 alin.1 NCPP menține măsura arestării preventive a inculpatei A. V..

Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 30.01.2014 la zi.

3. În baza art. 367 alin.1,3 NCP cu aplicarea art.77 lit.d NCP și art.5 NCP condamnă pe inculpatul G. Ș. M. (fiul lui V. și V., născut la data de 28.12.1992 în București,cetățean român, fără ocupație, studii 11 clase, domiciliat în București, . nr.80, sector 1 și f.f.l. în București, ., sector 1, CNP –_) la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.67 NCP aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b NCP pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP și art.5 NCP condamnă pe inculpatul G. Ș. M. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art.67 NCP aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b NCP pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.38 lit.a, art.39 lit.b, art.45 NCP contopește pedepsele și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare sporită cu 1 an rezultând în final 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b NCP pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 NCP interzice inculpatului drepturile prev. de art.66 lit. a, b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

Pedeapsa aplicată se execută în regim de detenție conform art.60 NCP.

În baza art.399 alin.1 NCPP menține măsura arestării preventive a inculpatului G. Ș. M..

Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 30.01.2014 la zi.

4. În baza art.367 alin.1,3 NCP cu aplicarea art.77 lit.d NCP și art.5 NCP condamnă pe inculpata A. A. (fiica lui N. și V., născută la data de 06.05.1980 în București, cetățean român, fără ocupație, neșcolarizată, domiciliată în București, . nr.80, . și f.f.l. în București, ., sector 1, CNP –_) la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.67 NCP aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b NCP pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP și art.5 NCP condamnă pe inculpata A. A. la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art.67 NCP aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b NCP pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.38 lit.a, art.39 lit.b, art.45 NCP contopește pedepsele și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită cu 1 an rezultând în final 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b NCP pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 NCP interzice inculpatei drepturile prev. de art.66 lit. a, b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

Pedeapsa aplicată se execută în regim de detenție conform art.60 NCP.

În baza art.399 alin.1 NCPP menține măsura arestării preventive a inculpatei A. A..

Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 30.01.2014 la zi.

5. În baza art.367 alin.1,3 NCP cu aplicarea art.77 lit.d NCP și art.5 NCP condamnă pe inculpata A. G. F. (fiica lui N. și V., născută la data de 20.04.1989 în București, cetățean român, fără ocupație, necăsătorită,neșcolarizată, domiciliată în București, . nr.80, sector 1, și f.f.l. în București, ., sector1,CNP –_) la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.67 NCP aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b NCP pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP și art.5 NCP condamnă pe inculpata A. G. F. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art.67 NCP aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b NCP pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 NCP interzice inculpatei drepturile prev. de art.66 lit. a, b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

Pedeapsa aplicată se execută în regim de detenție conform art.60 NCP.

În baza art.399 alin.1 NCPP menține măsura controlului judiciar față de inculpata A. G. F..

Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii de la 14.02.2014.

6. În baza art.367 alin.1,3 NCP cu aplicarea art.77 lit.d NCP și art.5 NCP condamnă pe inculpata A. C. (fiica lui N. și V., născută la data de 07.03.1995 în București, cetățean român, necăsătorită, fără ocupație, fără loc de muncă, studii 8 clase, domiciliată în București, . nr.80, sector 1, și f.f.l. în București, ., sector 1,CNP –_) la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.67 NCP aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b NCP pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP și art.5 NCP condamnă pe inculpata A. C. la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art.67 NCP aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b NCP pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 NCP interzice inculpatei drepturile prev. de art.66 lit. a, b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

Pedeapsa aplicată se execută în regim de detenție conform art.60 NCP.

În baza art.399 alin.1 NCPP menține măsura controlului judiciar față de inculpata A. C..

7. În baza art.114, art.120, art.128, art.129 alin.1 NCP dispune luarea față de inculpata C. D. M. (fiica lui B. și G., născută la data de 15.12.1996 în București, cetățean român, fără ocupație, fără loc de muncă,studii 5 clase, domiciliată în București, ., sector 3 și în prezent f.f.l. în București, . nr.2,., CNP–_) a măsurii educative a asistării zilnice pe o durată de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunilor prev. art.367 alin.1,3 NCP cu aplicarea art. 113 și urm. NCP și art.5 NCP și art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.113 și urm. NCP și art.5 NCP.

Încredințează supravegherea inculpatei Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art.121 NCP pe durata executării măsurii asistării zilnice impune inculpatei respectarea următoarelor obligații:

a. Să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională;

b. Să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială a mun. București;

c. Să nu se afle în zona străzii Vespasian din mun. București;

d. Să nu se apropie și să nu comunice cu inculpații G. V., A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C.;

e. Să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta; Supravegherea executării obligațiilor se face de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Atrage atenția inculpatei că în caz de nerespectare cu rea-credință a măsurii educative și a obligațiilor impuse, măsura asistării zilnice poate fi înlocuită cu internarea într-un centru educativ conform art.123 alin.1 lit.c NCP.

În baza art.399 alin.3 lit.d NCPP dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei C. D. M..

Constată că inculpata a fost arestată preventiv în prezenta cauză de la data de 25.09.2014 la zi.

Respinge ca neîntemeiate pretențiile civile formulate de părțile civile M. M. și G. M. M.. În baza art.112 alin.1 lit.e NCP dispune confiscarea de la inculpata A. V. a sumelor de 13.400 lei (virată în contul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București potrivit chitanței . DFB nr._/25.02.2004), 1.275 euro (depusă la B.C.R. potrivit ordinului de încasare numerar nr._/21.02.2014) și 105 USD (depusă la BCR potrivit ordinului de încasare nr._ /21.02.2014).

În baza art.112 alin.1 lit.b NCP dispune confiscarea de la inculpata A. V. a telefonului mobil marca SAMSUNG GT-E2530 ._/04/_/7, cu cartelă COSMOTE seria_2009207 depus la Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii . nr._/08.05.2014.

În baza art.112 alin.1 lit.b NCP dispune confiscarea de la inculpatul G. V. a telefonului mobil marca NOKIA având cod IMEI_/03/_/9, a încărcătorului improvizat acumulatorului NOKIA, fără . și a cartelei ROMTELECOM . 9WC depuse la Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii . nr._/08.05.2014.

În baza art.274 alin.2 NCPP obligă inculpații la plata a câte 3.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În vara anului 2010 inculpații G. V. zis ,, M.” și A. V. (concubini) au inițiat și constituit un grup infracțional organizat specializat în comiterea infracțiunii de proxenetism, grup la care au aderat inculpatele A. A. zisă ,, M.”, A. G. F., G. Ș. M., A. C. și C. D. M..

În cadrul grupului infracțional, coordonat, inclusiv din penitenciar de către inculpatul G. V., fiecare dintre inculpați avea atribuții privind îndemnarea la practicarea prostituției, racolarea clienților amatori de servicii sexuale, cosmetizarea persoanelor vătămate, inclusiv prin aplicarea unui machiaj în exces, procurarea unor obiecte de vestimentație astfel încât acestea să capete un aspect provocator pentru eventualii clienți, încasarea banilor rezultați din practicarea prostituției, aceasta fiind unica sursă de venit a inculpaților.

Prezentul dosar privește faptele săvârșite de către inculpați în legătură cu numitele M. M. zisă ,, M.” și G. M. M..

Astfel, în vara anului 2010 numita M. M. a fost racolată din Gara de Nord de către numitul Stelică și condusă la adresa din București, ., sector 1.

În curtea imobilului respectiv se aflau inculpații A. A. zisă ,, M.”, G. Ș. M. și A. V., cărora numitul Stelică le-a comunicat că le-a adus o fată pentru prostituție. În schimbul acestui serviciu, inculpata A. V. l-a răsplătit pe numitul Stelică cu o sumă de bani.

În continuare, inculpații s-au preocupat de înfățișarea persoanei vătămate: spălat, vopsit, machiaj, procurarea anumitor articole de vestimentație – fuste și rochii scurte, bluze decoltate etc astfel încât aceasta să dobândească o înfățișare provocatoare.

În aceeași zi, inculpatele A. V. și C. D. M. au adus primii clienți, tarifele variind în funcție de diversitatea actelor sexuale și perioada de timp, de la 40 de lei la 150 lei la care se putea adăuga o sumă de bani cu titlu de bacșiș.

Sumele de bani obținute din practicarea prostituției erau încasate de către inculpați, persoana vătămate beneficiind numai de ceea ce i se oferea cu titlu de bacșiș.

În luna iunie 2012, tot în scopul practicării prostituției la aceeași locație a fost adusă și numita G.. Aceasta s-a prostituat în folosul inculpaților aproximativ o lună, după care a fugit.

Neatenția în supraveghere a determinat o . reacții negative din partea inculpatului G. V. (aflat la acel moment în penitenciar în executarea unei pedepse privative de libertate), la rândul său inculpata A. V. admonestându-i pe inculpații A. A., A. G. F., G. Ș. M., A. C. și C. D. M., dar și pe M. M. pentru lipsa de diligență.

La începutul anului 2013, inculpata A. V. a racolat-o din Gara de Nord pe persoana vătămată G. M. M. pe care a condus-o la locuința din București, ., sector 1.

În incinta imobilului menționat, inculpata A. V. le-a prezentat-o pe persoana vătămată celorlalți inculpați (G. Ș. M., A. G. F., A. A., A. C. și C. D. M.), dar și numitei M. M., prilej cu care a informat-o că urmează să practice prostituția, sumele de bani obținute având să fie încasate de către inculpați în schimbul hranei și cazării.

Imediat după această prezentare, inculpata A. V. i-a solicitat persoanei vătămate să se spele, după care inculpatele A. A. și C. D. M. i-au vopsit părul într-o nuanță de roșcat, au machiat-o strident și i-au procurat obiecte de vestimentație atractive pentru potențialii clienți.

Și în cazul persoanei vătămate G. M. M., tarifele percepute variau în funcție de diversitatea actelor sexuale și perioada de timp petrecută cu clienții, de la 30 lei la 150 lei, de aceste sume beneficiind în integralitate inculpații în schimbul asigurării hranei și cazării.

Inculpații se preocupau de supravegherea persoanei vătămate, iar inculpații A. V., G. Ș. M. și C. D. M. de racolarea clienților în zona Gara de Nord. Uneori de racolarea clienților se ocupa și inculpata A. A. care avea și rolul de a încasa sumele de bani obținute din practicarea prostituției.

O mare parte din sumele de bani astfel obținute erau trimise inculpatului G. V. în penitenciar.

La data de 20.03.2012, martora Pilderam M. a formulat un denunț în care a precizat că de aproximativ un an cunoaște că la adresa din București, ., sector, la familia A. se practică prostituția. În cuprinsul denunțului, martora a precizat că membrii familiei A. găzduiesc mai multe fete, între care și două minore în vârstă de aproximativ 16-17 ani, cunoscute cu numele de M. și G. care sunt sechestrate și obligate la practicarea prostituției, clienții fiind racolați de copiii inculpatei A. V., aceasta din urmă fiind și cea care negociază prețul favorurilor sexuale.

Fiind audiată, martora a declarat că în timp ce se afla în curtea imobilului menționat a observat în interiorul unei camere două fete, apelate cu numele M., respectiv G., îmbrăcate provocator și machiate strident, referitor la care inculpata A. C. i-a comunicat că practică prostituția în beneficiul familiei sale, acesta fiind unicul mod în care inculpații își câștigă existența.

La data de 08.06.2012 organele de poliție au procedat la efectuarea unei supravegheri operative a imobilului din București, ., sector 1 ocazie cu care, în jurul orei 23⁰⁰, au observat pe . apropierea intersecției cu . de sex bărbătesc care au fost abordați de către inculpata A. V. și în urma unor discuții au fost conduși la adresa din .; după aproximativ o oră cei trei bărbați au părăsit locația supravegheată iar după s-au îndepărtat s-a procedat la legitimarea acestora, fiind identificați în persoana martorilor B. I., P. G. și Vizauer A. N..

Martorii au declarat în sinteză că au fost acostați de către inculpații G. Ș. M. și A. V. care i-au întrebat dacă doresc să beneficieze de servicii sexuale contra unor sume de bani. Martorii au acceptat propunerea inculpaților și după ce au convenit prețul la 40 lei pentru o jumătate de oră, au fost conduși la imobilul de pe ..

După ce i-au înmânat banii inculpatei A. V., martorilor le-au fost prezentate două fete, între acestea martorul P. G. indicând-o pe cea brunetă, iar martorii B. I. și Vizauer A. N. pe cea blondă, în vederea întreținerii de relații sexuale.

Martorii au primit fiecare câte un prezervativ, fiind introduși pe rând într-o cameră. În curtea imobilului, martorii au observat-o și pe inculpata A. C. care ținea în brațe un copil și care a asistat la discuțiile menționate anterior.

De asemenea, martorii au declarat că mai fuseseră la imobilul respectiv și cu o altă ocazie, fiind acostați într-o manieră identică și beneficiind de servicii de natură sexuală contra unor sume de bani, zona Gara de Nord fiind renumită pentru asemenea practici.

Din verificările efectuate în zona Gara de Nord, organele de poliție au stabilit că atât pe . pe alte străzi lăturalnice se află permanent persoane care din dispoziția proxeneților sau traficanților de persoane execută activități de supraveghere pentru a evita descoperirea activităților infracționale, existând astfel riscul deconspirării în situația staționării îndelungate a lucrătorilor de poliție.

La data de 20.02.2013, în jurul orei 20⁴⁰, cu ocazia efectuării unei supravegheri în zona . 1, au fost observați inculpații G. Ș. M. și A. V. în timp ce racolau persoane amatoare de servicii sexuale, care erau ulterior conduse în incinta imobilului de pe .. 54; din investigațiile specifice efectuate în zonă a rezultat că inculpatele A. V. și A. C. frecventează stația de taxi aflată la accesul în Gara de Nord cu scopul de a racola clienți.

În noaptea de 08/09.08.2013, în timp ce se deplasa pe . Frangulea C. a fost abordat de către inculpata A. V. care l-a întrebat dacă dorește să beneficieze de servicii sexuale contra unor sume de bani.

Martorul a acceptat propunerea inculpatei și după ce a negociat costul serviciilor la suma de 50 lei a fost condus la imobilul situat pe ., unde inculpatul G. Ș. M. i-a prezentat două fete îmbrăcate provocator și machiate strident.

Pentru a întreține relații sexuale, martorul a indicat-o pe fata având părul vopsit într-o nuanță de roșcat; împreună cu aceasta, martorul s-a deplasat către o încăpere situată la subsol și traversată de conductele de scurgere unde a întreținut relații sexuale pentru care a plătit în total 90 lei, bani pe care i-a lăsat fetei.

La ieșire, în curtea imobilului, martorul l-a întâlnit pe inculpatul G. Ș. M. căruia i-a atras atenția cu privire la condițiile mizere din încăperea destinată întreținerii de acte sexuale.

Când a ajuns din nou pe . a observat-o pe inculpata A. V. în timp ce încerca să racoleze persoane dornice să beneficieze de servicii sexuale.

Întrucât au sesizat prezența organelor de poliție în zona străzii Vespasian, în decembrie 2013, inculpații G. Ș. M. și C. D. M. le-au transportat pe M. M. zisă ,, M.” și G. M. M. în apartamentul din cartierul Berceni, unde locuiau părinții inculpatei.

După aproximativ 4 săptămâni, persoanele vătămate au fost mutate de către inculpatele A. C. și A. A. într-o garsonieră situată în Piața C., . fost supravegheate pe rând de către inculpații A. C., A. V., A. G. F., C. D..

La data de 31.12.2013, inculpata A. V. le-a comunicat persoanelor vătămate, textual că „ pe stradă lucrurile s-au liniștit” procedându-se la revenirea acestora la locuința de pe . continuat să desfășoare activități de prostituție.

La data de 29.01.2014 s-a procedat la efectuarea unei percheziții la imobilul din București, ., sector, la adresa respectivă fiind identificați inculpații A. V., A. A. A. C., C. D. M., G. Ș. M. și persoanele vătămate M. M. și G. M. M. .

Cu același prilej au fost găsite, între altele, telefoane mobile, sume de bani (13.400 lei, 1275 Euro și 105 USD), mai multe truse de farduri, produse cosmetice, două cutii cu câte trei prezervative fiecare.

Inculpatul G. Ș. M. a recunoscut că M. M. și G. M. M. practicau prostituția la imobilul din București, ., iar împreună cu inculpatele A. C., A. V., A. G. F. și C. D. racolau persoane amatoare de beneficii sexuale contra unor sume de bani.

Inculpata A. A. a susținut că nu a fost implicată în activitatea infracțională, admițând numai faptul că a închiriat garsoniera din Piața C., .> Inculpata A. C. a arătat în sinteză că în schimbul unor sume de bani a racolat clienți amatori de servicii sexuale. În același sens sunt și declarațiile inculpatelor A. V. și C. D..

Apărările inculpaților în sensul că activitatea infracțională s-a limitat la găzduirea persoanelor vătămate și racolarea clienților în schimbul unor comisioane ori simpla închiriere a unei locuințe sunt vădit neîntemeiate, fiind făcute cu unicul scop de a evita/diminua tragerea la răspundere penală.

Astfel, implicarea inculpatului G. V. în activitatea infracțională rezultă cu prisosință din conținutul convorbirilor și comunicărilor telefonice, inculpatul aflat în penitenciar dând sfaturi cu privire la organizarea activității infracționale, racolarea clienților, manifestându-și indignarea în momentul în care numita G. a părăsit locația de pe ., beneficiind în mare parte de sumele de bani obținute din practicarea prostituției.

Contrar celor susținute în apărare, inculpata A. A. avea rolul de a se supraveghea persoanele vătămate așa cum rezultă din convorbirea din data de 18.11.2013, ora 00:03:52:

„A. V.: E amândouă acolo, alea?

A. A. zisă M.: Da.

A. V.: E la baie?

A. A. zisă M.: Ia vezi, mi se pare că da. Ia vezi, F..

A. V.: Amândouă, da?

A. A. zisă M.: Da. A, nu...acuma.

A. V.: Păi vezi fă, dormiți în post.”

De asemenea, pentru ca persoanele vătămate să accepte în continuare practicarea prostituției în beneficiul inculpaților, aceștia le făceau diferite favoruri, inclusiv achiziționarea de țigări sau băuturi energizante (convorbirea din 16.11.2013, ora 00:30:24 între inculpatele A. A. și A. V., convorbirea din 22.11.2013, la ora 21:33:32 între inculpatele A. G. F. și A. V.) sau promisiuni de achiziționare a unor obiecte de vestimentație (convorbirea din data de 02.07.2012, ora 19:35:29, între G. V. zis „ M." și M. M. zisă ,, M.”).

Cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, s-au reținut următoarele:

Prin Decizia nr. XVI din 19.03.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, a statuat următoarele referitor la raportul dintre infracțiunile de proxenetism și trafic de persoane:

1.Distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 și, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 din Codul penal, apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

2. D. urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângeri, îndeamnă sau înlesnește practicarea prostituției ori trage foloase de pe urma practicării prostituției de către persoane majore, săvârșește infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal.

3. În cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituție ori trafichează persoane majore în acest scop, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. 2 tezele I și II din Codul penal.

4. În situația unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În actualul cod penal, infracțiunea de trafic de persoane se regăsește la art.210 din Codul penal, iar infracțiunea de proxenetism la art.213.

Atât în vechea reglementare, cât și în actuala, infracțiunea de trafic de persoane este condiționată de constrângerea, răpirea, inducerea în eroare sau abuzul de autoritate săvârșit asupra unei persoane ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau de a-și exprima voința ori de starea sa de vădită vulnerabilitate.

Or, în speță nu se evidențiază existența constrângerii în vreuna din modalitățile enumerate anterior astfel încât persoanele vătămate să fie determinate la practicarea prostituției.

De altfel, chiar în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale persoanele vătămate nu relevă împrejurări din care să rezulte că ar fi fost lipsite de libertate ori constrânse în vreun mod la practicarea prostituției.

Mai mult, din declarațiile persoanei vătămate M. M. rezultă că avea și sarcina supravegherii numitei G., fiindu-i reproșată dispariția acesteia.

Nemulțumirile legate de sumele de bani câștigate sau de condițiile de locuit nu echivalează cu o activitate de inducere în eroare, persoanele vătămate având de la început reprezentarea activității pe care urmau să o desfășoare la locuința inculpaților.

Ca atare, în baza art.386 alin.1 NCPP prima instanță a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților G. V., A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C. și C. D. M., formulată din oficiu și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu, făcând aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art.5 NCP, în sensul celor de mai sus.

Referitor la inculpata C. D. M., Tribunalul a apreciat că pentru reeducarea acesteia este suficientă luarea măsurii educative a asistării zilnice pe o durată de 6 luni

În baza art.121 NCP pe durata executării măsurii asistării zilnice i s-a impus inculpatei respectarea următoarelor obligații:

a.Să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională;

b.Să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială a mun. București;

c.Să nu se afle în zona străzii Vespasian din mun. București;

d.Să nu se apropie și să nu comunice cu inculpații G. V., A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C.;

e.Să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta;

Supravegherea executării obligațiilor s-a dispus să se facă de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

I s-a atras atenția inculpatei că în caz de nerespectare cu rea-credință a măsurii educative și a obligațiilor impuse, măsura asistării zilnice poate fi înlocuită cu internarea într-un centru educativ conform art.123 alin.1 lit.c NCP.

În baza art.399 alin.3 lit.d NCPP s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei C. D. M..

S-a constatat că inculpata a fost arestată preventiv în prezenta cauză de la data de 25.09.2014 la zi.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților G. V., A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F. și A. C., instanța de fond a avut in vedere criteriile prev. de art. 74 NCP, și anume: dispozițiile din partea generala a Codului Penal privind forma de vinovăție, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială pentru infracțiunile săvârșite, împrejurările și modalitatea de comitere a infracțiunilor – pe o perioadă îndelungată de timp (aproximativ 4 ani), au determinat, înlesnit și beneficiat de practicarea prostituției de către alte persoane, profitând de situația acestora (provenind din familii dezorganizate, abuzate de foștii parteneri, fără nici o altă sursă de venituri), inculpații s-au organizat în măsură să obțină beneficii în urma activității infracționale, activitate coordonată chiar din penitenciar de către inculpatul G. V., ceilalți inculpați având rolul de a racola clienți, supraveghea persoanele vătămate astfel încât acestea să nu intre în contact cu alte persoane, inclusiv proxeneți care activau în zona Gara de Nord, de a percepe sume de bani în schimbul favorurilor sexuale, de a supraveghea zona pentru a sesiza în timp util eventualele operațiuni de monitorizare ale organelor de poliție, persoana și conduita inculpaților – fără ocupație și loc de muncă, unica lor sursă de venit fiind activitatea de exploatare a prostituției, care nu au recunoscut decât parțial faptele comise.

În baza art.399 alin.1 NCPP, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor, ținând seama de pronunțarea prezentei hotărâri de condamnare, Tribunalul a menținut măsurile preventive față de inculpați.

Persoanele vătămate M. M. și G. M. M. au declarat că se constituie părți civile pe parcursul urmăririi penale, fără a preciza cuantumul pretențiilor civile.

În lipsa indicării pretențiilor, a naturii și motivelor pe care acestea se întemeiază, în raport și de infracțiunea de proxenetism, Tribunalul nu a acordat despăgubiri civile.

Tribunalul a apreciat că sumele de bani găsite la percheziție provin din comiterea infracțiunilor de proxenetism, astfel că a dispus confiscarea de la inculpata A. V. a sumelor de 13.400 lei (virată în contul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București potrivit chitanței . DFB nr._/25.02.2004), 1.275 euro (depusă la B.C.R. potrivit ordinului de încasare numerar nr._/21.02.2014) și 105 USD (depusă la BCR potrivit ordinului de încasare nr._ /21.02.2014).

În baza art.112 alin.1 lit.b NCP s-a dispus confiscarea de la inculpata A. V. a telefonului mobil marca SAMSUNG GT-E2530 ._/04/_/7, cu cartelă COSMOTE seria_2009207 depus la Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii . nr._/08.05.2014, acesta fiind folosit la comiterea infracțiunii.

În baza art.112 alin.1 lit.b NCP s-a dispus confiscarea de la inculpatul G. V. a telefonului mobil marca NOKIA având cod IMEI_/03/_/9, a încărcătorului improvizat acumulatorului NOKIA, fără . și a cartelei ROMTELECOM . 9WC depuse la Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii . nr._/08.05.2014, bunuri folosite la comiterea infracțiunii.

În baza art.274 alin.2 NCPP au fost obligați inculpații la plata a câte 3.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, atât P. de pe lângă ÎCCJ-DIICOT Serviciul Teritorial București, cât și apelanții-inculpați G. V., A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C., C. D. M..

P. de pe lângă ÎCCJ-DIICOT Serviciul Teritorial București, a invocat două motive de apel și anume: 1. greșita schimbare a încadrării juridice, din două infracțiuni de trafic de persoane prev. de art.210 alin.l lit.a și b NCP, cu aplicarea art.35 alin.l NCP, art.77 lit.d NCP, art.41 alin.l NCP( privitor la inc. G. V.) respectiv art. 113 și urm. NCP( privitor la inc. C. D. M.) și art.5 NCP în infracțiunea de proxenetism prev. de art.213 alin.l NCP cu aplicarea art.35 alin.l NCP, art.77 lit.d NCP, art.41 alin.l NCP( privitor la inc. G. V.) respectiv art. 113 și urm NCP (privitor la inc. C. D. M.) și art.5 NCP; 2. greșita aplicare a disp. art. 43 alin. 2 NCP față de inculpatul G. V..

Apelanții-inculpați G. V., A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C., C. D. M. au solicitat în ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional prevăzută și pedepsită de art. 367 NCP, să se pronunțe o soluție de achitare în temeiul prevederilor art. 16 lit. a) NCPP, constatându-se că fapta nu există pentru toți inculpații apelanți din prezenta cauză.

În ceea ce privește infracțiunea de proxenetism, au solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, în baza prevederilor art. 16 lit. b) teza a doua NCPP, considerându-se că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

În subsidiar, au solicitat modificarea în funcție de contribuția fiecărui inculpat în parte, precum și funcție de circumstanțele personale individuale ale acestora, a cuantumului pedepselor aplicate, în sensul reducerii spre minimul special, precum și schimbarea modalității de executare a acestor pedepse în sensul aplicării suspendării sub supraveghere inculpaților A. V., G. Ș. M., A. C., A. A., A. G. F..

Examinând sentința atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constata următoarele:

Referitor la apelul declarat de P. de pe lângă ÎCCJ-DIICOT Serviciul Teritorial București, în ceea ce privește primul motiv de apel, Curtea îl va cenzura ca nefondat, așa cum se va arăta în continuare.

Astfel, referitor la schimbarea de încadrare juridică dispusă de prima instanță, Curtea își însușește argumentele în fapt și în drept expuse în sentința atacată, cu evidențierea succintei motivări a hotărârii instanței de fond, apreciind că nu se impune reluarea acestora, ci numai completarea lor.

Referitor la critica privind încadrarea juridică a faptelor, Curtea constată corecta aplicare de către instanța de fond a deciziei nr. XVI/2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.

Întrucât Decizia nr. XVI din 19 martie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost publicată în M. Of. al României nr. 542 din 17 iulie 2008, devenind astfel accesibilă tuturor destinatarilor legii penale (cetățenilor statului român), se apreciază că nu se impune preluarea, în considerentele prezentei decizii, a argumentelor expuse în această decizie, și nici preluarea dispozitivului său. Această decizie, adoptată în scopul interpretării și aplicării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești (art. 471 alin. 1 C. proc. pen.), este obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 474 C. proc. pen.

Curtea apreciază că încadrarea juridică a faptelor stabilită de instanța de fond nu contravine deciziei în interesul legii nr. XVI/2007 având în vedere că prin activităților lor inculpații nu au încălcat dreptul la libertatea de voință și acțiune a părților vătămate care nu au fost racolate prin înșelăciune, așa cum se susține de către P. în motivele de apel formulate.

Totodată, Curtea consideră că părțile vătămate la momentul la care au fost interpelate de către inculpata A. V., partea vătămată G. M. M., și de către numitul „Stelică”, partea vătămată M. M., nu se aflau într-o stare de vădită vulnerabilitate în sensul disp. art. 210 al. 1 lit. b teza finală NCP, de care să se fi profitat de către inculpați.

În condițiile în care, așa cum rezultă din declarațiile părților vătămate, date în cursul urmăririi penale, filele 385-386 partea vătămată G. M. M. și filele 396-397 partea vătămată M. M., anterior venirii în București, ambele se prostituaseră, și mai mult, ambele avuseseră conviețuiseră în cadrul unor relații stabile și de lungă durată, partea vătămată G. M. M., fiind chiar căsătorită, împrejurarea că la momentul sosirii în București nu aveau o locuință sau bani să se întrețină, nu reprezintă în opinia Curții un factor determinant în a aprecia stare de vădită vulnerabilitate a acestora.

La conturarea acestei concluzii, Curtea are în vedere și vârsta celor două părți vătămate, care nu erau minore, experiența de viață anterioară a acestora, faptul că au acceptat propunerile unor persoane străine, necunoscute, care le-au acordat numai posibilitatea de a beneficia de o locuință, fără însă să le promită șansa unui câștig cinstit, prin muncă.

În acest context, este evident în opinia Curții, că cele două părți vătămate s-au expus anumitor riscuri, pe care și le-au însușit și care nu erau justificate de situația materială în care se aflau și care pentru orice altă tânără cu vârsta și experiența de viață a celor două părți vătămate nu ar fi constituit motive suficient de puternice pentru a urma persoanele care s-au oferit să le găzduiască, dacă ar fi intenționat să ducă un trai decent și sigur.

De asemenea, Curtea consideră că modalitatea în care au fost abordate cele două părți vătămate în Gara de Nord nu se circumscrie noțiunii de recrutare ca variantă alternativă a elementului material al infracțiunii prev. de art. 210 NCP în nici una din modalitățile prev. de art. 210 lit. a-c NCP.

Recrutarea se face în general prin oferte false de locuri de munca in străinătate, in special profesii care nu implica o munca calificata (chelnărița, bucătăreasa, dansatoare, baby-sitter, menajera etc.), prezentarea avantajelor iluzorii ale prostituției prin mijloace non-agresivă in alte tari ca Spania, Italia, G., Cehia, Germania, Franța etc. făcute direct victimelor sau prin intermediul cunoștințelor, rudelor sau a altor persoane apropiate, situații care nu se regăsesc în speța dedusă judecății.

În același context, Curtea constată că nu poate fi reținută nici o eventuală transportare, transferare, adăpostire sau primire a celor părți vătămate de către inculpați, în scopul exploatării lor, atâta timp cât oricare dintre aceste acțiuni ar fi trebuit să se desfășoare într-una din variantele de la lit. a-c ale art. 210 NCP.

În cauză, așa cum a observat și judecătorul fondului, cele două părți vătămate nu au fost constrânse în nici o modalitate de către inculpați să se prostitueze în folosul acestora, neputându-se reține nici măcar o constrângere morală, în condițiile în care partea vătămată M. M., deși potrivit susținerilor proprii a plecat la un moment dat din locuința inculpaților, s-a întors de bună voie, cu simpla justificare că actele de identitate îi fuseseră oprite de către inculpați.

Astfel, aceasta deși a avut posibilitatea să se adreseze la momentul respectiv organelor abilitate în a-i acorda ajutorul, nu a înțeles să acționeze astfel, revenind de bună voie în locuința inculpaților, un de și-a continuat activitățile anterioare.

Mai mult, împrejurarea că cele două părți vătămate erau supravegheate de către membrii familiei A., fiind însoțite de aceștia atunci când ieșeau în oraș, precum și faptul că le predau acestora banii câștigați prin practicarea prostituției, inculpații neînțelegând să împartă acești bani cu ele, fiind astfel nevoite să-și cumpere diferite produse din „bacșișurile” lăsate de clienți, nu constituie argumente în a reține existența infracțiunii prev. de art. 210 NCP, atâta timp cât este indubitabil că dacă ar fi dorit, cele două părți vătămate puteau pleca din respectivul imobil, chiar dacă așa cum au menționat nu aveau actele de identitate, bani sau un loc unde să meargă, acestea putând contacta autoritățile pentru a solicita ajutorul de care aveau nevoie.

Nici așa zisa amenințare proferată de către inculpata A. V. la adresa celor două părți vătămate menționată în declarația părții vătămate G. M. M., constând în aceea că „dacă vor ieși din curte, vor fi furate de țigani”, nu este denatură să constituie o amenințare în sensul legii penale care să determine existența unei constrângeri morale, având în vedere că inculpații sunt de etnie romă, aspect care nu le-a împiedicat pe părțile vătămate să accepte propunerile acestora de a le găzdui.

Totodată, chiar partea vătămată G. M. M. arată că V. i-a spus că dacă merge la ea acasă va câștiga mulți bani, fără însă să precizeze în ce modalitate și fără ca partea vătămată să solicite relații suplimentare în legătură cu modalitatea de câștigare a respectivelor sume de bani.

Nici conflictele sporadice și temporare avute de partea vătămată M. M. cu inculpatul G. V., menționate de aceasta în declarația din cursul urmării penale, nu pot fi reținute de către Curtea ca reprezentând situații reglementate de disp. art. 210 NCP, având în vedere că au fost generate de faptul că partea vătămată a refuzat să împartă banii din „șpagă” cu inculpatul G. Ș. M., lucru care l-a înfuriat pe inculpatul G. V. când a aflat.

Mai mult, situațiile prezentate în continuarea respectivei declarații de către partea vătămată M. M., chiar dacă ar fi considerate reale, au avut un caracter temporar, petrecându-se în contextul în care inculpata A. V. împreună cu copiii săi plecaseră de acasă în urma unui conflict cu inculpatul G. V., perioadă în care ultimul s-a ocupat de aducerea clienților pentru partea vătămată, care trebuia astfel să-i asigure banii necesari traiului zilnic.

Nu în ultimul rând împrejurarea că persoanele vătămate M. M. și G. M. M. au declarat că se constituie părți civile pe parcursul urmăririi penale, fără a preciza cuantumul pretențiilor civile, menționând însă că sumele solicitate cu acest titlu reprezintă bani însușiți pe nedrept de familia A., denotă în opinia Curții faptul că acestea s-au considerat în principal nedreptățite prin aceea că au trebuit să le predea inculpaților toți banii câștigați în modalitatea arătată, fiind astfel nevoite ca ele să să nu beneficieze de acești bani pe care de altfel nu-i considerau ca fiind câștigați în mod nelegal.

Este evident, astfel că părțile vătămate erau deranjate de atitudinea inculpaților din acest punct de vedere și nu de faptul că practicau prostituția în condițiile descrise.

Așa cum a subliniat și prima instanță, atât în vechea reglementare, cât și în actuala, infracțiunea de trafic de persoane este condiționată de constrângerea, răpirea, inducerea în eroare sau abuzul de autoritate săvârșit asupra unei persoane ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau de a-și exprima voința ori de starea sa de vădită vulnerabilitate.

În speță nu se evidențiază existența constrângerii în vreuna din modalitățile enumerate anterior astfel încât persoanele vătămate să fie determinate la practicarea prostituției, acestea în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale nerelevând împrejurări din care să rezulte că ar fi fost lipsite de libertate ori constrânse în vreun mod la practicarea prostituției.

Curtea împărtășește punctul de vedere al judecătorului fondului potrivit căruia nemulțumirile legate de sumele de bani câștigate sau de condițiile de locuit nu echivalează cu o activitate de inducere în eroare, persoanele vătămate având de la început reprezentarea activității pe care urmau să o desfășoare la locuința inculpaților.

În consecință, Curtea observă că din probele administrate în cauză rezultă că părțile vătămate nu au fost constrânse să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați, nefiind amenințate prin violență sau alte forme de constrângere, fraudă sau înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea de a-și exprima voința sau de a se apăra.

În cazul de față, din declarațiile celor două părți vătămate, deși nu rezultă că au fost informate de la început cu privire la activitățile ce urmau a fi prestate în folosul inculpaților, respectiv faptul că urmau să practice prostituția, reiese însă că o asemenea posibilitate trebuia avută în vedere raportat la trecutul acestora și la modalitatea în care au fost interpelate în zona Gării de Nord.

Probatoriul administrat în cauză atestă că cele două părți vătămate au acceptat necondiționat propunerile avansate de inculpata A. V., respectiv de numitul „Stelică”.

Astfel, presupusa „recrutare" s-a făcut cu acordul celor două, pe baza unui consimțământ valabil exprimat.

Din declarațiile presupuselor victime date în fața organelor judiciare nu a rezultat că acestea să fi fost silite, forțate ori obligate de inculpați pentru a face anumite lucruri pe care de bună voie nu le-ar fi făcut, sau să aibă o anumită conduită ori un altfel de comportament, împotriva voinței lor.

Elementul esențial de diferențiere între infracțiunea de „trafic de persoane" și infracțiunea de „proxenetism” constă în dovedirea existenței uneia dintre modalitățile prev. de art. 210 al. 1 lit. a-c NCP, astfel încât în absența unor probe care să dovedească utilizarea de către inculpați a vreunui mijloc dintre cele enumerate în textul de lege menționat, în contextul împrejurărilor concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională a inculpaților, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de „trafic de persoane" în infracțiunea de „proxenetism" este corectă și legală.

După cum reține și I.C.C.J. în Decizia nr. 16/2007, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, distincția dintre infracțiunea de „trafic de persoane" și cea de „proxenetism" este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două încriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi.

D. urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângeri, îndeamnă sau înlesnește practicarea prostituției ori trage foloase de pe urma practicării prostituției de către persoane majore, săvârșește infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 VCP, respectiv art. 213 NCP.

Sub denumirea de „proxenetism" este prevăzut în art. 329 VCP îndemnul („determinarea” conform art. 213 NCP, cu referire la una sau mai multe persoane), ori înlesnirea practicării prostituției de către o persoană sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției.

Astfel, în cazul de față, se consideră că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de proxenetism se prezintă sub forma unei pluralități de acțiuni alternative – determinarea/îndemnul la prostituție, înlesnirea și tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției - fiecare din modalitățile arătate fiind susceptibilă de a duce la consumarea infracțiunii, iar urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile de conviețuire socială și se realizează prin însăși săvârșirea activității încriminate, fără a fi condiționată de producerea unui rezultat.

Față de aceste considerente Curtea observa că în speța de față, nu este realizată sub aspectul laturii obiective nici una din modalitățile alternative ale infracțiunii de „trafic de persoane" - și anume recrutarea, transportare, transferarea, adăpostire, primirea, unei persoane în scopul exploatării acesteia, prin vreuna din modalitățile prevăzute în textul de lege indicat anterior - fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de „proxenetism", prevăzut de art. 329 alin. (1) VCP, respectiv prev. de art. 213 al. 1 NCP, în varianta determinării/ îndemnului la prostituție a înlesnirii practicării acesteia și tragerii de foloase de pe urma acestor activități ilicite în condițiile unui consimțământ valabil exprimat al victimelor, aspecte reieșite din declarațiile părților vătămate date în cursul urmăririi penale.

Analizându-se diferența dintre infracțiunea de proxenetism și infracțiunea de trafic de persoane, din punctul de vedere al manierei de exprimare a consimțământului de către victimă, Curtea reține că dacă la proxenetism, persoana care este îndemnată sau căreia i se înlesnește practicarea prostituției, își dă acordul în mod nealterat, voința sa de a se prostitua aparținându-i în totalitate, în mod liber, în ceea ce privește traficul de persoane, consimțământul la exploatare, inclusiv în forma prostituției, este afectat de violență sau de modalități de captare non-agresivă, în urmărirea aceluiași scop.

Distincția are relevanță juridică în contextul în care Curtea împărtășește părerea judecătorului fondului sub aspectul schimbării de încadrare juridică operată prin sentința atacată.

Astfel, în varianta de încadrare juridică din rechizitoriu, legiuitorul, în noul cod penal a prevăzut în alineatul final al art. 210 NCP, că respectivul consimțământ al persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă, însă raportat la noua încadrare juridică stabilită de prima instanță, în disp. art. 213 al. 1 NCP, având corespondent în disp. art. 329 al. 1 VCP, obținerea consimțământului prin constrângere prezintă însemnătate penală.

Conform art. 16 din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, consimțământul persoanei victimă a traficului nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului, această dispoziție regăsindu-se în alineatul final al art. 210 NCP.

Din perspectiva acestei dispoziții legale, rezultă voința legiuitorului de a sancționa infracțiunile de trafic de persoane, independent de consimțământul victimei, fiind însă relevantă exprimarea acestuia în contextul activității infracționale a inculpaților.

În cazul infracțiunii prevăzute în art. 12 din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, respectiv prev. de art. 213 NCP, care sancționează traficul de persoane majore, este subînțeleasă lipsa consimțământului victimei la vreuna dintre acțiunile desfășurate de traficant, atâta timp cât existența infracțiunii este condiționată de utilizarea unor procedee de natură a înfrânge libertatea de a hotărî și acționa a persoanelor față de care se exercită acestea, mijloacele de constrângere fiind susceptibile de a vicia un eventual consimțământ care, obținut în aceste circumstanțe, este afectat de violență, dol sau eroare esențială.

Or, în speță, din materialul probator administrat a rezultat că racolarea victimelor nu s-a făcut prin inducerea în eroare a acestora, fiindu-le prezentată fără prea multe detalii posibilitatea obținerii unor venituri foarte mari, context în care, așa cum s-a subliniat de către Curte, este cu atât mai criticabilă împrejurarea că cele două părți vătămate au acceptat propunerile formulate deși nu cunoșteau exact ce anume activități trebuiau să presteze pentru a câștiga sumele respective care urmau să acopere cheltuielilor lor cu traiul zilnic, în condițiile găzduirii de către inculpați, în locuința acestora.

Astfel, este evident că cele două puteau presupune, având în vedere împrejurările în care au fost abordate și trecutul acestora că modalitatea de obținere a unor câștiguri substanțiale așa cum doreau nu putea fi decât una ilegală, asumându-și o asemenea posibilitate fără nici o ezitare.

Este adevărat că odată găzduite de către inculpați, victimele nu au putut stabili numărul clienților, practicile sexuale și nici nu au primit banii promiși, fiind controlate și supravegheate de către inculpați.

Victimele nu au avut alegeri esențiale precum cele privind hrana pe care doreau să o aibă, hainele pe care doreau să le îmbrace, durata de timp pe care doreau să o petreacă cu clienții.

Prin urmare, acțiunile inculpaților au avut ca finalitate subiectivă scopul înlesnirii și tragerii de foloase de pe urma practicării prostituției de către cele două părți vătămate, fără însă ca limitarea dreptului la libertate de voință și acțiune a părților vătămate, să fie definitorie în sensul de a se putea considera că s-a adus atingere valorilor sociale protejate de legiuitor în cazul infracțiunii prevăzute de art. 210 NCP.

În schimb, este indubitabil că prin acțiunile lor, inculpații au adus atingere valorilor sociale specifice infracțiunii de proxenetism, care urmărește apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existentă.

Deși victimele erau nevoite să suporte și să respecte condițiile și regulile impuse în casă de către inculpați, după cum s-a menționat în cele de mai sus, în momentul în care au acceptat să fie găzduite de aceștia, au acceptat inclusiv să se adapteze la cerințele unei vieți obscure oferite în condițiile descrise, fiind evidentă o astfel de ipoteză.

Manoperele arătate mai sus nu pot fi reținute ca reprezentând tehnici de racolare prin înșelăciune în accepțiunea legii penale, întrucât Curtea nu poate constata că s-a profitat de naivitatea și vulnerabilitatea pe care o au fetele în jurul vârstei de 20 ani, sau de slaba inserție familială a acestora, în contextul în care așa cum s-a subliniat, ambele părți vătămate practicaseră anterior prostituția și ambele beneficiaseră într-o formă sau alta de șansa conviețuirii în cadrul unei relații de lungă durată, numita G. M. M. fiind chiar căsătorită, părăsindu-și soțul tocmai fiindcă acesta nu a acceptat ca soția sa să se prostitueze.

Așadar, nu se poate considera că inculpații au deturnat părțile vătămate de la posibilitatea unei vieți normale, amăgindu-le cu privire la avantajele iluzorii ale prostituției.

Față de aceste motive, instanța de fond în mod corect a admis ca fondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată din oficiu.

Cu privire la infracțiunile de trafic de persoane și proxenetism, atât parchetul prin rechizitoriu, cât și prima instanță au reținut forma continuată a acestor infracțiuni, întrucât acțiunile inculpaților analizate în cele ce preced s-au desfășurat, evident în baza unei rezoluții infracționale unice, pe o perioadă mai lungă de timp, în aceleași condiții și prin aceleași modalități și, totodată, au vizat același scop.

Mențiunea anterioară a fost determinată de faptul că pe de o parte deși prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 49/2007 a ÎCCJ, s-a stabilit că „traficul de persoane incriminat prin dispozitiile art. 12 si 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecti pasivi, in aceleasi conditii de loc si de timp, constituie o infractiune unica, in forma continuata, iar nu mai multe infractiuni aflate in concurs”, în rechizitoriu s-a reținut săvârșirea a două astfel de infracțiuni de către fiecare dintre inculpați, întrucât acțiunile acestora desfășurate cu referire la cele două părți vătămate nu s-au desfășurat în același interval de timp, ele suprapunându-se numai ulterior găzduirii părții vătămate G. M. M..

În sensul acestei concluzii sunt și dispozițiile art. 1 din Legea nr. 678/2001 din care rezultă că infracțiunea de trafic de persoane are un obiect juridic special, având de regulă un subiect pasiv multiplu. În acest context, numărul subiecților pasivi relevă o rezoluție infracționala unică, când se acționează în aceleași condiții.

De asemenea, în noua reglementare penală, legiuitorul a înțeles ca prin disp. art. 213 al. 1 NCP să incrimineze acțiunile specifice laturii obiective a infracțiunii de proxenetism desfășurate față de una sau mai multe persoane, transformând astfel o pluralitate de infracțiuni în ipoteza din vechiul cod penal a săvârșirii acestei infracțiuni față de mai multe persoane, într-o infracțiune unică, cu un subiect pasiv multiplu.

Chiar și în reglementarea nouă, în condițiile din speța dedusă judecății, forma continuată a infracțiunii de proxenetism a fost reținută ca urmarea rezoluției infracționale unice valabilă o anumită perioadă de timp, a comiterii acelorași acțiuni specifice elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni de către fiecare dintre inculpați în respectivul interval de timp, până la intervenția organelor de anchetă penală care la data de 29.01.2014 prin percheziția domiciliară efectuată la acea dată au pus capăt respectivelor acțiuni.

Așadar, analizând încadrarea juridică stabilită de prima instanță prin prisma disp. art. 329 al. 1 VCP, raportat la numărul părților vătămate și la elementele de identificare a infracțiunii continuate, precum și la principiul doctrinar valabil în cazul infracțiunilor contra persoanei, cu excepția celor contra vieții, potrivit căruia pluralitatea de persoane vătămate printr-o singură activitate infracțională va determina o pluralitate de infracțiuni, tot atâtea infracțiuni câte persoane au fost vătămate în drepturile lor, Curtea reține că în ipoteza stabilirii ca lege penală mai favorabilă pentru oricare dintre inculpați, a legii vechi, este inevitabilă reținerea săvârșirii în concurs real de infracțiuni, a două infracțiuni de proxenetism prev. de art. 329 al. 1 VCP cu aplic. art. 41 al. 2 VCP pentru fiecare din ele, și nu a unei singure astfel de infracțiuni, prev. de art. 213 al. 1 NCP cu aplic. art. 35 al. 1 NCP, cele două incriminări fiind diferite sub acest aspect.

Într-o atare ipoteză forma continuată a infracțiunii prev. de art. 329 al. 1 VCP este atrasă, așa cum de altfel s-a menționat, de aceleași elemente valabile și în cazul aprecierii ca lege penală mai favorabilă a noii reglementări penale, respectiv de săvârșirea de către aceeași persoană, la intervale de timp diferite, în realizarea aceleiași hotărâri/rezoluții infracționale a unor acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

Distincția dintre art. 35 al. 1 NCP și art. 41 al. 2 VCP din perspectiva unicității subiectului pasiv necesară pentru reținerea disp. art. 35 al. 1 NCP, este lipsită de relevanță, în cazul infracțiunii de proxenetism, întrucât subiectul pasiv principal este statul, respectiv ordinea socială, căreia i se aduce atingere în valorile sale protejate de lege.

Curtea a considerat necesare distincțiile de mai sus, întrucât așa cum se va arăta la momentul analizării apelurilor declarate de inculpați, asemenea aprecieri sunt pe deplin justificate din perspectiva incidenței legii penale mai favorabile.

În ceea ce privește al doilea motiv de apel al Parchetului vizând greșita aplicare a disp. art. 43 al. 2 NCP față de inculpatul G. V., Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru considerente care vor fi detaliate cu prilejul analizării apelului declarat de acest inculpat și care în esență derivă din concluzia Curții, că în cazul inculpatului G. V., legea penală mai favorabilă este legea veche și nu legea nouă, astfel încât o analiză a aplicării greșite sau nu, a disp. art. 43 al. 2 NCP este practic inutilă.

Referitor la apelurile declarate de către apelanții-inculpați G. V., A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C., C. D. M., cu privire la primul motiv de apel, prin care au solicitat în ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional prevăzută și pedepsită de art. 367 NCP, să se pronunțe o soluție de achitare în temeiul prevederilor art. 16 lit. a) NCPP, Curtea îl apreciază ca fiind fondat, așa cum se va arăta în continuare.

Cu privire la fapta de constituire de grup infracțional organizat, incriminată de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv de disp. art. 367 al. 1 NCP, prima instanță deși a făcut o analiză completă a situației de fapt, nu a reținut motivat pentru ce considerente faptele inculpaților se circumscriu conținutului acestei infracțiuni.

Astfel, deși are o mare relevanță modul cum s-a inițiat, sau constituit grupul infracțional, pentru a putea fi reținută infracțiunea menționată, în condițiile în care inculpații se cunoșteau între ei, fiind membrii aceleiași familii, judecătorul fondului nu a înțeles să dea importanță acestei împrejurări faptice, deosebit de relevantă pentru reținerea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 367 NCP.

În opinia Curții, în condițiile în care inculpații nu au acționat într-un grup structurat, în sensul textului de lege incriminatoriu, deși activitățile lor s-au desfășurat într-o anumită perioadă de timp, în scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism, iar cooperarea acestora a fost determinată de existența unui trai comun, în același domiciliu stabil, relațiile dintre ei fiind specifice legăturilor de rudenie ce-i leagă, nu se poate reține existența elementelor specifice infracțiunii analizate.

P. a reținut în sarcina tuturor inculpaților faptul că în perioada vara anului 2010-ianuarie 2014 au inițiat/aderat la un grup infracțional organizat, fiecare având atribuții precise (racolare clienți, recrutare clienți, doritori de servicii sexuale, încasarea banilor de la clienții beneficiari, găzduirea și supravegherea victimelor, preocuparea ca acestea să aibă un aspect fizic plăcut și atrăgător pentru potențialii clienți), activitatea infracțională având ca obiect exploatarea sexuală a victimelor M. M. zisă ,, M.” și G. M. M..

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, având corespondent în disp. art. 367 al. 1 NCP, Curtea constată că potrivit articolului menționat „inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, în vechea reglementare, respectiv cu închisoare de la unu la 5 ani și interzicerea unor drepturi, în noua reglementare”, articolul 2 lit. a din Legea nr. 39/2003 definind grupul infracțional organizat ca fiind „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material”.

Or, în cauza de față, Curtea apreciază că la baza activității inculpaților și a reunirii acestora nu a stat inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, ci pur și simplu împrejurarea că cei șapte inculpați erau membrii aceleiași familii.

În aceste context, așa zișii lideri ai „grupului „ erau în realitate persoanele care reprezentau autoritatea maternă, respectiv paternă, și anume inculpații A. V. și G. V., care evident că supravegheau modalitatea de desfășurare a traiului zilnic, chiar și în condițiile încarcerării inculpatului G. V., fiind firească o astfel de supraveghere, fără ca prin aceasta să se poată reține săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 NCP, sau rolul de lider a ultimului.

În plus, activitatea celorlalți inculpați nu poate fi nici ea înțeleasă ca o activitate de aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, în condițiile în care aceștia erau copiii celor doi inculpați A. V. și G. V., care la rândul lor trăiau și se gospodăreau, cu părinții lor, în imobilul, reprezentând locuința stabilă a acestora.

Cunoașterea și desfășurarea de către fiecare dintre inculpați a unor activități specifice infracțiunii de proxenetism, prin respectarea de către fiecare a sarcinilor trasate de către inculpații A. V., respectiv G. V., în vederea asigurării posibilității obținerii unor câștiguri sigure, zilnice, din practicarea prostituției de către cele două părți vătămate, nu echivalează cu constituirea unui grup infracțional organizat, în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, înțeleasă ca o reuniune cu perspectiva unei durate în timp a mai multor persoane în vederea realizării unui scop infracțional comun.

Raportat la nivelul de instruire și de pregătire al inculpaților este indubitabil că aceștia nu au avut nici un moment reprezentarea faptului că prin modalitatea în care înțelegeau să-și desfășoare existența, sunt pasibili de comiterea unei asemenea infracțiuni, care presupune un anumit nivel intelectual, organizatoric și structural ce nu se regăsește în speța de față cu referire la nici unul dintre inculpați.

Prin modalitatea de comitere a infracțiunii de proxenetism, este cert că inculpații au urmărit numai să-și asigure în mod facil șansa obținerii unor câștiguri sigure, zilnice, chiar dacă erau ilicite, astfel încât a aprecia că din partea copiilor celor doi inculpați A. V. și G. V. a existat că o aderare sau sprijinire a grupului infracțional constituit de părinții lor, ar echivala cu incriminarea ca infracțiune a tuturor formelor de manifestare familială în care numărul membrilor și modalitatea de desfășurare a traiului zilnic, prin gospodărirea în comun, în același imobil, sunt asemănătoare celor din prezenta cauză.

Analizând elementele constitutive ale infracțiunii menționate, Curtea reține că în practica judiciară s-a statuat că latura obiectivă a acesteia constă în acțiunea de a iniția și de a constitui un grup infracțional, fie de aderare sau sprijinire a acestuia.

Constituirea implică asocierea și înțelegerea mai multor persoane în scopul de a ființa în timp și de a pregăti și organiza infracțiuni prevăzute de lege, situație care nu se regăsește în speță.

Este de necontestat faptul că „debutul” activității infracționale a fost făcut de inculpata A. V., care a interpelat-o în Gara de Nord pe partea vătămată G. M. M. și care a primit-o spre găzduire pe partea vătămată M. M., adusă de numitul Stelică în domiciliul inculpaților, intervenția sub forma aderării/colaborării celorlalți inculpați, realizându-se prin aceea că fiecare din ei exercita o oarecare supraveghere a activităților desfășurate de către cele două părți vătămate, cu unicul scop de a beneficia de câștigurile obținute de acestea și de a asigura continuitatea și un anumit nivel al acestor câștiguri.

Din această perspectivă se apreciază că nu a fost realizată cerința numărului, al continuității și implicit a structurii determinate, în contextul în care inculpatul G. V., a fost încarcerat o mare perioadă de timp din intervalul reținut ca reprezentând perioadă infracțională în cauză, iar așa zisa coordonare a acestuia din penitenciar, a reprezentat în esență modalitatea prin care se asigura că familia sa are în continuare posibilitatea chiar nelegală de a-i trimite bani în detenție, asumându-și ideea că acești bani provin din activitățile de prostituție practicate de cele două părți vătămate.

De altfel, principalele referiri cu privire la acest inculpat, sunt cele aferente perioadei în care inculpata A. V., certându-se cu acesta a înțeles să părăsească domiciliul comun, și împreună cu copii săi a plecat la soacra sa, perioadă în care numita M. M. a rămas în grija și supravegherea inculpatului G. V., pe atunci aflat în libertate.

În fapt, nu a rezultat o anumită structură determinată, care să aibă anumite componente cu sarcini complementare în realizarea activității infracționale, o așa zisă diviziune a muncii în cadrul unei ierarhii cu roluri prestabilite și reguli de comportare specifice unei unități structurate.

Față de cele arătate, Curtea apreciază că în cazul infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, respectiv de art. 367 al. 1 NCP, nu sunt întrunite elementele constitutive, urmând a dispune achitarea tuturor inculpaților în baza art. 17 al. 2 teza penultimă NCPP rap. la art. 16 alin. 1 lit. a NCPP.

În ceea ce privește al doilea motiv de apel al inculpaților, vizând infracțiunea de proxenetism, pentru care au solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, în baza prevederilor art. 16 lit. b) teza a doua NCPP, considerându-se că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, Curtea pentru considerentele expuse pe larg cu prilejul analizării primului motiv de apel al parchetului, îl va cenzura ca nefondat, probele administrate fiind covârșitoare în a aprecia pe deplin dovedită, vinovăția inculpaților în comiterea acestei infracțiuni.

De altfel, aceste motiv de apel nu a mai fost susținut oral de către apărătorul ales al inculpaților.

În subsidiar, în cadrul unui ultim motiv de apel, inculpații au solicitat modificarea în funcție de contribuția fiecăruia în parte, precum și în funcție de circumstanțele personale individuale ale acestora, a cuantumului pedepselor aplicate, în sensul reducerii spre minimul special, precum și schimbarea modalității de executare a acestor pedepse în sensul aplicării suspendării sub supraveghere inculpaților A. V., G. Ș. M., A. C., A. A., A. G. F..

Din această perspectivă, Curtea va începe prin a menționa, în aplicarea art. 5 NCP, astfel cum a fost interpretat prin decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014, că în cauză legea penală mai favorabilă pentru toți inculpații, cu excepția inculpatului G. V., este legea nouă, cu precizările efectuate de instanța de fond în ceea ce o privește pe inculpata minoră C. D. M., al cărei apel din această perspectivă apare ca nefondat, măsura educativă aplicată de judecătorul fondului fiind corect individualizată în raport de disp. art. 116 NCP rap. la art. 120 NCP.

Având în vedere însă reținerea cu referire la inculpata minoră a disp. art. 129 al. 1 NCP, în condițiile în care Curtea a apreciat potrivit celor de mai sus că se impune achitarea tuturor inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 367 NCP, este evident că incidența primului text de lege menționat, respectiv art. 129 al. 1 NCP trebuie înlăturată, motiv pentru care și acest apel va fi admis.

Referitor la inculpații A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C., Curtea apreciază în același sens al aplicării legii noi ca lege penală mai favorabilă, având în vedere că pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului, pentru care au fost condamnați în fond, dispare, în condițiile achitării pentru infracțiunea prev. de art. 367 NCP, iar în ceea ce privește infracțiunea de proxenetism, pentru distincțiile prezentate la momentul analizării primului motiv de apel al parchetului, ce nu se impun a fi reluate, legea nouă, care trasează unicitatea acestei infracțiuni săvârșită față de mai multe persoane, este net mai favorabilă, limitele de pedeapsă fiind același în ambele reglementări.

Referitor la inculpatul G. V., Curtea împărtășește opinia reprezentantului parchetului care a pus concluzii în cauză, în fața instanței de fond, în sensul că legea veche este legea penală mai favorabilă acestui inculpat, raportat la instituțiile recidivei post condamnatorii, a concursului de infracțiuni, incident în acest context al condamnării în baza disp. art. 329 al. 1 VCP, și nu al disp. art. 213 al. 1 NCP, astfel încât este firească reținerea în concurs a două infracțiuni prev. de art. 329 al. 1 VCP cu aplic. art. 41 al. 2 VCP, art.75 al. 1 lit.c VCP și cu aplic. art. 37 al. 1 lit. a VCP, cu aplic. finală a disp. art. 33 lit. a-34 lit. b VCP și nu a unei singure infracțiuni prev. de art. 213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit. d NCP, art.41 alin.1 NCP, pentru considerentele expuse pe larg cu prilejul analizării primului motiv de apel al parchetului.

În aceste condiții, pentru a asigura aplicarea unitară și globală a legii penale mai favorabile, Curtea va dispune achitarea inculpatului G. V., în baza art. 17 al. 2 teza penultimă NCPP rap. la art. 16 al. 1 lit. a NCPP pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin.1, din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art.75 al. 1 lit.c VCP și cu aplic. art. 37 al. 1 lit. a VCP, texte de lege aplicabile urmarea incidenței art. 5 NCP, înlocuind încadrarea juridică din rechizitoriu, prev. de art.367 alin.1, 3 NCP cu aplicarea art.77 lit.d NCP, art.41 alin.1 NCP, întrucât fapta nu există.

Referitor la starea de recidivă post condamnatorie a acestui inculpat, Curtea reține că este determinată de pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 355/26.02.2010 a Tribunalului B. definitivă prin decizia penală nr. 489/21.02.2012 a ÎCCJ, care determină aplicarea disp. art. 39 al. 2 VCP, în sensul contopirii restului neexecutat din această pedeapsă, calculat până la data de 29.01.2014, data epuizării activității infracționale din cauză, respectiv cu restul de 3 ani, 1 lună și 23 zile, cu cele două pedepse aplicate prin prezenta decizie pentru cele două infracțiuni de proxenetism reținute în sarcina acestui inculpat.

La calcularea restului de3 ani, 1 lună și 23 zile, Curtea a reținut că acest inculpat a fost încarcerat în executarea pedepsei ce reprezintă primul termen al recidivei în perioadele 19.11._10, 13.03._14, la data de 11.02.2015, fiind arestat preventiv în prezenta cauză, astfel încât și intervalul 29.01._15 se consideră executat tot din pedeapsa de 7 ani arătată și se impune a fi dedus, ca și perioada detenției preventive din speță, din pedeapsa finală aplicată acestui inculpat, cu consecința dispunerii anulării MEPÎ nr. 44/22.02.2012 al Tribunalului B. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentelor dispoziții.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor principale aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, inculpaților G. V., A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C., prin raportare la disp. art. 72 VCP pentru primul și la disp. art. 74 NCP pentru ceilalți, Curtea apreciază că se impune o reindividualizare a acestor pedepse, cele aplicate de prima instanță, fiind mult prea mari, având în vedere că toți inculpații cu excepția lui G. V. sunt la primul conflict cu legea penală, având în vedere situația personală și starea de sănătate a unora dintre ei, (A. A. și G. V.), dovedită cu actele medicale de la dosar și nu în ultimul rând având în vedere contribuția fiecăruia la săvârșirea fapetlor din cauză.

Nu în ultimul rând, Curtea reține cele menționate în adresa nr._ a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism-Serviciul Teritorial București_, înaintată la dosar pentru termenul din data de 19.05.2015, că la data de 17.12.2014, G. V. a formulat un denunț pe linia traficului de droguri de mare risc, denunț ce a făcut obiectul lucrării nr.S284/ll/2014, în care prin referatul nr._ din 06.05.2015, s-a dispus clasarea lucrării, întrucât în urma verificărilor efectuate s-a constatat că aspectele semnalate în denunț nu se confirmă.

Din aceeași adresă mai reiese că la data de 17.12.2014, inculpata A. V. a formulat un denunț pe linia traficului de persoane, denunț ce face obiectul lucrării nr._, trimisă la data de 10.02.2015 lucrătorilor de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate București - Serviciul de Combatere a Traficului de Persoane, în vederea efectuării de verificări cu privire la aspectele semnalate de denunțătoare.

De asemenea s-a relevat faptul că la data de 17.12.2014, inculpatul G. Ș. M. a formulat un denunț pe linia traficului de persoane, denunț ce face obiectul lucrării nr._, trimisă la data de 05.02.2015 lucrătorilor de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate București - Serviciul de Combatere a Traficului de Persoane, în vederea efectuării de verificări cu privire la aspectele semnalate de denunțător.

Totodată, la data de 17.12.2014, inculpata A. G. F. a formulat un denunț pe linia traficului de droguri, denunț ce face obiectul lucrării nr._, care se află în prezent, în lucru la procuror, iar la data de 17.12.2014, inculpata A. C. a formulat un denunț pe linia traficului de persoane, denunț ce face obiectul lucrării nr._, trimisă la data de 10.02.2015 lucrătorilor de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate București - Serviciul de Combatere a Traficului de Persoane, în vederea efectuării de verificări cu privire la aspectele semnalate de denunțătoare.

Astfel, Curtea apreciază ca necesară aplicarea unor pedepse proporționale cu gradul de implicare al fiecărui inculpat în parte, reținând în ceea ce îl privește pe inculpatul G. V., că acesta a recunoscut încă din faza de urmărire penală săvârșirea infracțiunii de proxenetism, elemnete de individualizare ce se impun a fi cmpletate cu cele de individualizare perosnală, situașția inculpatei A. A. fiind una specială atât prin prisma afecțiunilor de care suferă, dar și din punct de vedere al faptului că este mama unui copil minor cu o stare de sănătate precară, încadrat în grad de handicap, ce necesită o supraveghere permanentă.

De asemenea, Curtea are în vedere și perioadele de timp în care inculpații s-au aflat în cauza de față sub imperiul unor măsuri preventive, inculpații A. V., G. Ș. M., A. A., fiind arestați preventiv din data de 30.01.2014, inculpata C. D. M. fiind arestată preventiv în prezenta cauză de la data de 25.09.2014, până la data de 03.12.2014, inculpatul G. V. fiind arestat preventiv din data de 11.02.2014, iar inculpatele A. C. și A. G. F. fiind cercetate sub control judiciar, ultima fiind reținută în data de 14.02.2014.

Astfel, Curtea apreciază necesară reducerea pedepselor aplicate de judecătorul fondului fiecăruia dintre inculpații A. V., G. Ș. M., A. A., A. C. și A. G. F., la 3 ani închisoare fiecare, iar în ccea ce-l privește pe inculpatul G. V., aplicarea unor pedepse pentru cele două infracțiuni de proxenetism în formă continuată și în stare de recidivă post condamnatorie în cuantum de câte 5 ani închisoare fiecare, faptele fiind săvârșite în concurs real de infracțiuni, cu reținerea agravantei prev. de art. 75 al. 1 lit. c VCP, astfel încât în urma aplicării disp. art. 33 lit. a-34 lit.b VCP și a disp. art. 39 al. 2 VCP acesta să execute o pedeapsă finală de 5 ani închisoare și cu menținerea măsurii educative a asistării zilnice în condițiile stabilite de prima instanță pentru inculpata minoră C. D. M., cu înlăturarea disp. art. 129 al. 1 NCP.

De asemenea, în privința pedepselor accesorii și complementare, Curtea va face aplicarea disp. art. 5 NCP în aceeași modalitate menționată anterior, în sensul deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, prin raportare și la disp. art. 12 al. 1 din Legea nr. 187/2012.

Referitor la modalitatea de individualizare a executării acestor pedpse, cu excepția inculpatului G. V., Curtea apreciază că pentru inculpații A. V., G. Ș. M., A. A., A. C. și A. G. F. se poate face aplicarea disp. art. 91 NCP, pentru aceleași considerente reținute cu prilejul individualizării cuantumului pedepselor aplicate acestora, în contextul în care aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, având în vedere și starea precară de sănătate a inculpatei A. A., dar și participația redusă în derularea activității infracționale a acesteia, asemănătoare cu a inculpatei A. C..

Nu în ultimul rând, Curtea reține cu referire la inculpata A. V., starea de sănătate și vârsta înaintată a acesteia, împrejurarea că nu are antecedente penale, iar cu referire la inculpatul G. Ș. M., se reține lipsa antecedentelor penale, contribuția nu foarte importantă la săvârșirea faptelor, vârsta tânără a acestuia, elemente valabile și pentru inculpata A. G. F..

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă ÎCCJ-DIICOT Serviciul Teritorial București, împotriva sentinței penale nr. 2763/03.12.2014 a Tribunalului București.

În baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP va admite apelurile declarate de apelanții-inculpați G. V., A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C., C. D. M., împotriva sentinței penale nr. 2763/03.12.2014 a Tribunalului București, va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:

Va face aplicarea disp. art. 5 NCP, astfel cum a fost interpretat prin decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014, și în consecință:

Va constata că în cauză, legea penală mai favorabilă pentru apelantul-inculpat G. V. este legea veche, iar pentru toți ceilalți apelanți-inculpați este legea nouă și astfel:

Va descontopi pedepsele aplicate inculpaților G. V., A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C., în pedepsele componente.

Va constata că în ceea ce o privește pe inculpata C. D. M., măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, a fost aplicată în condițiile art. 129 al. 1 NCP.

În baza art. 17 al. 2 teza penultimă NCPP rap. la art. 16 al. 1 lit. a NCPP va achita inculpații A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C., C. D. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin.1, 3 NCP cu aplicarea art.77 lit.d NCP și fără aplicarea art.77 lit.d NCP, dar cu aplic. art. 113 și urm. NCP, pentru inculpata C. D. M., întrucât fapta nu există.

În baza art. 17 al. 2 teza penultimă NCPP rap. la art. 16 al. 1 lit. a NCPP va achita inculpatul G. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin.1, din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art.75 al. 1 lit.c VCP și cu aplic. art. 37 al. 1 lit. a VCP, texte de lege aplicabile urmarea incidenței art. 5 NCP, înlocuind încadrarea juridică din rechizitoriu, prev. de art.367 alin.1, 3 NCP cu aplicarea art.77 lit.d NCP, art.41 alin.1 NCP, întrucât fapta nu există.

Va reduce pedepsele aplicate inculpaților A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP, la 3 ani închisoare fiecare.

Va înlătura pentru inculpata C. D. M. aplicarea disp. art. 129 al. 1 NCP și va menține măsura educativă aplicată prin sentința apelată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.113 și urm. NCP.

Va constata că inculpata C. D. M. a fost arestată preventiv în prezenta cauză de la data de 25.09.2014 la 03.12.2014.

În baza art. 91 NCP va dispune suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaților A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C. sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București și va stabili un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 NCP, pentru fiecare din inculpații menționați.

Pe perioada termenului de supraveghere fiecare inculpat va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere prev. de art. 93 alin. 1 lit. a-e NCP:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește cinci zile;

d) să comunice orice schimbare a locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. 3 NCP va impune fiecărui inculpat obligația de a desfășura pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, al cărei conținut, precum și instituția la care va fi prestată munca, vor fi stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 91 alin. 4 NCP va atrage atenția fiecăruia dintre inculpații A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C. asupra dispozițiilor art. 96 și 97 NCP.

Cu referire la inculpatele A. G. F. și A. C., în baza art. 399 al. 1 rap. la art. 241 al. 1 lit. c NCPP va constata încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 424 al. 3 NCPP rap. la art. 72 NCP va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei A. G. F. durata reținerii din data de 14.02.2014.

Cu referire la inculpații A. V., G. Ș. M., A. A., în baza art. 399 al. 1 rap. la art. 241 al. 1 lit. c NCPP va constata încetată de drept măsura preventivă a arestării preventive.

În baza art. 424 al. 3 NCPP rap. la art. 72 NCP va deduce pentru fiecare dintre inculpații A. V., G. Ș. M., A. A., perioada detenției preventive, de la 30.01.2014, la zi.

În baza art. 399 al. 3 lit. b NCPP va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților A. V., G. Ș. M., A. A., dacă nu sunt arestați sau reținuți în alte cauze.

Va menține pedepsele accesorii și complementare aplicate de instanța de fond inculpaților A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F. și A. C..

Cu referire la inculpatul G. V., va face aplicarea disp. art. 5 NCP și în consecință va înlătura condamnarea acestuia dispusă în baza art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit. d NCP, art.41 alin.1 NCP și va dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 329 al. 1 VCP cu aplic. art. 41 al. 2 VCP, art. 75 al. 1 lit. c VCP și art. 37 al. 1 lit. a VCP, cu aplicarea finală a disp. art. 33 lit. a VCP - art. 34 lit. b VCP, la două pedepse de câte 5 ani închisoare fiecare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b VCP pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Va face aplicarea art.71 – 64 lit. a teza a II-a și lit. b VCP.

Va înlătura aplicarea pedepsele accesorii și complementare stabilite de instanța de fond.

În baza art. 33 lit. a VCP - art. 34 lit. b VCP, 39 al. 2 VCP va contopi cele două pedepse de câte 5 ani închisoare fiecare aplicate prin prezenta, cu restul rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 355/26.02.2010 a Tribunalului B. definitivă prin decizia penală nr. 489/21.02.2012 a ÎCCJ, calculat până la data de 29.01.2014, respectiv cu restul de 3 ani, 1 lună și 23 zile, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit. b VCP pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Va face aplicarea art.71 – 64 lit.a teza a II-a și lit.b VCP.

În baza art. 424 al. 3 NCPP rap. la art. 72 NCP va deduce detenția preventivă din prezenta cauză, a inculpatului G. V. de la 11.02.2014, la zi, precum și perioada executată din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 355/26.02.2010 a Tribunalului B., respectiv perioada 29.01._14.

În baza art. 399 al. 1 rap. la art. 241 al. 1 lit. c NCPP va constata încetată de drept măsura preventivă a arestării preventive, cu referire la inculpatul G. V..

Va lua act că în prezent inculpatul G. V. se află în executarea MEPÎ nr. 44/22.02.2012 al Tribunalului B..

Va dispune anularea MEPÎ nr. 44/22.02.2012 al Tribunalului B. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentelor dispoziții.

Va menține modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului G. V., stabilită de instanța de fond.

Va menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

Văzând și disp. art. 275 alin. 3 NCPP.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă ÎCCJ-DIICOT Serviciul Teritorial București, împotriva sentinței penale nr. 2763/03.12.2014 a Tribunalului București.

În baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP admite apelurile declarate de apelanții-inculpați G. V., A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C., C. D. M., împotriva sentinței penale nr. 2763/03.12.2014 a Tribunalului București.

Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:

Face aplicarea disp. art. 5 NCP, astfel cum a fost interpretat prin decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014, și în consecință:

Constată că în cauză, legea penală mai favorabilă pentru apelantul-inculpat G. V. este legea veche, iar pentru toți ceilalți apelanți-inculpați este legea nouă și astfel:

Descontopește pedepsele aplicate inculpaților G. V., A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C., în pedepsele componente.

Constată că în ceea ce o privește pe inculpata C. D. M., măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, a fost aplicată în condițiile art. 129 al. 1 NCP.

În baza art. 17 al. 2 teza penultimă NCPP rap. la art. 16 al. 1 lit. a NCPP achită inculpații A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C., C. D. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin.1, 3 NCP cu aplicarea art.77 lit.d NCP și fără aplicarea art.77 lit.d NCP, dar cu aplic. art. 113 și urm. NCP, pentru inculpata C. D. M., întrucât fapta nu există.

În baza art. 17 al. 2 teza penultimă NCPP rap. la art. 16 al. 1 lit. a NCPP achită inculpatul G. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin.1, din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art.75 al. 1 lit.c VCP și cu aplic. art. 37 al. 1 lit. a VCP, texte de lege aplicabile urmarea incidenței art. 5 NCP, înlocuind încadrarea juridică din rechizitoriu, prev. de art.367 alin.1, 3 NCP cu aplicarea art.77 lit.d NCP, art.41 alin.1 NCP, întrucât fapta nu există.

Reduce pedepsele aplicate inculpaților A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit.d NCP, la 3 ani închisoare fiecare.

Înlătură pentru inculpata C. D. M. aplicarea disp. art. 129 al. 1 NCP și menține măsura educativă aplicată prin sentința apelată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.113 și urm. NCP.

Constată că inculpata C. D. M. a fost arestată preventiv în prezenta cauză de la data de 25.09.2014 la 03.12.2014.

În baza art. 91 NCP dispune suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaților A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C. sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București și stabilește un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 NCP, pentru fiecare din inculpații menționați.

Pe perioada termenului de supraveghere fiecare inculpat trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere prev. de art. 93 alin. 1 lit. a-e NCP:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește cinci zile;

d) să comunice orice schimbare a locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. 3 NCP impune fiecărui inculpat obligația de a desfășura pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, al cărei conținut, precum și instituția la care va fi prestată munca, vor fi stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 91 alin. 4 NCP atrage atenția fiecăruia dintre inculpații A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F., A. C. asupra dispozițiilor art. 96 și 97 NCP.

Cu referire la inculpatele A. G. F. și A. C., în baza art. 399 al. 1 rap. la art. 241 al. 1 lit. c NCPP constată încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 424 al. 3 NCPP rap. la art. 72 NCP deduce din pedeapsa aplicată inculpatei A. G. F. durata reținerii din data de 14.02.2014.

Cu referire la inculpații A. V., G. Ș. M., A. A., în baza art. 399 al. 1 rap. la art. 241 al. 1 lit. c NCPP constată încetată de drept măsura preventivă a arestării preventive.

În baza art. 424 al. 3 NCPP rap. la art. 72 NCP deduce pentru fiecare dintre inculpații A. V., G. Ș. M., A. A., perioada detenției preventive, de la 30.01.2014, la zi.

În baza art. 399 al. 3 lit. b NCPP dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților A. V., G. Ș. M., A. A., dacă nu sunt arestați sau reținuți în alte cauze.

Menține pedepsele accesorii și complementare aplicate de instanța de fond inculpaților A. V., G. Ș. M., A. A., A. G. F. și A. C..

Cu referire la inculpatul G. V., face aplicarea disp. art. 5 NCP și în consecință înlătură condamnarea acestuia dispusă în baza art.213 alin.1 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, art.77 lit. d NCP, art.41 alin.1 NCP și dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 329 al. 1 VCP cu aplic. art. 41 al. 2 VCP, art. 75 al. 1 lit. c VCP și art. 37 al. 1 lit. a VCP, cu aplicarea finală a disp. art. 33 lit. a VCP - art. 34 lit. b VCP, la două pedepse de câte 5 ani închisoare fiecare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b VCP pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art.71 – 64 lit. a teza a II-a și lit. b VCP.

Înlătură aplicarea pedepsele accesorii și complementare stabilite de instanța de fond.

În baza art. 33 lit. a VCP - art. 34 lit. b VCP, 39 al. 2 VCP contopește cele două pedepse de câte 5 ani închisoare fiecare aplicate prin prezenta, cu restul rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 355/26.02.2010 a Tribunalului B. definitivă prin decizia penală nr. 489/21.02.2012 a ÎCCJ, calculat până la data de 29.01.2014, respectiv cu restul de 3 ani, 1 lună și 23 zile, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit. b VCP pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art.71 – 64 lit.a teza a II-a și lit.b VCP.

În baza art. 424 al. 3 NCPP rap. la art. 72 NCP deduce detenția preventivă din prezenta cauză, a inculpatului G. V. de la 11.02.2014, la zi, precum și perioada executată din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 355/26.02.2010 a Tribunalului B., respectiv perioada 29.01._14.

În baza art. 399 al. 1 rap. la art. 241 al. 1 lit. c NCPP constată încetată de drept măsura preventivă a arestării preventive, cu referire la inculpatul G. V..

Ia act că în prezent inculpatul G. V. se află în executarea MEPÎ nr. 44/22.02.2012 al Tribunalului B..

Dispune anularea MEPÎ nr. 44/22.02.2012 al Tribunalului B. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentelor dispoziții.

Menține modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului G. V., stabilită de instanța de fond.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. 3 NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat, aferente apelurilor admise, vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor din oficiu ai inculpaților, în sumă totală de 1400 lei, câte 200 lei fiecare, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2015.

Președinte, Judecător,

P. V. A. C. E. R.

Grefier,

R. D. C.

Tehn. CER

2 ex./23.06.2015

Dos. fond nr._ - Tribunalul București, Secția I penală

Jud. fond – G. R.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP)....		Înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă (art.584 NCPP).... →

Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia nr. 876/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia nr. 876/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI