Înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă (art.584 NCPP). Decizia nr. 319/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 319/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 15051/3/2014
DOSAR NR._
(1752/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.319/CO
Ședința publica de la 09.06.2015
P. - D. L.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror D. E..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de condamnatul A. G. împotriva sentinței penale nr.991/13.10.2014, pronunțate de Tribunalul G. – Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul A. G., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu P. G., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al contestatorului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în acte medicale și un memoriu al condamnatului.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune administrării acestei probe.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de contestator și o constată administrată prin depunerea înscrisurilor la dosar.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației declarate de condamnat.
Apărătorul din oficiu al contestatorului A. G. solicită admiterea contestației, așa cum a fost formulată și înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, chiar dacă nu sunt îndeplinite cerințele cu privire la vârstă. Arată că acesta a avut o bună conduită și nu și-a putut îndeplini obligațiile civile prevăzute de art.58 Cod penal, întrucât nu a avut posibilități materiale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca nefondată, apreciind că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art.58 Cod penal, condamnatul neîmplinind vârsta de 65 de ani.
Contestatorul A. G., în ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere memoriul depus la dosar.
CURTEA ,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr.991 din 13.10.2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția penală a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul A. G. (fiul lui I. și G., născut la data de 27.10.1969, deținut în Penitenciarul G.), de înlocuire a pedepsei detențiunii pe viață aplicată prin sentința penală nr. 412 din 12.06.2001 a Tribunalului București - Secția I-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1860/09.04.2002 a Curții Supreme de Justiție, cu pedeapsa închisorii .
În baza art. 274 alin. 2 C. pr. pen. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 lei cheltuielile judiciare.
Instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 1579/F/28.05.2014, Tribunalul București - Secția I-a penală, în baza art. 584 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art. 50 Cod procedură penală, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G., privind pe contestatorul A. G..
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 23 alin. 2 din Legea nr.255/2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.116/2013, a căror interpretare sunt în sensul că cererile, contestațiile și sesizările persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate se soluționează de urgență și cu precădere de către instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de detenție, respectiv Tribunalul G., îndreptățesc instanța să procedeze la declinarea competentei soluționării cauzei în favoarea Tribunalului G., locul de detenție al petentului condamnat A. G. fiind Penitenciarul G..
După declinare, dosarul penal nr._ al Tribunalului București, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului G. la data de 25.06.2014, depunându-se sentința penală nr. 412 din 12.06.2001.
Tribunalul, deliberând asupra cererii formulate de petentul condamnat a reținut că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 58 Cod penal, în cazul în care cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de 65 de ani în timpul executării pedepsei, pedeapsa detențiunii pe viață poate fi înlocuită cu pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă, dacă a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei, a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, și a făcut progrese constante și evidente în vederea reintegrării sociale.
Examinând cererea în raport de prevederile art. 58 Cod penal, tribunalul a reținut că nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 58 Cod penal pentru a se dispune înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață la care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 412 din 12.06.2001, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală, cu pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani, respectiv nu este îndeplinit criteriul privind vârsta petentului A. G., acesta neavând împlinită vârsta de 30 de ani (născut la data de 27.10.1969), dar chiar și în situația în care această cerință a legii ar fi fost îndeplinită, trebuia respectată și ce-a de-a doua condiție cerută de art. 58 Cod penal referitoare la conduita bună pe care petentul ar fi trebuit să o aibă pe durata executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul A. G., care a solicitat admiterea contestației și înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii.
Curtea, examinând actele dosarului și încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.4251 C. pr. pen., constată că este nefondată contestația, pentru considerentele care urmează.
Prin sentința penală nr.412 din 12.06.2001, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr.1323/2001, în baza art.174-176 lit.a C. pen. a fost condamnat inculpatul A. G. la pedeapsa de 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b C. pen. și s-a făcut aplicarea art.71-64 C. pen., fiind menținută starea de arest și dedusă prevenția de la 26.02.2000 la zi.
În fapt, s-a reținut că inculpatul A. G., în ziua de 24.02.2000, între orele 13:00 – 16:00, aflat în stare de ebrietate, a lovit-o cu violență pe concubina sa A. M., de mai multe ori în cap și pe corp cu obiecte contondente (toporișcă, coadă de sapă, cărămidă), iar în urma loviturilor primite, victima a decedat în timpul nopții, iar în ziua de 25.02.2000, inculpatul a transportat cadavrul pe un teren viran situat în spatele casei, l-a acoperit cu coceni și i-a dat foc, cadavrul fiind găsit carbonizat.
Prin decizia penală nr.557 din 20.09.2001 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală și a fost admis P. de pe lângă Tribunalul București.
Inculpatul A. G. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174-176 lit.a C. pen. la pedeapsa detențiunii pe viață și a fost menținut restul dispozițiilor sentinței. A fost emis MEPI nr.566 din 25.04.2002.
Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr.1860 din 09.04.2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția penală.
Art. 58 C. pen. prevede posibilitatea înlocuirii detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă doar în situația în care cel condamnat a împlinit vârsta de 65 ani în timpul executării pedepsei și:
1) a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei;
2) a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cu excepția situației în care dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
3) a făcut progrese constante și evidente în vederea reintegrării sociale.
Modul de redactare a acestor dispoziții conduce la concluzia că verificarea acestor din urmă 3 condiții presupune existența condiției premisă, respectiv împlinirea vârstei de 65 de ani în timpul executării pedepsei.
În cauza de față, contestatorul A. G. este născut la data de 27.10.1969, astfel încât vârsta de 65 de ani o va împlini la data de 27.10.2034.
În aceste condiții este de prisos examinarea celorlalte cerințe, situație în care hotărârea pronunțată se vădește a fi legală și temeinică.
Așa fiind, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b raportat la art.599 C. pr. pen., Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. G..
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen., se va dispune obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și disp. art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. G. împotriva sentinței penale nr.991/13.10.2014, pronunțate de Tribunalul G. – Secția Penală, în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru avocat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se avansează din bugetul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.06.2015.
PREȘEDINTE,
D. L.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex.
T. G. – jud.: G. O.
| ← Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice... → |
|---|
