Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 637/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 637/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 80136/301/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (1170/2015)
DECIZIA PENALĂ NR.637/A
Ședința publică din data de 27 aprilie 2015
Curtea compusă din:
Președinte: Median Anca-Mihaela
Judecător:L. C.-C.
Grefier: E.-A. N.
**************
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror Amaryl S..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul A. M. împotriva sentinței penale nr.170 din data de 25 februarie 2015, a Judecătoriei Sectorului 3 București, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește apelantul-inculpat A. M., pentru care se prezintă apărător ales-avocat C. N., conform împuternicirii avocațiale nr._.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al apelantului-inculpat A. M., având cuvântul, depune la dosar cererea de apel.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat A. M., având cuvântul, solicită admiterea apelului, întrucât s-a dispus amânarea executării unei pedepse care nu este pronunțată.
În acest sens, precizează că în cazul în care instanța dispune suspendarea executării pedepsei, menționează în dispozitiv măsurile de supraveghere și obligațiile ce se impun inculpatului.
Mai arată că un alt motiv de desființare a hotărârii de condamnare este faptul că este lovită de nulitate absolută prevăzută de disp. art.281 al.1 lit.c Cod procedură penală, întrucât nu au fost respectate disp. privind publicitatea ședinței de judecată.
Precizează că instanța de fond nu a dat o apreciere favorabilă inculpatului și nu a ținut suficient seama că în cauză nu sunt victime și nici pagube materiale, iar inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea sentinței penale atacate, ca fiind legală și temeinică, apreciind că, în mod temeinic, nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, raportat la faptul că instanța a stabilit ca modalitate de individualizare a executării pedepsei, amânarea aplicării pedepsei.
Or, în acest caz nu se pronunță o hotărâre de condamnare, ci instanța stabilește o pedeapsă, iar, ținând cont da fapta comisă și persoana inculpatului, a apreciat că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 170/25.02.2015 pronuntata de Judecătoria Sectorului 3 București, in dosarul nr._, s-a dispus „În baza art. 396 alin. 1 și 4 C. proc. pen., raportat la art. 83 C. pen., dispune amânarea aplicării pedepsei de 1 (un) an închisoare, stabilită în sarcina inculpatului A. M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și a art. 396 alin. 10 C. proc. pen.
În temeiul art. 85 alin. 1 C. pen. pune în vedere inculpatului obligația de a respecta, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, prevăzut de art. 84 C. pen., următoarele măsuri de supraveghere: sa se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta; sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea; sa comunice schimbarea locului de munca; sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen. și art. 83 alin. 4 C. pen pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 88 alin. 1 și 3 C. pen., privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau al săvârșirii unei noi infracțiuni.
În temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. pen. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 350 lei”.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr._/P/2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 23.12.2014 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată in stare de libertate a inculpatului A. M., sub aspectul savarsirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului,faptă prevăzută și pedepsită de art.336 alin 1 din C.pen cu aplic.art.5 C.pen.
În expunerea stării de fapt, prin actul de sesizare s-au reținut următoarele:
La data de 17.08.2013 ,ora 0,56 organele de poliție rutieră din cadrul DGPMB s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul A. M. a condus autoturismul Opel Astra cu nr.de inmatriculare_ sub influența alcoolului pe . 3, din direcția bvd 1 Decembrie 1918 către .> In ziua de 17.08.2013 inculpatul A. M. a consumat intre orele 10:00-15:00 doi litri de bere, iar in jurul orei 0,56 ora depistării în trafic a condus autoturismul Opel Astr cu nr.de inmatriculare_ proprietatea sa, sub influența alcoolului pentru a-l duce pe fratele său acasa întrucât rămăsese in pana . famată.
Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest reieșind valoarea de 1,35 mg.l la ora 0.56 si i s-au recoltat doua probe de sange in vederea stabilirii alcoolemiei la orele 01,30 respectiv 02,30 reiesind valoarea de 3,30 g 0/00 respectiv 3,40 g 0/00
In cauza s-a efectuat o expertiza medico-legală privind intrepretarea retroactivă a alcoolemiei, iar potrivit raportului de expertiza medico-legală nr.364/i /2014 s-a apreciat că la data de 17.08.2013 la ora 00.56 numitul A. M. ar fi putut avea o alcoolemie teoretica in descrestere de cca 3,40g0/00,rezultat care nu îi este mai favorabil inculpatului decit probele de sânge recoltate.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: declarații inculpat A. M. ,f.11-18;declarații martor A. C. Ș. ,f.29,buletin de analiză toxicologică nr.1951,f.21;expertiza medico legala nr.364 /i/2014, f.23; buletin de examinare clinica,f.20; cerere de analiza,f.19; rezultat etilotest,f.2; proces verbal de acte premergătoare,f.33; proces verbal de investigare,f.8,9; procesul verbal de sesizare,f.3.
În faza de judecată, în ședința publică din data de 25.02.2015, în conformitate cu prevederile art. 375Cod proc. pen., inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum aceasta a fost reținută în actul de sesizare al instanței și a solicitat soluționarea cauzei pe baza probelor ce au fost administrate în faza de urmărire penală (fila 12).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că situația de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde pe deplin adevărului, din coroborarea probelor administrate în faza urmăririi penale rezultând în mod indubitabil că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul care a arătat, în esență, că sentința atacată este netemeinică aratand că prima instanță a procedat în mod nelegal amanand aplicarea pedepsei fara ca în prealabil să dispună condamnarea inculpatului. De asemenea, s-a arătat că soluția primei instanțe este lovită de nulitate absolută avand în vedere că soluția nu este pronunțată în ședință publică.
Curtea, analizând apelurile declarate în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește situația de fapt, Curtea reține că în data de 17.08.2013, în jurul orei 0.56, organele de poliție rutieră din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București – Brigada de Poliție Rutieră, în timp ce efectuau serviciul de control al traficului, au oprit pentru verificări autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul A. M., ce se deplasa pe . 3, din direcția . către . fost testat cu aparatul alcotest Dräger, valoarea indicată fiind, la ora 0.56, de 1,35 mg/l (f. 4 d.u.p.), motiv pentru care inculpatul a fost condus la Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” București unde i s-au prelevat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Ca urmare a efectuării analizelor de laborator s-a constatat că inculpatul avea o îmbibație alcoolică de 3,30 g/l alcool pur în sânge la ora 01.30, respectiv 3,10 g/l alcool pur în sânge la ora 02.30, astfel cum reiese din Buletinul de analiză toxocologică alcoolemie nr. 1951/20.08.2013 (f. 21 d.u.p.). Din concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. 364/i/2014, privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, întocmit de Institutul de Național de Medicină Legală „M. Minovici” București, reiese că, în data de 17.08.2013, la ora 0.56, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 3,40 g ‰, (f. 24 d.u.p.). Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum este reținută în actul de sesizare a instanței.
În ceea ce privește motivul de apel privind pronunțarea soluției primei instanțe în ședință publică Curtea reține că este adevărat că dispozițiile relative la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, care nu poate fi înlăturată în niciun mod, putând fi invocată în orice stare a procesului, cu luarea în considerare chiar din oficiu. Interpretarea rațională și sistematică a literei și a spiritului textelor de lege enunțate, în raport de sediul materiei, de așezarea lor sistemică și de rațiunea reglementării, conduce însă la concluzia certă că prin sintagma "dispozițiile relative [...] la publicitatea ședinței de judecată [...]" sunt prevăzute sub sancțiunea nulității legiuitorul a înțeles să includă între cazurile care atrag sancțiunea nulității absolute numai încălcarea acelor dispoziții care garantează realizarea efectivă a principiului publicității în desfășurarea ședinței de judecată, ca fază principală a procesului penal, în așa fel încât să se asigure pentru toate părțile un proces echitabil și într-un termen rezonabil, precum și pronunțarea unei hotărâri judecătorești legale și temeinice.
În cauza de față însă nu se poate pune problema intervenirii unei cauze de nulitate absolută din moment ce din analiza sentinței apelate ședința de judecată a fost publică iar pronunțarea soluției de către prima instanță a fost de asemenea efectuată în ședință publică.
În ceea ce privește modalitatea în care prima instanță a aplicat pedeapsa inculpatului, Curtea constată că prima instanță nu a dispus în mod corect condamnarea inculpatului la pedeapsa inchisorii, ci a stabilit o pedeapsa și a dispus amanarea aplicării acestei pedepse. Această modalitate de aplicare a sancțiunii este una corectă avand în vedere dispozițiile art. 83 C.pen și următoarele care prevăd că în acest caz se stabilește o pedeapsa pentru infracțiunea fără însă a se dispune condamnarea propriu zisă a inculpatului pentru aceasta
În ceea ce privește modalitatea de individualizare aleasă de prima instanță de judecată Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect potențialul pericol public pe care îl reprezintă acest comportament pentru ceilalți participanți la trafic iar principalul scop al instanțelor de judecată trebuie să fie acela de a înlătura acest pericol social pe care îl reprezintă comportamentul inculpatului. Astfel de infracțiuni, deși nu conduc automat la pedepsirea mai drastică a inculpaților avand în vedere circumstanțele personale ale acestora, trebuie să fie considerate ca prezentand un grad de pericol ridicat, fiecare dintre aceste infracțiuni putand conduce la adevărate tragedii. Mai presus de necesitatea sancționării celor care comit astfel de infracțiuni este necesar a se înlătura starea de pericol creată de comportamentul inculpatului, iar dispunerea unor interdicții sau a unor obligații în sarcina inculpatului este, în opinia Curții, necesară și binevenită în astfel de cazuri. Curtea consideră că interesul societății de a se afla în siguranță și de a elimina, măcar temporar, acțiunile care prezintă un grad de pericol social crescut este primordial și trebuie să fie plasat înaintea unui posibil prejudiciu personal ce i s-ar cauza unui inculpat. Trebuie observat și faptul că în acest caz, renunțarea la aplicarea pedepsei nu ar fi fost justificată avand în vedere că fapta a fost savarsita pe un drum public, aspect ce este de natura sa creasca posibilitatea producerii unui accident sau a altor consecinte nefaste ca urmare a starii in care se gasea conducatorul auto. Pe de altă parte trebuie observată cantitatea ridicată de alcool în sânge, fapt ce relevă că efectele consumului de alcool cel mai probabil au determinat o diminuare a acuității simțurilor sale.
Astfel, față de toate aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A. M. impotriva sentinței penale nr. 170/25.02.2015 pronuntata de Judecătoria Sectorului 3 București, in dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.1 lit. b CPP. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A. M. impotriva sentinței penale nr. 170/25.02.2015 pronuntata de Judecătoria Sectorului 3 București, in dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelantul inculpat A. M. la plata sumei de 500 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a apelantului inculpat se va avansa din fondurile MJ către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. M. A. C. C.L.
GREFIER,
E. - A. N.
Red./Dact.M.M.A./4 ex.
Jud.Sect.3 – jud.C.C.E.
| ← Lipsirea de libertate în mod ilegal (art.205 NCP). Decizia nr.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 608/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
