Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 213/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 213/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 2773/87/2014/a11
Dosar nr._
(Număr în format vechi 1388/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 213/C
Ședința publică din data de 24 aprilie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: A. T.
GREFIER: R. E. V.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror L. I..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul-inculpat Bîțică A. F. împotriva încheierii de ședință din data de 07.04.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția I Penală, în dosarul nr._ 4.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul-inculpat Bîțică A. F., personal și asistat juridic prin apărător ales, avocat C. I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._, emisă de Baroul Teleorman la data de 20.04.2015, atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației cu care a fost sesizată.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat Bîțica A. F., având cuvântul, arată că la data de 03-05.04.2015, inculpatul a depus o cerere prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a mandatatului de arestare preventivă, însă, solicită a se observa că instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri. În conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea pronunțării și asupra cererii de nulitate absolută a mandatului de arestare preventivă. Precizează că arestarea preventivă a fost dispusă prin încheierea din 12.09.2014, pronunțată de către Tribunalul Teleorman, ce avea ca obiect înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive, însă, solicită a se constata că respectiva încheiere nu era definitivă. Arată că încheierea prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, suspendă executarea, astfel, precizează că a declarat contestație în termenul legal prevăzut de lege, s-a judecat și s-a respins contestația, așadar învederează că inculpatul este arestat în baza unui mandat lovit de nulitate absolută, pentru că a fost emis înainte ca încheierea să rămână definitivă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că în prezenta cauză nu au fost formulate critici efective în privința hotărârii atacate în ceea ce privește motivele de menținere a măsurii arestului preventiv. Arată că aspectele ce privesc nulitatea absolută a mandatului de arestare, ar trebui să formuleze obiectul unei alte cereri. Având în vedere lipsa criticilor, apreciază că hotărârea atacată este corectă și se impune menținută ca atare.
Contestatorul-inculpat Bîțica A. F., personal, având cuvântul, arată că nu s-a efectuat nicio expertiză tehnică în prezenta cauză, în cele 8 luni de zile.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 07.04.2015 pronunțată în dosarul nr._ 4, Tribunalul Teleorman - Secția I Penală a constatat, printre altele, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului Bîțică A. F. (fiul lui N. R. și U. M., născut la data de 29 iunie 1982 în mun. A., județul Teleorman, cu domiciliul în ., CNP_, deținut în Penitenciarul G.) și a menținut această măsură.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 10.09.2014 emis în dosarul nr.744/P/2012 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J - Secția de urmărire penală și criminalistică, printre alții, a fost trimis în judecată, sub control judiciar, inculpatul Bîțică A. - F. pentru săvârșirea infracțiunilor de nerespectare a regimului materiilor explozive, prev. de art.346 al.1 Cod penal cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal; tentativă la vătămare corporală, prev. de art.32 al.1 coroborat cu art.194 al.2, 3 rap. la art.194 al.1 lit.a, b,c Cod penal, cu aplic.art.41 al.1 și art.77 lit.c Cod penal; nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. de art.346 al.1 Cod penal cu aplic. art.41 al.1 Cod penal; complicitate la tentativă la vătămare corporală prev. de art.48 al.1 combinat cu art.32 al.1 coroborat cu art.194 al.2, 3 rap. la art.194 al.1 lit.a, b, c Cod penal cu aplic. art.41 al.1 și art.77 lit.c Cod penal; distrugere, prev. de art.253 al.4 Cod penal cu aplic. art.41 al.1 Cod penal; distrugere, prev. de art.253 al.4 Cod penal cu aplic.art.41 al.1 Cod penal; distrugere, prev. de art.253 al.4 Cod penal cu aplic.art.41 al.1 Cod penal, toate cu aplic. art.38 al.1 Cod penal și art.85 al.1 Cod penal din 1969, coroborat cu art.15 al.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Cod penal.
Prin același rechizitoriu s-a formulat și propunerea de înlocuire a măsurii preventive a controlului judiciar, instituită prin ordonanță de procuror față de inculpatul Bîțică A. F., la data de 16 iulie 2014, cu măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile.
Prin încheierea din 12 septembrie 2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Teleorman, definitivă, a fost luată măsura arestării preventive, care a fost ulterior menținută.
Ulterior, în cursul judecății, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
Instanța de fond a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului se mențin și impun în continuare privarea sa de libertate pentru protejarea ordinii publice, măsura fiind deopotrivă necesară și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, avându-se în vedere prevederile art.202 alin.1 și 3 Cod procedură penală.
Astfel, s-a reținut îndeplinirea condiției referitoare la existența unor probe (relevate de declarațiile persoanei vătămate, ale martorilor audiați în cauză, mențiunile cuprinse în procesele-verbale de percheziție, de redare a convorbirilor telefonice, a rapoartelor de constatare tehnico- științifică, înscrisurile existente la dosar) din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul Bîțică A. F. a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată și arestat, constând în aceea că a confecționat și, la data de 30.12.2010, a expediat un colet poștal conținând un dispozitiv exploziv persoanei vătămate C. C. din ., determinând declanșarea unei deflagrații în momentul deschiderii acestuia; la cererea inculpatului M. F. D. a confecționat un dispozitiv exploziv disimulat într-o carte, pe care acesta din urmă i-a transmis-o prin poștă, sub formă de colet, numitei B. M., în municipiul Petroșani, coletul fiind deschis la data de 29.12.2011 de partea civilă Kaszal M., care a suferit vătămări vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale; în data de 09.11.2008 a distrus prin incendiere autoturismul Dacia 1310 al părții civile C. P. Miorel; în data de 30.11.2008 a distrus prin incendiere autoturismul Daewoo Espero al părții civile B. (fostă Bîțică) D., flăcările distrugând parțial și gardul imobilului persoanei vătămate M. Z.; în 03.02.2010 a distrus prin incendiere autoturismul Opel Vectra aparținând persoanei vătămate L. I..
Referitor la poziția procesuală a inculpatului Bîțică A. F. care a contestat, în ceea ce-l privește, existența de probe apte să justifice în mod legitim menținerea măsurii preventive, tribunalul a menționat că la acest moment procesual nu se verifică existența unor probe certe de vinovăție, ci doar a unor probe pe care se poate întemeia în mod obiectiv suspiciunea rezonabilă a comiterii infracțiunilor de către acesta (cauzele Brogan și Murray contra Marii Britanii). În cazul de față, astfel de date și informații au rezultat din mijloacele de probă la care s-a făcut referire.
Așadar, prin raportare și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a constatat îndeplinită condiția sine qua non a legalității măsurii preventive, respectiv persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoanele față de care sunt luate aceste măsuri ar fi comis faptele reținute în sarcina lor (cauza Vrencev c. Serbiei, 23.09.2008).
De asemenea s-a constatat că se mențin îndeplinite și cerințele prev.de art.223 alin.2 Cod de procedură penală, întrucât inculpatul a fost arestat preventiv și trimis în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care acesta provine și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se apreciază că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În evaluarea acestei cerințe legale privitoare la starea de pericol pentru ordinea publică pe care l-ar putea prezenta punerea în libertate a inculpatului, tribunalul a pornit de la premisa că deși această noțiune nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă totuși că trebuie să se facă abstracție totală de gravitatea faptelor.
Astfel, așa cum practica judiciară în materie a statuat în mod constant, adeseori existența pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă, între altele și, din pericolul social al infracțiunii de care este acuzat, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
De altfel, însăși Curtea de la Strasbourg, pronunțându-se în sensul că protejarea ordinii publice poate constitui un motiv pentru a dispune luarea/menținerea măsurii arestării preventive, a admis că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște (în țara noastră acest criteriu fiind prevăzut de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală), prin gravitatea lor deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita „o tulburare a societății” de natură să justifice o detenție preventivă (cauza Vestellier contra Franței, hotărârea din 26 iunie 1991).
Din această perspectivă, tribunalul a apreciat că în cazul de față riscul de periclitare a ordinii publice prin punerea inculpatului Bîțică A. F. în stare de libertate rezultă din gravitatea presupuselor fapte pentru care este cercetat și care se prezintă la un nivel ridicat raportat la modul presupus de operare, la mijloacele utilizate pentru atingerea scopului infracțional, la urmările cauzate valorilor sociale lezate și la rezonanța puternic negativă a unor astfel de fapte în rândul membrilor societății civile, a comunității din care face parte.
S-a avut în vedere și faptul că, în cauză, măsura arestării preventive a inculpatului Bîțică A. F. s-a dispus ca urmare a constatării încălcării cu rea-credință, în condițiile art.215 alin.7 Cod procedură penală, a obligațiilor care îi reveneau conform dispozițiilor date prin ordonanța din 16 iulie 2014 de instituire a controlului judiciar.
În acest context, tribunalul a apreciat că se impune o reacție fermă din partea organelor judiciare față de cei bănuiți a fi autorii unor fapte cu un impact social negativ foarte puternic, intensificarea eforturilor de reprimare a acestui tip de infracționalitate fiind necesară atât pentru prezervarea ordinii publice, cât și pentru întărirea sentimentului de securitate și a celui de încredere în organele abilitate cu cercetarea și combaterea acestor fapte și pentru descurajarea persoanelor tentate să comită fapte similare.
De asemenea, s-a apreciat că nici circumstanțele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului - apartenența la un mediu social organizat, existența unui copil minor în întreținere ș.a. - nu sunt suficiente pentru a determina reconsiderarea necesității privării acestuia de libertate, ci în raport cu semnificația profund antisocială a presupusei conduite reprobabile, premeditată și pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, măsura arestării preventive apare ca fiind, încă, singura măsură care poate asigura un just echilibru între protejarea interesului public și respectarea drepturilor individuale ale acuzatului.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul Bîțică A. F. nu au încetat ci se mențin în continuare, tribunalul a apreciat că nu se impune revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive, nefiind întrunite exigențele art.242 Cod de procedură penală, iar privarea de libertate a acestuia este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul Bîțică A. F..
Contestația este nefondată.
În ceea ce privește argumentele invocate în susținerea tezei nulității mandatului de arestare preventivă, constată că acestea au fost examinate și de instanțele investite anterior cu discutarea măsurii preventive și mai mult sunt evident nefondate întrucât măsura luării sau înlocuirii cu arestul preventiv sunt executorii – aspect ce rezultă explicit din lege.
În ceea ce privește temeinicia încheierii, Curtea apreciază la rândul său că în mod judicios instanța de fond a menținut măsura arestării preventive, în cauză existând date temeinice și suficiente care justifică în mod rezonabil concluzia că inculpatul a comis cu vinovăție fapta de care este acuzat – are în vedere îndeosebi declarațiile inculpatului M. F. D. și ale părților vătămate.
În ceea ce privește condiția pericolului social, constată că aceasta este îndeplinită, având în vedere natura faptelor, gravitatea concretă a acestora, relevată de modul concret de plănuire și comitere, urmările ce ar fi putut avea loc, elemente ce justifică concluzia instanței de fond de a menține măsura arestării preventive.
Pentru aceste motive va respinge contestația ca nefondată, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul Bîțică A. F. împotriva încheierii de ședință din data de 07 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ 4.
Obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2015.
PREȘEDINTE,
A. T.
GREFIER,
R. E. V.
Red.A.T./Th.red.C.V.M.-ex.2/25.05.2015
Tribunalul Teleorman –jud.T. I.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 608/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... → |
|---|
