Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 623/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 623/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 23324/300/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi 756/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 623/A
Ședința publică din data de 24 aprilie 2015
Curtea compusă din:
Președinte: A. T.
Judecător: C. M. M.
Grefier: R. E. V.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror L. I..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelantul-inculpat Z. E., împotriva sentinței penale nr. 69/10.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, Curtea stabilind data pronunțării la data de 29.04.2015, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sp. nr. 69/10.02.2015 a Jud. Sector 2 București pronunțată în dosarul penal nr._ s-a dispus în temeiul art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 396 alin. 10 NCPP și a art. 5 NCP condamnarea inculpatului Z. E. (fiul lui N. și C., născut la data de 18.09.1987 în Slobozia, jud. Ialomița, cetățean român, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii – 11 clase, necăsătorit, fără ocupație și loc de muncă, necunoscut cu antecedente penale, domiciliat în București, ., nr. 63, ffl. în București, ., ., ., sector 5, CNP -_), la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.p., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b VCP, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 VCP, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 10 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 VCP.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 VCP, privind revocarea suspendării.
În temeiul art. 71 alin. 5 VCP, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. 1 rap. la art. 64 lit. a, teza a II-a și b VCP
În temeiul 398 raportat la art. 274 alin. 1 CPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 de lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul emis la data de 24.09.2014 în dosarul penal nr. 9823/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Z. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 din Codul Penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 din Codul Penal.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, fila 6; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, fila 7; proces-verbal de verificare a inculpatului în bazele de date a deținătorilor de permis auto, fila 8; declarațiile inculpatului Z. E., filele 10, 12, 13, 15-16; declarațiile martorului K. R. A., filele 17, 18.
Aceste probe au fost însușite de inculpat care s-a prezentat personal în fața instanței și a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând judecarea cauzei conform procedurii în cazul recunoașterii vinovăției.
În raport de acestea, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca cea expusă în rechizitoriu, apreciind că probele administrate în faza de urmărire penală dovedesc faptul că în data de 01.07.2009, în jurul orelor 00.30, lucrători din cadrul Brigăzii Poliției Rutiere l-au depistat pe inculpatul Z. E. care a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare 4576 ZN 57 pe . direcția .. P.. După oprirea în trafic, agenții de poliție i-au solicitat conducătorului auto actele de identificare și legitimare, precum și documentele autoturismului. Din discuțiile purtate cu inculpatul, dar și din verificările efectuate, a rezultat că Z. E. nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Z. E. a invocat în apărarea sa faptul că a avut o urgență medicală și a trebuit să se deplaseze la Spitalul Fundeni.
Apărarea inculpatului nu poate fi reținută, urgența medicală neputând fi invocată de către Z. E. drept stare de necesitate ca și cauză justificativă. Salvarea valorii sociale ocrotite putea fi realizată și pe alte căi, fapta inculpatului nefiind unica posibilitatea în acest sens. Pericolul pe care presupusa urgență medicală îl reprezenta pentru sănătatea copiilor săi era posibil a fi înlăturat și în alt mod, respectiv prin apelarea la serviciile unei ambulanțe.
În ceea ce privește analiza, în drept, a faptei instanța a reținut următoarele:
Inculpatul a comis fapta dedusă judecății la data de 01.07.2009, când erau în vigoare Codul penal din 1969 și Codul de procedură penală din anul 1968, fapta fiind încadrată ca fiind infracțiunea prev. și sancționată de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., iar în prezent, după . noului Cod penal, aceeași faptă, prin raportare la conținutul constitutiv al infracțiunii, întrunește, potrivit încadrării juridice dată prin rechizitoriu, elementele constitutive ale infr. prev. de art. 335 alin. 1 C.p.
În această împrejurare, instanța a reținut că în cauză operează o succesiune de legi penale, fiind astfel incidente prev. art. 5 NCP, privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, urmând astfel a se aplica legea mai favorabilă.
Analizând comparativ sancțiunile prev. de cele două legi penale ce intră în această succesiune, dar mai cu seamă prevederile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei (soluție mai potrivită în raport de gravitatea faptei și persoana inculpatului) instanța a constatat că sub aspect sancționator vechea reglementare de drept penal, respectiv Codul penal din 1969 și OUG nr. 195/2002 rep., este mai favorabil inculpatului.
Prin urmare, în raport de considerentele ce preced, în raport de prev. art. 5 NCP și de dispozițiile deciziei 265/2014 a Curții Constituționale ce a impus aplicarea globală a legii penale mai favorabile, instanța s-a raportat la încadrarea juridică a faptei potrivit VCP și a OUG nr. 195/2002 rep.
Astfel, a reținut că, în drept, fapta inculpatului Z. E. constând în aceea că, în data de 01.07.2009, în jurul orelor 00.30, fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie autovehicule, a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare 4576 ZN 57 pe . direcția .. P., întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCP, prev. art. 396 alin. 10 NCPP privind reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 în situația recunoașterii vinovăției, scopurile pedepsei, reținând în acest sens gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, consecințele acesteia, lipsa antecedentelor penale, persoana inculpatului și atitudinea sinceră manifestată de acesta pe parcursul procesului penal.
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 396 alin. 10 NCPP și a art. 5 NCP a dispus condamnarea inculpatului Z. E. la pedeapsa de 10 luni închisoare, instanța apreciind acest cuantum ca fiind adecvat în vederea împlinirii scopurilor pedepsei.
În temeiul art. 71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b C.pen.
Având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, instanța, în temeiul art. 81 VCP cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 10 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 VCP.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendării.
În temeiul art. 71 alin. 5 VCP, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a suspendat și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. 1 rap. la art. 64 lit. a, teza a II-a și b VCP
În temeiul 398 raportat la art. 274 alin. 1 CPP l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 700 de lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul Z. E..
Acesta a criticat sentința sub aspectul individualizării pedepsei cu referire la modalitatea de executare și aplicarea pedepsei accesorii și complementare, susținând că în favoarea inculpatului ar fi trebuit reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a VCP, respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, precum și art. 74 lit. c VCP – atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorităților, comportarea sinceră în cursul procesului, situație în care se impunea aplicarea unei pedepse situate sub minimul legal.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține că apelul formulat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Situația de fapt expusă în rechizitoriu și reținută și de instanță este una stabilită în mod corespunzător, aceasta nefiind de altfel contestată de inculpat care a recunoscut săvârșirea faptei în această modalitate. De asemenea, încadrarea juridică dată acestei fapte este corectă, acțiunea inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 OUG 195/2002, respectiv art. 335 al. 1 NCP.
În ceea ce privește alegerea și individualizarea pedepsei, se constată că pentru infracțiunea dedusă judecății atât OUG 195/2002 cât și Noul Cod penal prevăd sancționarea acesteia cu închisoarea între 1 și 5 ani. În mod corect a stabilit prima instanță că legea penală mai favorabilă o reprezintă Codul penal din 1969 care permite suspendarea condiționată a executării pedepsei (mai favorabilă inculpatului în comparație cu suspendarea sub supraveghere prevăzută de Noul Cod penal).
În raport cu alegerea Vechiului Cod penal ca lege penală mai favorabilă, la stabilirea cuantumului pedepsei trebuie avute în vedere dispozițiile art. 72 C.p., respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de OUG nr. 195/2002, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmarea care s-ar fi putut produce și persoana inculpatului, precum și dispozițiile art. 396 al. 10 Cpp referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei ca urmare a recunoașterii vinovăției și soluționării cauzei conform procedurii speciale reglementate de acest text.
În speță, raportat la circumstanțele săvârșirii faptei – conducerea pe timp de noapte, când traficul este mai redus și deci riscul producerii unui rezultat concret este mai redus, precum și la atitudinea de recunoaștere adoptată de inculpat, pedeapsa a fost îndreptată spre minimul legal, astfel cum s-a stabilit după aplicarea dispozițiilor art. 396 al. 10 Cpp.
Inculpatul a solicitat în apel reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege prin reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante. Curtea consideră însă că nu se justifică reținerea art. 74 al. 1 lit. a VCP, respectiv conduita bună anterior săvârșirii infracțiunii, în condițiile în care, conform fișei de cazier, acesta a mai fost sancționat administrativ în două rânduri pentru săvârșirea de abateri la legea circulației. De asemenea, cu privire la atitudinea de recunoaștere a comiterii infracțiunii, aceasta a fost valorificată în mod corespunzător de prima instanță, atât prin reducerea limitelor de pedeapsă cât și prin orientarea pedepsei spre minim.
Față de toate acestea, cuantumul pedepsei stabilite de prima instanță este unui care corespunde scopului prevăzut de art. 52 VCP, neimpunându-se reducerea acestuia, astfel că apelul promovat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 1 lit. b Cpp.
În baza art. 275 al. 2 Cpp va fi obligat apelantul – inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul Z. E. împotriva sentinței penale nr. 69/10.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul cu nr. de mai sus.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă apelantul – inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. T. C. M. M.
GREFIER,
R. E. V.
Red./Dact. MCM
25.05.15 2 ex.
Jud. fond: C. T. F. – Jud. sector 2, B..
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... | Furtul în scop de folosinţă (art.230 NCP). Decizia nr.... → |
|---|
