Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 352/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 352/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 8026/3/2015/a7

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(2301/2015)

DECIZIA PENALĂ NR. 352 / CO

Ședința publică din data de 25 iunie 2015

Curtea constituită din:

Președinte: Camelia Bogdan

GREFIER: C. B.

Ministerul Public este reprezentat de procuror E. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pe rol se află soluționarea contestațiilor formulate de inculpații D. V., C. M. B. și D. L. A. împotriva încheierii de ședință din data de 17.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 15.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul-inculpat D. V., personal, aflat în stare de arest preventiv, contestatoarea-inculpată C. M. B., personal, aflată în stare de arest preventiv, și contestatorul-inculpat D. L. A., personal, aflat în stare de arest la domiciliu, toți asistați de apărătorul ales, avocat Cerneschi I., care depune împuternicirea avocațială . nr._ din data de 25.06.2015, emisă de Baroul București.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea procedează la legitimarea contestatorului-inculpat D. L. A., datele acestuia fiind consemnate separat și atașate la dosarul cauzei.

Curtea, nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 206 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea contestațiilor.

Apărătorul contestatorilor-inculpați, având cuvântul, solicită admiterea contestațiilor, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor preventive față de inculpați.

Cu privire la contestatorul-inculpat D. V., arată că în sarcina acestuia s-a reținut în mod greșit o infracțiune foarte gravă, și anume de tentativă de omor, în condițiile în care acesta nu a făcut altceva decât să acționeze în autoapărare.

Totodată, arată că, raportat atât la circumstanțele reale în care s-a comis fapt,a cât și la circumstanțele personale ale inculpatului, nu există riscul ca, o dată luată față de aceasta o măsura preventivă mai puțin restrictivă de liberate, acesta să comită alte infracțiuni.

Cât privește măsura luată față de contestatorul-inculpat D. L. A., invocă decizia Curții Constituționale nr. 361 din data de 07.05.2015, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 222 C.pr.pen.

Concluzionând, solicită înlocuirea măsurilor preventive luate față de inculpați cu măsura preventivă a controlului judiciar, considerând-o aptă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și oportună pentru acest moment procesual.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestațiilor, ca nefondate, arătând că în cauză subzistă temeiurile avute în vederea la luarea măsurilor preventive.

De asemenea, arată că inculpații sunt acuzați de comiterea unei fapte grave, comisă cu violență, contra vieții, iar probele administrate la dosar sunt de natură să susțină suspiciunea rezonabilă că aceștia au comis fapta.

Totodată, arată că perioada măsurilor preventive nu a atins un termen rezonabil, iar pericolul pentru ordinea publică prezentat de inculpați nu s-a diminuat și, mai mult, există riscul ca inculpații, o dată lăsați în stare de libertate, să se sustragă procesului penal.

Cu privire la neconstituționalitatea arestului la domiciliu, astfel cu a fost invocată de apărătorul contestatorilor-inculpați, arată că dispozițiile deciziei nr. 361 din 07.05.2015 se referă doar la cazurile în care s-a luat măsura arestului la domiciliu în procedura camerei preliminare sau a judecății, pe o perioadă neprecizată. În situația inculpatului D. L. A., măsura preventivă a arestului la domiciliu a fost luată pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 28.05.2015.

Apărătorul contestatorilor-inculpați, având cuvântul în replică, arată că din certificatul medico-legal existent la dosar rezultă că nu a fost pusă în pericol viața niciunei părți vătămate.

Contestatorul-inculpat D. V., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii pentru argumentele prezentate de apărătorul său.

Contestatoarea-inculpată C. M. B., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv, arătând că a acționat în autoapărare după ce a fost atacată de părțile vătămate în casa cumnatei sale.

Contestatorul-inculpat D. L. V., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apărătorul său.

Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra contestațiilor penale de față, reține următoarele :

Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 17.06.2015 de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 15, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 362 alin. 2 rap. la art. 208 alin. 4 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților D. V. și C. M. B. și s-a menținut măsura arestării preventive a acestora.

În baza art. art. 362 alin. 2 rap. la art. 208 alin. 4 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpatul D. L. A. și s-a menținut măsura arestului la domiciliu a acestuia pentru o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 17.06.2015.

În baza art. 242 alin. 2 rap. la art. 362 alin. 1 C.pr.pen., s-a respins, ca nefondată, cererea de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu formulată în scris de către inculpata C. M. B..

S-a admis cererea formulată de inculpatul D. L. A., de modificare a adresei la care se execută măsura arestului la domiciliu și, în consecință, dispune ca măsura arestului la domiciliu dispuse față de acesta să se execute la adresa din localitatea Popești Leordeni, județul Ilfov, ., .-8 (. 12).

Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul București la data de 10.03.2015 în dosarul 3655/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților D. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C.pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 77 lit. a și d C.pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen., D. L. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C.pen., ambele cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen și art. 113 C.pen., C. M. B., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C.pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că în data de 19 octombrie 2014, ora 01:55, P. de pe lângă Tribunalul București s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea a două infracțiuni de tentativă la omor prev. de art. 32 C.pen. raportat la art. 188 alin. 1 C.pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C.pen. întrucât la Spitalul Universitar de Urgență București au fost internați numiții M. V. cu diagnosticul „afirmativ agresiune, T.C.C., fractură craniană T.P. dreapta și P stânga, revărsat hematic extracerebralinfracentrimetricemisfer bilateral și fractură arcadă stânga și M. M. P. cu diagnosticul „hemopneumotorax stânga operat, drenat, agresiune – înjunghiere cu armă albă torace posterior stânga”, iar din primele informații a rezultat faptul că victimele au fost agresate în ziua de 18.10.2014, în jurul orei 17:40 pe .. București, în contextul unui conflict izbucnit între mai multe persoane care s-au lovit și amenințat reciproc, tulburând ordinea și liniștea publică.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de vizionare a înregistrărilor video captate de sistemul de supraveghere instalat la imobilul nr. 23 din . București, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, procesele-verbale de percheziție domiciliară, rapoartele de expertiză medico-legală, raportul de constatare criminalistică traseologică, procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate cu operatorul S.N.A.U. 112, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în cauza 7273/P/2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, a rezultat următoarea situație de fapt:

Între inculpații D. V. și M. V. zis V. exista un conflict mai vechi legat de presupuse datorii pe care primul le-ar fi avut față de celălalt.

De asemenea între cei doi, conform declarațiilor inculpatului M. V., ar fi existat și o stare conflictuală cauzată de unele declarații pe care acesta le-ar fi dat într-un dosar penal în cursul anilor 2003 - 2004 și în urma cărora inculpatul D. V. ar fi fost arestat.

Pe fondul acestei stări conflictuale, în ziua de 18 octombrie 2014, inculpatul M. V., însoțit de inculpații M. M. P. și L. G. I., a plecat cu autoturismului marca BMW . de culoare argintie pentru a se întâlni cu inculpatul D. V. și a discuta.

În zona străzii Calea Giulești, inculpații M. V., M. M. P. și L. G. I. au observat autoturismul marca BMW X6 în care se aflau inculpații D. V. și D. L. A.. În continuare, inculpații, după un schimb de replici, au plecat către . 1 în zona locuinței inculpatei D. V. unde locuiau temporar și inculpații D. V., D. L. A. și C. M. B..

Pe drum, inculpatul M. M. P. l-a apelat telefonic pe inculpatul M. VADAR spunându-i că tatăl său s-a întâlnit cu D. V. și e posibil să se certe.

În urma acestei discuții telefonice, M. VADAR a plecat la volanul autoturismului marca BMW X5 cu nr. de înmatriculare_ către zona străzii Banat din apropierea Gării de Nord.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția I Penală la data de 05.03.2015 sub nr._ 15.

Examinând actele și lucrările dosarului, s-a constatat faptul că în cauză există probe de natură să conducă la suspiciunea rezonabilă în sensul art. 223 alin. 2 C.pr.pen. și al art. 5 par. 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptelor imputate prin actul de sesizare, respectiv faptele inculpatului D. V. zis L., constând în aceea că în data de 18 octombrie 2014, în jurul orei 17:40, pe fondul unui conflict violent dintre două grupuri de persoane, inculpatul D. V., aflându-se în public, pe .. București, sector 1, a tulburat ordinea și liniștea publică prin violențe și amenințări împotriva celorlalți participanți la conflictul stradal, iar în aceste împrejurări, împreună cu numiții D. V. și D. L. A. (minor în vârstă de 17 ani), i-a aplicat lovituri repetate cu o bâtă din lemn în zona capului, numitului M. V., acceptând posibilitatea de a-l ucide și provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare aproximativ 50 de zile de îngrijire medicală în condițiile unei evoluții favorabile, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C.pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 77 lit. a și d C.pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.

Faptele inculpatului minor D. L. A., constând în aceea că în data de 18 octombrie 2014, în jurul orei 17:40, pe fondul unui conflict violent dintre două grupuri de persoane, inculpatul minor D. L. - A., aflându-se în public, pe ., sector 1, a tulburat ordinea și liniștea publică prin violențe și amenințări împotriva celorlalți participanți la conflictul stradal, iar în aceste împrejurări, împreună cu numiții D. V. și D. V., i-a aplicat lovituri repetate cu o bâtă din lemn, în zona capului, numitului M. V., acceptând posibilitatea de a-l ucide și provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare aproximativ 50 de zile de îngrijire medicală în condițiile unei evoluții favorabile, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C.pen., ambele cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen și art. 113 C.pen.

Faptele inculpatei C. M. B. constând în aceea că în data de 18 octombrie 2014, în jurul orei 17:40, pe fondul unui conflict violent dintre două grupuri de persoane, inculpata C. M. B., aflându-se în public, pe .. București, sector 1, a tulburat ordinea și liniștea publică prin violențe și amenințări împotriva celorlalți participanți la conflictul stradal, iar în aceste împrejurări, l-a înjunghiat cu un cuțit, lovindu-l în zona hemitoracelui stâng posterior, pe numitul M. M. P., cu intenția de a-l ucide, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare aproximativ 25 - 30 de zile de îngrijire medicală și care au pus în primejdie viața victimei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C.pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.

Articolul 5 par.1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România la data de 20.06.1994 stipulează necesitatea existenței unor motive rezonabile de a presupune că persoana privată de libertate a comis o infracțiune, garantând astfel temeinicia măsurii privative de libertate și caracterul său nearbitrar. Totuși faptele probatorii care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (Calejja v. Malta).

În cauză, s-a constatat faptul că atât în momentul luării măsurii privative de libertate, cât și pe parcursul acesteia probe de natură să conducă la suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptelor imputate în sensul art.223 alin.2 Cod procedură penală existau și persistă, ele decurgând din materialul probator administrat în cauză, respectiv:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice;

- procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor video captate de sistemul de supraveghere instalat la imobilul nr. 23 din . București și suport optic tip Cd, având inscripționate imaginile camerelor de supraveghere;

- declarațiile inculpaților D. V., D. L. A., D. V., C. M. B., M. V., M. M. P., M. VADAR și L. G. I.;

- declarațiile martorilor I. I., P. Ș. S., U. R. V., U. F. D., M. C. C., S. V., R. I. E. STELUȚA, STANICIU A. E., E. M., M. M. și G. L.;

- procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate cu operatorul S.N.A.U. 112;

- procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în cauza ce face obiectul dosarului penal nr. 7273/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București;

- procesele-verbale de percheziție domiciliară;

- raportul de expertiză medico-legală nr. A_ ;

- raportul de expertiză medico-legală nr. A_ ;

- raportul de expertiză medico-legală nr. A_ ;

- certificatul medico-legal nr. A_ ;

- certificatul medico-legal nr. A_ ;

- raportul de constatare criminalistică traseologică nr._/28.11.2014.

În cauză există situația prevăzută de art. 223 alin. 1 lit. b și alin. 2 C.pr.pen., respectiv inculpații au comis o infracțiune intenționată contra vieții și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește această ultimă condiție, aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă nu trebuie făcută evident prin abstracție de gravitatea faptelor a căror săvârșire i se impută. La stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate.

În consecință, analizând circumstanțele reale existente în cauză, Tribunalul a constatat faptul că li se impută inculpaților săvârșirea unei infracțiuni tentativă de omor, infracțiune cu un grad de pericol social generic ridicat, având în vedere că acest gen de infracțiuni, prin amploarea lor deosebită aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori proteguite de legea penală, respectul datorat vieții, dar și pericolul social concret al faptei imputate inculpaților.

În plus, s-a constatat faptul că inculpatul D. V. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru fapta prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 la pedeapsa închisorii de 2 ani cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani (S.P. nr. 82 din 26.01.2012 a Judecătoriei Sectorului 1, def. prin. D.P. nr. 1065/25.05.2012 a Curții de Apel București); fiind și sancționat administrativ de cinci ori prin ordonanțele Parchetelor de pe lângă Judecătoria Sectoarelor 1 și 6 București pentru fapte de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. 1968, amenințare prev. de art. 193 alin. 1 C.pen. 1968, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 C.pen. 1968 și art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

S-a mai constatat că inculpata C. M. B. a invocat starea precară de sănătate drept motiv care ar justifica înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară ori revocarea măsurii preventive, însă nu au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri medicale relevante în acest sens, de natură a conduce la ideea că bolile de care suferă aceasta nu ar putea fi tratate în mod corespunzător și cu inculpata aflată în stare de arest preventiv, în acest sens invocând art. 240 C.pr.pen. În acest sens, având în vedere gravitatea deosebită a faptelor, determinată de modul deosebit de violent în care au acționat inculpații care au participat la un conflict stradal în care au fost implicate numeroase persoane, înarmându-se cu numeroase obiecte contondente și tăietoare înțepătoare, cu care au lovit victimele, provocându-le leziuni grave, privarea de libertate a acestora este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Faptele reținute în sarcina inculpaților, îndreptate contra vieții, valoarea cea mai de preț a unei persoane, sunt de natură să provoace o puternică rezonanță în cadrul societății. Lipsa unei reacții prompte a sistemului judiciar și lăsarea inculpaților D. V. și C. M. B. în libertate la momentul procesual actual ar induce perturbări grave ale disciplinei publice, ale respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că justiția nu este eficientă împotriva unor fapte deosebit de periculoase, generând astfel nu doar oroare și revoltă în societate, ci și un sentiment acut de insecuritate.

Totodată, s-a constatat că arestarea inculpaților corespunde scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen., impunându-se pentru o bună desfășurare a procesului penal și că aceasta nu a depășit o durată rezonabilă până la acest moment. Într-adevăr, potrivit articolului 5 par. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privarea de libertate nu trebuie să depășească un termen rezonabil. Începutul perioadei de detenție luată în considerare de judecătorii de la Strasbourg corespunde momentului reținerii și se încheie în momentul eliberării. Conform judecătorilor de la Strasbourg, noțiunea de „termen rezonabil” trebuie să fie interpretată în lumina datelor concrete ale fiecărui caz și nu trebuie să depindă de un termen maximal fixat in abstracto. Tribunalul a constatat că, în cauză, inculpații au fost privați de libertate în data 11.11.2014, organele judiciare investite cu soluționarea prezentei cauze dând dovadă de diligență sporită în administrarea probatoriului necesar justei soluționări a cauzei, sesizând instanța la data de 05.03.2015, s-a parcurs procedura camerei preliminare, s-a pronunțat încheierea prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală la data de 16.04.2015, iar soluția a fost menținută de către Curtea de Apel București - Secția I Penală prin încheierea nr. 659 din data de 08.06.2015.

Astfel, luarea față de inculpații D. V. și C. M. B. a unor măsuri alternative, cum ar fi cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar nu ar fi suficiente la acest moment, urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal. Totodată, de la momentul ultimei mențineri a măsurii arestării preventive de la data de 28.05.2015 nu au intervenit împrejurări noi care să justifice revocarea acestei măsuri preventive ori înlocuirea cu o măsură preventivă mai ușoară. Astfel, privarea în continuare de libertate a inculpaților D. V. și C. M. B. este necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal în perspectiva începerii cercetării judecătorești și a lămuririi situației de fapt reținute în cauză, pentru prevenirea comiterii de noi infracțiuni și pentru a împiedica ca cei doi inculpați să ia legătura cu celelalte părți din proces.

În ceea ce-l privește pe inculpatul D. L. A., Tribunalul a învederat faptul că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă nu trebuie făcut abstracție de gravitatea faptelor a căror săvârșire i se impută acestuia. De altfel, gravitatea faptei și modul și circumstanțele de comitere a acesteia constituie elemente care coroborate circumstanțelor personale pot conduce sau nu la concluzia existenței unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Analizând circumstanțele reale existente în cauză, Tribunalul a constatat faptul că se impută inculpatului D. L. A. săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C.pen., ambele cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen., prima infracțiune imputată prezentând cu un grad de pericol social generic ridicat, având în vedere că acest gen de infracțiuni aduc atingere unei importante valori proteguite de legea penală, respectiv viața și integritatea fizică a persoanei, astfel că se impune menținerea inculpatului sub imperiul unei preventive, sub directa supraveghere a organelor autorității de stat. Totodată, de la momentul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu de la data de 28.05.2015, soluție ce a fost ulterior menținută prin respingerea contestației formulate de către P. de pe lângă Tribunalul București prin încheierea nr. 571/02.06.2015 a Curții de Apel București - Secția a II- a Penală nu au intervenit împrejurări noi care să justifice revocarea acestei măsuri preventive ori înlocuirea cu o măsură preventivă mai ușoară. Astfel, menținerea măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul D. L. A. este necesară în continuare pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în perspectiva începerii cercetării judecătorești și a lămuririi situației de fapt reținute în cauză, pentru prevenirea comiterii de noi infracțiuni și pentru a împiedica ca inculpatul să ia legătura cu celelalte părți din proces.

Cu privire la prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 361/07.05.2015, Tribunalul a constatat că normele procesual penale ale art. 222 cu denumirea marginală „Durata arestului la domiciliu” s-au declarat neconstituționale prin faptul că nu reglementează nici termenele pentru care poate fi dispusă și nici durata maximă a acestei măsuri în procedura de cameră preliminară și de judecată în primă instanță, de vreme ce organele judiciare pot dispune măsura arestului la domiciliu pentru perioade nelimitate de timp, pe cale de consecință fiind restrâns, în mod nelimitat temporal, exercițiul drepturilor și libertăților fundamentale vizate de conținutul acestei măsuri. Așa încât, potrivit standardelor de constituționalitate anterior arătate, Curtea a apreciat că o asemenea restrângere este neconstituțională, întrucât încalcă principiul proporționalității, afectând substanța drepturilor fundamentale vizate, nerezumându-se la restrângerea exercițiului acestora.

Astfel, Tribunalul a apreciat că decizia Curții Constituționale nr. 361/07.05.2015 vizează o carența existentă în Codul de procedură penală privind exclusiv nereglementarea termenului pentru care poate fi dispusă ori menținută măsura arestului la domiciliu, în procedura de cameră preliminară sau în faza judecății și a unei durate maxime a măsurii în aceste etape procesuale, iar nu neconstituționalitatea instituției măsurii arestului la domiciliu, ca măsură preventivă din cursul procesului penal, astfel că instanța poate stabili un termen de 60 de zile, precum în cazul măsurii arestului preventiv, în situația în care dispune menținerea măsurii arestului la domiciliu.

În data de 12.06.2015, prin serviciul Registratură, inculpata C. M. B. a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, cerere susținută la prezentul termen de judecată de către apărătorul ales al inculpatei. Tribunalul a constatat că temeiul prevăzut de art. 223 alin. 2 C.pr.pen. avut în vedere de judecător cu ocazia luării, prelungirii și menținerii măsurii arestării preventive, a fost corect și temeinic reținut în raport de situația de fapt concretă. Totodată, există în continuare suspiciunea rezonabilă, în sensul art. 202 alin. 1 C.pr.pen., cu privire la săvârșirea de către inculpată a faptelor care fac obiectul dosarului, iar în acest context, lăsarea în libertate a inculpatei ar genera un sentiment de insecuritate socială colectivă și ar crea temerea că, împotriva unor fapte grave ce aduc atingere valorilor ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei și relații de conviețuire socială, iar organele statului nu acționează suficient. Din acest punct de vedere, s-a reținut că inculpata C. M. B. este cercetată pentru infracțiuni cu un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, iar argumente invocate în susținerea cererii de înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu nu sunt de natură la acest moment a conduce la admiterea acesteia.

Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, inculpații D. V., C. M. B. și D. L. A. au formulat contestații pe care le-au motivat oral.

Contestațiile au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 23.06.2015 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi 2301/2015).

În motivarea contestațiilor, contestatorii - inculpați au solicitat admiterea contestațiilor, desființarea încheierii atacate și, pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive și a arestului la domiciliu cu măsura controlului judici ar, urmând a fi avute în vedere atât circumstanțele reale ale faptelor și participația concretă a fiecărui inculpat, cât și circumstanțele personale ale inculpaților.

Curtea, examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, în baza art. 206 C.pr.pen. cu referire la art. 242 alin. 1 și 2 C.pr.pen., apreciază contestațiile formulate de inculpații D. V. și C. M. B. ca fiind nefondate, iar contestația formulată de inculpatul D. L. A. ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că inculpatul D. V. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la omor prevăzută de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 C.pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 77 lit. a și d C.pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen., D. L. A. - pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor prevăzută de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 C.pen., ambele cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen și art. 113 C.pen., și C. M. B. - pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor prevăzută de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 C.pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen., situația de fapt fiind amplu prezentată în considerentele încheierii contestate.

Prin ordonanțele nr. 3655/P/2014 din data de 12.11.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a luat măsura reținerii față de inculpați, iar prin încheierea pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în data de 12.11.2014, s-a luat față de inculpați măsura arestării preventive, măsură a cărei durată a fost prelungită de către judecător, iar ulterior menținută de judecătorul de camera preliminară și instanță, pentru inculpații D. V. și C. M. B.; față de inculpatul D. L. A., prin încheierea pronunțată în data de 28.05.2015 s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Potrivit art. 242 alin. 1 C.pr.pen., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.

Conform art. 242 alin. 2 C.pr.pen., măsura preventivă luată se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.pr.pen.

În acest context, Curtea reține că, la acest moment procesual, temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive față de inculpații D. V. și C. M. B. subzistă în continuare și că acestea sunt suficiente și pertinente pentru a considera că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.

Totodată, Curtea apreciază că măsura arestului preventiv dispuse față de inculpați este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestora de către organul de urmărire penală și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, răspunzând, așadar, exigențelor statuate prin dispozițiile art. 202 alin. 3 C.pr.pen.

Astfel, actele de urmărire penală efectuate și mijloacele de probă administrate până în acest moment în faza cercetării judecătorești în primă instanță nu au relevat date sau informații de natură a modifica situația de fapt avută în vedere până la acest moment procesual, modificare în sensul de a se concluziona, potrivit art. 211 alin. 1 C.pr.pen., că în cauză măsura preventivă a arestului preventiv nu ar mai fi necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen. constând în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpaților de la urmărirea penală ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

Curtea reține că indiciile temeinice în sensul că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați au înțelesul prevăzut de art. 97 din Noul C.pr.pen. cu referire la art. 202 alin. 1 teza I din Noul C.pr.pen., adică elemente de fapt sau date din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit faptele imputate. Acestor noțiuni din dreptul intern le corespunzându-le sintagma de motive verosimile folosită de art. 5 pct. 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, direct aplicabilă în dreptul intern în temeiul art. 20 raportat la art. 11 alin. 2 din Constituție. Această sintagmă a primit în jurisprudența CEDO semnificația de existență a unor fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune(cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit) fără a fi necesar ca la momentul luării măsurii arestării preventive să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit).

Se constată că aceste indicii temeinice rezultă din următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor video captate de sistemul de supraveghere instalat la imobilul nr. 23 din . București și suport optic tip Cd, având inscripționate imaginile camerelor de supraveghere; declarațiile inculpaților D. V., D. L. A., D. V., C. M. B., M. V., M. M. P., M. VADAR și L. G. I.; declarațiile martorilor I. I., P. Ș. S., U. R. V., U. F. D., M. C. C., S. V., R. I. E. STELUȚA, STANICIU A. E., E. M., M. M. și G. L.; procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate cu operatorul S.N.A.U. 112; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în cauza ce face obiectul dosarului penal nr. 7273/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București; procesele-verbale de percheziție domiciliară; raportul de expertiză medico-legală nr. A_ ; raportul de expertiză medico-legală nr. A_ ; raportul de expertiză medico-legală nr. A_ ; certificatul medico-legal nr. A_ ; certificatul medico-legal nr. A_ ; raportul de constatare criminalistică traseologică nr._/28.11.2014, mijloace de probă din a căror coroborare reies indicia privind împrejurările de comitere a faptelor și modalitatea lor de săvârșire.

Se mai constată că pentru soluționarea cererii de revocare sau de înlocuire a măsurii arestului preventiv nu este necesară existența unor probe care să justifice o trimitere în judecată a inculpatului, ci este necesară existența unor indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv că inculpatul poate fi presupus în mod rezonabil autor al faptelor pentru care este cercetat.

De asemenea, Curtea apreciază că, în ciuda intervalului de timp trecut de la pretinsa săvârșire a infracțiunilor, gravitatea deosebită a faptelor pe care inculpații le-au săvârșit, potrivit indiciilor temeinice anterior prezentate, precum și ecoul negativ al unor astfel de fapte determină concluzia în sensul că sunt întrunite, în mod cumulativ, în continuare, condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 C.pr.pen.

În cauza C. c. României, Curtea Europeană a observat că instanțele române au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței pericolului pentru ordinea publică, printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise și starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului.

În acest context, se constată că în cauză nu au mai fost administrate alte mijloace de probă de natură a diminua, prin simpla trecere a timpului, pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpați.

Astfel, cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că acesta rezultă din însăși natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților (respectiv tentativă la omor și tulburarea ordinii și liniștii publice), modalitatea de comitere a faptei (îndeosebi prin folosirea de violențe fizice și psihice de o intensitate deosebită), rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen, prin săvârșirea faptelor aducându-se atingere, în principal, vieții și integrității fizice a persoanei, urmările produse (constând în cauzarea părții civile a unor leziuni traumatice deosebit de însemnate).

Din această perspectivă, sesizarea instanței de fond cu rechizitoriul și parcurgerea procedurii în camera preliminară și în faza de cercetare judecătorească nu justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv, având în vedere stadiul relativ incipient al cercetării judecătorești, în cadrul căreia urmează a fi audiați părțile civile și martorii.

În acest context, Curtea apreciază că circumstanțele personale invocate de către inculpați - constând în aceea că au familie și copii minori în întreținere, iar inculpata C. M. B. nu este cunoscută cu antecedente penale - nu sunt de natură a determina estomparea pericolului concret pe care l-ar reprezenta punerea lor în libertate, cu atât mai mult cu cât circumstanțele personale nu pot prevala în raport de necesitatea administrării probatoriului în condiții optime, în vederea soluționării cauzei în mod just și cu celeritate, iar lipsa antecedentelor penale constituie starea de normalitate în societate.

Totodată, din perspectiva circumstanțelor personale ale inculpaților, Curtea constată, din fișa de cazier judiciar a inculpatului D. V. (aflată la fila 105 din vol. 1 al dosarului de urmărire penală), că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 5 ani, aplicată prin sentința penală nr. 82/26.01.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1065/25.05.2012 a Curții de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 270 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 86/2006; avându-se în vedere că faptele deduse judecății au fost săvârșite în timpul termenului de 5 ani de supraveghere, se constată că inculpatul s-ar putea afla în stare de recidivă postcondamnatorie, conform art. 41 alin. 1 C.pen.; totodată, în perioada 2011-2013, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București i-a aplicat inculpatului 5 sancțiuni administrative pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin. 1 și art. 193 alin. 1 C.pen. și art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin urmare, Curtea constată că, pe de o parte, în cauză nu se impune revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv dispus față de inculpați cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestor din urmă măsuri procesuale, iar pe de altă parte, în urma evaluării tuturor împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților - aspecte de fapt prezentate pe parcursul prezentelor considerente - apreciază că măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar - prin impunerea respectării obligațiilor prevăzute de art. 215 alin. 1 și/sau alin. 2 C.pr.pen. ori art. 221 alin. 1 și/sau alin. 2 C.pr.pen. - nu sunt suficiente pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen.

Așadar, Curtea reține că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării și, ulterior, a menținerii măsurii arestării preventive față de inculpații D. V. și C. M. B..

Pentru toate aceste motive de fapt și temeiuri de drept, Curtea constată, în ceea ce privește soluția dispusă de către prima instanță față de inculpații D. V. și C. M. B., că încheierea contestată este legală și temeinică.

Referitor la inculpatul D. L. A., Curtea constată că, în raport de, pe de o parte, circumstanțele reale ale faptei, constând în participația sa concretă la comiterea faptei, vârsta sa și circumstanțele sale personale, reliefate prin lipsa antecedentelor penale și a oricăror mențiuni în fișa de cazier judiciar, iar pe de altă parte, de atitudinea sa procesuală, la acest moment procesual sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 241 alin. 2 C.pr.pen. referitoare la înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.

În acest sens, în ceea ce îl privește pe inculpatul D. L. A., sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, iar în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, Curtea apreciază că măsura controlului judiciar este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.pr.pen.

Pentru toate aceste motive de fapt și temeiuri de drept, Curtea constată, în ceea ce privește soluția dispusă de către prima instanță față de inculpatul D. L. A., că încheierea contestată este netemeinică.

În consecință, Curtea, în baza art. 206 C.pr.pen. rap. la art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite contestația formulată de contestatorul-inculpat D. L. A. împotriva încheierii de ședință din data de 17.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 15.

Va desființa, în parte, încheierea contestată, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul D. L. A., și, pe fond, rejudecând:

În baza art. 362 C.pr.pen. rap. la art. 242 alin. 2 C.pr.pen., art. 202 alin. 1 C.pr.pen. și art. 211 C.pr.pen., va înlocui măsura arestului la domiciliu a inculpatului D. L. A. cu măsura controlului judiciar prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b C.pr.pen., pe o durată de 60 de zile, începând de la data pronunțării prezentei decizii.

În temeiul art. 215 alin. 1 C.pr.pen., va impune inculpatului D. L. A. ca, pe durata măsurii preventive a controlului judiciar, să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat; b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței; c) să se prezinte la organul de poliție în a cărei rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

În baza art. 215 alin. 2 C.pr.pen., va impune inculpatului D. L. A. ca, pe durata măsurii preventive a controlului judiciar, să respecte următoarele obligații: a) să nu depășească municipiul București și județul Ilfov, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată; b) să nu se apropie de coinculpații și martorii din cauză și să nu comunice direct sau indirect cu toate aceste persoane, pe nicio cale.

În temeiul art. 215 alin. 3 C.pr.pen., va atrage atenția inculpatului D. L. A. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

Va menține celelalte dispoziții ale încheierii contestate, în ceea ce îl privește pe inculpatul D. L. A., dispoziții care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 206 C.pr.pen. rap. la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii-inculpați D. V. și C. M. B. împotriva încheierii de ședință din data de 17.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 15.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării contestației formulate de contestatorul-inculpat D. L. A. vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., va obliga pe contestatorii-inculpați D. V. și C. M. B. la plata sumei de câte 100 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 206 C.pr.pen. rap. la art. 425¹ alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite contestația formulată de contestatorul-inculpat D. L. A. împotriva încheierii de ședință din data de 17.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 15.

Desființează, în parte, încheierea contestată, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul D. L. A., și, pe fond, rejudecând:

În baza art. 362 C.pr.pen. rap. la art. 242 alin. 2 C.pr.pen., art. 202 alin. 1 C.pr.pen. și art. 211 C.pr.pen., înlocuiește măsura arestului la domiciliu a inculpatului D. L. A. cu măsura controlului judiciar prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b C.pr.pen., pe o durată de 60 de zile, începând de la data pronunțării prezentei decizii.

În temeiul art. 215 alin. 1 C.pr.pen., impune inculpatului D. L. A. ca, pe durata măsurii preventive a controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:

- a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

- b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

- c) să se prezinte la organul de poliție în a cărei rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

În baza art. 215 alin. 2 C.pr.pen., impune inculpatului D. L. A. ca, pe durata măsurii preventive a controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:

- a) să nu depășească municipiul București și județul Ilfov, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

- b) să nu se apropie de coinculpații și martorii din cauză și să nu comunice direct sau indirect cu toate aceste persoane, pe nicio cale.

În temeiul art. 215 alin. 3 C.pr.pen., atrage atenția inculpatului D. L. A. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii contestate, în ceea ce îl privește pe inculpatul D. L. A., dispoziții care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 206 C.pr.pen. rap. la art. 425¹ alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii-inculpați D. V. și C. M. B. împotriva încheierii de ședință din data de 17.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 15.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării contestației formulate de contestatorul-inculpat D. L. A. rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., obligă pe contestatorii-inculpați D. V. și C. M. B. la plata sumei de câte 100 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.06.2015.

Președinte, Grefier,

C. B. C. B.

Red. Jud. C.B.

Tehnored. Jud. C.B. / Gref. C.B.

30.06.2015/ 2 ex.

Dosar nr._ 15

Tribunalul București - Secția I Penală

Judecător Fond: A. O. B.

← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice...		Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 836/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia nr. 876/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă (art.584 NCPP). Decizia nr. 319/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (art.337 NCP). Decizia nr. 874/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI