Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 158/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 158/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 40660/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (652/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 158/CO
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13 MARTIE 2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. DONȚETE
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentant de procuror L. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul T. I. V., împotriva sentinței penale nr.181 din 04.02.2015, pronunțată de Tribunalul București– Secția I penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit contestatorul-condamnat T. I. V., pentru care răspunde apărător din oficiu, avocat V. M., în baza delegației nr._/04.03.2015, emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că a fost înaintată, prin administrația locului de deținere, de către contestatorul-condamnat T. I. V., o cerere prin care declară că nu dorește să fie prezentat la termenul de judecată din data de 13.03.2014.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat T. I. V., avocat V. M., solicită admiterea contestației și, rejudecând pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată, să se dispună contopirea pedepselor aplicate prin hotărârile menționate în contestație, cu deducerea prevenției.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, având în vedere că data săvârșirii faptei, în speță, respectiv 02.02.2012 pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.652/20.07.2012 a Tribunalului București este ulterioară sentinței penale nr.55/13.03.2008, care a rămas definitivă la data de 18.04.2008. Mai mult, pedepsele aplicate prin sentința penală nr.55 au fost contopite cu alte pedepse concurente, astfel că fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.652/2012 a fost săvârșită în stare de recidivă, neexistând niciun temei pentru contopire.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față.
Prin sentința penală nr.181 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală la data de 04.02.2015 în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de contestatorul T. I. V. ca nefondată.
In baza art. 275 alin.2 C.p.p., a fost obligat petentul condamnat la cheltuieli judiciare de stat, în cuantum de 150 lei.
In baza art.272 alin.1 si 2 C.p.p., onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 21.11.2014 pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală a fost înregistrată sub nr._ contestația la executare formulată de petentul T. I. V. prin care a solicitat sa i se deducă durata prevenției ce ar rezulta din contopirea pedepselor aplicate prin sentințele penale: nr. 652/20.07.2012, pronunțată de Tribunalul București-Sectia I-a Penală, dosar nr._/3/2012, definitivă prin d.p.nr 1187/04.04.2013 a ICCJ, cu modificările intervenite prin d.p.nr. 329/06.11.2012, pronunțată de C. –Sectia a II-a Penală; sentința penală nr.55/13.03.2008, pronunțată de Judecătoria S., rămasă definitivă prin neapelare la data de 18.04.2008, dosar nr._ ; sentința penală nr.83/16.04.2009, pronunțată de Judecătoria S., dosar nr._ rămasă definitivă prin nerecurare la data de 05.05.2009.
Din oficiu, s-au atașat sentințele penale menționate mai sus însoțite de referat privind data si modalitatea rămânerii definitive a pedepselor.
Examinând actele si lucrările dosarului, tribunalul a constatat că petentul condamnat T. I. a fost condamnat la pedepse cu închisoare, cu executare în regim de detenție, prin sentințele penale: 652/20.07.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, dosar nr._/3/2012, definitivă prin d.p.nr 1187/04.04.2013 a ICCJ, cu modificările intervenite prin d.p.nr. 329/06.11.2012, pronunțată de C. –Secția a II-a Penală, sentința penală nr.55/13.03.2008, pronunțată de Judecătoria S., rămasă definitivă prin neapelare la data de 18.04.2008, dosar nr._, sentința penală nr.83/16.04.2009, pronunțată de Judecătoria S., dosar nr._ rămasă definitivă prin nerecurare la data de 05.05.2009.
Tribunalul a constatat că în cauza nu se impune contopirea pedepselor, întrucât acestea nu sunt concurente, faptele fiind săvârșite după ce acesta a fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, cu atât mai mult cu cât prin s.p.nr. 83/16.04.2009, pronunțată de Judecătoria S. a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicata prin s.p.nr. 55/13.03.2008 a Judecătoriei S., aspectul legat de deducere intrând în puterea autorității de lucru judecat ca urmare a rămânerii definitive a acestei ultime sentințe prin nerecurare.
Cum fapta din data de 02.02.2012 a petentului prin care s-a dispus condamnarea sa prin s.p.nr. 652/20.07.2012, a fost ulterioară rămânerii definitive a sentinței penale nr.55/13.03.2008, pronunțată de Judecătoria S., a reieșit că nu există concurs real de infracțiuni și nu este caz de contopire a pedepselor pentru infracțiuni concurente, conform art.38 si 40 C.p. si,deci, nu există temei legal pentru deducerea prevenției, așa cum a solicitat petentul condamnat.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, inculpatul T. I. V., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 20.02.2015 sub nr._ (652/2015).
Contestatorul-condamnat T. I. V., prin avocat, a solicitat admiterea contestației și, rejudecând pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată, să se dispună contopirea pedepselor aplicate prin hotărârile menționate în contestație, cu deducerea prevenției.
Examinând sentința contestată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
Sentința primei instanțe este legală și temeinică, în condițiile în care contestatorul condamnat nu se află în niciuna din situațiile vizate de art. 585 alin. 1 care să impună modificarea pedepsei în executarea căreia acesta se află.
Astfel, infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat prin sentința penală nr. 652/20.07.2012 a Tribunalul București - Secția I Penală, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 329/06.11.2012 a C. –Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1187/04.04.2013 a ICCJ, nu sunt concurente cu cele pentru care contestatorul a fost condamnat prin hotărârile invocate de acesta, respectiv sentința penală nr. 55/13.03.2008, pronunțată de Judecătoria S., rămasă definitivă prin neapelare la data de 18.04.2008, sentința penală nr. 2278/14.07.2004 a Judecătoriei Sectorului 5 București, sentința penală nr. 83/16.04.2009 pronunțată de Judecătoria S., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 05.05.2009.
Pedepsele aplicate prin aceste din urmă condamnări au fost de altfel contopite prin sentința penală nr. 83/16.04.2009 pronunțată de Judecătoria S., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 05.05.2009, iar prin sentința nr. 652/20.07.2012 a Tribunalul București - Secția I Penală pedeapsa aplicată prin această hotărâre a fost contopită cu restul rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 83/16.04.2009 a Judecătoriei S..
D. urmare, nu este cazul niciunei deduceri din pedeapsa în executarea căreia se află contestatorul (aplicată prin sentința nr. 652/20.07.2012 a Tribunalul București) a vreunei perioade executate anterior pentru vreo infracțiune concurentă.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul T. I. V. împotriva sentinței penale nr.181/04.02.2015 pronunțată de Tribunalul București– Secția I penală în dosarul nr._ .
Conform dispozițiilor art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga contestatorul la plata a 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică pentru contestator, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondul Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată, contestația formulată de contestatorul T. I. V. împotriva sentinței penale nr.181 din 04.02.2015, pronunțată de Tribunalul București– Secția I penală, în dosarul nr._ .
Obliga contestatorul la plata a 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică pentru contestator, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 martie 2015.
Președinte, Grefier,
D. Donțete Victorița S.
Red.jud.D.D./14.04.2015
Dact.EA-5 ex/31.03.2015
T.B.S.I.P.-jud.T.G.
| ← Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 458/2015. Curtea de Apel... | Abuzul în serviciu (art.297 NCP). Sentința nr. 51/2015. Curtea... → |
|---|
