Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 403/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 403/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 34411/299/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(166/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 403/A
Ședința publică de la 12 martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI și de inculpatul V. A. împotriva sentinței penale nr.746 din 27 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul inculpat V. A. – personal și asistat de apărător ales, avocat I. Dugulan în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual și apărător din oficiu E. D. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul desemnat din oficiu solicită a se lua act că delegația sa a încetat prin prezentarea apărătorului ales și a se dispune asupra onorariului parțial.
În temeiul dispozițiilor art.91 alin.4 Cod procedură penală, Curtea constată încetate efectele delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, prin prezentarea la acest termen de judecată a apărătorului ales al acestuia, urmând a se pronunța asupra onorariului parțial cuvenit.
Apărătorul ales al apelantului inculpat depune la dosar motivele de apel și dovada imposibilității de prezentare a inculpatului la termenul anterior.
De asemenea, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri in circumstanțiere, respectiv o adeverință eliberată de la locul de muncă al inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu administrarea probei solicitate.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba solicitată și o administrează, prin depunerea la dosar a înscrisului precizat.
După ce Curtea pune în vedere apelantului inculpat dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția ca ceea ce declară poate fi folosit si împotriva sa, acesta arată că își menține declarațiile date anterior, recunoaște și regretă fapta comisă și nu dorește să dea declarație suplimentară în fața Curții.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține oral motivele de apel astfel cum au fost formulate în scris și depuse la dosar și critică sentința instanței de fond sub aspectul netemeiniciei. Consideră că în cauză s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, în sensul că nu se justifică aplicarea pedepsei amenzii raportat la faptul că acesta a condus autoturismul având o alcoolemie de 1,30 g‰, a intrat în coliziune cu un alt autoturism și a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice. Pentru a se preîntâmpina comiterea de noi fapte prevăzute de legea penală, în ceea ce-l privește pe inculpat se impune aplicarea pedepsei închisorii, cu suspendarea sub supraveghere, respectiv aplicarea dispozițiilor art.861 din vechiul Cod penal, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c Cod penal – atât ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă complementară în situația în care pedeapsa închisorii va fi de 2 ani. Față de modalitatea de executare solicitată, consideră că legea penală mai favorabilă aplicabilă în mod global este vechiul Cod penal.
În consecință, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței instanței de fond și pronunțarea unei soluții în sensul celor mai sus arătate.
Apărătorul apelantului inculpat, având cuvântul cu privire la apelul propriu, consideră că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal, astfel cum a făcut aplicarea și instanța de fond.
Apelul inculpatului vizează felul în care instanța fondului a înțeles să dispună condamnarea acestuia la amenda penală în cuantum de 150 de zile amendă, urmând ca apelantul să plătească statului o sumă totală de 7.500 lei. În temeiul disp. art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București și pronunțarea unei hotărâri prin care, în temeiul disp. art.336 alin.1 Cod penal cu aplicarea disp. art.5 Cod penal și art.396 alin.1, 4 și 10 Cod procedură penală rap. la art. 83 Cod penal, să se stabilească o pedeapsă in sarcina inculpatului, cu privire la care să se dispună apoi amânarea aplicării pedepsei. De asemenea, solicită ca pe durata termenului de supraveghere de 2 ani să se stabilească în sarcina inculpatului o . măsuri de supraveghere și de obligații ce vor fi considerate necesare și adecvate raportat la profilul socio-moral al apelantului. În continuare, solicită a nu se face aplicarea disp. art.85 alin.2 lit.g Cod penal, motivat de împrejurarea că acesta are un loc de muncă, obține venituri licite și este necesar ca acesta să conducă în continuare, raportat la sarcinile de serviciu pe care urmează să le acopere. Opinează că în cauză se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, raportat la împrejurarea că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.83 alin.1 și 2 Cod penal, respectiv inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, are studii superioare, fiind angajat ca jurist la o societate comercială și a avut o conduită foarte bună anterior comiterii infracțiunii.
În încheiere, solicită respingerea apelului declarat de parchet față de motivele invocate în apelul propriu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului inculpatului, ca fiind nefondat, raportat la motivele invocate în apelul parchetului.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.746 din 27 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art.336 alin.1 Cod penal cu aplic art.5 Cod penal, art.61 alin.1, alin.4 lit.c Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul V. A. [fiul lui B. Z. și A. A., născut la data de 12.09.1981, în mun. București, CNP –_, domiciliat in București, ., nr. 3, ., ., sector 6], la pedeapsa de 150 zile-amendă pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.
În baza art.61 alin.2 Cod penal, a fost stabilit cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amendă la suma de 50 lei, inculpatul urmând să plătească statului suma totală de 7.500 lei.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 Cod penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte.
În baza art.274 alin.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 08 iunie 2013, în jurul orei 21,40, inculpatul V. A. a condus autovehiculul marca Mini Cooper, cu număr de înmatriculare_, pe . București, având o alcoolemie de 1,30 g‰, la momentul prelevării mostrelor biologice
S-a constatat că situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul și le-a însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
Astfel fiind, judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului V. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de dispozițiile art.336 alin.1 Cod penal.
Pentru încadrarea în drept a faptei comise, judecătorul fondului a avut în vedere următoarele argumente:
Potrivit art.5 alin.1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În acest sens, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. de art.336 alin.1 Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau amendă.
Potrivit art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g./l alcool pur în sânge, se pedepsește cu închisoarea cuprinsă între 1 și 5 ani.
S-a apreciat că noua reglementare este mai favorabilă inculpatului prin prisma faptului că, deși stabilește aceleași limite ale pedepsei închisorii, de la 1 la 5 ani, prevede și pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii.
Văzând și Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale a României, prin care s-a statuat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de fond a apreciat că dispozițiile noului Cod penal, în ansamblul lor, sunt mai favorabile inculpatului, astfel încât acesta a fost judecat în baza acestor dispoziții.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, judecătorul fondului a avut în vedere dispozițiile art.74 din Codul penal și a apreciat că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social relativ ridicat, având în vedere că fapta a fost de natură să pună în pericol siguranța traficului rutier, ținând cont și de faptul că acest pericol s-a produs în mod efectiv, inculpatul fiind implicat într-un accident rutier.
Cu privire la persoana inculpatului V. A., instanța de fond a reținut că acesta a avut o atitudine sinceră, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, recunoscând săvârșirea faptei, regretând-o și cooperând cu organele judiciare, ținând cont și că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima abatere de la dispozițiile legii penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei.
De asemenea, au fost avute în vedere înscrisurile in circumstanțiere depuse la dosarul cauzei de către inculpat, din care a rezultat că acesta este o persoană instruită, perfect integrată în societate, ceea ce anihilează doar parțial pericolul social al faptei, de aceste elemente ținând seama instanța la proporționalizarea pedepsei aplicate, ce a fost îndreptată spre minimul special prevăzut de lege.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța de fond a reținut că potrivit art.336 alin.1 Cod penal, fapta dedusă judecății se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amenda.
Conform art.64 alin.1 lit.c Cod penal, limitele speciale ale zilelor - amendă sunt cuprinse între 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.
Totodată, având în vedere că la termenul de judecată din data de 20.10.2014 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate, instanța de fond a dat deplină eficiență dispozițiilor art.396 alin.10 Cod de procedură penală care prevăd reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, iar în cazul pedepsei amenzii de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a apreciat că în cauză se impune aplicarea pedepsei amenzii penale față de inculpatul V. A., în cuantum de 150 zile-amendă, redusă ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 alin. 10 Cod de procedură penală, aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii, iar judecătorul a apreciat că această sancțiune este cea mai adecvată pentru a fi aplicată în prezenta cauză, raportat la criteriile de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal.
Cu privire la cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă, judecătorul fondului a reținut că acesta se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa, în conformitate cu art.61 alin.3 teza a II-a Cod penal.
Or, raportat la studiile inculpatului, la profesia acestuia (jurist), dar și la faptul că este necăsătorit și nu are copii minori în întreținere, elemente care rezultă din actele dosarului, instanța de fond a apreciat că suma de 50 lei corespunzătoare unei zile amendă corespunde criteriilor stabilite de art.61 alin.3 teza a II-a Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București (la data de 06 noiembrie 2014) și inculpatul V. A. (la data de 10 noiembrie 2004).
Cererile de apel declarate în speță, împreună cu întreg dosarul cauzei, au fost înaintate de către instanța de fond și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 15 ianuarie 2015.
În cursul judecării apelurilor, în aplicarea dispozițiiloe art.420 alin.4 Cod de procedură penală, fiind întrebat în mod explicit, inculpatul apelant a precizat că nu dorește să dea o nouă declarație în fața Curții, ci își menține declarațiile date anterior prin care a arătat că recunoaște și regretă fapta comisă.
De asemenea, la solicitarea inculpatului apelant a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere, în cadrul căreia la dosarul cauzei a fost depusă o adeverință emisă de societatea angajatoare a inculpatului.
Potrivit motivelor scrise de apel (filele 4-5 d.a.) și concluziilor orale formulate de reprezentantul Ministerului Public în dezbaterile de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), P. a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicată prin aceasta față de inculpatul V. A., considerându-se că alegerea pedepsei amenzii penale ar reprezenta o sancțiune nejustificat de blândă în raport cu gravitatea ridicată a faptei comise, rezultând din aceea că inculpatul a condus autoturismul având o alcoolemie de 1,30 g‰ și a intrat în coliziune cu un alt autoturism, ceea ce a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, motiv pentru care s-a solicitat, ca printr-o reevaluare a aspectelor ce se circumscriu criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art.74 Cod penal, să se dispună condamnarea inculpatului apelant la o pedeapsă cu închisoare a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, conform prevederilor art.861 și următ. din vechiul Cod penal, care din perspectiva art.5 Cod penal ar constitui legea penală mai favorabilă dintre legile succesive incidente în cauză, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c Cod penal – atât ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă complementară.
Critici privitoare la greșita individualizare a pedepsei stabilită prin sentința apelată au fost invocate și de către inculpatul apelant V. A., care beneficiind de asistență juridică din partea unui apărător ales, atât în cuprinsul motivelor scrise de apel (filele 24-26 d.a.), cât și prin intermediul susținerilor orale din dezbateri, a invocat faptul că soluția condamnării inculpatului la plata unei amenzi penale, pentru care a optat prima instanță reprezintă o sancțiune prea severă față de gravitatea concretă a faptei comise și de referințele sale personale favorabile, astfel încât, luându-se în considerare și faptul că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.83 Cod penal, în sensul că nu este cunoscut cu antecedente penale, este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, are studii superioare, are un loc de muncă stabil care îi permite obținerea unor venituri licite, fiind angajat ca jurist la o societate comercială, a manifestat o conduită procesuală sinceră și cooperantă, conștientizând pe deplin gravitatea infracțiunii săvârșite, nu s-a sustras de la urmărirea penală sau de la judecată și nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, să se stabilească în sarcina sa o pedeapsă a cărei aplicare să fie ulterior amânată pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, concomitent cu impunerea pe durata acestui termen, conform art.85 Cod penal, a unor obligații și măsuri de supraveghere considerate necesare și adecvate față de profilul său socio-moral, cu excepția celei prev. de art.85 alin.2 lit.g Cod penal, referitoare la interdicția dreptului de a conduce vehicule.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor susținute de P., precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată de către P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează, în timp ce apelul promovat de către inculpatul V. A. este nefundat.
Prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului cauzei (în mod complet și just evaluat) și o încadrare juridică legală, aspecte care, de altfel, nici nu au fost contestate.
Astfel, Curtea reține ca fiind dovedită, mai presus de orice îndoială, fapta inculpatului V. A., care, în data de 08 iunie 2013, în jurul orei 21,40, în timp ce conducea autovehiculul marca Mini Cooper, cu număr de înmatriculare_, pe ., aflându-se sub influența băuturilor alcoolice (potrivit propriilor declarații consumase aproximativ 350 ml de wisky), s-a tamponat cu autoturismul marca Opel Corso cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul M. D., context în care fiind testat la fața locului cu aparatul etilotest s-a constatat că acesta prezenta o alcoolemie de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar ulterior, în urma examinării probelor de sânge recoltate, cu acordul său, prin Buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.1278/10.06.2013 întocmit de I.N.M.L. „M. Minovici” (ale cărui concluzii inculpatul nu le-a contestat) s-a stabilit o alcoolemie de 1,30 g/l alcool pur în sânge (la ora 23.55).
De asemenea, Curtea constată că fapta inculpatului, care, la data săvârșirii, era prevăzută ca infracțiune de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, este incriminată, începând cu data de 01 februarie 2014, prin dispozițiile art.336 alin.1 din Codul penal și, așa cum corect a observat și judecătorul fondului, legea nouă îi este mai favorabilă inculpatului, conform art.5 alin.1 Cod penal, sub aspectul tratamentului sancționator, întrucât, în comparație cu legea veche, aceasta prevede pedeapsa amenzii, alternativ cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
În ceea ce privește alegerea și individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, Curtea apreciind ca parțial fondată critica din apelul Parchetului, constată că pedeapsa amenzii în cuantum de 7.500 lei stabilită în sarcina inculpatului V. A. este neîndestulătoare, în raport cu dispozițiile art.74 alin.1 și 2 din Codul penal, iar în schimb, cererea inculpatului apelant de a se da eficiență instituției amânării aplicării pedepsei, conform art.83-90 Cod penal este nejustificată.
Astfel, sub cel dintâi aspect anterior menționat, supus analizei instanței de control judiciar prin apelul promovat de P., Curtea evaluând gravitatea infracțiunii săvârșite, prin prisma criteriilor menționate în art.74 alin.1 din Codul penal, constată că fapta respectivă, comisă după lăsarea întunericului (când, în mod obișnuit, vizibilitatea devine scăzută, iar reflexele oricărui conducător auto sunt în mod semnificativ diminuate), pe o importantă arteră de circulație din municipiul București (unde în mod uzual traficul este intens), după consumarea unei cantități mari de alcool (care a determinat depistarea în sânge a unei alcoolemii ridicate, de 1,30 g/l), a creat un pericol grav pentru siguranța circulației rutiere, numai hazardul împiedicând producerea unor consecințe nefaste ca urmare a incidentului rutier în care inculpatul, din pricina acestei stări psiho-fizice alterate, generate de consumul excesiv de băuturi alcoolice, a fost implicat prin tamponarea cu autoturismul marca Opel Corso cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul M. D.,
D. urmare, Curtea consideră că gravitatea semnificativă a infracțiunii de care inculpatul se face responsabil justifică și chiar impune o înăsprire a tratamentului sancționator aplicabil inculpatului, o asemenea măsură de aplicare a unei pedepse pecuniare mai severe, orientată chiar spre limita maximă la care se poate ajunge ca urmare a reținerii incidenței cauzei de atenuare a răspunderii penale prev. de art.396 alin.10 Cod de procedură penală cu referire la art.374 alin.4 și la art.375 alin.1 Cod de procedură penală, fiind în măsură să răspundă atât necesității de a sancționa în mod corespunzător gravitatea infracțiunii comise de acesta, cât și realizării scopului său educativ-preventiv, astfel încât pe viitor inculpatul să nu mai reitereze un astfel de comportament deviant.
În cât privește însă referințele ce caracterizează în mod pozitiv persoana inculpatului, contând în lipsa antecedentelor penale, în atitudinea sinceră și cooperantă pe care inculpatul a manifestat-o în mod constant pe întreaga durată a procesului penal, în statutul socio-profesional adecvat și în conștientizarea reală și efectivă a semnificației negative a încălcării ordinii de drept, Curtea apreciază că aceste aspecte, în același sens valorificate și de către instanța fondului, constituie în continuare argumente care legitimează opțiunea instanței pentru alegerea, ca sancțiune aplicabilă inculpatului, a pedepsei amenzii penale, dintre cele alternativ prevăzute în norma de încriminare incidentă.
Referitor la solicitarea inculpatului apelant V. A. de a se dispune amânarea aplicării pedepsei, în conformitate cu prevederile art.83-90 Cod penal, Curtea găsește că raportat la pericolul grav generat pentru siguranța circulației pe drumurile publice prin conduita de-a dreptul iresponsabilă a inculpatului, datele lui personale favorabile nu sunt suficiente pentru a se considera că îndreptarea acestuia se poate realiza chiar și în lipsa aplicării imediate a pedepsei, motiv pentru care, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art.83 alin.1 lit.d din Codul penal, nu există temei pentru a se da curs favorabil acestei cereri a inculpatului apelant.
Față de toate considerentele anterior expuse și având în vedere că, din oficiu, nu se constată alte motive legale de desființare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod de procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria sector 1 București, va desființa, în parte, sentința penală atacată, în limitele deja precizate și, procedând la rejudecarea în fond a cauzei, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu au fost contestate și în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de desființare.
Totodată apelul declarat de inculpatul V. A. urmează a fi respins ca nefondat, potrivit art.421 pct.1 lit.b Cod de procedură penală.
Întrucât se află în culpă procesuală prin respingerea apelului propriu, în temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, apelantul inculpat va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat, în timp ce cheltuielile judiciare, ocazionate de judecarea apelului admis al Parchetului, vor rămâne în sarcina statului potrivit art.275 alin.3 Cod de procedură penală,
Conform art.272 alin.1, 2 Cod de procedură penală, onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică pentru inculpatul apelant până la prezentarea apărătorului ales, va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr.746/27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința apelată și în fond rejudecând:
Majorează cuantumul zilelor amendă la care a fost condamnat inculpatul prin sentința apelată de la 150 zile amendă la 200 zile amendă, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 10.000 lei amendă penală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat V. A. împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art.275 alin2 Cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art.275 alin3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apelul Parchetului rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin1 și 2 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 50 lei (onorariul parțial) se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 12.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. M. C.
GREFIER,
G. A. I.
red.t.red. jud. C.C.
ex.5
red. jud.A.P.-Jud.Sect.1
| ← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 502/2015.... | Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 458/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
