Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 301/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 301/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 600/2/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._

(397/2015)

DECIZIA PENALĂ NR. 301

Ședința publică de la 20 februarie 2015

Curtea constituită din:

P.- C. S.

JUDECATOR- C. C. D.

GREFIER- O. I. B.

Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Jusție-Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror V. G..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația la executare formulată de condamnatul C. G..

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru contestatorul-condamnat C. G. avocat ales C. L. P., cu împuternicire avocațială nr._, depusă în ședință.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus prin Serviciul registratură de către contestatorul-condamnat C. G. declarație prin care arată că dorește ca judecata la acest termen să se facă în lipsa sa, după care:

Apelantul-inculpat, prin apărător, invocă excepția necompetenței materiale, apreciind că, în cauză, competența de soluționare a contestației la executare revine Tribunalului București, ca instanță de executare, argumentul fiind că apărarea a înțeles să califice expres propria contestație la executare pe disp. art. 598 alin. 1 lit. d privind micșorarea confiscării speciale. În acest sens a fost învestit Tribunalul București, care a recalificat contestația la executare ca fiind întemeiată pe lit. c și și-a declinat competența.

Menționează că apărarea nu a fost în eroare cu privire la contestația formulată, întrucât a formulat și o contestație întemeiată pe lit. c care a fost soluționată de Curtea de Apel București. Astfel că, a fost voința expresă a contestatorului de a face două contestații separate pe două motive separate, motive care, potrivit dispozițiilor legii penale se soluționează de instanțe diferite.

Arată că, Tribunalul București, ca instanță de executare, avea posibilitatea de a respinge contestația formulată, potrivit lit. d, ca inadmisibilă sau neîntemeiată, însă nu putea să o recalifice, întrucât este voința expresă a contestatorului de a se întemeia pe acea dispoziție.

Totodată, menționează faptul că, împotriva părții din dispozitivul încheierii de declinare a competenței, prin care Tribunalul București a recalificat contestația la executare, apărarea a exercitat calea de atac a contestației, ce a fost soluționată de Curtea de Apel București. Cu privire la aceasta arată că, în ședința de judecată, reprezentantul Ministerului Public a susținut că este inadmisibilă contestația și că problema calificării nu poate fi discutată decât ridicând o excepție de necompetență atunci când dosarul va ajunge prin declinare de competență. Această contestație a fost respinsă de către instanță ca inadmisibilă, iar în cazul în care instanța a urmat concluziile reprezentantului Ministerului Public, susține că nu este inadmisibil ca apărarea să pună în discuție problema calificării, ea neintrând în puterea lucrului judecat. Pe cale de consecință, arată că, este corectă calificarea dată de contestator, respectiv contestație la executare întemeiată pe lit. d, urmând a se constata că este competent Tribunalul București, ca instanță de executare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii pentru respingerea excepției invocate de către apărare, având în vedere faptul că instanța este cea care dispune cu privire la calificare și temeiul de drept și nu în funcție de temeiul juridic indicat de către apărare și motivele arătate în acest sens, astfel că, apreciază calificarea ca fiind corectă, iar excepția invocată neîntemeiată.

CURTEA,

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2508/F din data de 20.10.2014,pronunțată în dosarul nr._/3/2014, Tribunalul București – Secția I Penală a hotărât ca cererea formulată de condamnatul C. G. să fie calificată ca fiind contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. c Cod procedură penală și a admis excepția necompetenței materiale, iar în baza art. 50 Cod procedură penală, cu referire la art.598 alin.1 lit. c și alin. 2 Cod procedură penală, a declinat competența de soluționare a cauzei privindu-l pe contestator în favoarea Curții de Apel București.

În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 29.09.2014 sub nr._/3/2014 pe rolul Tribunalului București Secția I Penală, condamnatul C. G. a formulat contestație la executare privind executarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 507.000 USD, conținute în Decizia penală nr. 222/A din 04.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Il-a penală în Dosarul nr._ *, și micșorarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, în sensul că suma tăcând obiectul confiscării speciale este de 7 USD, iar nu de 500.007 USD, în sensul ca, în patru paragrafe ale deciziei (trei paragrafe din considerente și un paragraf din dispozitiv), să se procedeze la micșorarea confiscării speciale.

În motivarea contestației la executare s-au arătat următoarele:

Primo, decizia pronunțată în apel, în cuprinsul căreia s-a solicitat (prin prezenta contestație la executare) micșorarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, este definitivă și se bucură de autoritate de lucru judecat. Ea nu mai poate fi desființată decât prin căi extraordinare de atac, cum ar fi o revizuire în urma condamnării statului român de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru violarea drepturilor convenționale ale contestatorului.

Fiind intrată în puterea lucrului judecat, se prezumă quasi-irefragabil (până la eventuala desființare într-o cale extraordinară de atac) că respectiva decizie de apel exprimă adevărul judiciar (indiferent dacă acesta corespunde sau nu cu adevărul obiectiv).

Pe cale de consecință, s-a apreciat că nu pot fi puse în discuție (altfel decât prin căile extraordinare de atac și în condițiile prevăzute de normele juridice care le reglementează) eventualele erori de judecată (fie ele de fapt ori de drept), oricât ar fi ele de grave și/sau de evidente, conținute în decizia definitivă pronunțată în apel.

Astfel, s-a constatat că prezenta contestație la executare nu urmărește, în niciun fel, să pună în discuție soluția definitivă pronunțată de instanța de apel, deoarece acest lucru ar fi inadmisibil pe calea contestației la executare.

S-a arătat că, tot ceea ce poate forma și formează în concret obiectul prezentei contestații la executare îl reprezintă doar micșorarea sumei supuse confiscării speciale prin decizia de apel, respectând strict concluziile de fapt, raționamentul juridic și concluziile în drept la care a ajuns instanța de apel.

Secundo, în mod corelativ, cum contestatorul nu poate critica, în prezenta procedură, legalitatea ori temeinicia deciziei de apel, căreia trebuie să îi respecte autoritatea de lucru judecat, s-a apreciat că niciunul din capetele prezentei contestații la executare nu poate fi interpretat ca semnificând în vreun fel vreo recunoaștere din partea acestuia a săvârșirii faptelor ori vreo acceptare în vreun fel a corectitudinii statuărilor în fapt și în drept ale instanței de apel.

S-a mai constatat că, prin prezenta contestație la executare, contestatorul s-a limitat exclusiv la a cere micșorarea confiscării speciale din decizia de apel, nicio altă semnificație juridică neputând fi dată cererii sale.

Decizia de apel a stabilit faptele, pe baza probelor, și, în urma raționamentului juridic, a aplicat legea și a stabilit calificările juridice și consecințele penale. S-a constatat că niciunul din aceste aspecte nu poate fi și nu este contestat de contestator prin prezenta contestație la executare.

În schimb, după ce a stabilit faptele (în concret, diverse sume de bani), arătând motivat pe ce probe se întemeiază și ce probe înlătură (aspecte care nu pot fi și nu sunt contestate de contestator prin prezenta contestație la executare), instanța, atunci când a procedat la adunarea lor (în vederea stabilirii sumelor ce trebuie confiscate), pentru a trage concluziile, a procedat în mod greșit, a făcut erori de calcul și a avut omisiuni vădite, sumele finale fiind astfel manifest contradictorii și mult mai mari decât dacă ar fi fost făcută corect simpla operațiune de adunare (apreciindu-se că acest aspect poate forma și formează obiectul prezentei contestații la executare, în vederea micșorării confiscării speciale).

În concret, s-a apreciat că motivarea în fapt a instanței (pe care contestatorul nu o poate și nu a contestat-o prin prezenta contestație la executare), pe baza probelor, este următoarea:

  • Pct. 1 motivare: "Din cele prezentate mai sus, a rezultat că, la Rapid București, s-a plătit prin transfer bancar suma de 630.230,18 USD (100.000 USD + 350.000 USD + 180.230,18 USD)" (pag. 116, parag. 2 de sus din decizie);
  • Pct. 2 motivare: "Curtea reține că transferul jucătorului B. F. de la Rapid București la Galatasaray Istanbul s-a efectuat pentru suma de 2.750.000 USD, așa cum rezultă atât din declarația oficialilor clubului turc cât și din documentele de plată înaintate autorităților române." (pag. 117 parag. ultim de jos din decizie);
  • Pct. 3 motivare: "Susținerea inculpatului P. G., în sensul că suma de 1.000.000 USD primită de acesta la data de 01.09.2003 reprezintă datorii ale clubului Galatasaray de pe vremea când evolua la echipa turcă nu este veridică având în vedere următoarele aspecte:" (pag. 118 alin. 1 de sus din decizie);
  • Pct. 4 motivare: "Situația plăților efectuate de Galatasaray evidențiază, în mod evident, direcționarea sumelor de bani cuvenite din transfer." (pag. 118 parag. 6 de sus din decizie);
  • Pct. 5 motivare: "Astfel, suma de 630.230,18 USD a fost trimisă prin transfer bancar clubului bucureștean, 19.762,82 USD au fost plătiți direct echipei Tractorul B.,600.000 USD au fost plătiți inculpatului P. G. pentru Rapid București (nici această sumă nu a ajuns la clubul din Giulești), iar suma de 1.5000.000 USD a fost ridicată de către inculpații B. I. și P. G., în calitate de reprezentanți ai S.C. B. Sport S.R.L." (pag. 118 parag. 7 de sus din decizie);
  • Pct. 6 motivare: "Inculpatul B. I. a prezentat, în apărarea sa, un contract de împrumut încheiat cu Rapid București, prin care împrumuta tocmai suma de 500.000 USD (contract nul, întrucât nu este înregistrat în contabilitatea clubului)." (pag. 118 parag. 8 de sus din decizie);
  • Pct. 7 motivare: "Inculpatul P. G. a declarat că, din totalul sumei de 1.600.000 USD ridicată personal, 600.000 USD, reprezintă un împrumut contractat de la Rapid București în aceleași condiții ca și inculpatul B. I.." (pag. 118 parag. 9 de sus din decizie);
  • Pct. 8 motivare: "Curtea constată că, în mod netemeinic, instanța de fond și-a însușit apărarea inculpatului P. G., nesusținută de nicio probă administrată în cauză, în sensul că suma de 1.000.000 USD reprezenta o datorie anterioară a clubului către inculpat, susținere contrazisă de înscrisurile de la dosar ("transfer fee for B. F." - fila nr. 236, voi. 18, dosar de urmărire penală)." (pag. 118 parag. 3 de jos din decizie);
  • Pct. 9 motivare: "Pe de altă parte, faptul că Rapid a primit o parte din sumele de bani (630.230 USD USD virate de Galatasaray prin bancă, nu are nicio semnificație juridică în privința existenței infracțiunii de evaziune fiscală întrucât ascunderea veniturilor s-a realizat în ceea ce privește raporturile plătitorului de impozit cu A.N.A.F., or, singurul venit înregistrat și cunoscut de fisc la care s-a plătit impozit a fost suma de 100.000 USD. " (pag. 130 parag. 6 de sus din decizie);
  • Pct. 10 motivare: "Totodată, faptul că, după începerea urmăririi penale, inculpatul P. G. a transferat, în contul clubului Rapid, suma de 600.000 USD sau că Rapid a dobândit 100% din drepturile de transfer asupra jucătorului V. C. nu poate avea, din punct de vedere al răspunderii penale, semnificația unei acoperiri parțiale a prejudiciului, în condițiile în care, urmarea materială necesară consumării infracțiunii de înșelăciune a fost atinsă prin neîncasarea, de către Rapid, a sumelor de transfer, conform documentelor de plată." (pag. 130 parag. 2 de jos din decizie);
  • Pct. 11 motivare: "(...) Curtea însușindu-și concluzia exprimată de Garda Financiară în nota de constatare (...)." (pag. 119 parag. 11 de sus din decizie).

Sintetizând, din interpretarea probelor, instanța a reținut în considerente următoarea situație de fapt:

- valoarea reală a transferului este de 2.750.000 USD (pag. 117 parag. ultim de jos din decizie = pct. 2 motivare);

- din valoarea transferului, Clubul Rapid a încasat, prin transfer bancar, provenind direct de la Clubul Galatasaray Istanbul, suma de 630.230,18 USD, în trei tranșe, și anume

100.0 USD, 350.000 USD și 180.230,18 USD (pag. 116, parag. 2 de sus din decizie = pct. 1 motivare; pag. 118 parag. 6 de sus din decizie = pct. 4 motivare; pag. 118 parag. 7 de sus din decizie = pct. 5 motivare; pag. 130 parag. 6 de sus din decizie = pct. 9 motivare);

- din valoarea transferului, Clubul Tractorul B. a încasat direct de la Clubul Galatasaray Istanbul suma de 19.762,82 USD (pag. 118 parag. 6 de sus din decizie = pct. 4 motivare; pag. 118 parag. 7 de sus din decizie = pct. 5 motivare);

- din valoarea transferului, inculpatul G. P. a încasat direct de la Clubul Galatasaray Istanbul suma de 1.000.000 USD; această sumă a fost confiscată de la inculpat (pag. 118 alin. 1 de sus din decizie = pct. 3 motivare; pag. 118 parag. 6 de sus din decizie = pct. 4 motivare; pag. 118 parag. 7 de sus din decizie = pct. 5 motivare; pag. 118 parag. 9 de sus din decizie = pct. 7 motivare; pag. 118 parag. 3 de jos din decizie = pct. 8 motivare);

- din valoarea transferului, inculpatul G. P. a mai încasat direct de la Clubul Galatasaray Istanbul și suma de 600.000 USD, pe care ulterior i-a transferat în contul Clubului Rapid; deși fapta constituie infracțiune, depunerea ulterioară a sumei, după începerea urmăririi penale, în conturile Clubului Rapid, are semnificația unei acoperiri parțiale a prejudiciului; din acest motiv, suma nu a fost confiscată de la inculpat, prejudiciul reprezentat de această sumă fiind acoperit (pag. 118 parag. 6 de sus din decizie = pct. 4 motivare; pag. 118 parag. 7 de sus din decizie = pct. 5 motivare; pag. 118 parag. 9 de sus din decizie = pct. 7 motivare; pag. 130 parag. 2 de jos din decizie = pct. 10 motivare);

- din valoarea transferului, inculpatul I. B. a încasat direct de la Clubul Galatasaray Istanbul suma de 500.000 USD; această sumă a fost confiscată de la inculpat (pag. 118 parag. 6 de sus din decizie = pct. 4 motivare; pag. 118 parag. 7 de sus din decizie = pct. 5 motivare; pag. 118 parag. 8 de sus din decizie - pct. 6 motivare);

- prin urmare, instanța de apel a sintetizat concluzia sa în fapt, conform probelor administrate, și anume: Clubul Galatasaray Istanbul a plătit următoarele sume: 630.230,18 USD prin transfer bancar Clubului Rapid, 19.762,82 USD prin transfer bancar Clubului Tractorul B., iar 2.100.000 USD în total au fost ridicați de inculpații G. P. și I. B. (pag. 118 parag. 8 de sus din decizie - pct. 6 motivare).

Exact aceasta a fost și concluzia procesului-verbal de constatare întocmit de Garda Financiară, ale cărui concluzii au fost însușite integral și expres de instanța de apel prin decizia sa, atunci când a stabilit situația de fapt (pag. 119 parag. 11 de sus din decizie - pct. 11 motivare).

Pe de altă parte, instanța de apel, după ce a stabilit în mod clar toate aceste fapte, indicând și probele pe care se întemeiază, atunci când a fost vorba să le adune, fie a făcut greșeli de calcul, fie a omis să includă între sumele adunate pe unele dintre ele, fie a calculat de două ori aceeași sumă. Calculele au ajuns, astfel, la un total mai mare decât cel real, necesitând micșorarea sumei totale supuse confiscării speciale.

Mai mult, în locuri diferite, instanța a greșit, în moduri diferite, totalurile (toate mai mari decât cel corect aritmetic) nefiind concordante nici măcar între ele.

Astfel, în primul rând, la pag. 119 parag. 3 de sus din decizie - pct. 1 actual nemicșorat, s-a reținut că, din totalul sumei de transfer de 2.750.000 USD: s-a încasat de Clubul Rapid suma de 630.230 USD (de fapt, cu zecimale, suma de 630.230,18 USD); s-a încasat de Clubul Tractorul B. suma de 19.762,82 USD; s-a încasat de inculpații G. P. și I. B. suma totală de 1.500.000 USD; pe cale de consecință, contestatorul a beneficiat de restul sumei, de 510.007 USD.

S-a constatat că, adunate, sumele de 630.230[,18] USD, 19.762,82 USD, 1.500.000 USD și 510.007 USD nu dau totalul de 2.750.000 USD, ci de 2.660.000 USD, adică o diferență de 90.000 USD față de calculele greșite ale instanței.

Distinct, s-a observat că, în mod greșit, instanța a adunat sumele încasate de inculpații G. P. și I. B., ajungând la totalul ce urmează a se scădea (mai mic) de

1.500.0 USD. Totalul corect al sumelor stabilite clar și lămurit de instanță ca fiind încasate de cei doi inculpați este: 1.600.000 USD, ca sumă încasată de inculpatul G. P. (în două tranșe: 1.000.000 USD, sumă care a fost confiscată de la acesta, și 600.000 USD, pentru care instanța reține că au fost ulterior depuși în contul Clubului Rapid, reprezentând acoperire parțială a prejudiciului, nefiind confiscată), plus 500.000 USD, ca sumă încasată de inculpatul I. B. (și care a fost confiscată de la acesta). Prin urmare, totalul corect și clar al sumelor încasate de inculpații G. P. și I. B. este de 2.100.000 USD, iar nu de 1.500.000 USD, instanța omițând să adune suma de 600.000 USD (încasată distinct de inculpatul G. P. și care a fost ulterior transferată de acesta în contul Clubului rapid, reprezentând acoperirea parțială a prejudiciului).

De altfel, s-a constatat că suma de 510.007 USD este diferită de cea rezultând din celelalte calcule (și acestea greșite) făcute tot de instanță (pag. 158 parag. 3 de sus din decizie - pct. 2 actual nemicșorat; pag. 158 parag. 4 de sus din decizie - pct. 3 actual nemicșorat; pag. 171 parag. 2 de sus din decizie - pct. 4 actual nemicșorat), unde suma este de 500.007 USD. S-a observat că diferența dintre cele două totaluri este de 10.000 USD. Această sumă, adunată cu diferența care a rezultat din adunarea greșită de la pag. 119 parag. 3 de sus din decizie - pct. 1 actual nemicșorat (care, cum am arătat mai sus, este de 90.000 USD), duce la o diferență greșită de 100.000 USD. Această diferență greșită de 100.000 USD și suma omisă a fi luată în calcul de 600.000 USD (încasată de inculpatul G. P. și pentru care a acoperit prejudiciul prin transferul ei în contul Clubului rapid) duc, cu o diferență de 7 USD, exact la suma de 500.007 USD, calculată în plus (deci, necesitând micșorare) ca sumă de confiscat de la contestator. Altfel spus, suma din calculele corecte și clare nu este nici 510.007 USD, nici 500.007 USD, ci 7 USD (sumă ce a rezultat în urma micșorării confiscării speciale, dacă se fac în moc corect calculele pe situația de fapt reținută clar de instanță pe bază de probe).

În al doilea rând, s-a arătat că la pag. 158 parag. 4 de sus din decizie - pct. 3 actual nemicșorat, sumele de 630.230,18 USD și 100.000 USD sunt luate în calcul separat, ceea ce a fost apreciat ca fiind greșit, deoarece instanța a reținut la situația de fapt, pe baza probelor, că suma de 100.000 USD este o parte (prima tranșă) din suma de 630.230,18 USD, iar nu o sumă distinctă de aceasta.

Altfel spus, suma de 100.000 USD a fost în mod greșit calculată de două ori, ea fiind întâi inclusă în suma de 630.230,18 USD, iar apoi avută în vedere și separat. De aici, totalul final mai mare al sumei confiscate, ce trebuie micșorat.

În al treilea rând, s-a arătat că la pag. 158 parag. 4 de sus din decizie - pct. 3 actual nemicșorat (consecința manifestându-se asupra pag. 158 parag. 3 de sus din decizie - pct. 2 actual nemicșorat și asupra pag. 171 parag. 2 de sus din decizie - pct. 4 actual nemicșorat), din suma de 2.750.000 USD ca preț total al transferului a fost scăzută, ca sumă încasată de inculpatul G. P., în mod greșit, numai suma de 1.000.000 USD.

Instanța a omis, însă, să scadă și cea de-a doua sumă, încasată de același inculpat, de 600.000 USD (pe baza probelor, instanța a reținut că, în total, acest inculpat a încasat 1.600.000 USD, adică odată 1.000.000 USD și a doua oară 600.000 USD), și anume suma pentru care instanța a constatat că a fost ulterior transferată în contul Clubului Rapid, semnificând acoperirea parțială a prejudiciului. Omițând să scadă o sumă, totalul rezultat este de mare, deci suma de confiscat trebuie micșorată prin admiterea prezentei contestații la executare.

Prin urmare, s-a apreciat că din suma de 2.750.000 USD, suma corectă și clară pe care instanța trebuia să o scadă, ca fiind încasată de inculpatul G. P., este de 1.600.000 USD, iar nu doar de 1.000.000 USD.

S-a apreciat că dacă în calculul său, din suma de 2.750.000 USD (prețul transferului), instanța ar fi scăzut corect și clar nu doar sumele de 630.230,18 USD (încasată direct de Clubul Rapid, prin transferuri bancare succesive, de la Clubul Galatasaray Istanbul), de 19.762,82 USD (încasată direct de Clubul Tractorul B., prin transfer bancar, de la Clubul Galatasaray Istanbul), de 500.000 USD (încasată de inculpatul I. B. și confiscată de la acesta) și 1.000.000 USD (încasată de inculpatul G. P. și confiscată de la acesta), ci și suma pe care în mod greșit a omis-o (deși a stabilit-o în situația de fapt, pe baza probelor), de 600.000 USD (încasată separat tot de inculpatul G. P. și transferată ulterior în contul Clubului Rapid, aspect calificat de instanță drept recuperare parțială a prejudiciului), atunci diferența care rămâne în mod corect și clar este de doar 7 USD, iar nu în mod sporit de 500.007 USD. Necesitatea micșorării confiscării este evidentă.

În al patrulea rând, la pag. 158 parag. 4 de sus din decizie - pct. 3 actual nemicșorat (consecința manifestându-se asupra pag. 158 parag. 3 de sus din decizie - pct. 2 actual nemicșorat și asupra pag. 171 parag. 2 de sus din decizie - pct. 4 actual nemicșorat), atunci când a calculat suma totală ce trebuie confiscată, ca reprezentând prejudiciu pentru Clubul Rapid, în condițiile în care acesta nu s-a constituit parte civilă, instanța a omis în mod greșit să ia în calcul suma de 600.000 USD, pe care ea a calificat-o expres drept recuperare parțială a prejudiciului, în urma depunerii ei tardive de inculpatul G. P. în contul Clubului Rapid.

Astfel, au fost calculate ca sume ce nu reprezintă prejudiciu pentru Clubul Rapid doar suma de 630.230,18 USD (încasată direct de Clubul Rapid, prin transferuri bancare succesive, de la Clubul Galatasaray Istanbul) și suma de 19.762,82 USD (încasată direct de Clubul Tractorul B., prin transfer bancar, de la Clubul Galatasaray Istanbul). S-a apreciat că instanța, în mod greșit, a omis să adune la totalul sumelor ce nu reprezintă prejudiciu pentru Clubul Rapid suma de 600.000 USD, pentru care tot ea a constatat că, fiind depusă în contul clubului de inculpatul G. P., semnifică o acoperire parțială a prejudiciului.

S-a apreciat că, dacă nu ar fi omis în mod greșit să includă și această sumă de 600.000 USD, instanța ar fi calculat corect și clar că, din suma de 2.750.000 USD, nu reprezintă prejudiciu suma totală de 1.249.993 USD (adică 630.230,18 USD + 19.762,82 USD + 600.000 USD). S-a constatat că, rezultă, fără a omite în mod greșit suma de 600.000 USD, că prejudiciul corect și clar al Clubului Rapid este de 2.750.000 USD - 1.249.993 USD = 1.500.007 USD. Cum sumele confiscate în total de la inculpații G. P. și I. B. (corespunzând exact celor încasate direct de aceștia în numele Clubului Rapid) sunt de 1.000.000 USD + 500.000 USD = 1.500.000 USD, a rezultat că prejudiciul ce rămâne de acoperit în urma calculelor corecte este de 1.500.007 USD - 1.500.000 USD = 7 USD, suma corectă și clară ce s-a apreciat că trebuie confiscată de la contestator, mult mai mică decât cea confiscată, impunându-se deci micșorarea sumei confiscate.

S-a observat că, în toate cazurile, dispozițiile privind totalurile mai mari din decizia de apel (fie calcule aritmetice greșite, fie omisiunea includerii în calcul a unor sume, fie dublarea includerii în calcul a unor sume), dacă sunt micșorate, duc la același rezultat, și anume la o sumă corectă de 7 USD, singura de confiscat în mod corect de la contestator, în urma micșorării

În concluzie, făcând o comparație (privind cele patru paragrafe ale considerentelor și dispozitivului deciziei de apel) între sumele corecte în urma micșorării (care sunt trecute primele și sunt subliniate) și sumele mai mari greșite (care sunt trecute ultimele, între paranteze drepte și sunt subliniate), s-a ajuns la următorul rezultat:

  • Pct. 1 în urma micșorării: "Ascunderea sumei reale de transfer, așa zisele împrumuturi acordate de clubul rapid persoanelor fizice P. G. și B. I. (președintele clubului) și situația plăților efectuate de Galatasaray evidențiază destinația sumelor cuvenite clubului Rapid: 2.100.000 USD țîn loc de 1.500.000 USD! la inculpații B. I. și P. G., 19.762,82 USD la "Tractorul” B., 630.230 USD la "Rapid”, inculpatul G. C. beneficiind de restul sumei, 7 USD [în loc de 510.007 USD]." (pag. 119 parag. 3 de sus);
  • Pct. 2 în urma micșorării:delainculpatul C. G. - 7 USD [în loc de 500.007 USD], în echivalent în lei, de la inculpatul B. I. - 500.000 USD, în echivalent în lei, iar de la inculpatul P. G. — 1.000.000 USD în echivalent în lei din care se scade suma de 1.330.000 lei plătită cu titlu de impozit (transferul fotbalistului B. F.)." (pag. 158 parag. 3 de sus);
  • Pct. 3 în urma micșorării: "Astfel, suma reală de transfer a fost de 2.750.000 USD din care se scad următoarele sume de: 630.230,18 USD, încasată de Rapid, incluzând 100.000 USD, singura sumă declarată la FRF,_,82 USD, încasată de partea civilă A.S. Tractorul B., 1.600.000 USD țîn loc de 1.000.000 USD1 încasată de inculpatul P. G., 500.000 USD încasată de inculpatul B. I., rămânând un rest de confiscat de la inculpatul C. G. de 7 USD lîn loc de 500.007 USD!" (pag. 158 parag. 4 de sus);
  • Pct. 4 în urma micșorării: "- de la inculpatul C. G. - 7 USD [în loc de 500.007 USD!. în echivalent în lei, de la inculpatul B. I. - 500.000 USD, în echivalent în lei, iar de la inculpatul P. G. - 1.000.000 USD în echivalent în lei din care se scade suma de 1.330.000 lei plătită cu titlu de impozit (transferul fotbalistului B. F.)" (pag. 171 parag. 2 de sus).

În drept, s-a apreciat că, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C.pr.pen., singur sau combinat cu dispozițiile art. 600 alin. 1 C.pr.pen.

S-a arătat că art. 598 alin. (1) lit. d) C.pr.pen., singur sau combinat cu art. 600 alin. (1), prevede posibilitatea formulării unei contestații la executare în cazul în care se invocă o cauză de micșorare a pedepsei, stabilite prin hotărârea care se execută.

S-a apreciat că este vorba de o hotărâre penală pronunțată în apel, deci definitivă și executorie și că este vorba de măsura de siguranță a confiscării speciale, susceptibilă de executare silită. În concret, s-a apreciat că decizia de apel conține măsura de siguranță a confiscării speciale a unei sume de bani, care se execută potrivit art. 574 lit. c) C.pr.pen., prin trimiterea de judecătorul delegat cu executarea a unei copii după dispozitivul hotărârii judecătorești penale către organele fiscale, în vederea executării confiscării potrivit dispozițiilor privind creanțele fiscale.

S-a apreciat că este vorba, așa cum s-a arătat la prezentarea situației în fapt, de o sumă supusă confiscării speciale în cuprinsul deciziei de apel, mai mare cu 500.000 USD decât cea corectă (așa cum a fost clar stabilită de instanță pe bază de probe), deci este vorba de micșorarea confiscării speciale de la 500.007 USD la 7 USD.

S-a constatat că textul de lege nu distinge cu privire la cauza de micșorare. Poate deci fi vorba inclusiv de un calcul aritmetic greșit (un total mai mare) al instanței, cât timp nu se contestă în niciun fel situația de fapt stabilită clar de instanță pe bază de probe și încadrarea în drept a faptelor, deci nu ne găsim în prezența unei căi de atac deghizate.

Cu privire la admisibilitatea prezentei contestații la executare, contestatorul a arătat și faptul că, anterior, pentru aceeași problemă, a formulat o cerere de îndreptare a erorilor materiale, soluționată definitiv de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, prin încheierea din 12.09.2014, pronunțată în Dosarul nr._ *. Prin această hotărâre judecătorească definitivă și care se impune cu autoritate de lucru judecat, instanța a statuat că, în cuprinsul deciziei de apel, există un calcul eronat al sumei de confiscat, dar că erorile de calcul nu reprezintă o eroare materială evidentă, ci o eroare de conținut, ținând de soluționarea laturii civile a cauzei, care poate fi rectificată prin promovarea unei contestații la executare.

Prin această hotărâre definitivă s-a statuat, deci, cu autoritate de lucru judecat existența unor erori de calcul în cuprinsul deciziei de apel, precum și faptul că acestea pot fi rectificate pe calea contestației la executare, care este deci admisibilă. Respingerea prezentei contestații la executare ar semnifica o contradicție cu această hotărâre penală definitivă, a cărei autoritate de lucru judecat ar fi nesocotită.

Tot prin hotărârea penală definitivă prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorilor materiale s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că problema măsurii de siguranță a confiscării speciale ține de soluționarea laturii civile a cauzei, acesta fiind motivul pentru care prezenta contestație la executare se întemeiază nu numai pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C.pr.pen., ci și pe acelea ale art. 600 alin. (1).

S-a apreciat că, într-adevăr, art. 598 alin. (1) lit. d) C.pr.pen. stabilește că se poate exercita calea contestației la executare atunci când se invocă o cauză de micșorare a pedepsei, iar contestatorul invocă o cauză de micșorare a confiscării speciale, care nu este o pedeapsă, ci o măsură de siguranță. Acest lucru nu face însă inadmisibilă prezenta contestație la executare, pentru următoarele motive:

În primul rând, s-a apreciat că, dacă se poate utiliza contestația la executare pentru micșorarea pedepsei, a fortiori și pentru identitate de rațiune ea se poate utiliza și pentru reducerea unei măsuri de siguranță dispuse de instanța penală, care are un caracter mai puțin grav decât o pedeapsă.

În al doilea rând, dacă este admisibilă contestația la executare atât pentru micșorarea pedepsei - art. 598 alin. (1) lit. d) C.pr.pen. -, cât și pentru micșorarea dispozițiilor civile din hotărârea penală - art. 600 alin. (1) C.pr.pen., atunci, pentru identitate de rațiune, ea poate fi utilizată și pentru măsurile de siguranță, a căror natură este intermediară pedepselor, respectiv dispozițiilor civile.

În al treilea rând, prin hotărâre judecătorească definitivă, a cărei autoritate de lucru judecat trebuie respectată inclusiv de instanța care statuează asupra prezentei contestații la executare (pentru a nu se ajunge la hotărâri contradictorii), s-a statuat că problema confiscării speciale ține de soluționarea laturii civile a cauzei, deci prezenta contestație la executare este oricum admisibilă prin aplicarea art. 600 alin. (1) raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C.pr.pen.

În al patrulea rând, inadmisibilitatea unei contestații la executare în vederea diminuării confiscării speciale, în condițiile în care ea este admisibilă pentru diminuarea pedepsei și a obligațiilor civile, ar semnifica o discriminare și o împiedicare a liberului acces la justiție, ceea ce ar fi neconstituțional. Sub acest aspect, în măsura în care instanța învestită cu soluționarea prezentei contestații la executare ar înțelege să se întemeieze pe interpretarea restrictivă și izolată a cuvântului "pedepsei" din art. 598 alin. (1) lit. d) C.pr.pen., contestatorul înțelege să ridice excepția de neconstituționalitate a acestei dispoziții legislative. Excepția de neconstituționalitate este ridicată în scris și motivat, fiind depusă alăturat prezentei contestații la executare.

În concluzie, s-a arătat că decizia definitivă de apel, susceptibilă de executare silită sub aspectul măsurii de siguranță a confiscării speciale, dispune o confiscare specială mai mare decât cea corectă potrivit statuărilor clare ale instanței, deci se impune micșorarea sumei de confiscat pe calea prezentei contestații la executare. Cum situația de fapt privind sumele de bani și normele juridice aplicabile au fost stabilite în mod clar prin decizia de apel, iar greșite prin sporire sunt numai calculele aritmetice, contestatorul solicită micșorarea totalului calculat al sumei supuse confiscării speciale, în sensul că, printr-un calcul clar, corect, în urma micșorării aritmetice a totalului, a rezultat că suma ce trebuie confiscată este nu de 500.007 USD, ci de 7 USD, deci confiscarea specială este micșorată.

Contestatorul a invocat în mod expres art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, care consacră dreptul la un proces echitabil și dreptul la respectarea bunurilor.

În dovedirea temeiniciei contestației la executare, contestatorul a invocat decizia instanței de apel pentru care se formulează prezenta contestație la executare și încheierea de respingere a cererii de îndreptare a erorilor materiale, aflate la dosarul indicat mai sus.

S-a arătat că, în temeiul art. 598 alin. (2) și art. 599 alin. (1) raportat la art. 597 alin. (1), (2), (3), (4) și (7) și la art. 533 alin. (1) C.pr.pen., prezenta contestație la executare este de competența instanței de executare, care este prima instanță de judecată, și se soluționează cu citarea părților, în prezența contestatorului aflat în stare de detenție, cu participarea obligatorie a reprezentantului Ministerului Public, printr-o sentință susceptibilă de contestație.

Prezenta contestație la executare constituie utilizarea căilor interne de atac invocând violarea drepturilor convenționale consacrate de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, căi interne de atac ce trebuie epuizate înainte de formularea unei plângeri individuale împotriva Statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, potrivit art. 34 și art. 35 din Convenție.

La dosar s-a depus copia încheierii din 12.09.2014 a Curții de Apel București Secția a II-a Penală, precum și contestația la executare formulată la instanța, care a pronunțat decizia în calea de atac a apelului.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

Deși a susținut că nu se contestă decizia instanței de apel, condamnatul C. G., prin criticile pe care le-a adus, a pus în discuție soluția dată de instanța de apel pe fondul cauzei.

S-a constatat foarte ușor că se invocă de către contestator stabilirea eronată a sumei supuse confiscării, ca urmare a unor greșeli de calcul făcute de instanța de apel.

Cum aceste nelămuriri nu pot fi clarificate decât de instanța care a pronunțat hotărârea, s-a apreciat că temeiul juridic al cererii este cel reglementat de dispozițiile art.598 lit. c C.pr.pen.

Tribunalul a reținut că în mod greșit cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.598 lit. d C.pr.pen., întrucât micșorarea cuantumului sumei supuse confiscării presupune în prealabil lămurirea de către instanța de apel a deciziei sub acest aspect, lămurire ce poate stabili o sumă supusă confiscării mai mare sau mai mică decât cea la care s-a ajuns prin hotărârea executată.

Tribunalul a mai reținut că, în lipsa unei dispoziții legale exprese, instanța de executare nu poate verifica modul cum instanța de apel a stabilit cu autoritate de lucru judecat suma supusă confiscării și, pe cale de consecință, nu poate mări sau micșora această sumă.

Dimpotrivă, instanța de apel este singura în măsură să verifice dacă o asemenea cerere este admisibilă, iar în cazul în care ar fi admisibilă, dacă este vorba de o nelămurire a deciziei puse în executare.

Tribunalul a observat că în contestația la executare depusă la instanța de apel, condamnatul C. G. a invocat aceleași critici, singura diferență între cererea formulată în prezentul dosar și cea din dosarul formulat la instanța de apel fiind înlocuirea termenului ”lămurire” cu cel de ”micșorare”.

În condițiile în care, este evident că este vorba de o cerere identică, instanța a apreciat că temeiul juridic al cererii nu poate fi decât cel prevăzut de dispozițiile art.598 lit.c C.pr.pen.

Astfel, s-a apreciat că referirea făcută de contestatorul – condamnat la dispozițiile art.600 alin.1 C.pr.pen. nu atribuie tribunalului competența de soluționare a prezentei cauze, întrucât și aceste dispoziții stabilesc competența instanței de apel de soluționare a contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art.598 lit.c C.pr.pen.

La data pronunțării cauzei, respectiv 20.02.2015, contestatorul condamnat C. G. a lipsit, fiind însă reprezentat de avocatul său ales, care a invocat excepția necompetenței materiale, apreciind că, în cauză, competența de soluționare a contestației la executare revine Tribunalului București, ca instanță de executare, argumentul fiind că apărarea a înțeles să califice expres propria contestație la executare pe disp. art. 598 alin. 1 lit. d privind micșorarea confiscării speciale. În acest sens a fost învestit Tribunalul București, care a recalificat contestația la executare ca fiind întemeiată pe lit. c și și-a declinat competența.

Apărarea a menționat că nu a fost în eroare cu privire la contestația formulată, întrucât a formulat și o contestație întemeiată pe lit. c care a fost soluționată de Curtea de Apel București. Astfel că, a fost voința expresă a contestatorului de a face două contestații separate pe două motive separate, motive care, potrivit dispozițiilor legii penale se soluționează de instanțe diferite.

A arătat că, Tribunalul București, ca instanță de executare, avea posibilitatea de a respinge contestația formulată, potrivit lit. d, ca inadmisibilă sau neîntemeiată, însă nu putea să o recalifice, întrucât este voința expresă a contestatorului de a se întemeia pe acea dispoziție.

Totodată, a menționat faptul că, împotriva părții din dispozitivul încheierii de declinare a competenței, prin care Tribunalul București a recalificat contestația la executare, apărarea a exercitat calea de atac a contestației, ce a fost soluționată de Curtea de Apel București. Cu privire la aceasta, a arătat că, în ședința de judecată, reprezentantul Ministerului Public a susținut că este inadmisibilă contestația și că problema calificării nu poate fi discutată decât ridicând o excepție de necompetență atunci când dosarul va ajunge prin declinare de competență. Această contestație a fost respinsă de către instanță ca inadmisibilă, iar în cazul în care instanța a urmat concluziile reprezentantului Ministerului Public, susține că nu este inadmisibil ca apărarea să pună în discuție problema calificării, ea neintrând în puterea lucrului judecat.

Pe cale de consecință, apărătorul condamnatului a arătat că este corectă calificarea dată de contestator, respectiv contestație la executare întemeiată pe lit. d, solicitând a se constata că este competent Tribunalul București, ca instanță de executare.

Prin urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală sub nr._ .

În ședința publică de la data de 20.02.2015, apărătorul ales al contestatorului a invocat necompetența materială a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, solicitând declinarea competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea Tribunalului București, acesta fiind instanța de executare, argumentul fiind că apărarea a înțeles să califice expres propria contestație la executare pe dispozițiile art. 598 al. 1 lit. d C.pr.pen. privind micșorarea confiscării speciale.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea excepției invocate având în vedere că instanța este cea care dispune cu privire la calificare și temeiul de drept, și nu în funcție de temeiul juridic invocat de către apărare.

Analizând excepția necompetentei materiale a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în privința soluționării contestației la executare, Curtea constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29.09.2014 sub nr._/3/2014 pe rolul Tribunalului București Secția I Penală, condamnatul C. G. a formulat contestație la executare privind executarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 507.000 USD, conținute în Decizia penală nr. 222/A din 04.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală în Dosarul nr._ *, și micșorarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, în sensul că suma tăcând obiectul confiscării speciale este de 7 USD, iar nu de 500.007 USD, în sensul ca, în patru paragrafe ale deciziei (trei paragrafe din considerente și un paragraf din dispozitiv), să se procedeze la micșorarea confiscării speciale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C.pr.pen., singur sau combinat cu dispozițiile art. 600 alin. 1 C.pr.pen.

Potrivit art. 598 al. 2 C.pr.pen. în cazurile prevăzute de art. 598 al. 1 lit. d C.pr.pen. contestația se soluționează de instanța prevăzută la art. 507 al. 1 sau 6 C.pr.pen., care în speță este Tribunalul București întrucât decizia penală contestată a fost pronunțată cu ocazia soluționării apelurilor formulate împotriva sentinței penale nr. 238/03.04.2012 a Tribunalul București - Secția a II-a Penală iar contestatorul C. G. se află încarcerat în P. București – Rahova.

În aceste condiții, competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul C. G. în baza art. 598 al. 1 lit. d C.pr.pen. aparține Tribunalului București, motive pentru care Curtea, în baza art. 47 C.pr.pen. va admite excepția de necompetență materială și, în baza art. 50 C.pr.pen., va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Întrucât prin sentința penală nr. 2508/20.10.2014 Tribunalul București și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, se constată ivit în cauză conflict negativ de competență, conform art. 51 alin 1 teza a II-a C.pr.pen., astfel încât se va dispune înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală în vederea soluționării acestuia.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția de necompetență materială a instanței.

În baza art. 50 din Codul de procedură penală declină competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul C. G. în favoarea Tribunalului București.

În baza art. 51 din Codul de procedură penală constată ivit conflictul negativ de competență și sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală în vederea soluționării conflictului de competență.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2015.

Președinte, Judecător,

C. S. C. C. D.

Grefier,

O. B.

Red.C.S./ 18.03.2015

Thred.V.D./5 ex./09.03.2015

T.B.S.1- jud.P.F.

← Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 255/2015. Curtea...  Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 301/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI