Omorul (art.188 NCP). Decizia nr. 166/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 13211/3/2014
Dosar nr._
(5001/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I –A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 166
Ședința publică din data de 03 februarie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: A. N.
Judecător:A. B. R.
Grefier: A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București prin procuror F. D..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul București si apelantul – inculpat P. C. împotriva sentinței penale nr.2649/11.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
Dezbaterile care au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2015 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen pentru pronunțare la data de 20.01.2015, și, ulterior, a amânat pronunțarea la data de 03.02.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 2649/11.11.2014, Tribunalul București – Secția I Penală a admis cererea formulată de inculpatul P. C. de schimbare a încadrării juridice.
În baza art.386 alin.1 Cpp a schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitoriul parchetului din art.32 alin.1 rap.la art.188 alin.1 Cp în art.194 alin.1 lit.e Cp.
În baza art. 194 alin.1 lit.e Cp a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
A interzis inculpatului – pe o perioadă de 2 ani – exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 lit.a, b, d, h, n, o Cp.
Pe durata executării pedepsei a făcut aplicarea dispozițiilor art.65 alin.1 rap.la art.66 lit.a, b, d, h, n, o Cp.
În baza art.399 alin.1 Cpp a menținut starea de arest preventiv dispusă față de inculpat.
În baza art.72 alin.1 Cp a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 03.11.2013 la zi.
În baza art.7 din Legea 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art.112 alin.1 lit.b Cp a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii (de aproximativ 22 cm lungime, din care 12 cm lama, cu mâner din plastic negru fixat cu 3 nituri) ridicat și predat la camera de corpuri delicte din cadrul D.G.P.M.B. Serviciul Omoruri.
În baza art.19 alin.1 rap.la art.25 alin.1 și art.397 alin.1 Cpp a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. de Urgență Elias și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 6582,08 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de acordarea de îngrijiri medicale numitului A. I..
A luat act că persoana vătămată A. I. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.274 alin.1 Cpp a obligat pe inculpat la plata sumei de 4000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat în contul IBAN 062TREZ7045032XXX003561; cod fiscal_ deschis la Trezoreria Sector 4 București, beneficiar Tribunalul București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 5174/P/2013 din data de 15.04.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul P. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev.de art.32 alin.1 rap.la art.188 alin.1 Cp.
S-a reținut, în esență, prin actul de sesizare a instanței că în data de 02.11.2013, în jurul orei 19,45, inculpatul l-a înjunghiat pe persoana vătămată A. I. în camera unui cămin muncitoresc situat pe ., etaj 2, camera nr.30, sector 1, București, unde aceștia locuiau, provocându-i o plagă înjunghiată toracică stângă, hemopneumotorax care i-a pus victimei viața în primejdie.
S-a reținut în rechizitoriul parchetului că lovirea victimei cu un cuțit, obiect apt de a ucide, în zone vitale ale corpului și cu intensitate – materializată în gravitatea leziunilor și a consecințelor acestora – exteriorizează intenția inculpatului de a ucide, precum și faptul că inculpatul a prevăzut eventualitatea producerii morții și a acceptat această posibilitate acționând astfel cu intenție.
Situația de fapt mai sus expusă se dovedește cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de constatare și cercetare la fața locului, planșe fotografice, declarațiile persoanei vătămate A. I., împreună cu proces-verbal și planșa fotografică, cu ocazia recunoașterii după planșa foto prezentată, adresa nr. 1199 din 31.01.2014 prin care S. U. de Urgență ˝Elias˝ București a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 6582,08 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu acordarea de îngrijiri medicale numitului A. I., împreună cu situația de plată, declarațiile învinuitului/inculpatului P. C., împreună cu proces-verbal și planșa fotografică, cu ocazia recunoașterii după planșa foto prezentată, raportul de expertiză medico-legală nr. A1/_/2013, privind pe A. I., împreună cu alte acte medicale, declarațiile martorului I. D., declarațiile martorului G. R., declarațiile martorului N. A., declarațiile martorei M. E., raportul de expertiză nr._ din 09.01.2014 întocmit de către Institutul Național de Criminalistică, Serviciul Biocriminalistică, proces-verbal de transcriere a convorbirilor purtate prin telefon la Apelul Unic de Urgență, la data de 02.11.2013 împreună cu un CD, un cuțit.
În cursul procesului penal s-a constituit parte civilă S. U. de Urgență „Elias” București cu suma de 6582,08 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de acordarea de îngrijiri medicale persoanei vătămate (sens în care s-a depus la dosar și situația de plată).
În cursul urmăririi penale persoana vătămată A. I. a declarat că nu se poate pronunța asupra constituirii de parte civilă, iar în cursul cercetării judecătorești – deși legal citat – acesta nu s-a prezentat în fața instanței și nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost ascultat inculpatul, care nu a recunoscut săvârșirea faptei (încercând să inducă ideea că persoana vătămată s-a tăiat singur, minimalizând astfel efectul acțiunii sale agresive).
Au fost audiați martorii din acte I. D., G. R. S. și N. A.; a fost depus în circumstanțiere personală pentru inculpat un înscris, respectiv o caracterizare de la locul de muncă – ..
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, tribunalul a constatat următoarea situație de fapt:
În data de 02.11.2013 lucrătorii de poliție din cadrul Secției 5 Poliție București au fost sesizați despre faptul că la S. U. de Urgență ˝Elias˝ București a fost internat numitul A. I., prezentând ˝plagă înjunghiată hemitorace stâng cu perforație de plămân,˝ fiind victima unei agresiuni petrecută într-un cămin muncitoresc situat pe ., .. 30, sector 1, București.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. A1/_/2013 s-a concluzionat că, în conformitate cu datele consemnate, numitul A. I. a prezentat la data de 2.11.2013 la nivelul hemitoracelui stâng anterior în partea superioară către lateral, o plagă profundă, penetrantă, prin spațiul intercostal IV în cavitatea pleurală, neperformantă pulmonar. Această leziune traumatică s-a produs la data de 2.11.2013 prin acțiunea unui obiect dur, ascuțit, de tip înțepător-tăietor, pe o direcție antero-posterioară, latero-medială și supero-inferioară.
Evaluarea gravității leziunii traumatice menționate poate fi făcută prin circa 25 (douăzecișicinci)˝zile de îngrijire medicală.˝
Leziunea traumatică a pus în primejdie viața persoanei.
Atât inculpatul P. C. cât și persoana vătămată A. I. lucrează la aceeași firmă de construcții .. și locuiesc de circa trei luni la un cămin muncitoresc situat pe ., sector 1, București, în aceeași cameră. În camera 30 de la etajul 2 alături de aceștia mai locuiau alte 2 persoane ce-și desfășurau activitatea la aceeași firmă (pe nume I. și A.), care însă în momentul comiterii faptei nu se aflau acolo (în data de 01.11.2013, I. a plecat din București, întrucât îi decedase tatăl, iar A. plecase pe data de 02.11.2013, în jurul orei 1400, în localitatea de domiciliu).
În dimineața de 02.11.2013, inculpatul și persoana vătămată și-au desfășurat activitatea de muncă în cadrul firmei respective, după care aceștia au mers la cumpărături și apoi au consumat băuturi alcoolice în diverse baruri din București. Au continuat să consume băuturi alcoolice și în camera unde locuiau, până în jurul orei 1930, când inculpatul a declanșat o ceartă privind colegii de serviciu urmată de schimburi de cuvinte triviale, ocazie cu care persoana vătămată i-a cerut să se liniștească și să-și vadă de treaba lui, dacă are ceva cu vreun coleg de muncă. Atunci, inculpatul l-a înjunghiat pe A. I. cu cuțitul în zona hemitoracelui stâng.
Încercând să se apere, persoana vătămată s-a îndreptat spre geam cu intenția de a sări afară dacă va fi atacat din nou, dar nu a reușit decât să spargă geamul cu genunchiul; s-a întors spre inculpat și l-a văzut pe acesta aruncând cuțitul sub patul lui, moment în care a coborât de pe pervaz și a fugit din cameră strigând după ajutor (inculpatul refuzând să sune la salvare).
Această situație de fapt rezultă expres din declarația olografă a persoanei vătămate (fila 58 din dosarul de urmărire penală), în care arată că inculpatul a aruncat cuțitul sub pat și nu spre el.
Instanța a avut în vedere această declarație și nu cea în care s-a consemnat că inculpatul a aruncat cuțitul spre persoana vătămată (fila 56,57 dosar UP, dată în 03.11.2013, necoroborată cu alt mijloc de probă), dat fiind că aceeași poziție a avut-o persoana vătămată și într-o altă declarație dată în fața procurorului la data de 15.11.2013 („am spart geamul cu genunchiul, iar când m-am întors spre C. l-am văzut pe acesta aruncând cuțitul sub patul lui” – fila 61 dosar UP).persoana vătămată a coborât în fața căminului, strigătele lui alertând doi băieți din cămin și pe paznicul de la intrare, aceștia sunând la salvare.
Martorul I. D., agent de pază la căminul respectiv, a precizat că a văzut persoana vătămată plină de sânge strigând pe scări că fusese tăiat și se ținea cu mâinile în partea stângă a pieptului. Martorul l-a întrebat ce s-a întâmplat, iar acesta i-a răspuns că l-a tăiat colegul de cameră. Acesta știa că persoana vătămată locuia cu inculpatul la camera 30 de la etajul 2 al căminului (fil. 30-31, vol. II, UP).
Asemenea aspecte rezultă și din declarațiile martorilor G. R. S. și N. A. (fil. 32-38, vol. II, UP).
Toți cei trei martori au fost audiați și în fața instanței, poziția procesuală a acestora fiind neschimbată.
Persoana vătămată a fost transportată ulterior la S. U. de Urgență ˝Elias˝ București, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale.
Inculpatul nu recunoaște că l-a înjunghiat pe A. I. în împrejurarea respectivă și precizează că la un moment dat a mers la toaleta de pe hol, iar după circa 15 minute a revenit în cameră moment în care l-a văzut pe A. I. pe geam, cu un picior pe balustrada geamului. I. a sărit de pe geam înăuntru întrebându-l ˝ce face acolo˝.
Atunci acesta a fugit pe lângă el și a ieșit afară, coborând pe scări în jos, iar după circa 15 minute au venit și organele de poliție.
Inculpatul a mai precizat că au mai existat anterior altercații între aceștia provocate de persoana vătămată, pe fondul consumului de băuturi alcoolice. În continuarea declarației inculpatul precizează că nu s-a certat cu persoana vătămată în ziua de 02.11.2013, fiind doar discuții despre colegi.
Potrivit declarației martorei M. E., consumul de băuturi alcoolice favorizează în cazul inculpatului manifestări de agresivitate, dacă este provocat:
- „C.…este un băiat liniștit și că doar atunci când este sub influența băuturilor alcoolice și dacă este provocat, atunci devine agresiv˝ (fil. 39-40, vol. II, UP).
Această poziție procesuală, de nerecunoaștere a faptei, a avut-o inculpatul în mod constant, pe tot parcursul procesului penal, susținând chiar că persoana vătămată „s-a tăiat singur”.
Declarațiile inculpatului nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă și sunt combătute atât de declarațiile persoanei vătămate, ale martorilor, cât și de concluziile raportului de expertiză medico-legală și ale raportului de expertiză criminalistică întocmit la data de 09.01.2014 de Institutul Național de Criminalistică.
Potrivit acestui din urmă raport, instanța a reținut că de pe mânerul cuțitului au fost ridicate două urme de contact, iar în amestecul de profile genetice pus în evidență sunt incluse și profilele genetice ale inculpatului și ale persoanei vătămate; având în vedere secționările gecii negre cu care era îmbrăcată persoana vătămată și aspectul acestora, expertiza a concluzionat că acestea au fost probabil realizate printr-o singură acțiune a instrumentului tăietor; lama cuțitului pus la dispoziție pentru expertizare, „în condițiile unei penetrări parțiale, ar fi putut produce secționările identificate pe geaca și tricoul persoanei vătămate”.
Din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, analizate în stabilirea și expunerea situației de fapt, tribunalul constată dovedită fără dubiu vinovăția inculpatului, singura modificare ce s-ar putea aduce rechizitoriului fiind încadrarea juridică.
În urma situației de fapt reținută de instanță, se impune concluzia că este justificată schimbarea încadrării juridice solicitată de inculpat – prin apărător ales – respectiv din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală, prev.de art.194 alin.1 lit.e Cp, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.188 Cp constituie infracțiunea de omor uciderea unei persoane în condițiile în care autorul a acționat cu intenția directă sau indirectă de a suprima viața persoanei respective.
Transpunând textul de lege sus menționat cazului concret dedus judecății, instanța apreciază că în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor de către inculpat cu intenție indirectă, probele administrate nu au relevat nici un indiciu în acest sens.
Instanța de judecată a împărtășit punctul de vedere exprimat în rechizitoriu în condițiile în care situația de fapt este cea sus descrisă, iar inculpatul – în momentul în care a exercitat violența asupra persoanei vătămate – nu și-a putut da seama ce efect are aceasta asupra integrității corporale a victimei.
În situația dată, când nu există alte probe pentru stabilirea poziției subiective a inculpatului, această poziție trebuie dedusă din împrejurările de fapt ale cauzei.
Astfel, deși a folosit un instrument apt a provoca moartea, respectiv un cuțit, inculpatul a acționat spontan, pe fondul unei altercații verbale și a consumului de băuturi alcoolice, lovind o singură dată persoana vătămată, în dreptul umărului, de sus în jos, după care a aruncat cuțitul sub pat și nu a obstrucționat în nici un fel ieșirea victimei din cameră. De precizat că acest cuțit era unul de uz casnic, folosit la bucătărie atât de inculpat, cât și de persoana vătămată, așa încât el se afla în mod obișnuit la îndemână.
În aceste împrejurări, aplicarea unei singure lovituri la nivelul hemitoracelui stâng care totuși a pus în primejdie viața persoanei vătămate, nu conduce automat la existența intenției inculpatului de a ucide; intensitatea loviturii nu a fost una extremă, evaluarea gravității leziunii traumatice menționate putând fi făcută – potrivit raportului de expertiză medico-legală – prin circa 25 de zile de îngrijiri medicale.
Fapta de a lovi fără intensitate victima, o singură dată, în împrejurările sus descrise, chiar în condițiile în care victima a suferit leziuni ce i-au pus viața în pericol, constituie infracțiunea de vătămare corporală și nu cea de tentativă la omor.
Pe plan subiectiv, inculpatul a acționat cu intenția de a-l vătăma pe colegul cu care se certa, iar aruncarea cuțitului după unica lovitură aplicată și . a inculpatului, conduce la concluzia că acesta nu a urmărit sau acceptat producerea morții victimei, ca rezultat potențial al acțiunii sale.
Împrejurarea că inculpatul nu a sunat la salvare, în condițiile în care chiar persoana vătămată a declarat că a ieșit în fugă din cameră, pe propriile picioare, nu conturează nicicum acceptarea de către inculpat a posibilității morții victimei, ci întărește convingerea că acesta nu a avut reprezentarea posibilității morții ei.
Prin urmare, tribunalul a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriul parchetului din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.194 alin.1 lit.e Cp, text de lege în baza căruia inculpatul urmează a fi condamnat.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel P. de pe lângă Tribunalul București și inculpatul P. C..
Prin apelul declarat de P., s-a criticat sentința pentru greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal.
Prin apelul său, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile aduse, precum și în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriul parchetului din art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal în art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal.
În susținerea schimbării încadrării juridice instanța a arătat că „deși a folosit un instrumente apt a provoca moartea, respectiv un cuțit, inculpatul a acționat spontan, pe fondul unei altercații verbale și a consumului de băuturi alcoolice, lovind o singură dată persoana vătămată în dreptul umărului, de sus în jos, după care a aruncat cuțitul sub pat și nu a obstrucționat în nici un fel ieșirea victimei din cameră.
Instanța a concluzionat astfel în mod netemeinic că „fapta de a lovit fără intensitate victima, o singură dată, în împrejurările sus descrise, chiar în condițiile în care victima a suferit leziuni ce i-au pus viața în pericol, constituie infracțiunea de vătămare corporală și nu cea de tentativă de omor”.
Deși instanța a reținut în mod corect situația de fapt nu a stabilit corect vinovăția inculpatului interpretând probele administrate în cauză într-o modalitate cu totul greșită, fapt ce conduce la stabilirea unei încadrări juridice necorespunzătoare.
Tribunalul, a analizat faptele supuse judecății, a pierdut din vedere că ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală având ca urmare punerea în primejdie a vieții persoanei de tentativă la infracțiunea de omor este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii.
În timp ce în cazul infracțiunii prev. de art. 194 alin.1 lit. c Cod penal făptuitorul acționează cu praeterintenție – în sensul că, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecință mai gravă, și anume punerea în primejdie a vieții acesteia, consecință care depășește intenția făptuitorului și în raport cu care el se află în culpă, - în cazul tentativei la infracțiunea de omor, acesta acționează numai cu intenție.
Pentru stabilirea poziției subiective a inculpatului instanța trebuia să țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă.
Inculpatul pe tot parcursul procesului atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată a negat faptul că ar fi lovit victima cu cuțitul. Inculpatul a susținut că nu știe „cum organele de poliție au găsit în camera în care locuiam un cuțit plin de sânge”.
Așadar, în această situație întrucât inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei instanța trebuia să analizeze toate împrejurările în care fapta fost comisă.
Din probele administrate în cauză rezultă fără putință de tăgadă că pe plan subiectiv inculpatul a acționat spontan, cu intenția de a suprima viața victimei, împrejurări ce rezultă din:
-faptul că s-a înarmat cu un instrument cu potențial letal, acceptând ipoteza utilizării obiectului vulnerant în timpul derulării actelor sale exterioare de conduită;
- actul exterior de conduită, constând în aplicarea unei lovituri a victimei, în zona vitală (plagă înjunghiată toracică stângă, heompneumotorax),
-intensitatea loviturii a fost puternică, plagă profundă, penetrantă, prin spațiul intercostal IV în cavitatea pleurală, conform Raportului de expertiză medico – legală nr. A1/_/2013 aflat la fila 121 Vol. 1 d.u.p.,
-elementul volitiv, constând în indiferența inculpatului față de o pluralitate de efecte posibile, între care unul chiar și moartea victimei.
Astfel, trebuia să se analizeze la nivelul omului diligent că în aceste împrejurări rezultatul acțiunii inculpatului putea fi letal, inculpatul acționând cu o duritate extremă pe fondul unui conflict spontan, obiectul folosit fiind apt să producă decesul unei persoane, iar locul vizat fiind vital. De altfel, intensitatea loviturii a dus, printre altele, la perforarea plămânului, viața persoanei vătămate fiind pusă în primejdie pentru că în lipsa unui ajutor calificat și imediat, s-ar fi produce decesul.
În acest context faptic, rezultă că inculpatul a acționat cu intenție directă, acceptând posibilitatea ca acțiunea sa să conducă la decesul victimei.
Pe cale de consecință, Curtea va admite apelul declarat de P., va desființa parțial sentința și va înlătura dispoziția de schimbare a încadrării juridice, inculpatul urmând să fie condamnat pentru infracțiunea sesizată.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, Curtea va avea în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii, împrejurările și modul de săvârșire a acesteia, violența determinată de un conflict verbal spontan, natura și gravitatea rezultatului produs și persoana inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală și a manifestat o atitudine procesuală la minimizarea acțiunilor sale.
În acte cadrul, Curtea va aplica o pedeapsă la minimul special legal nu executare în regim de detenție.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În ceea ce privește apelul inculpatului, având în vedere motivele acestuia, va respinge apelul ca nefondat.
Va deduce prevenția inculpatului la zi.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a cppen, admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.2649/11.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
Desființează parțial sentința penală nr. 2649/11.11.2014 pronunțată de Trib. B.. – Secția I Penală și rejudecând, în fond:
Înlătură dispoziția de schimbare a încadrării juridice.
În baza art. 32 alin 1 rap la art. 188 alin 1 Cpen condamnă pe inculpatul P. C. la 5 ani închisoare.
Menține interzicerea drepturilor prev de art. 66 lit. a,b,d,h,n,o Cpen pe o perioadă de 2 ani.
Face aplicarea prev de art. 65 alin 1 rap la art. 66 lit. a,b,d,h,n,o Cpen pe durata executării pedepsei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În tem art. 421 pct. 1 lit. b Cppen, respinge ca nefundat apelul declarat de inculpat.
Deduce durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 03.11.2013 la 03.02.2015.
În baza art. 275 alin 2 Cppen, obligă pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. N. A. B. R.
GREFIER
A. P.
Red. A.N.
Dact.G.P.
5 ex.
Red. I.C. Ș. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 325/2015.... | Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr.... → |
|---|
