Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 805/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 805/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 31962/4/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (94/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 805/A
Ședința publică din data de 29.05.2015
Curtea constituită din:
P.- C. C. D.
JUDECATOR- C. S.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol soluționarea apelului declarat de inculpatul G. D. împotriva sentinței penale nr.4209/04.12.2014 pronunțată de Judecătoria sector 4 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: apelantul inculpat G. D. personal si asistat de avocat desemnat din oficiu E. Dniela cu delegatie la dosar, lipsind intimata parte vătămată ., prin reprezentantul legal D. L. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Aparatorul apelantului inculpat arata ca acesta doreste sa depuna la dosar dovada faptului ca acesta s-a angajat, pentru a face dovada ca sa indreptat, sens in care solicita a fi admisa proba cu inscrisuri in circumstantiere.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciaza ca acest inscris nu are relevanta dat fiind cauza se are in vedere un caz de incetare a procesului penal.
Curtea, încuviințează depunerea de înscrisuri în circumstanțiere și constata proba administrată prin atașarea înscrisurilor la dosar. Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Aparatorul apelantului inculpat, in baza art.421 pct.2 lit.a NC.p.p, solicita admiterea apelului, desfiintarea sentintei penale apelata, iar in baza art.17 al.2 corob. cu art.16 al.1 lit. g NC.p.p si a se dispune achitarea inculpatului avand in vedere ca s-a impacat cu partea civila
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicita admiterea apelului si in baza art.396 al.6 rap. la art.16 lit.g NC.p.p, corob. cu dispozițiile Deciziei nr.9 a Înaltei Curți de Casație si Justiție sa se dispună încetarea procesului penal întrucât a intervenit un acord de mediere intre inculpat si partea vătămată.
D. fiind faptul ca in acest acord de mediere nu se indica cine urmează a achita cheltuielile judiciare avansate de stat, solicita ca acestea sa fie suportate de ambele parți conform disp. art. 275 al.1 pct. 2 lit. d NC.p.p.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt este de acord cu susținerile avocatului sau si regreta cele petrecute.
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 4209/04.12.2014, Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art. 228 alin.1, 229 alin.1 lit. b, d, alin.2 lit. b noul C.pen. cu aplic. art. 35 alin.1 și art. 41 alin.1 noul C.pen. și art.396 alin. 1 și 10 din C.pr.pen. a condamnat pe inculpatul G. D., fiul lui M. și V., născut la data de 23.03.1983 în București, domiciliat în oraș Voluntari, ., jud. Ilfov, CNP_, arestat în baza MAP nr. 92/DL/26.09.2014 emis de Judecătoria Sectorului 4 București, cetățean roman, la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (faptă comisă la 16/17.06.2014).
În baza art. 67 alin. 1 noul C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b noul C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 alin. 1, 3 noul C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b noul C.pen. pe durata pedepsei principale.
În temeiul art. 96 alin.4 noul C.pen. a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 289/29.03.2013 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin nerecurare la 17.04.2013.
În temeiul art. 96 alin.4 noul C.pen. a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 609/14.06.2013 a Judecătoriei sector 1 București, definitivă prin nerecurare la 26.06.2013.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 289/29.03.2013 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin nerecurare la 17.04.2013, în componentele sale:
- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.e, g, i C.pen.cu aplic. art. 320 indice 1 alin.7 C.proc.pen.prin sentința penală nr. 397/23.04.2012 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin nerecurare la data de 08.05.2012
- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.e, g, i C.pen. cu aplic. art. 320 indice 1 alin.7 C.proc.pen. prin sentința penală nr. 397/23.04.2012 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin nerecurare la data de 08.05.2012
- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.e, g și i C.pen. cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen. și art. 320 indice 1 C.proc.pen.. ( (faptă din 14.03.2012 )
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 609/14.06.2013 a Judecătoriei sector 1 București, definitivă prin nerecurare la 26.06.2013, în componentele sale:
-pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.e, g, i C.pen.cu aplic. art. 320 indice 1 alin.7 C.proc.pen.prin sentința penală nr. 397/23.04.2012 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin nerecurare la data de 08.05.2012
-pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.e, g, i C.pen. cu aplic. art. 320 indice 1 alin.7 C.proc.pen. prin sentința penală nr. 397/23.04.2012 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin nerecurare la data de 08.05.2012
-pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.e, g și i C.pen. cu aplic. art. 320 indice 1 C.proc.pen. ( (faptă din 06.04.2012 )
În temeiul art. 38 alin.1, 39 alin.1 lit. b noul C.pen a contopit cele trei pedepse de 2 ani închisoare și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care adaugă un spor obligatoriu de 2 ani, pedeapsa finală fiind de 4 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.96 alin.4 noul C.pen. rap. la art. 43 alin. 1 noul C. pen cu referire la art. 10 din Legea nr. 187/2012 a dispus executarea în întregime a pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare alături de pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul având de executat, în final, pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 67 alin. 1 noul C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b noul C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 alin. 1, 3 noul C.pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b noul C.pen. pe durata pedepsei principale.
În baza art. 399 alin.1 C.p.p. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 40 alin.3 C.pen. a dedus din pedeapsa stabilită perioadele executate de inculpat, respectiv reținerea de la data de 18.10.2011, ora 18.30 la 19.10.2011, ora 13.00, reținerea de 24 de ore din data de 15.05.2012, perioada de la 12.11.2012 la 28.12.2012, reținerea de la 12.02.2013 la 13.02.2013.
În baza art. 72 C.pen. a dedus din pedeapsa stabilită perioada executată de la data de 25.09.2014 la zi.
În baza art. 25 și 397 Cod procedură penală cu referire la art. 1 357 C.civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă . prin reprezentant legal și a obligat pe inculpat la plata către acesta a sumei de 1 000 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul G. D. să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistență juridică inculpatului s-a avansat din fondurile MJ către Baroul București.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța fondului a reținut că prin rechizitoriul nr.7483/P/2014 din 24.10.2014 al Parchetului de pe Judecătoria Sectorului 4 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului G. D. sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată (4 acte materiale) prev. de art. 228 alin.1-229 alin.1 lit.b, d, alin.2 lit.b C.pen.cu aplic. art. 35 alin.1 C.pen. și art. 41 alin.1 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut că în noaptea de 16/17.06.2014 inculpatul G. D. a sustras ziare, reviste, cărți, pachete de țigări și sume modice de bani (aproximativ 30 lei) din patru chioșcuri aparținând . în care a pătruns prin efracție, tăind lacătele care asigurau ușile de acces.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procese - verbale de cercetare la fața locului, procese-verbale de conducere în teren, raport de constatare tehnico- științifică dactiloscopică, declarații inculpat, declarații reprezentant persoană vătămată, declarații martori
Sub aspectul laturii civile, persoana vătămată ., prin reprezentant legal D. I. a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 10 000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit (f. 35 dosar instanță).
Prin încheierea din data de 18.11.2014, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 București, în baza art. 346 alin. 2 C. pr. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.7483/P/2014 din 24.10.2014 al Parchetului de pe Judecătoria Sectorului 4 București, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății privind pe G. D., sub aspectul săvârșirii săvârșirii unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată (4 acte materiale) prev. de art. 228 alin.1-229 alin.1 lit.b, d, alin.2 lit.b C.pen.cu aplic. art. 35 alin.1 C.pen. și art. 41 alin.1 C.pen.
La termenul din data de 27.11.2014, instanța a dispus citirea rechizitoriului, iar inculpatul a arătat că recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu, învederând că dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, înțelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art. 396 alin. 10 din Cpp, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii. Astfel, inculpatul a fost audiat, declarația acestuia de recunoaștere fiind consemnată și atașată la dosar (f. 39 dos. instanță).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt, în noaptea de 16/17.06.2014 inculpatul G. D. a sustras ziare, reviste, cărți, pachete de țigări și sume modice de bani (aproximativ 30 lei) din patru chioșcuri aparținând . în care a pătruns prin efracție, tăind lacătele care asigurau ușile de acces.
A apreciat că această stare de fapt rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză. Astfel, declarația inculpatului de recunoaștere a faptei, date în fața instanței s-a coroborat cu declarațiile reprezentantului legal al persoanei vătămate D. I., precum și declarațiile martorilor P. D., I. M., P. A., N. D.. Totodată, situația de fapt menționată a rezultat și din procesul verbal de cercetare la fața locului, procesele-verbale de conducere în teren și raportul de constatare tehnico- științifică dactiloscopică din care a rezultat că urma papilară ridicată de la unul dintre cele 4 puncte de lucru ale societății îi aparține inculpatului.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului G. D. care în noaptea de 16/17.06.2014 a sustras ziare, reviste, cărți, pachete de țigări și sume modice de bani (aproximativ 30 lei) din patru chioșcuri aparținând . în care a pătruns prin efracție, tăind lacătele care asigurau ușile de acces întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată (4 acte materiale) prev. de art. 228 alin.1-229 alin.1 lit.b, d, alin.2 lit.b C.pen.cu aplic. art. 35 alin.1 C.pen. și art. 41 alin.1 C.pen.
Din punct de vedere al laturii obiective, instanța a constatat că elementul material al infracțiunii a constat în acțiunea inculpatului de luare a mai multor bunuri din chioșcuri în scopul însușirii pe nedrept. Cu privire la urmarea imediată, instanța a constatat că patrimoniul persoanei vătămate a fost lezat, provocându-se un prejudiciu echivalent bunurilor sustrase, iar legătura de cauzalitate este implicită, rezultând din fapta inculpatului.
Cu privire la latura subiectivă, instanța a reținut că fapta a fost comisă cu vinovăție sub forma intenției directe, calificate prin scop, inculpatul prevăzând și urmărind diminuarea patrimoniului persoanei vătămate, în scopul însușirii pe nedrept a unor bunuri pe care să le valorifice pentru obținerea unor sume de bani.
Instanța a reținut că cele 4 acte materiale de sustragere a bunurilor sunt săvârșite la intervale reduse de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni care reprezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, motiv pentru care fapta este săvârșită în condițiile art. 35 alin. 1 C. pen. ce vizează unitatea infracțiunii continuate.
Față de toate aceste împrejurări, instanța a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt deduse judecății. Pentru a stabili în concret pedeapsa, instanța a avut în vedere că pedeapsa este o măsura de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; de asemenea, instanța a ținut cont șide faptul că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, fără însă ca executarea pedepsei să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului.
În același sens, art. 74 C.pen. prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; modul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Prin urmare, pentru stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, va avea în vedere toate circumstanțele reale si personale în care a fost săvârșită fapta.
Astfel, în privința împrejurărilor comiterii infracțiunilor de furt calificat, instanța a reținut că modul de săvârșire a faptelor a implicat pătrunderea pe timp de noapte, prin efracție, tăind lacătele care asigurau chioșcurile de ziare. În plus, instanța nu a putut să nu observe perseverența infracțională deosebită a inculpatului care a săvârșit nu mai puțin de patru acte materiale într-o singură noapte în scopul sustragerii de bunuri.
Mai mult, s-a apreciat că circumstanțele personale ale inculpatului susțin existența unui grad ridicat de pericol social al acestuia întrucât nu este la prima confruntare cu rigorile legii penale. Inculpatul a fost condamnat anterior pentru comiterea de infracțiuni contra patrimoniului pedepse cu închisoarea cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Totodată, conform fișei de cazier judiciar, inculpatul a fost sancționat administrativ în multiple rânduri pentru fapte de furt calificat. Prin urmare, s-a apreciat că sancțiunile aplicate anterior nu par să-și fi atins scopul educativ de vreme ce în prezent este trimis în judecată pentru comiterea unei noi infracțiuni, în stare de recidivă. În plus, instanța a reținut că inculpatul nu are un loc de muncă stabil, nu are surse de venit pentru a se întreține, săvârșind fapta pe fondul lipsurilor materiale.
Totuși, instanța a reținut că gravitatea urmării produse este destul de redusă, având în vedere natura bunurilor sustrase, precum și valoarea scăzută a prejudiciului.
În plus, instanța a ținut seama că inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei comise pe tot parcursul urmăririi penale, precum și în faza de judecată.
În ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii și complementare, instanța a reținut că prin săvârșirea infracțiunii de furt calificat inculpatul manifestă profundă lipsă de respect față de valori sociale importante. Prin urmare, instanța a apreciat că de vreme ce acesta nu este capabil să se conformeze normelor legale, inculpatul nu este eligibil pentru a exercita funcții publice sau care implică exercițiul autorității de stat și care prin poziția de autoritate și prestigiu pe care o conferă presupun o conduită morală desăvârșită.
Conform fișei de cazier judiciar, instanța a reținut că prin sentința penală nr.289/29.03.2013 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin nerecurare la 17.04.2013, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 an și 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.
Potrivit aceleiași fișe de cazier judiciar, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 609/14.06.2013 a Judecătoriei sector 1 București, definitivă prin nerecurare la 26.06.2013 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani
Instanța a constatat că infracțiunea de furt calificat dedusă judecății a fost săvârșită în cursul celor două termene de încercare de 6 ani corespunzătoare celor două pedepse a căror executarea a fost suspendată, termene care curgeau în paralel, motiv pentru care au fost reținute și dispozițiile art.41 raportat la 43 alin. 1 C. pen. privind recidiva postcondamnatorie.
În plus, s-a apreciat că săvârșirea noii fapte în interiorul termenelor de supraveghere de 6 ani, stabilite prin sentința penală nr. 289/29.03.2013 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin nerecurare la 17.04.2013, respectiv prin sentința penală nr. 609/14.06.2013 a Judecătoriei sector 1 București, definitivă prin nerecurare la 26.06.2013 determină revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere.
Totodată, instanța a avut în vedere că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită la data de 16/17.06.2014, moment la care erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 286/2009 privind noul Codul penal. Potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. Prin urmare, instanța a constatat că tratamentul sancționator în prezenta cauză nu se va realiza potrivit legii penale mai favorabile, ci potrivit legii noi, fiind incidente dispozițiile legale sus-menționate.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii preventive conform art. 399 alin. 1 C.pr.pen rap. la art. 208 C.pr.pen., instanța a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării și, ulterior, menținerii măsurii nu s-au modificat, iar scopul prevăzut de art. 202 alin. 1 C. pr. pen. nu poate fi atins prin impunea unei măsuri preventive mai ușoare.
Pentru aceasta, instanța s-a raportat la modul de comitere a faptei, respectiv pătrunderea pe timp de noapte, prin efracție, precum și la circumstanțele personale ale inculpatului care susțin existența unui grad ridicat de pericol social, acesta neaflându-se la prima confruntare cu rigorile legii penale.
Instanța a apreciat că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru a împiedica sustragerea acestuia de la procesul penal și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, neexistând date de natură să formeze convingerea că inculpatul a fost privat de libertate suficient încât să conducă la formarea unei noi perspective asupra modului de câștigare a existenței, conform cu rigorile legii.
Sub aspectul laturii civile, instanța a luat act că persoana vătămată . prin reprezentant legal s-a constituit parte civilă în procesul penal pentru suma de 10 000 lei, respectiv contravaloarea bunurilor sustrase.
Astfel, s-a apreciat că, în temeiul art. 1357 Cod civil, inculpatul este dator să repare prejudiciul cauzat părții civile prin fapta sa, dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanei responsabile de producerea acestui prejudiciu.
Cu privire la prima condiție, instanța a reținut că fapta ilicită a inculpatului constă în sustragerea bunurilor din chisoșcurile părții civile. A constatat că prejudiciul constă în scoaterea bunurilor din patrimoniul părții civile ce se află în imposibilitate de a dispune de bunul său. Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția au fost analizate cu ocazia încadrării în drept a faptei inculpatului.
Inculpatul a arătat că recunoaște sustragerea bunurilor și dorește să achite contravaloarea bunurilor sustrase, însă valoarea acestora nu este de 10 000 lei, suma solicitată de partea civilă fiind nejustificat de ridicată. Instanța a avut în vedere declarația inculpatului care evaluează bunurile sustrase la 1000 lei, declarația părții civile și declarațiile martorilor privind cantitatea și natura bunurilor sustrase, precum și prețurile medii ale unor bunuri de tipul celor însușite de inculpat. Astfel, instanța a reținut că inculpatul a sustras mai multe reviste, ziare, aproximativ șapte-opt pachete de țigări și 30 lei. În plus, instanța a avut în vedere că inculpatul a pătruns prin efracție în chioșcurile părții civile și a distrus lacătele și belciugele care îi blocau accesul. Luând în considerare aceste aspecte, dar și faptul că partea civilă nu a precizat cu exactitate ce bunuri s-au sustras și nici nu a administrat probe din care să reiasă cu certitudine valoarea prejudiciului suferit, instanța a considerat că valoarea pagubei nu a depășit suma de 1 000 lei, pretențiile părții civile în cuantum de 10 000 lei, fiind mult disproporționate în raport de prejudiciul real.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, în termen legal, inculpatul G. D., care, prin apărătorul său, în baza art.421 pct.2 lit.a N.C.p.p, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, iar în baza art.17 al.2 corob. cu art.16 al.1 lit. g N.C.p.p și a se dispune achitarea sa, având în vedere că s-a împăcat cu partea civilă.
La termenul din data de 06.03.2015 inculpatul, prin apărător ales, a depus la dosarul cauzei acordul de mediere nr. 2042/04.03.2015, proba fiind încuviințată de instanță și administrată prin depunerea înscrisurilor la dosarul cauzei la filele 22 – 23.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea apelului formulat de inculpat și încetarea procesului penal, cu obligarea ambelor părți la plata cheltuielilor judiciare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelul declarat de inculpatul G. D. ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 16 lit. g C.pr.pen. acțiunea penală dacă a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii.
Prin decizia nr. 9/17.04.2015 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul ÎCCJ s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, încheierea unui acord de mediere constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală, distinctă de împăcare; iar încheierea unui acord de mediere în condițiile Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale.
Între inculpatul G. D. și partea civilă A. P. SRL a intervenit la data de 04.03.2015 un acord de mediere, în urma căruia partea vătămată a fost despăgubită și a renunțat la orice pretenție față de inculpat.
Având în vedere cele expuse, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va admite apelul formulat de inculpat și în baza art.16 alin. 1 lit. g C.pr.pen. va înceta procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul G. D. a acțiunii prevăzute de art. 228 alin.1 – 229 alin.1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cod penal cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal și art. 41 alin.1 Cod penal, ca urmare a intervenirii acordului de mediere.
Va constata stinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă ..R.L ca urmare a intervenirii acordului de mediere.
În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. c și d, alin. 4 C.pr.pen. va obliga pe partea civilă și pe inculpat la plata a câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 alin.1.pct.2 lit.a Cod procedură penală, art.16 alin.1 lit.g Cod procedură penală,
Admite apelul inculpatului G. D. și încetează procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul G. D. a acțiunii prevăzute de art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.b, d alin.2 lit.b Cod penal cu aplic.art.35 alin.1 Cod penal și art.41 alin.1 Cod penal, ca urmare a intervenirii acordului de mediere.
Constată stinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă ..R.L ca urmare a intervenirii acordului de mediere.
Obligă pe partea civilă și pe inculpat la plata a câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. D. C. S.
GREFIER,
D. P.
Red. S.C./ 05.06.2015
Tehnored.V.D./5 ex./04.06.2015
T.B.S.1 – jud. T.L.S.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 762/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 287/2015.... → |
|---|
