Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 762/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 762/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 50649/299/2013
Dosar nr._
(1153/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 762
Ședința publică din data de 28 mai 2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
Președinte: A. N.
Judecător: A. B. R.
Grefier: A. P.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, apelant – intimat – inculpat C. N. și apelant – parte civilă Direcția G. de Poliție a Municipiului București împotriva sentinței penale nr. 95/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București.
Dezbaterile care au avut loc în ședința publică din data de 28.04.2015 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, inițial, Curtea a stabilit termen în vederea pronunțării la data de 12.05.2015 și, ulterior, în aceeași constituire și pentru aceleași considerente, a amânat pronunțarea la data de 26. Mai 2015, respectiv 28 mai 2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 95/23.02.2015, Judecătoria Sectorului 1 București în baza art. 396 alin. 6 C. pr. pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. e C. pr. pen. a încetat procesul penal față de inculpatul C. N. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C. pen., în dauna persoanei vătămate Direcția G. de Poliție a Municipiului București, față de lipsa plângerii prealabile.
În baza art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., cu aplic. art. 37 alin 1 lit. b C.pen. (1968), cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul C. N. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art.71 C pen. (1968) a aplicat inculpatului C. N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. (1968), pe durata executării pedepsei.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 37 alin.1 lit. b C.pen. (1968), cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul C. N. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 71 C pen. (1968), a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. (1968), pe durata executării pedepsei.
În baza art. 33 lit. b C. pen. (1968) a constatat că faptele au fost săvârșite în concurs.
În baza art. 34 alin.1 lit. b C. pen. (1968) a contopit cele două pedepse aplicate inculpatului (1 an și 6 luni și 2 ani și 6 luni închisoare) în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. (1968), a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. (1968) pe durata executării pedepsei.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b C. pen. (1968) a dispus confiscarea de la inculpatul C. N. a celor două plăcuțe de înmatriculare cu nr. B051554 identificate conform procesului verbal din data de 01.12.2013 (f. 23, 24 dosar urmărire penală).
În baza art. 399 alin. 1 C. pr. pen. a menținut măsura arestării preventive dispusă în cauză față de inculpatului C. N. (mandat de arestare preventivă nr. 292/UP/02.12.2013 emis de Judecătoria Sectorului 1 București).
În baza art. 404 alin. 4 lit. a C. pr. pen. rap. la art. 88 alin. 1 C.pen. (1968) a dedus din durata pedepsei privative de libertate aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 01.12.2013 la zi.
În baza art. 397 C. pr. pen. rap. la art. 25 alin. 5 C. pr. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția G. de Poliție a Municipiului București.
În baza art. 404 alin. 4 li. f C. pr. pen. rap. la art. 255 C. pr. pen. a respins ca neîntemeiată cererea numitei T. M. L. de restituire a autoturismului marca Volkswagen Polo cu . WVWZZZ6NZW039226, indisponibilizat prin ordonanța procurorului cu nr._/P/2013 din data de 18.12.2013.
În baza art. 404 alin. 4 lit. c C. pr pen. rap. la art. 397 alin. 5 C. pr. pen. a menținut măsura asiguratorie instituită prin ordonanța procurorului cu nr._/P/2013 din data de 18.12.2013 (f. 83 dosar urmărire penală) asupra autoturismului marca Volkswagen Polo cu . WVWZZZ6NZW039226.
În baza art. 274 alin. 1 C. pr. pen. a obligat inculpatul C. N. la plata către stat a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariile parțiale în cuantum total de 300 lei acordate apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat (100 lei conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/30.09.2014 și 200 lei conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/02.12.2014) au rămas în sarcina statului.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul parțial conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/02.12.2014 fiind avansată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2013 din data de 19.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2013 sub număr de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, fiecare cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969, amândouă cu aplicarea art. 33 lit. b C.pen. din 1969, și distrugere prev. și ped. de art. 217 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.p. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969.
Prin actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului că în data de 01.12.2013, în jurul orelor 16.14, fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule, a condus autoturismul marca Volkswagen Polo cu numărul de înmatriculare B-_, expirat din data de 23.02.2013, în mun. București, pe strada Jiului, .. Jimbolia și str. Stănilești, iar în momentul în care organele de poliție au încercat blocarea sa în trafic, inculpatul, cu intenția de a se sustrage verificărilor, a intrat în coliziune cu autospeciala MAI cu nr. MAI_.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost administrate în faza de urmărire penală următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunilor flagrante (f.23-24), declarațiile inculpatului C. N. (f.7, 12, 13, 25-28), declarația martorului N. M. A. (f. 41-43), declarația martorului T. P. (f. 44), declarația martorului K. R. (f. 53), proces verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice (f. 56, 59-71), proces verbal privind efectuarea unui experiment judiciar însoțit de înregistrarea video (f. 35), înscrisuri (f. 29-33, 36, 46-52).
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 11.03.2014, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunostința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. 4 C. pr. pen. raportat la art. 396 alin 10 C. pr. pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că nu solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate prevăzută de art. 374 alin. 4 C.p.p.
La data de 26.02.2014, la dosarul cauzei a fost depusă cererea numitei T. M. –L. (f. 36 – 39 dosar instanță), prin care a solicitat restituirea automobilului marca Volkswagen Polo cu număr de înmatriculare provizoriu B-_, susținând că este proprietara acesteia.
Audiat fiind în fața instanței la termenul din data de 15.04.2014 (f. 66 dosar instanță) inculpatul a arătat că nu dorește să dea declarații în cauză și că își menține declarațiile formulate în faza de urmărire penală. Cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală (f. 25 dos. u.p.) inculpatul a arătat că în data de 01.12.2013 a condus autoturismul marca WV Polo cu nr. de înmatriculare B051554, deși nu poseda un permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule, și nu cunoștea faptul că numerele de înmatriculare sunt expirate și autoturismul nu este înmatriculat. În ceea ce privește infracțiunea de distrugere inculpatul a arătat că în momentul în care a fost blocat de echipajul de poliție a pus frână, însă mașina nu s-a oprit la timp și a lovit echipajul de poliție fără a avea această intenție.
În cursul cercetării judecătorești, la cererea inculpatului, au fost readministrate următoarele probe de la urmărirea penală: declarațiile martorilor N. M. A. (f. 77-78 dosar instanță), Tismăraru P. (f. 106 dosar instanță) și K. R. (f. 97 dosar instanță).
Din oficiu, a fost administrată proba cu declarațiile martorului P. M., ale cărui declarații au fost consemnate și depuse la dosar (f.69-70 și 136-138 dosar instanță).
La termenul din data de 01.04.2014 (f. 53 dosar instanță) s-a dispus citarea persoanei vătămate DGPMB cu mențiunea de a preciza dacă în conformitate cu dispozițiile art. 253 alin. 6 C. pr. pen. înțelege să formuleze plângere prealabilă și dacă se constituie parte civilă în cauză.
Prin adresa cu nr._/10.04.2014 (f. 57 – 59 dosar instanță), înregistrată la instanță la data de 14.04.2014, D.G.P.M.B. a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului C. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere și a solicitat obligarea acestuia la plata despăgubirilor reprezentând costurile reparațiilor efectuate pentru autospeciala MAI cu nr. de înmatriculare MAI24806. La data de 13.05.2014 partea civilă și-a precizat cererea de constituire parte civilă prin comunicarea valorii reparațiilor autospecialei cu număr de înmatriculare MAI-_ (f. 75-76 dosar instanță).
În data de 05.02.2015 partea civilă a depus concluzii scrise (f. 117 dosar instanță).
Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 01.12.2013, în jurul orelor 16.14, inculpatul C. N., fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule, a condus autoturismul marca Volkswagen Polo cu numărul de înmatriculare B_, expirat din data de 23.02.2013, în mun. București, pe strada Jiului, .. Jimbolia și str. Stănilești, iar în momentul în care organele de poliție au încercat blocarea sa în trafic, inculpatul a intrat în coliziune cu autospeciala poliției cu nr. MAI_, cu intenția de a se sustrage verificărilor.
Din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante a rezultat că în data de 01.12.2013, în jurul orelor 16.14, în timp ce efectuau serviciul de patrulare cu autospeciala MAI_ pe . poliție din cadrul Secției 5 Poliție au observat un autoturism marca Volkswagen POLO, de culoare albastră, înmatriculat cu nr. B-_ care se deplasa către . suspiciuni cu privire la numărul de înmatriculare al autovehiculului, organele de poliție au pornit în urmărirea acestuia, folosind semnalele acustice și luminoase ale autospecialei, dar și semnele speciale pentru a-l opri. Șoferul autoturismului, ignorând semnalele organelor de poliție, a mărit viteza de deplasare și a schimbat brusc direcția de deplasare pe . pe culoarea roșie a semaforului spre Podul Străulești. Organele de poliție au pornit pe urmele autoturismului pe . pe . ., timp în care autoturismul marca Volkswagen Polo s-a deplasat cu o viteză ridicată, iar șoferul a refuzat să se conformeze semnalelor luminoase ale autospecialei Secției 5 Poliție. Pe . poliție au încercat să depășească autoturismul respectiv și să îl blocheze, dar șoferul acestuia a virat brusc spre dreapta, intrând în coliziune cu autospeciala poliției. În urma impactului, autoturismul marca Volkswagen a fost blocat, descoperindu-se că înăuntrul autoturismului se afla C. N., șoferul, și N. M. A., pasager.
În urma verificărilor realizate de organele de cercetare penală a rezultat că inculpatul nu figura în evidențele auto ale bazei de date CNABDEP având permis de conducere pentru vreo categorie de vehicule (proces verbal din data de 01.12.2013, f. 55 dosar urmărire penală). În plus, a rezultat că plăcuțele cu nr. de înmatriculare B-_, montate pe autoturismul marca Volkswagen Polo, erau expirate din data de 23.02.2013.
În cursul judecății, inculpatul C. N. nu a dorit să dea declarații suplimentare, menținându-și declarațiile date în cursul urmăririi penale. Astfel, acesta a recunoscut că a condus autoturismul în cauză fără permis de conducere, dar nu a cunoscut faptul că a pus în circulație autvehiculul având expirată perioada de valabilitate a numerelor provizorii de înmatriculare. În ceea ce privește avarierea autoutilitarei de poliție, inculpatul a arătat că nu a avut intenția de a lovi mașina poliției, iar în momentul în care a fost blocat de organele de poliție a pus frână, însă mașina nu s-a oprit.
În urma audierii în fața instanței, martorul N.-M. A. a declarat că în data de 01.12.2013, împreună cu inculpatul C. N., care era la volanul mașinii cu care s-au deplasat, a mers la cabinetul unui medic veterinar. La întoarcere, a observat că inculpatul a mărit viteza de deplasare, iar la întrebarea martorului de ce a făcut acest lucru, inculpatul i-a spus că în spatele lor se afla un echipaj de poliție și se grăbește pentru că nu deține permis de conducere și numerele de înmatriculare sunt expirate. În încercarea de a scăpa de echipajul de poliție care avea girofarele deschise, dar despre care martorul a declarat că nu a auzit zgomotul sirenei, inculpatul a virat pe mai multe străduțe, iar la un moment dat, martorul a observat că mașina o ia spre stânga, iar la încercarea inculpatului de a o redresa, trăgând de volan spre dreapta, a intrat în coliziune cu mașina poliției care venea din spate. Astfel, au fost lovite mașina inculpatului, pe partea dreaptă, și mașina poliției, pe partea stângă, ușă sau aripă. În continuare, inculpatul și martorul au coborât din mașină și s-au așezat pe burtă după ce au văzut că polițiștii au scos pistoalele din dotare, iar apoi au fost conduși la secția de poliție. Martorul a susținut că inculpatul a intrat în coliziune cu mașina poliției atunci când a încercat să vireze dreapta, iar poliția avea posibilitatea tehnică să depășească mașina inculpatului.
Martorul K. R. a declarat că în timp ce se afla în serviciul de patrulare, împreună cu colegul său P. M., a observat un autoturism marca Volkswagen Polo care a mărit viteza de deplasare la vederea mașinii de poliție și care avea număr provizoriu de înmatriculare expirat, și a pornit în urmărirea lui. Martorul a declarat că a somat conducătorul autoturismului să oprească, dar acesta a continuat să mărească viteza de deplasare mergând pe str. Jiului, .. Episcop V., str. Fabrica de C., .. Jimbolia, autoturismul a intrat pe contrasens, pe partea stângă, iar șoferul autospecialei de poliție a intrat pe partea dreaptă pentru a bloca și forța șoferul autoturismului urmărit să se oprească, dar acesta a tras de volan spre dreapta, însă impactul a fost evitat de colegul martorului. Șoferul autoturismului a continuat să se deplaseze pe contrasens, în timp ce mașina de poliție se deplasa pe partea dreaptă, iar în momentul în care șoferul autospecialei de poliție a încercat să intre în fața autoturismului urmărit pentru a-l bloca, șoferul acestuia din urmă a efectuat manevre de virare la dreapta, după care a intrat în coliziune cu autospeciala poliției. Martorul a declarat că inculpatul a intrat cu intenție în autospeciala poliției urmărind să își asigure scăparea. Pe tot parcursul urmăririi autovehiculului condus de inculpat, au fost pornite semnele acustice și sonore. Martorul a mai arătat că hotărârile privind operațiunea au fost luate de ambii agenți de poliței, dar cele privind conducerea autospecialei au fost luate doar de șoferul acesteia. În plus, martorul a declarat că manevra efectuată de colegul său nu a pus în pericol siguranța fizică a niciunui ocupat din cele două mașini și nu a constituit cauza manevrei efectuate de inculpat.
Din declarația martorului P. M. a rezultat că în timp ce își exercita obligațiile de serviciu, martorul a observat circulând un autoturism marca Volkswagen Polo, de culoare albastră, cu numere de înmatriculare provizorii, retrase din circulație, motiv pentru care, împreună cu colegul de serviciu, a încercat să oprească autoturismul, pornind girofarul și semnalele acustice, și a pornit în urmărirea autovehiculului. Pe . încercat să depășească autovehiculul condus de inculpat, moment în care mașina condusă de acesta a fost lovită în portiera din partea stângă. Astfel, martorul a arătat că mașina a fost lovită, în timp ce mergea în paralel cu autovehiculul inculpatului, la o distanță de aproximativ 2 m. Martorul a mai arătat că autoturismul urmărit circula pe contrasens, în timp ce autospeciala poliției circula pe partea dreaptă a drumului, iar . de circulație. Martorul a declarat că nu a încercat să oprească mașina inculpatului.
Cu ocazia audierii martorului T. P., acesta a declarat că a vândut inculpatului un autoturism marca Volkswagen Polo, pentru suma de 850 Euro, în două rate, și a predat numerele de înmatriculare din Germania și numerele expirate din luna februarie emise de autoritățile române, precizându-i inculpatului că cel de-al treilea rând de plăcuțe erau expirate.
Instanța a reținut că din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și procesul verbal de cercetare la fața locului, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în fața instanței - P. M., K. R., N. M. A., T. P. - și parțial cu declarațiile inculpatului, rezultă că în data de 01.12.2013, în jurul orelor 16.14, inculpatul C. N., fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie de vehicule, a condus autovehiculul marca Volkswagen Polo, cu număr de înmatriculare provizoriu B-_, expirat din data de 23.05.2013, pe mai multe străzi din mun. București, sector 1, iar în momentul în care organele de poliție au încercat blocarea sa în trafic a intrat în coliziune cu autospeciala MAI cu număr de înmatriculare MAI_.
În ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin.(1) din OUG nr.195/2002, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, susținere care se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză, respectiv procesul verbal de verificare în evidențele CNABDEP din care rezultă faptul că la data depistării în trafic inculpatul nu figura ca deținător al unui permis de conducere (f. 55 dosar urmărire penală). De asemenea, din materialul probator administrat în cauză a rezultat faptul că inculpatul a circulat pe culoarea roșie a semaforului electric, cu viteză, și a refuzat să oprească la semnalul regulamentar al agentului de poliție.
În ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 85 alin. (1) din OUG nr.195/2002, instanța a înlăturat susținerile inculpatului conform cărora nu a cunoscut faptul expirării valabilității numerelor de înmatriculare. În acest sens, instanța va avea în vedere declarația martorului T. P. care susține că i-a comunicat inculpatului cu ocazia vânzării autovehiculului că numerele de înmatriculare sunt expirate și că nu la mai poate prelungi, fiind al treilea set de numere provizorii. În plus, din declarația martorului N. M. A., dată în cursul judecății, rezultă că la momentul săvârșirii faptei inculpatul i-a spus martorului că se sustrage verificărilor făcute de organelor de poliție deoarece nu are permis de conducere și numerele de înmatriculare sunt expirate.
Cu privire la infracțiunea de distrugere, prev. și ped. de art. 217 alin. 1 C.p. din 1968, analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut incidența cazului de încetare a procesului penal prevăzută la art. 16 alin. 1 lit. e C. pr. pen., respectiv lipsa plângerii prealabile.
În acest sens instanța a reținut că acțiunile ilicite ale inculpatului, inclusiv aceea de a avaria autovehiculul poliției angajat în urmărirea sa, s-au defășurat la data de 01.12.2013.
Potrivit prevederilor legale în vigoare la data săvârșirii faptei și ulterior până la emiterea dispoziției de trimitere în judecată, „distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă” (art. 217 alin. 1 C. pen. 1968). Potrivit alin. 6 al aceluiași articol „dacă bunul este proprietate privată, cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală”.
Dispozițiile alin. 6 privind "cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului" au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 150/1999 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 605 din 10 decembrie 1999.
Astfel, prin decizia Curții Constituționale anterior menționată, a fost uniformizată procedura de tragere la răspundere penală a persoanelor care prin faptele lor aduceau atingere proprietății private, fie a statului fie a persoanelor fizice ori juridice de drept privat.
Curtea a reținut că statul nu poate beneficia de o ocrotire juridică diferită de aceea a persoanelor de drept privat în ceea ce privește bunurile ce constituie obiectul proprietății sale private. S-a constatat că legiuitorul a prevăzut un regim juridic diferențiat sub aspectul instituției plângerii prealabile. Astfel, dacă bunul făcea parte din sfera proprietății private a altor subiecte de drept decât statul, acțiunea penală împotriva autorului infracțiunii de distrugere putea fi pusă în mișcare numai în baza plângerii prealabile a persoanei vătămate. Dacă însă bunul făcea obiectul proprietății private a statului, acțiunea penală putea fi pusă în mișcare din oficiu, această măsură nemaifiind condiționată de existența plângerii prealabile a persoanei vătămate. De asemenea, s-a evidențiat și o inegalitate și din punct de vedere al beneficiului împăcării părților, ce opera numai pentru subiecții care au distrus bunuri ce nu aparțin proprietății private a statului.
Așadar, dispozițiile deciziei au vizat eliminarea discriminării în ceea ce privește regimul de protecție al proprietății private a statului care era în mod vădit diferit față de cel care proteja proprietatea privată a persoanelor fizice ori juridice de drept privat.
Pe cale de consecință, în ceea ce privește bunurile care intrau în proprietatea publică a statului, regimul de protecție a rămas unul special, având în vedere natura și importanța bunurilor afectate realizării interesului general.
Prin urmare, în cazul bunurilor care făceau parte din domeniul public al statului, acțiunea penală se punea în mișcare din oficiu și era exclusă împăcarea părților.
Analizând dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, instanța a constatat că în ceea ce privește autospeciala poliției care a fost avariată de către inculpat la data de 01.12.2013, nu s-a stabilit că aceasta face parte din domeniul public al statului, astfel cum acesta este definit în actul normativ menționat.
Potrivit art. 1 din Lg. 213/1998 „dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public”.
Potrivit art. 3 din același act normativ „domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege...”.
Potrivit art. 4 „domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată”.
Analizând dispozițiile art. 3 alin. 1 din Lg. 213/1998 s-a constatat că autospeciala poliției nu face parte din categoria bunurilor enumerate în art. 135 alin. 4 din Constituție (astfel cum a fost modificată) și nici din categoria bunurilor care fac parte integrantă din anexa la Lg. 213/1998.
De asemenea, nu se poate spune că același bun, potrivit legii sau prin natura lui, este de uz sau de interes public. Astfel, dacă activitatea desfășurată de organele de poliție este de interes general, realizându-se în scopul asigurării unui climat de securitate în societate, nu se poate reține că bunurile utilizate de organele de poliție în realizarea acestui scop sunt la rândul lor bunuri de uz sau de interes public. Este de menționat că în activitatea desfășurată de organele de poliție, pe lângă autovehicule, sunt folosite și alte bunuri care prin lege sau prin natura lor în mod evident nu sunt de uz sau de interes public.
Cât privește adeverința eliberată de Secția 5 Poliție (f. 29 dosar urmărire penală) din care reiese că autospeciala MAI_ este proprietatea publică a statului, instanța a reținut în primul rând că acest înscris emană de la însăși unitatea păgubită și nu face referire la niciun act normativ sau la vreuna dintre modalitățile prevăzute la art. 7 din Legea 213/1998 în baza căruia autovehiculul respectiv a fost inclus în proprietatea publică a statului. Astfel, s-ar admite ca, prin simpla manifestare de voință a persoanei vătămate, un anumit bun să fie inclus în proprietatea publică a statului cu consecința angajării răspunderii penale a inculpatului în condiții imprevizibile, determinate de însăși persoana vătămată.
Reținând că bunul distrus de către inculpat nu face parte din domeniul public al statului, instanța a constatat că acțiunea penală a fost exercitată din oficiu, contrar dispozițiilor legale prevăzute în art. 216 la alin. 6 și art. 221 ain. 2 din vechiul Cod de procedură penală, respectiv art. 288 alin. 2 din noul Cod de procedură penală.
Tot astfel, instanța a reținut că plângerea prealabilă formulată de persoana vătămată la data de 14.04.2014 nu este de natură să complinească lipsa acesteia anterior punerii în mișcare a acțiunii penale și trimiterii în judecată a inculpatului.
Prin urmare, în ceea ce privește infracțiunea de distrugere imputată inculpatului, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 396 alin. 6 C. pr. pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. e C. pr. pen. cu consecința încetării procesului penal față de inculpat având în vedere lipsa plângerii prealabile.
Analizând probatoriul administrat în cauză cu referire la celelalte infracțiuni reținute în actul de sesizare, instanța a constatat că faptele inculpatului C. N. care în data de 01.12.2013, în jurul orelor 16.14, a condus pe strada Jiului, .. Jimbolia și str. Stănilești din mun. București, sector 1, autoturismul marca Volkswagen Polo cu numărul de înmatriculare B_, expirat din data de 23.02.2013, și fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule, întunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr.195/2002 rep., respectiv conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b C. pen. (1968).
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin.1 OUG 195/2002, instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere. Acțiunea inculpatului, care, fără a avea permis de conducere, s-a deplasat cu autoturismul marca Volkswagen POLO prin București, fugind de echipajul de poliție, realizează elementul material al infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere. Instanța a reținut că inculpatul a trecut pe culoare roșie a semaforului electric, a circulat cu viteză și nu s-a conformat semnalelor agenților de poliție care s-au angajat în urmărirea sa.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale care asigură desfășurarea în condiții de siguranță a circulației rutiere pe drumurile publice, valoare socială ocrotită penalmente. Procedura de obținere a unui permis de conducere garantează că un conducător auto cunoaște regulile de circulație și îndeplinește condițiile medicale pentru a se afla în trafic.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din simpla săvârșire a faptei având în vedere că fapta este o infracțiune de pericol, situație care există prin simpla realizare a elementului material al infracțiunii.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art.85 alin.1 din OUG 195/2002, instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat. Acțiunea inculpatului, care a condus autoturismul marca Volkswagen Polo cu numărul de înmatriculare B_, expirat din data de 23.02.2013, știind că numerele sunt expirate realizează elementul material al infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale care asigură desfășurarea în condiții de siguranță a circulației rutiere pe drumurile publice, valoare socială ocrotită penalmente.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei în condițiile în care a fost săvârșită o infracțiunea de pericol.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, întrucât inculpatul a cunoscut împrejurarea că valabilitatea plăcuțelor de înmatriculare exirase, însă, cu toate acestea, a acceptat să conducă autoturismul în aceste condiții.
Având în vedere că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 85 alin.1 din OUG 195/2002 și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 OUG 195/2002 au fost săvârșite prin realizarea aceleași acțiuni, instanța a reținut aplicarea disp. art.33 lit.b C.pen. (1968), cele două fapte fiind săvârșite în concurs ideal.
Instanța a reținut și că cele două infracțiuni constatate prin prezenta sentință sunt săvârșite în stare de recidivă postexecutorie față de condamnarea suferită de inculpat prin sentința penală nr. 604 din 08.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin neapelare, prin care acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (1968), având în vedere că inculpatul a fost arestat în data de 30.06.2010 și eliberat în data de 01.02.2011, cu un rest de pedeaspă rămas neexecutat de 6 zile.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, instanța a reținut că infracțiunile prevăzute la art. 85 ain. 1 și art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., sancționate cu pedepse cu închisoarea de la 1 la 3 ani, respectiv de la 1 la 5 ani, au corespondent în noul Cod penal infracțiunile prevăzute la art. 334 alin. 1 C. pen. și art. 335 alin. 1 C. pen., sancționate cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani alternativ cu amenda, respectiv pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, inculpatul C. N. și partea civilă Direcția G. de Poliție a Municipiului București.
Prin apelul său, P. a criticat greșita încetare a procesului penal pentru infracțiunea de distrugere, însă cu ocazia dezbaterilor în fond ale cauzei nu a mai susținut acest motiv.
A susținut cel de-al doilea motiv de apel relativ la omisiunea pronunțării supra confiscării autoturismului inculpatului.
Prin apelul inculpatului s-a solicitat redozarea pedepsei.
Partea civilă Direcția G. de Poliție a Municipiului București a solicitat desființarea hotărârii, în sensul că se impune admiterea plângerii prealabile, precum și constituirea sa de parte civilă.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor aduse, precum și conform prevederilor art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Critica inculpatului cu privire la redozarea pedepsei este neîntemeiată.
Astfel, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptelor și circumstanțelor personale, instanța a reținut corect că numai pedeapsa cu închisoarea este de natură să corijeze comportamentul inculpatului.
La stabilirea pedepselor aplicabile inculpatului C. N., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.pen. (1968), respectiv dispozițiile părții generale a vechiului Cod penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța a constatat că faptele imputate inculpatului prezintă un pericol social ridicat, acesta conducând autovehiculul pe mai multe artere de circulație aflate în interiorul unei așezări urbane, capitala țării, la o oră la care parametrii de trafic înregistrează valori ridicate (în jurul orelor 16:00), ignorând culoarea roșie a semaforului electric și sustrăgându-se verificărilor din partea organelor de poliție care s-au văzut nevoite să se angajeze în urmărirea inculpatului în trafic pentru imobilizarea sa. Nu în ultimul rând se reține că autovehiculul inculpatului a fost imobilizat numai în urma coliziunii cu autospeciala poliției, aspect ce denotă o gravitate deosebită a faptelor, existând posibilitatea ca prin faptele sale inculpatul să producă rezultate mult mai grave, cum ar fi vătămarea integrității corporale ori decesul său, a agenților de poliție angajați în urmărirea sa, a pasagerului din autovehiculul condus ori a celorlalți participanți la trafic (pietoni ori alți conducători auto).
Nu în ultimul rând instanța a reținut că inculpatul a săvârșit faptele din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie în raport de fapte similare, respectiv conducerea unui vehicul fără a deține un permis de conducere - art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. – și art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 rep. – părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție (f. 17 dosar instanță).
De asemenea, instanța a mai reținut că inculpatul s-a aflat în mod constant în conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea de infracțiuni la regimul traficului și consumului ilicit de droguri și infracțiuni contra patrimoniului. Tot astfel, s-a reținut că inculpatul a fost sancționat administrativ în trei rânduri pentru săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală (loviri sau alte violențe, distrugere și acte din sfera traficului și consumului ilicit de droguri).
Apelul inculpatului este fondat în raport cu apelul Parchetului care este favorabil inculpatului.
În faza de urmărire penală a fost dispusă prin ordonanța din data de 18.12.2013 instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului Volkswagen Polo având . șasiu WVWZZZ6NZSW039226, aparținând inculpatului C. N., în vederea confiscării speciale.
Prin rechizitoriul emis în cauză, procurorul a solicitat instanței de judecată ca, în temeiul disp. art. 118 din Codul penal anterior, să se pronunțe cu privire la confiscarea respectivului autoturism.
Instanța s-a limitat să mențină măsura sechestrului asigurător asupra autoturismului Volkswagen Polo fără să dispună absolut nimic cu privire la confiscarea acestuia.
Ori, în condițiile în care sechestrul asigurător a fost instituit în vederea confiscării speciale, instanța de judecată era obligată fie să dispună, în baza dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, confiscarea autoturismului Volkswagen Poo, fie să constate că propunerea de confiscare este neîntemeiată, să ridice sechestrul asigurător și să dispună restituirea autoturismului către inculpat.
Soluția instanței de a menține sechestrul asigurător asupra autoturismului fără a se fi pronunțat în vreun fel cu privire la confiscarea acestuia este vădit nelegală și netemeinică; dacă sentința nu ar fi desființată, autoturismul în discuție ar rămâne indisponibilizat sine die.
Curtea constat că, dispunându-se încetarea procesului penal ca urmare a lipsei plângerii prealabile pentru infracțiunea de distrugere, iar autoturismul fiind indisponibilizat în vederea confiscării sub aspectul acestei infracțiuni, instanța trebuia să ridice sechestrul și să dispună restituirea autoturismului către inculpat.
Pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, vor fi admise apelurile declarate de inculpat și P. și va fi desființată sentința penală sub acest aspect.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În acest context, apelul părții civile este nefondat în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală și va fi respins ca atare.
În cauză, plângerea penală a fost formulată tardiv la 15.04.2014, iar fapta a fost săvârșită la data de 01.12.2012, cu depășirea termenului de 2 luni prevăzut de Codul de procedură penală în vigoare.
Prin art. 157 alin. 4 și 5 Cod penal sunt instituite singurele excepții în care acțiunea penală se poate pune din oficiu, însă faptul că bunul este proprietate publică nu se află între aceste excepții.
Va face aplicarea art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
Onorariu avocat oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cppen, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr. 95/23.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București și inculpatul C. N. împotriva aceleiași sentințe.
Desființează în parte sentința penală și rejudecând, în fond:
Înlătură măsura menținerii măsurii asiguratorii instituită prin ordonanța nr._/P/2013 din 18.12.2013 asupra autoturismului marca Volkswagen Polo cu . șasiu WV WZZZ6NZW039226.
Ridică sechestrul asigurător și dispune restituirea autoturismului către inculpatul C. N..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cppen, respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă Direcția G. de Poliție a Municipiului București.
În baza art. 275 alin 2 Cppen, obligă pe partea civilă la 200 lei cheltuieli judiciare statului. Onorariul avocat oficiu pentru inculpat de 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. N. A. B. R.
GREFIER
A. P.
Red. A.N.
Dact.G.P.
5 ex.
Red. M.I. J. - Judecătoria Sectorului 1 București
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 805/2015. Curtea de... → |
|---|
