Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 611/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 611/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-12-2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
Curtea de Apel București
Secția I-a penală
Decizia penală nr.611/C
Ședința publică din data de 22 decembrie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: D. P.
Grefier: R.-E. V.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală este reprezentat prin procuror C. P..
Pe rol, se află judecarea contestației formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală împotriva Încheierii de ședință din data de 16.XII.2015 a Tribunalului București – Secția I penală, din Dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-inculpat C. M., personal, aflat în stare de arest preventiv, și asistat juridic de apărătorul ales L. F., în baza împuternicirii avocațiale ., nr._/22.XII.2015, emisă de Baroul București, aflată la fila 13 din dosar, astfel că a încetat delegația nr._/21.XII.2015 a apărătorului din oficiu S. Z., aflată la fila 12 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de ridicat, intimatul-inculpat, prin apărătorul ales, formulează proba cu înscrisuri în circumstanțiere, constând într-un act din care rezultă că soția sa este însărcinată.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune.
Curtea, apreciind ca utilă, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere, formulată de intimatul-inculpat.
Intimatul-inculpat, prin apărătorul ales, depune la dosar ecografie din data de 21.XII.2015, efectuată de Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Prof. Dr. P. S.”, București, cu privire la C. G.-S..
Nemaifiind alte probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public susține că, în mod netemeinic, instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.242, alin.2, Cod procedură penală, avându-se în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, respectiv în sarcina inculpatului au fost reținute două acte materiale de vânzare de droguri de risc, mai precis a cantităților de 500 g cannabis, cu suma de 12.500 lei, și de 1 kg cannabis, cu suma de 24.000 lei, precum și deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, la care se adaugă împrejurarea că inculpatul a încercat, prin intermediari, să-l convingă pe inculpatul S. A.-N. să-și schimbe declarația. Mai arată că nu a intervenit nici un element nou care să justifice înlocuirea măsurii preventive. Solicită admiterea contestației, desființarea, în parte, a încheierii de ședință și, rejudecând în fond, menținerea măsurii arestului preventiv.
Intimatul-inculpat, prin apărătorul ales, arată că participația sa penală este lămurită, fiind un simplu intermediar, a avut o poziție procesuală de recunoaștere, alegând procedura simplificată, iar instanța de fond a mai acordat un nou termen de judecată pentru a face verificări cu privire la denunțul pe care l-a formulat, a fost consumator ocazional de cannabis, soția sa este însărcinată și lucrează. Solicită respingerea, ca nefondată, a contestației.
Intimatul-inculpat, personal, arată că regretă faptele penale comise, nu a mai săvârșit nici o infracțiune cu intenție și dorește să fie alături de soția sa.
CURTEA
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 16.XII.2015, din Dosarul nr._ 15, Tribunalul București – Secția I penală:
în temeiul art.362, alin.2, Cod de procedură penală, raportat la art.208, Cod de procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului N. C., față de care a menținut starea de arest preventiv;
în temeiul art.242, alin.2, Cod de procedură penală, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. M. cu măsura controlului judiciar, pe o durată de 60 de zile, începând cu data rămânerii definitive a încheierii de ședință,
în temeiul art.215, alin.1 și alin.2, Cod de procedură penală, a stabilit ca, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul să respecte obligațiile:
- de a se prezenta la organul de urmărire penală, la judecătorul de Cameră preliminară sau la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat,
- de a informa, de îndată, organul judiciar care a dispus măsura preventivă sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței,
- de a se prezenta la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat,
- de a nu depăși teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar,
- de a nu lua legătura, direct sau indirect, cu ceilalți inculpați și cu martorul F. A.-A.,
- de a comunica, periodic, informații relevante despre mijloacele sale de existență,
în temeiul art.215, alin.3, Cod de procedură penală, i-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare, cu rea-credință, a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive,
în temeiul art.215, alin.4, Cod de procedură penală, a stabilit ca supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata măsurii controlului judiciar să fie realizată de către organele de poliție în circumscripția cărora domiciliază inculpatul;
în temeiul art.362, alin.2, Cod de procedură penală, raportat la art.208, Cod de procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar a inculpatului S. A.-N., față de care a menținut măsura controlului judiciar.
În motivare, cu privire la inculpatul C. M., a arătat că, inițial, nu a recunoscut comiterea faptelor penale, după care a recunoscut parțial și, în plus, a încercat să-l influențeze, prin intermediul unor cunoștințe comune, pe inculpatul S. A.-N., ca să nu dea declarații împotriva sa, după cum a susținut, la urmărirea penală, inculpatul S. A.-N., însă, la acest moment procesual, a solicitat aplicarea procedurii simplificate, astfel că nu mai există nici o justificare pentru menținerea arestului preventiv. A mai arătat că inculpatul C. M. a fost un coparticipant la faptele penale reținute în sarcina inculpatului S. A.-N., contribuția acestora fiind sensibil identică, așa încât trebuie să existe o egalitate de tratament juridic, prin aceeași măsură preventivă a controlului judiciar față de ambii inculpați. A observat faptul că nici circumstanțele personale ale inculpatului C. M. nu sunt diferite de datele personale ale inculpatului S. A.-N., și anume nu este cunoscut cu antecedente penale și este consumator, fără a se impune efectuarea unui tratament de dezintoxicare, potrivit raportului efectuat de comisia antidrog. Totodată, a mai avut în vedere împrejurarea că inculpatul S. A.-N. l-a cooptat pe inculpatul C. M. în activitatea infracțională, solicitându-i să-i găsească clienți pentru vânzarea plantelor de cannabis.
În termen legal, Ministerul Public a formulat contestație, pentru netemeinicie.
În motivarea orală a contestației, a susținut că, în mod netemeinic, instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.242, alin.2, Cod procedură penală, avându-se în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, respectiv în sarcina inculpatului au fost reținute două acte materiale de vânzare de droguri de risc, mai precis a cantităților de 500 g cannabis, cu suma de 12.500 lei, și de 1 kg cannabis, cu suma de 24.000 lei, precum și deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, la care se adaugă împrejurarea că inculpatul a încercat, prin intermediari, să-l convingă pe inculpatul S. A.-N. să-și schimbe declarația. A mai arătat că nu a intervenit nici un element nou care să justifice înlocuirea măsurii preventive.
A solicitat admiterea contestației, desființarea, în parte, a încheierii de ședință și, rejudecând în fond, menținerea măsurii arestului preventiv.
În apărare, intimatul-inculpat C. M. a formulat, fiindu-i încuviințată, proba cu înscrisuri în circumstanțiere, depunând la dosar ecografie din data de 21.XII.2015, efectuată de Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Prof. Dr. P. S.”, București, cu privire la C. G.-S..
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință contestată, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că nu este fondată contestația.
Mai întâi, reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 12.VIII.2015 a Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București – Secția I penală, din Dosarul nr._/3/2015, s-a dispus, în temeiul art.223, alin.2, Cod de procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului crăciun M., față de care a fost emis M.A.P. nr.454/U.P./12.VIII.2015, pentru comiterea a două infracțiuni de trafic de droguri de risc, fiecare prevăzută de art.2, alin.1 din Legea nr.143/2000, și a infracțiunii de deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art.4, alin.1 din Legea nr.143/2000, toate cu aplicarea art.38, alin.1, Cod penal, reținându-se în sarcina sa că, în perioada 7-9 august 2015, împreună cu inculpatul S. A.-N., a vândut unei persoane, în două rânduri, cannabis, în cantitățile de 500 grame, cu suma de 12.500 lei, și de un kilogram, cu suma de 24.000 lei, drogurile fiind cultivate și puse în vânzare de către inculpatul N. C., și, de asemenea, pe data de 11.VIII.2015, asupra sa a fost găsită cantitatea de 1,09 grame cannabis, deținută pentru consumul propriu.
Reține că, prin Rechizitoriul din data de 10.XI.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, din Dosarul nr.463/D/P/2015, s-a dispus trimiterea în judecată, alături de ceilalți doi coinculpați, a inculpatului C. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art.2, alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.35, alin.1, Cod penal (două acte materiale), și a infracțiunii de deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art.4, alin.1 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplicarea art.38, alin.1, Cod penal, reținându-se aceeași situație de fapt, însă aceeași rezoluție infracțională cu privire la vânzarea cannabisului.
Curtea apreciază că argumentele prezentate de instanța de fond sunt convingătoare și justifică soluția de înlocuire a măsurii preventive. Fondul a avut în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, care a trecut de la nerecunoașterea activității infracționale reținută în sarcina sa și, în plus, încercarea sa de a-l influența în declarații pe coinculpatul S. A.-N., pentru a nu face referire la acesta, la solicitarea, formulată tot la termenul de judecată din data de 16.XII.2015, de a i se aplica procedura simplificată, care presupune însușirea situației de fapt și a probatoriului administrat la urmărirea penală, așa încât nu mai există temerea că inculpatul va mai încerca zădărnicirea aflării adevărului. Cu toate că circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere la luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestului preventiv, Curtea nu poate să nu țină seama de datele personale ale inculpatului, care-i sunt, în mare măsură, favorabile, respectiv are vârsta de 33 de ani, este căsătorit, soția sa este însărcinată și, cu toate că nu are un loc de muncă, este infractor primar.
În aceste condiții, Curtea apreciază că măsura preventivă a controlului judiciar, cu toate obligațiile pe care inculpatul trebuie să le respecte, este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, Curtea, în temeiul art.425/1, alin.7, punctul 1, litera b, Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația împotriva Încheierii de ședință din data de 16.XII.2015 a Tribunalului București – Secția I penală, din Dosarul nr._ 15, formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, iar, în temeiul art.275, alin.3, Cod de procedură penală, va constata că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, în timp ce suma de 35 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.425/1, alin.7, punctul 1, litera b, Cod de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală împotriva Încheierii de ședință din data de 16.XII.2015 a Tribunalului București – Secția I penală, din Dosarul nr._ 15.
În temeiul art.275, alin.3, Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 35 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.XII.2015.
Judecător,
D. P. Grefier,
R.-E. V.
Red. și dact.: jud. D.P.
Tribunalul București – Secția I penală: G. A..
2 ex.
| ← Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1674/2015. Curtea de... → |
|---|
