Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 981/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 981/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 3186/4/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(714/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 981
Ședința publică din data de 1 iulie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. S.
JUDECĂTOR: C. C. D.
GREFIER: O. I. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror L. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile formulate de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și de către apelantul-inculpat G. I. împotriva sentinței penale nr. 4352 din data de 16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12 iunie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit inițial termen de pronunțare la data de 26.06.2015 și ulterior a amânat pronunțarea la data de 1 iulie 2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului de față, a constatat următoarele:
P.sentința penală nr.4352/16.12.2014, Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art. 244 alin. (1) și (2) din C.p. rap. art. 396 alin. (1) și (2) din C.p.p. a condamnat pe inculpatul G. I. - (fiul lui M. și Stancia, născut la data de 28.07.1952 cu domiciliul în București, ., ., sector 6 CNP_, căsătorit, studii superioare) - la o pedeapsă de 2 ani (doi) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă agravată (acte materiale comise în perioada iulie 2007 – 27.05.2010) în dauna părții civile .. cu sediul în București, .. 2, Sector 4, CUI RO_.
În baza art. 66 alin. 2 C.p. rap. la art. 67 alin. 1, 2 C.p. cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) și din C.p., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În baza art. 65 alin. (1) și (3) din C.p. cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.(1) lit. a), b) din C.p. pe durata pedepsei principale.
În baza art. 91 C.p. a suspendat executarea pedepsei principale sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 (patru) ani, stabilit în condițiile art. 92 C.p. și care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 93 alin. 1 C.p., a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de această instituție;
b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d)să comunice schimbarea locului de muncă;
e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
În baza art. 93 alin. 2 lit. b) C.p. a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Domeniului Public - Sector 1 București sau în cadrul Administrației Domeniului Public - Sector 4 București, pe o perioadă de 90 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În baza art. 404 alin. 2 C.p.p. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.p. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A făcut aplicarea art. 68 alin. 1 lit. b C.p. în privința executării pedepsei complementare aplicate.
În baza art. 397 alin. 1 C.p.p. a admis în parte acțiunea formulată de partea civilă .. cu sediul în București, .. 2, Sector 4, CUI RO_, în contradictoriu cu inculpatul G. I. și 998-999 C.civ de la 1865.
A obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 10.000 de Euro, reprezentând despăgubiri materiale, sumă ce s-a dispus a fi actualizată cu indicele de inflație, începând cu data producerii prejudiciului (data de iunie 2006) și până la data achitării integrale.
În baza art. 404 alin. 4 lit. c C.p.p., a menținut măsura asiguratorie a sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. 6898/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București asupra imobilului situat București, ., . sector 6, proprietatea inculpatului G. I..
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 1500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 4238/P/2011 din data de 31.01.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, înregistrat la această instanță sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate, a inculpatului G. I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută de art. 215, alin. (1) și (3) din vechiul C.p.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că, la data de 20.06.2006, inculpatul G. I. indus în eroare persoana vătămată .., reprezentată de numitul Voichin V., cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public A. A. sub nr. 2005/20.06.2006, prin care inculpatul se obliga să vândă către .., un teren arabil extravilan în suprafață de 1900 mp., situat pe teritoriul satului Izoru, .. G., teren ce fusese anterior vândut de către inculpat către S.C. Sandemy Company S.R.L., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 229/08.02.2001, de Biroul Notarului Public I. N., prejudiciind astfel persoana vătămată cu suma de 10.000 de Euro.
Cauza penală a fost înaintată pentru soluționare Judecătoriei Sectorului 4 București, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de dosar_ .
P. încheierea din data de 17.04.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 4238/P/2011 din data de 31.01.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București privind pe inculpatul G. I., cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută de art. 215, alin. (1) și (3) din vechiul C.p., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecării cauzei privind pe inculpat.
La termenul de judecată din data de 22.09.2014 (f. 53) s-a dispus citirea rechizitoriului și aducerea la cunoștința inculpatului a drepturilor de care beneficiază în cursul procesului penal, inculpatul arătând că nu dorește să beneficieze de procedura simplificată. La solicitarea inculpatului, după dezbateri contradictorii, au fost încuviințate probele solicitate.
La termenul de judecată din data de 17.11.2014 (f. 72 – 73), a fost audiat inculpatul G. I., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, după semnare (f. 71).
Deși au fost efectuate numeroase demersuri în vederea prezentării martorului V. A. în fața instanței, în vederea audierii, a fost constatată imposibilitatea obiectivă de audiere nemijlocită a acestuia (deoarece nu s-a putut identifica adresa de domiciliu la care locuiește în fapt martorul), astfel că instanța a făcut aplicarea art. 381 alin. 7 C.p.p.
Instanța a reținut cauza spre soluționare, după punerea în discuția contradictorie a părților a încadrării juridice și după desfășurarea dezbaterilor.
Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:
În fapt, în data de 20.06.2006, între inculpatul GHERORGHE I. și partea civilă .., reprezentată de Voichin V. s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare (fila 34 d.u.p.) autentificat sub nr. 205/20.06.2006 de către B.N.P. A. A., prin care inculpatul G. I. se obliga să vândă către .. un teren arabil extravilan în suprafață de 1900 de m.p., situat pe teritoriul satului Izvoru, .. G..
La momentul perfectării antecontractului, inculpatul, în calitate de promitent vânzător, a primit de la partea civilă .. suma de 10.000 de Euro, reprezentând un avans din prețul terenului, urmând ca încheierea contractului de vânare-cumpărare prefigurat să se realizeze la data de 15.08.2006.
Totodată, în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare inculpatul a declarat pe propria răspundere că terenul ce făcea obiectul antecontractului nu fusese vândut, donat sau ipotecat anterior, deși, acesta fusese vândut în cursul anului 2001 către S.C. Sandemy Company S.R.L, astfelt cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 229/08.02.2001, de Biroul Notarului Public I. N. (f. 35-41 d.u.p.).
Dreptul de proprietate asupra terenului în cauză a fost intabulat în cartea funciară nr. 11/N a localității Vânătorii M., cu nr. cad. 62,26, în calitate de proprietar figurând persoana juridică S.C. Sandemy Company S.R.L, astfel cum rezultă din încheierea de carte funciară nr. 820/29.04.2004 a Judecătoriei B. V. (f. 42 d.u.p.)
Din declarația martorului V. A., în calitate de administrator la S.C. Sandemy Company S.R.L. (f. 154-155 d.u.p.), a reieșit că acesta îl cunoaște pe inculpatul Ghorghe I. din anul 2001, când a cumpărat de la acesta o suprafață de 1904 m.p. de teren extravilan și construcție, situate în . contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 229/08.02.2001, de Biroul Notarului Public I. N..
Fiind audiat în cursul urmăririi penale în calitate de învinuit (f. 146-147 d.u.p.), inculpatul G. I. a negat comiterea faptei, declarând că la momentul încheierii antecontractului nu a avut reprezentarea că acesta este proprietarul terenului, anexând în acest sens un extras de carte funciară pentru informare emis la data de 27.08.2009, de către OCPI G. – Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară, în care apare menționat și terenul în cauză (f. 55 d.u.p.).
Cu ocazia audierii inculpatului în cursul judecății (f. 71), acesta a recunoscut că i-a promis reprezentantului părții civile că îi va vinde terenul indicat în rechizitoriu, cu toate că știa de existența contractului din 2001 prin care îi vânduse același teren persoanei juridice S.C. Sandemy Company S.R.L., considerând că în fapt, vânzarea nu s-a încheiat, deoarece nu fusese plătit și primit prețul vânzării (sumă de bani consemnată însă în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare că s-ar fi predat). Însă, cu ocazia audierii, inculpatul a declarat că nu a efectuat niciun fel de demers (juridic) ulterior pentru recuperarea eventualelor sume de bani neplătite, arătând că nu cunoștea că se pot recupera banii doar în instanță.
Instanța a respins apărarea inculpatului întemeiată pe convingerea acestuia că este proprietar al terenului ce formează obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, întrucât din răspunsul dat de OCPI – Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară prin adresa nr. 195/25.10.2010 (f.146 d.u.p.), a rezultat că inculpatul nu a solicitat niciun extras de carte funciară în perioada 2005-2008 în vederea înstrăinării imobilului, obiect al antecontractului, cu nr. cadastral 62, deși încheiase în prealabil un alt contract de vânzare-cumpărare al aceluiași teren cu o altă persoană, respectiv cu S.C. Sandemy Company S.R.L.
Totodată, instanța a reținut că extrasul de carte funciară la care face referire inculpatul este ulterior datei încheierii antecontractului ori datei la care contractul de vânzare-cumpărare prefigurat trebuia încheiat, extrasul fiind emis la data de 27.08.2009.
De asemenea, s-a arătat că respectivul extras de carte funciară nu este valabil la încheierea actelor autentificate de notarul public, astfel cum a reieșit expres chiar din conținutul acestui act depus la dosar de inculpat.
Așadar, a reieșit că inculpatul, la momentul încheierii antecontractului cu partea civilă, nu a realizat niciun demers în vederea stabilirii proprietarului terenului, deși acesta avea cunoștință de încheierea contractului de vânzare-cumpărare a aceluiași teren cu S.C. Sandemy Company S.R.L.
Mai mult, cu ocazia încheierii antecontractului, acesta a declarat pe proprie răspundere că nu a vândut, donat sau ipotecat în prealabil altei persoane, terenul obiect al antecontractului.
Totodată, instanța a reținut că inculpatul nu a realizat niciun demers în vederea încheierii contractului, nedepunând niciun fel de diligență în acest sens.
Astfel, declarația reprezentantului părții civile Voichin V. (f. 33 d.u.p.) prin care acesta a reclamat că ulterior încheierii antecontractului inculpatul a refuzat să perfecteze încheierea contractului de vânzare prefigurat, refuzând totodată restituirea avansului de 10.000 de Euro, s-a coroborat cu restul probatoriului administrat în cauză.
Coroborând toate cele arătate anterior, instanța a reținut, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a avut reprezentarea, la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, că nu este proprietarul terenului, astfel cum pretindea față de persoana vătămată. (cu atât mai mult cu cât, potrivit propriilor declarații, inculpatul a fost vreme de peste 10 ani administrator de societate comercială, nefiind străin de noțiunile juridice).
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei, rezultă mai presus de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, fiind săvârșită cu vinovăție de inculpatul G. I..
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului G. I., de inducere în eroare a părții civile .., reprezentată de numitul Voichin V., cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public A. A. sub nr. 2005/20.06.2006, prin care inculpatul se obliga să vândă către .., un teren arabil extravilan în suprafață de 1900 mp., situat pe teritoriul satului Izoru, .. G., teren ce fusese anterior vândut de către inculpat către S.C. Sandemy Company S.R.L., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 229/08.02.2001, de Biroul Notarului Public I. N., prejudiciind astfel persoana vătămată cu suma de 10.000 de Euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 215, alin. (1) și (3) din vechiul C.p.
Instanța a reținut, analizând dispozițiile succesive ale legilor penale, că, în raport de fapta săvârșită de către inculpat, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului G. I. astfel cum a solicitat apărătorul acestuia, din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) din vechiul C. pen., în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 5 din C. pen., dispozițiile legii penale noi fiind mai favorabile prin raportare la limitele mai reduse de pedeapsă (sub aspectul infracțiunii săvârșite), noul Cod penal fiind mai favorabil inculpatului, în ansamblul său.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune prin folosirea de nume sau calități mincinoase săvârșită de inculpat, s-a apreciat că elementul material constă în acțiunea de inducere în eroare a părții civile, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, respectiv prin convingerea părții civile că are calitatea de proprietar pentru a o determina să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare a terenului și achitarea unui avans de 10.000 de Euro.
S-a mai apreciat că fapta inculpatului a adus atingere relațiilor sociale cu caracter patrimonial și a avut drept urmare imediată crearea unui prejudiciu în sarcina părții civile.
S-a arătat că legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, respectiv din împrejurarea că prejudiciul produs părții civile s-a realizat prin acțiunea inculpatului, aspect ce a rezultat din materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește latura subiectivă, instanța a reținut că infracțiunea a fost comisă sub forma de vinovăție a intenției directe, calificată prin scop, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul acțiunilor sale, urmărind producerea sa prin săvârșirea faptei, în conformitate cu art. 16, alin (1), lit. a) din C.p..
Inculpatul a acționat în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust, respectiv suma de 10.000 de euro achiziționată cu ocazia încheierii antecontractului.
În ceea ce privește cererea apărătorului inculpatului de constatare a prescripția răspunderii penale a inculpatului pentru fapta săvârșită, în temeiul art. 16, alin. (1), lit. f), rap. la art. 17, alin. (2) din C.p. și art. 124 rap. la art. 122 din vechiul C.p. și dec. C.C.R. nr. 1092/18.12.2012., instanța a respins-o pentru următoarele considerente:
În conformitate cu Deciziei C.C.R. nr. 265/06.05.2014, dispozițiile art. 5 din C.p., privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Potrivit art. 155, alin. (4), rap. la art. 154, alin. (1), lit. d, rap. la art. 244, alin. (1) și (2) din C.p., termenul special de prescripție a răspunderii penale, pentru infracțiunea de înșelăciune în formă agravată săvârșită de inculpat este de 10 ani.
S-a constatat, așadar, că termenul special de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit, întrucât infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită în momentul încheierii antecontractului, respectiv la data de 20.06.2006.
Procedând în continuare la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile și aspectele generale prevăzute de art. 74 din C.p.
Astfel, instanța a constatat că inculpatul a săvârșit fapta cu ocazia încheierii unui antecontract, declarând mincinos cu această ocazie că este proprietar al terenului obiect al contractului prefigurat și inducând în eroare partea civilă, determinând-o astfel să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi semnat.
Cu privire la starea de pericol creată și la natura și gravitatea rezultatului produs, instanța a reținut că prin infracțiunea săvârșită inculpatul a adus atingere relațiilor sociale referitoare la protecția patrimoniului împotriva actelor de fraudare.
În privința scopului care a stat la baza săvârșirii faptei de către inculpatul G. I., instanța a reținut că infracțiunea, prin natura ei nu poate fi săvârșită decât sub forma de vinovăție a intenției directe, calificate prin scop, respectiv acela de a obține un folos patrimonial pentru sine, folos materializat în cazul dedus judecății în avansul în cuantum de 10.000 de euro, plătit de partea civilă pentru încheierea contractului prefigurat.
Raportat la circumstanțele personale, instanța a constatat că inculpatul este în vârstă de 62 de ani, are studii superioare, este căsătorit, fără ocupație ori loc de muncă.
Conform criteriilor generale de individualizare, astfel cum au fost analizate în concret, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legea stabilită ca fiind mai favorabilă pentru infracțiunea săvârșită, la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, cât și la circumstanțele personale ale inculpatului G. I., instanța a valorificat toate aceste aspecte în dozarea pedepsei aplicate.
Aplicând aceste criterii în concret, instanța a apreciat că se impune, aplicarea unei pedepse cu închisoarea pentru inculpat, pe care a apreciat-o ca fiind proporțională cu gravitatea faptei deduse judecății și suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv al pedepsei.
Cu privire lapedeapsa accesorie și pedeapsa complementară, s-au reținut următoarele:
Potrivit art. 12 din Legea 187/2012 privind punerea în aplicare a noului Cod penal, în situațiile tranzitorii intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost stabilită ca lege mai favorabilă prin raportare la infracțiunea comisă. Având în vedere că încadrarea juridică a faptei este cea din noul Cod penal, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 65 din C.p. la aplicarea pedepselor accesorii, respectiv art. 66 raportat la art. 67 C.p. la aplicarea pedepselor complementare.
În baza art. 67 alin. (1), rap. la art. 66 alin (1), lit. a), b) din C.p.va interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) din C.p., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la data rămânerii definitive a sentinței.
Instanța a apreciat că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul a dat dovadă de un comportament vădit antisocial. Având în vedere implicațiile socio-morale și gravitatea faptei săvârșite de acesta, precum și necesitatea protecției eficiente a mediului social și a intereselor legitime ale celorlalte persoane, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei complementare astfel cum aceasta a fost anterior individualizată are rolul de a completa represiunea rezultată din aplicarea pedepsei principale. Interzicerea exercitării drepturilor mai sus menționate pe o perioadă de 2 ani este necesară și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea pedepsei, acela de a-l reeduca pe inculpat și de a îl determina pe acesta să își formeze o atitudine corectă față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în raport de criteriile anterior menționate, instanța a apreciat, în special față de circumstanțele personale ale inculpatului, că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a acestuia.
Raportat la condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 91 alin. 1 C.p., s-a apreciat că instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 C.p. sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Instanța a apreciat că rezonanta sociala a faptei s-a estompat (fapta fiind săvârșită în urmă cu aproximativ 8 ani), astfel ca a dispus, în baza art. 91 din C. p. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în conformitate cu art. 92 din C.p., care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Sub aspectul laturii civile, instanțe a reținut că persoana vătămată .., prin reprezentant legal Voichin V., s-a constituit parte civilă (f. 49).
P. cererea de constituire ca parte civilă .. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de suma de 20.000 de euro în conformitate cu clauza penală stipulată prin contract, la care să se adauge coeficientul de inflație pe perioada iunie 2006 – până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești.
Conform clauzei penale menționate, în cazul în care promitentul-vânzător (inculpatul G. I.), nu-și va respecta obligația de a vinde asumată în condițiile menționate în antecontractul încheiat, promitenta-cumpărătoare (partea civilă ..) va putea să obțină hotărâre judecătorească care să țină loc de act de vânzare-cumpărare sau va primi dublul avansului de la promitentul-vânzător”.
Potrivit art. 19, alin. (1) din C.p.p., acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.
Așadar, prin acțiunea civilă alăturată laturii penale în cadrul procesului penal, instanța a analizat si a dispus în consecință doar raportat la îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, neputând da eficiență clauzei penale la care a făcut referire partea civilă, întrucât în acest ultim caz ar fi vorba de o răspundere contractuală, fapt ce nu se circumscrie în sfera de soluționare a acțiunii civile de către instanța penală, acesteia revenindu-i doar sarcina de a analiza prejudiciul delictual suferit de partea civilă. De altfel, s-a apreciat că, prin opțiunea exprimată de către partea civilă ca instanța penală să soluționeze și latura civilă, aceasta și-a exprimat opțiunea și în sensul alegerii pentru soluționarea cererii sale a instituției răspunderii civile delictuale.
Pentru a reține în sarcina inculpatului existența răspunderii civile delictuale, instanța a analizat următoarele elemente, prevăzute de art. 998-999 C.civ de la 1865.: fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul cert și nereparat încă, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită.
Instanța a constatat că, în cauza de față, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Astfel, a constatat, în privința existenței unei fapte ilicite – cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare inculpatul s-a obliga să vândă către .., un teren arabil extravilan în suprafață de 1900 mp., situat pe teritoriul satului Izoru, .. G., teren ce fusese anterior vândut de către inculpat către S.C. Sandemy Company S.R.L., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 229/08.02.2001, de Biroul Notarului Public I. N., că faptă săvârșită cu vinovăție în forma intenției directe, astfel cum a rezultat din întreg probatoriul administrat în cauză.
În privința prejudiciului, instanța a constatat că la momentul încheierii antecontractului, partea civilă a plătit inculpatului suma de 10.000 de euro (astfel cum rezultă din antecontract și din declarațiile părții civile și ale inculpatului, aspect care de altfel care nu este contestat), sumă ce reprezintă avansul la care face referire partea civilă.
În consecință, instanța a reținut că prejudiciul produs părții civile .., cu ocazia încheierii antecontractului, constă doar în avansul de 10.000 de euro pe care aceasta l-a plătit în momentul încheierii antecontractului, ca urmare a mijloacelor frauduloase folosite de inculpat pentru a determina partea civilă să încheie actul juridic menționat.
S-a apreciat că legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, respectiv din împrejurarea că prejudiciul produs părții civile s-a realizat prin acțiunea inculpatului, aspect ce rezultă din materialul probator administrat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și inculpatul G. I..
Astfel, parchetul, referitor la apelul formulat de către parchet, a menționat că acesta vizează nelegalitatea hotărârii instanței de fond ca urmare a omisiunii de a dispune desființarea antecontractului de vânzare-cumpărare, considerat mijloc fraudulos la comiterea infracțiunii de înșelăciune.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel formulat, respectiv existența contradicției între minută și dispozitivul hotărârii, a solicitat să se constate că, într-adevăr la pagina nr. 78 din dosarul de fond, instanța a constatat și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din disp. art. 215 în disp. art. 244 Noul C.pen., însă în minuta deciziei nu a făcut aceeași mențiune. În acest sens, a menționat că există într-adevăr o contradicție în sensul că nu s-a menționat această schimbare a încadrării juridice, însă aceasta nu are finalitate, întrucât dispozitivul este clar din acest punct de vedere, dispunându-se condamnarea inculpatului potrivit art. 244 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea pedepsei complementare pe durata a doi ani închisoare.
Totodată, a arătat că înțelege să extindă motivele de apel relativ la latura penală, în sensul că instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata a 10.000 euro fără a face mențiunea ca aceasta să fie echivalent în lei la momentul plății.
Apelantul inculpat G. I., prin apărătorul său, a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea sa, ridicarea oricăror măsuri de sechestru instituite, având în vedere soluția de achitare, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii raportat la cauzele de neimputabilitate, precum și la noua definiție a infracțiunii ce i-a fost imputată. De asemenea, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art.86/1 Vechiul Cod penal, referitoare la suspendarea executării pedepsei, având în vedere că este pensionat, are probleme grave medicale și întrunește cumulativ condițiile legale pentru aplicarea suspendării, nemaiexistând nicio posibilitate de a se afla în astfel de situații.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 2 C.pr.pen., Curtea apreciază fondat doar apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
În primul rând se constată că instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt pe baza probatoriului administrat în cauză din care rezultă că la data de 20.06.2006, inculpatul G. I. a indus în eroare persoana vătămată .., reprezentată de numitul Voichin V., cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public A. A. sub nr. 2005/20.06.2006, prin care inculpatul se obliga să vândă către .., un teren arabil extravilan în suprafață de 1900 mp., situat pe teritoriul satului Izoru, .. G., teren ce fusese anterior vândut de către inculpat către S.C. Sandemy Company S.R.L., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 229/08.02.2001, de Biroul Notarului Public I. N., prejudiciind astfel persoana vătămată cu suma de 10.000 de Euro.
Inculpatul G. I. nu a contestat încheierea antecontractului anterior menționat ci a invocat în apărarea sa, inițial că nu și-a dat seama că este vorba de același teren în ambele convenții întrucât avea în proprietate mai multe terenuri în aceeași zonă, după care a arătat că de fapt la momentul semnării acestuia avea reprezentarea că este în continuare proprietarul terenului deoarece . achitase în întregime prețul imobilului și nicio clipă nu a realizat că situația este altfel, precum și faptul că răspunderea sa ar fi înlăturată întrucât partea civilă este cea care nu și-a dat interesul să încheie, la data menționată în antecontract, și convenția vânzare – cumpărare subsecventă, apărări care au fost în mod judicios înlăturate de instanța de fond, întrucât nu sunt susținute de niciun mijloc de probă, fiind contrazise de celelalte probe de la dosarul cauzei.
Astfel, pe lângă argumentele reținute de instanța de fond, pe care Curtea și le însușește în totalitate, se reține și faptul că înscrierea dreptului de proprietate al . avut loc prin încheierea nr. 820/2004 a Judecătoriei B. V. deci cu mult anterior încheierii antecontractului, terenul care a făcut obiectul convenției a fost în mod clar și lipsit de echivoc identificat cu număr . precum și cu număr top obținut în urma intabulării în CF prin încheierea nr. 207/07.02.2001 a Judecătoriei B. V., extrasul CF emis la cererea inculpatului la data de 27.08.2009 este un extras emis pentru informare și NU este valabil la încheierea actelor autentificate de notarul public. Mai mult decât atât, în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 229/08.02.2001 s-a stipulat că de la momentul încheierii acestuia, cumpărătoarea intră de drept și de fapt în stăpânirea terenurilor, iar intenția inculpatului de a rezoluționa acest contract, intenție certificată conform încheierii nr. 01 din 08.01.2015, nu poate înlătura răspunderea acestuia (nici cea penală și nici cea civilă) și nici nu atribuie substanță susținerilor sale, care raportat la probatoriul administrat în cauză apar ca fiind în mod vădit nefondate.
În același sens, se reține și poziția oscilantă a inculpatului care și-a schimbat apărările în fiecare fază a procesului penal, aspecte care ridică serioase rezerve cu privire la sinceritatea acestuia.
P. urmare, Curtea apreciază că prima instanță, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor descrise mai sus, a dat o corectă încadrare juridică, stabilind că faptele comise de inculpatul G. I. întrunesc elementele constitutive a infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 215, alin. (1) și (3) din C.p.1969. De asemenea, în mod judicios a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 3 C.pen.1969 în infracțiunea prev. de art. 244 al. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.
Cu privire la acest aspect, se constată că în cauză își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 5 C.pen. privitoare la aplicarea legii mai favorabile întrucât de la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal conform Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal.
Devin astfel aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 C.pen., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În determinarea legii mai favorabile aplicabilă în speță, Curtea reține, cu valoare de principiu, că „aplicarea legii mai favorabile” înseamnă identificarea și valorificarea unei singure legi, în exclusivitate, care permite în cazul concret stabilirea unei pedepse mai mici ori a unui tratament sancționator în ansamblu mai puțin restrictiv.
La stabilirea legii penale mai favorabile Curtea are în vedere legea penală în întregul ei și aplicarea acesteia globală conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014.
P. urmare, Curtea va avea în vedere particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a tuturor normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpatului, respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, criteriul pedepsei principale, modalitățile de individualizare a executării sancțiunilor principale și condițiile de aplicare a pedepsei accesorii.
În urma evaluării tuturor acestor dispoziții, Curtea constată, în acord cu instanța de fond, și cu solicitarea formulată de apărătorul acestuia în fața primei instanțe, că legea nouă este mai favorabilă inculpatului deoarece limitele de pedeapsă sunt semnificativ reduse față de dispozițiile Codului penal de la 1969.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea reține că potrivit art. 74 C.pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
- împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite,
- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită,
- natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii,
- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit,
- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului,
- conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal,
- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
P. urmare, în mod corect a reținut instanța de fond, în favoarea inculpatului faptul că acesta este în vârstă de 63 de ani, are studii superioare, este căsătorit, fără ocupație ori loc de muncă, aspecte care justifică prin raportare la prevederile art. 74 C.pen. condamnarea acestuia la o pedeapsă de 2 ani închisoare, apreciată și de Curte ca fiind necesară și suficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei.
În același sens, Curtea reține că la stabilirea cuantumului pedepsei nu se poate face abstracție de gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, prin raportare la circumstanțele reale în care a avut loc comiterea acestora așa cum au fost reținute anterior, precum și la circumstanțele personale ale inculpatului care a vândut același teren de mai multe ori, nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu a efectuat niciun demers în vederea recuperării prejudiciului cauzat părții civile.
În ceea ce privește, individualizarea executării pedepsei aplicate inculpatului, Curtea apreciază, în acord cu instanța de fond, că în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii precum și de posibilitățile sale de îndreptare, acesta fiind o persoană apreciată în colectivul din care face parte așa cum rezultă din caracterizările depuse la dosar, aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, fiind însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, astfel încât se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform dispozițiilor art. 91 C.pen. cu impunerea obligațiilor prev. de art. 93 al. 1, al. 2 lit. b și al. 3 C.pen. în măsura în care sănătatea inculpatului permite prestarea muncii în folosul comunității.
Pe latura civilă a cauzei, se constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, obligând inculpatul la plata către partea civilă . sumei de 10.000 euro, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, pentru respectarea principiului recuperării prejudiciului în totalitate. Însă, Curtea va dispune ca echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro la care a fost obligat inculpatul să plătească părții civile să fie calculat la cursul BNR din ziua plății, având în vedere că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la acest aspect.
În aceste condiții, întrucât antecontractul de vânzare – cumpărare din data de 20.06.2006 autentificat prin încheierea nr. 2005/20.06.2006 a BNP A. A. cuprinde mențiune care nu corespund realității, în sensul că inculpatul ar fi proprietarul terenului menționat, în baza art. 25 al.3 C.pr.pen. se va dispune desființarea acestei convenții care cuprinde mențiuni false în vederea repunerii părților în situația anterioară încheierii acesteia.
Curtea mai reține și faptul că potrivit art. 400 al. 1 C.pr.pen. minuta reprezintă rezultatul deliberării și are conținutul dispozitivului hotărârii. P. urmare, lipsa preluării dispoziției de schimbare a încadrării juridice din minută în dispozitivul sentinței apelate reprezintă o evidentă eroare materială care poate fi sancționată, eventual, cu nulitatea relativă a acesteia, în condițiile în care partea interesată ar dovedi existența unei vătămări prin această omisiune, ceea ce nu este cazul în speța de față întrucât condamnarea inculpatului s-a dispus conform art. 244 al. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. și astfel nu s-a produs nicio vătămare intereeelor acestuia.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:
Va dispune ca echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro la care a fost obligat inculpatul să plătească părții civile să fie calculat la cursul BNR din ziua plății.
Va dispune desființarea antecontractului de vânzare – cumpărare din data de 20.06.2006 autentificat prin încheierea nr. 2005/20.06.2006 a BNP A. A..
Va menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va respinge apelul declarat de inculpatul G. I. împotriva aceleiași sentințe penale, pe care-l va obliga la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București împotriva sentinței penale nr. 4352/16.12.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:
Dispune ca echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro la care a fost obligat inculpatul să plătească părții civile să fie calculat la cursul BNR din ziua plății.
Dispune desființarea antecontractului de vânzare – cumpărare din data de 20.06.2006 autentificat prin încheierea nr. 2005/20.06.2006 a BNP A. A..
Menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge apelul declarat de inculpatul G. I. împotriva aceleiași sentințe penale, pe care îl obligă la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 iulie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. S. C. C. D.
GREFIER,
O. B.
Red.S.C./ 08.07.2015
Tehnored.V.D./5 ex./02.07.2015
J.S.4 – jud. I.A.
| ← Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... | Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 918/2015.... → |
|---|
