Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 901/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 901/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 14842/300/2015
Dosar nr._
(1811/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.901/A
Ședința publică din data de 24 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. R.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: I. C. M.
Ministerul Public–P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr.207/21.04.2015 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 17.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 24.06.2015, astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.207/21.04.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 2 București l-a condamnat pe inculpatul A. M. (fiul lui P. și D., născut la data de 11.12.1991 în București, cetățean român, neșcolarizat, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, fără copii minori în întreținere, necunoscut cu antecedente penale, domiciliat în București, ., sector 2, CNP -_), în baza art.233 rap. la art.234 alin.1 lit.d și e Cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 Cod pr.penală, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată.
În temeiul art.91 din noul Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 92 din același cod și a fost încredințată supravegherea inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În temeiul art.93alin.1, 2 și 3 din noul Cod penal i s-a impus condamnatului respectarea următoarelor obligații: - să se prezinte la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de consilierii de probațiune; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; - să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională; - să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; - să presteze pe parcursul termenului de încercare o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile, în cadrul Primăriei sectorului 2 București, în decurs de 1 an de la data rămânerii definitive a condamnării, conform programului ce va fi stabilit de către consilierii de probațiune, în conformitate cu legea de executare a pedepselor.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art.399 alin.3 lit.b Cod pr.penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A. M., dacă nu este arestat într-o altă cauză.
În temeiul art.72 alin.1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării la domiciliu de la data de 09.02.2015 până la data punerii în libertate.
S-a luat act că persoana vătămată P. G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, analizând materialul probator administrat în cauză, a constatat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu corespunde adevărului, fiind avute în vedere mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, probe care au fost recunoscute și însușite de către inculpat precum și declarațiile date de acesta în fața instanței, prin care a recunoscut comiterea faptelor în modalitatea reținută prin actul de sesizare.
Astfel, la data de 08.02.2015, în jurul orei 20.20, inculpatul A. M., în timp ce se deplasa cu autobuzul RATB nr.135 pe ., profitând de neatenția persoanei vătămate P. G., i-a sustras din buzunarul jachetei un telefon mobil marca ALLVIEW în scopul de a și-l însuși pe nedrept, după care, pentru a-și asigura scăparea a împins-o pe aceasta pe scările autobuzului.
Fiind audiată cu privire la împrejurările comiterii faptei, persoana vătămată P. G. a arătat că în ziua de 08.02.2015, în jurul orei 20.10, s-a urcat din stația M. E., situată pe Calea Floreasca, Sector 1, în autobuzul liniei 135 și s-a așezat pe partea dreaptă, pe primul scaun de la ușa din mijloc. In momentul în care autobuzul a ajuns pe . cu Calea Moșilor, s-a ridicat de pe scaun, cu intenția de a coborî. Când a ajuns în dreptul ușilor, autobuzul urmând să oprească în stație, a observat că individul așezat pe scaunul opus o privește cu insistență. Imediat a constatat că acesta s-a ridicat de pe scaun și s-a apropiat de ea. întrucât gestul celui în cauză i s-a părut suspect, și-a controlat buzunarele jachetei, în timp ce cobora treptele mijlocului de transport, realizând că îi lipsește telefonul mobil marca Allview de culoare neagră, în care se afla cartela S. cu nr._. în acel moment și-a dat seama că tânărul care se afla foarte aproape în dreptul ușii din mijloc este cel care i-a luat telefonul și astfel a hotărât să urce din nou în autobuz, pe ușa din spate, pentru a-i cere să îi restituie bunul. Acesta însă a susținut că nu i-a sustras niciun bun și a împins-o, cu intenția de coborî. în momentul în care persoana vătămată a încercat să îl oprească, făptuitorul a bruscat-o din nou, împingând-o spre ușă. Susnumita a precizat că nu a căzut și nici individul respectiv nu a reușit să își asigure scăparea deoarece ușile autobuzului s-au închis.
Ulterior, alertate de țipetele sale, două persoane de sex masculin, ce se aflau în spate și care tocmai urcaseră în vehicul, i-au solicitat acestuia să restituie persoanei vătămată bunul luat, însă tânărul în cauză, gesticula ținând în mână un telefon de culoare albă și precizând că este singurul telefon pe care îl are asupra lui. Atunci când însă unul dintre martori a sesizat că în stația RATB se află un echipaj de poliție, individul s-a așezat pe unul dintre scaunele din spate, după care s-a ridicat, putându-se observa că a abandonat pe scaun un telefon mobil de culoare neagră, recunoscut de persoana vătămată ca fiind al său și care nu avea cum să se afle pe vreunul dintre scaunele situate în spatele autobuzului, întrucât pe toată durata călătoriei persoana vătămată s-a aflat în partea centrală a vehiculului (declarațiile de la filele 10-11 și 14 - 16).
La data de 08.02.2015, la sediul Secției 6 Poliție, persoanei vătămate P. G. i-au fost prezentate fotografii cu autori de infracțiuni. Potrivit procesului-verbal de prezentare pentru recunoaștere din aceeași dată (filele 18-23) după ce a privit cu atenție fotografiile, fără nicio ezitare, partea vătămată a indicat fotografia numărul 2, înfățișându-1 pe inculpatul A. M., precizând că persoana respectivă este cea care a deposedat-o de telefonul mobil marca Allview în timp ce se afla în autobuzul cu nr. 135.
Declarația persoanei vătămate s-a coroborat cu cea a martorului C. E. care a precizat că în data de de 08.02.2015, în jurul orei 20.20, s-a urcat din stația RATB Calea Moșilor intersecție cu . nr. 135, împreună cu prietenul său C. C.. Cei doi s-au așezat pe ultimele scaune din stânga spate și, până când autobuzul să pornească și să se închidă ușile, au observat o altercație verbală între o persoană de sex feminin și una de sex masculin, prima solicitându-i insistent respectivului să îi înapoieze telefonul mobil sustras. Deoarece situația a degenerat și individul a început să se manifeste violent, el și prietenul său au hotărât să intervină și să aplaneze conflictul. în momentul imediat următor au observat cum individul a împins-o pe femeie spre exteriorul autobuzului în clipa în care se închideau ușile. Martorul a reușit să-1 îndepărteze pe individ, iar acesta s-a așezat pe un scaun în spate, după care s-a ridicat, moment în care a observat un telefon mobil de culoare neagră pe scaunul pe care acesta se așezase, iar persoana agresată și-a recunoscut imediat telefonul. Martorul a mai precizat și că pe scaunul respectiv nu se afla niciun telefon înainte ca făptuitorul să se așeze (filele 39-43).
La data de 08.02.2015, la sediul Secției 6 Poliție, martorului C. E. i-au fost prezentate fotografii cu autori de infracțiuni. Potrivit procesului-verbal de prezentare pentru recunoaștere din aceeași dată (filele 45-50) după ce a privit cu atenție fotografiile, fără nicio ezitare, partea vătămată a indicat fotografia numărul 3, înfățișându-1 pe inculpatul A. M., precizând că persoana respectivă este cea care a sustras telefonul mobil al persoanei vătămate, după care a îmbrâncit-o pe aceasta pentru a-și asigura scăparea.
Cele afirmate de martorul C. E. au fost reluate și de martorul C. C. care a susținut, de asemenea, că a văzut momentul în care persoana vătămată a fost împinsă spre exteriorul autobuzului, în momentul în care se închideau ușile, precum și faptul că prietenul său C. E. a reușit să-1 îndepărteze pe individul respectiv care s-a așezat pe un scaun, iar apoi s-a ridicat, moment în care a observat un telefon mobil de culoare neagră pe scaunul pe care acesta se așezase, bun recunoscut imediat de persoana agresată ( filele 52-55).
De pe telefonul mobil marca Allview ridicat de la fața locului au fost prelevate două urme papilare apte pentru comparație ce au fost trimise specialiștilor criminaliști din cadrul D.G.P.M.B.. Aceștia au concluzionat că cele două urme digitale au fost create de degetele arătător și mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului A. M., CNP_ ( raportul de constatare criminalistică_/20.02.2015).
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut parțial comiterea faptei precizând că la data și ora mai sus menționate, în timp ce se afla în autobuzul liniei 135, a observat în dreptul ușii din mijloc o femeie ce avea în buzunarul jachetei un telefon mobil și a laut hotărârea spontană de a-1 sustrage, lucru pe care l-a și făcut. Persoana în cauză nu a realizat imediat că îi lipsește bunul, ci abia după ce a coborât din mijlocul de transport, motiv pentru care s-a urcat din nou în autobuz, de această dată pe ușa din spate, cerându-i să îi restituie telefonul mobil. în acel moment a încercat să coboare, însă nu a mai reușit, întrucât femeia nu 1-a lăsat, iar mai apoi s-au închis ușile, astfel că s-a dus și s-a așezat pe unul dintre scaunele din spate. Ulterior, înspre el au venit persoana vătămată și alți doi călători, toți trei imobilizându-1 și ridicându-1 de pe scaun, înainte de a fi ridicat însă, a abandonat telefonul mobil sustras, bunul fiind imediat observat și recunoscut de victima infracțiunii (filele 75, 85-87, 97-98).
Instanța de fond a reținut că inculpatul a negat cu prilejul audierii că ar fi utilizat vreo formă de violență față de persoana vătămată, astfel cum a menționat aceasta din urmă. Sub acest aspect însă declarația inculpatului a fost înlăturată întrucât apărările sale au fost infirmate de martorii C. E. și C. C., cei doi afirmând că au asistat la momentul în care inculpatul, pentru a-și asigura scăparea, văzând că persoana vătămată încearcă să îl oprească și ușile mijlocului de transport se închid, a împins-o pe aceasta din urmă.
Fiind audiat de către instanță, inculpatul a recunoscut comiterea faptei în modalitatea reținută prin actul de sesizare, declarațiile sale fiind coroborate de toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A. M. constând în aceea că, la data de 08.02.2015, în jurul orei 20.20, în timp ce se deplasa cu autobuzul RATB nr. 135 pe ., profitând de neatenția persoanei vătămate P. G., i-a sustras din buzunarul jachetei un telefon mobil marca ALLVIEW în scopul de a și-l însuși pe nedrept, după care, pentru a-și asigura scăparea a împins-o pe aceasta pe scările autobuzului, întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. d) și e) C.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, scopurile pedepsei, prevederile art. 396 alin.10 Cod pr.penală privind reducerea cu câte 1/3 a limitelor de pedeapsă în cazul recunoașterii vinovăției, reținând în acest sens gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, modalitatea de comitere, locul comiterii, lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, atitudinea sinceră manifestată pe parcursul urmăririi penale și al judecării cauzei-
Având acordul inculpatului de a presta o muncă în folosul comunității și fiind întrunite condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale, precum și aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, judecătorul cauzei pe fond a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani, încredințând supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând, în fond aplicarea pedepselor complementare și prelevarea de probe biologice de la inculpat în temeiul art.7 din legea nr.76/2008.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.417 C.proc.pen., apelul fiind devolutiv, Curtea constată următoarele:
Instanța fondului a reținut corect situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în ambele faze ale procesului penal, situație de fapt necontestată în prezenta cale de atac, în condițiile în care inculpatul A. M. a recurs la procedura simplificată prev. de art.396 alin.10 Cpp.
Critica parchetului vizând omisiunea primei instanțe de a dispune pedepse complementare și prelevarea de probe biologice de la inculpat este fondată. Astfel, urmare a condamnării inculpatului A. M. aplicarea pedepselor complementare prevăzute de art.66 lit.a și b devine obligatorie, iar față de natura infracțiunii-tâlhărie calificată se impune și interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 lit.n și o Cp, respectiv de a comunica cu victima ori de a se apropia de aceasta.
De asemenea, infracțiunea de tâlhărie este enumerată în anexa Legii nr.76/2008, astfel că în baza art.7 din acest act normativ se impune și prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. M..
În consecință Curtea, în temeiul art.421pct.2 lit.a Cpp va admite apelul declarat de parchet, va desființa, în parte, sentința apelată și rejudecând, în fond:
În temeiul art.67 Cod penal va interzice inculpatului A. M. exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 lit.a, b, n, o Cod penal pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În temeiul art.7 și 13 din Legea nr.76/2008 va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. M..
În temeiul art.275 alin.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr.207/21.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Desființează, în parte, sentința apelată și rejudecând, în fond:
În temeiul art.67 Cod penal interzice inculpatului A. M. exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 lit.a, b, n, o Cod penal pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În temeiul art.7 și 13 din Legea nr.76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. M..
În temeiul art.275 alin.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. R. D. D.
Grefier,
I. C. M.
Red. D.D.
Dact.G.P.
4 ex.
Red. T.F. C. - Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... → |
|---|
