Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr. 315/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 315/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 4449/236/2014
Dosar nr._
2196/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.315/C
Ședința publică din data de 03.07.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: CRAIU CRISTINA CARMEN
GREFIER: V. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul T. F. S. împotriva sentinței penale nr. 1091/05.11.2014, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul-condamnat T. F. S., personal, aflat în stare de deținere și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. L., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/29.06.2015, aflată la fila 8 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației cu care a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și, pe fond, aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea cu o treime a pedepsei de 12 ani închisoare aplicată condamnatului, întrucât a recunoscut în totalitate fapta.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de către condamnatul T. F. S., ca nefondată, întrucât pedeapsa aplicată acestuia pentru infracțiunea săvârșită, de 12 ani închisoare, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Contestatorul-condamnat T. F. S., având cuvântul, arată că regretă fapta comisă.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1091 din 05.11.2014, Tribunalul G. în baza art.23 din Legea 255/2013 rap la art.595 din Noul Cod penal, a admis contestația la executare formulată de condamnatul T. F. S. deținut în Penitenciarul G., aflat în executarea pedepsei de 12 de ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b, Cod penal aplicată prin sentința penală nr.285/D din 17.09.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, rămasă definitivă prin neapelare la 01.10.2013
În baza art. 6 alin. 6 din Noul Cod penal a redus de la 10 ani la 5 ani durata pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal din 1969, urmând ca aceasta să fie executată în conținutul și limitele prevăzute de art.66 lit. a, b, din Noul Cod penal.
A menținut MEPI nr.386/D din 01._ emis de Tribunalul Bacău, cu excepția dispozițiilor referitoare la pedeapsa complementară.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în fapt, că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 24.03.2014 sub nr._, condamnatul T. F. S. a formulat contestație la executare, solicitând aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea cu o treime a pedepsei de 12 ani închisoare, întrucât a recunoscut fapta în totalitate.
La solicitarea instanței au fost depuse la dosar adresa nr._/31.03.2014 de către Penitenciarul G., însoțită de caracterizarea petentului pe perioada detenției, adresa nr. U/_/14.05.2014 emisă de Penitenciarul G., însoțită de o copie a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 386/D/01.10.2013 emis de Tribunalul Bacău și adresa nr._/12.03.2014 emisă de Penitenciarul G., însoțită de fișa de evaluare.
Prin sentința penală nr.2513 din 10.09.2014 Judecătoria G., în baza art.47 Cod procedură penală a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei G., invocată din oficiu de instanță și, în baza art. 50 alin 1 și 2 Cod procedură penală rap. la art. 598 și art. 597 alin 1 și 6 Cod procedură penală a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petentul condamnat T. F. S. – fiul lui V. și S., născut la data de 03.02.1979, deținut în Penitenciarul G., în favoarea Tribunalului G..
Pe rolul Tribunalului G. cauza a fost înregistrată sub același număr unic:_, la data de 26.09.2014.
Analizând cauza, prin prisma actelor existente la dosar și a dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 285/D din 17.09.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău (definitivă prin neapelare la 01.10.2013) a fost condamnat inculpatul T. F. - S., fiul lui V. si S., născut la 3.02.1979 în București, sector 1, domiciliat în București, .. 4, ., sector 1, cetățean roman, studii 5 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, C.N.P.-_, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 al. 1 lit. c Cod penal (1969) cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală (1969) la pedeapsa de 12 ani închisoare si 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b Cod penal (1969).
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b Cod penal (1969) pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 al. 2 Cod penal (1969).
Conform art. 88 Cod penal (1969) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii si arestării preventive de la 13.06.2013 la zi.
Potrivit art. 350 Cod procedură penală (1969) a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 rap. la art. 4 lit. b din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat pentru depozitarea lor in Sistemul Național de Date Genetice Judiciare după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Conform art. 109 Cod procedură penală (1969) a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate în vederea cercetărilor: plicurile nr. 1-5 și coletele nr. 1-6 și depuse la Camera de corpuri delicte a instanței până la soluționarea definitivă a cauzei.
Potrivit art. 118 al. 1 lit. b Cod penal (1969) a confiscat de la inculpat sapa și toporul pe care le-a folosit la săvârșirea faptei.
S-a reținut că, în noaptea de 12/13.06.2013, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, condamnatul T. F. S. l-a lovit cu lama unui topor și cu o sapă pe tatăl său T. V. în zona capului, toracelui, a membrelor superioare și inferioare, iar în urma loviturilor aplicate victima a decedat.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, pus în aplicare prin Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Ca urmare a intrării în vigoare a acestor acte normative, a fost abrogată Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, republicată, cu modificările și completările ulterioare
Potrivit art. 6 alin. (1) Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În consecință, având în vedere prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României, revizuită în anul 2003, conform cărora „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”, deși persoana privată de libertate T. F. S. este o persoană condamnată definitiv, se impune a se analiza situația juridică a acestui condamnat pentru a se stabili dacă, prin . Codului penal, a intervenit o lege penală mai favorabilă față de acesta, sub aspectul incidenței prevederilor art. 4 și 6 din Codul penal.
În speță nu sunt incidente dispozițiile art.4 Cod penal infracțiunea comisă de petentul condamnat nefiind dezincriminată, și având corespondent în dispozițiile art. 188 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art.199 Cod penal, sub denumirea de omor asupra unui membru de familie.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală, instanța urmează să analizeze mai întâi aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă.
Infracțiunea de omor prevăzută de art.188 alin. (1) Cod penal actual este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani.
Potrivit art.199 Cod penal dacă faptele prevăzute în art.188, 189 și art.193-195 sunt săvârșite asupra unui membru de familie, maximul special se majorează cu o pătrime.
Instanța a constatat că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată contestatorului este mai mică decât maximul special prevăzut de art.188 alin.1 Cod penal care este de 20 de ani, fără a lua în considerare majorarea prevăzută de art.199 Cod penal.
Prin decizia nr.14/10.06.2014, obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală anterior, reținută condamnatului și valorificată în pedeapsa concretă.
Ca atare, pedeapsa cu închisoare aplicată condamnatului T. F. S. nu poate fi redusă.
Potrivit art. 6 alin.6 din actualul Cod penal dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se vor executa în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Conform prevederilor art. 66 alin.1 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării pe o perioadă de la unu la 5 ani a unuia ori a mai multor drepturi.
Instanța a constatat că pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 10 ani depășește maximul legal prevăzut de art. 66 alin.1 Cod penal care este de 5 ani.
Ca atare se impune reducerea pedepsei complementare la maximul legal prevăzut de art. 66 alin.1 Cod penal care este de 5 ani.
Pentru considerentele ce preced, în baza art.23 din Legea 255/2013 rap la art.595 din Noul Cod penal, Tribunalul a admis contestația la executare formulată de condamnatul T. F. S. (fiul lui V. și S., născut la data de 03.02.1979, în București), deținut în Penitenciarul G., aflat în executarea pedepsei de 12 de ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b, Cod penal aplicată prin sentința penală nr.285/D din 17.09.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, rămasă definitivă prin neapelare la 01.10.2013
În baza art. 6 alin. 6 din Noul Cod penal a redus de la 10 ani la 5 ani durata pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal din 1969, urmând ca aceasta să fie executată în conținutul și limitele prevăzute de art.66 lit. a, b, din Noul Cod penal.
A menținut menține MEPI nr.386/D din 01._ emis de Tribunalul Bacău, cu excepția dispozițiilor referitoare la pedeapsa complementară.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat contestație condamnatul T. F. S., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 16.06.2015.
În motivele susținute oral, contestatorul – prin apărător desemnat din oficiu – a solicitat, în esență, reducerea cuantumului pedepsei principale în executarea căreia se află prin luarea în a limitelor reduse cu o treime urmare a recunoașterii vinovăției, conform art. 3201 Codul de procedură penală anterior.
Contestația este nefondată.
Contestatorul se află în executarea pedepsei principale de 12 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 – 175 alin. 1 lit. c din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 3201 Codul de procedură penală din 1969, prin sentința penală nr. 285/D din 17.09.2013 a Tribunalului Bacău, definitivă prin neapelare la 01.10.2013.
Pedeapsa de 12 ani închisoare în executarea căreia petentul se află nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă,pentru a intra sub incidența art. 6 Cod penal.
Totodată, potrivit deciziei nr. 14 din 10.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală cauza specială de reducere a pedepsei prev. de art. 3201 Codul de procedură penală anterior, reținută condamnatului și valorificată la pedeapsa concretă nu se poate lua în considerare în situația aplicării art. 6 Cod penal.
În cauză,doar pedeapsă complementară aplicată contestatorului a îndeplinit condițiile prev. de art. 6 Cod penal și în consecință a fost redusă la nivelul maximului prevăzut de legea nouă.
D. pentru care, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul T. F. S. împotriva sentinței penale nr.1091 din data de 5.11. 2014, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 130 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul T. F. S. împotriva sentinței penale nr.1091 din data de 5.11. 2014, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 130 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2015.
PREȘEDINTE
C. C. C.
GREFIER
V. E.
Red. C.C.C.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. A. I. – Tribunalul G. – Secția Penală
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
