Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 399/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 399/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-07-2015 în dosarul nr. 860/116/2015/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(2628/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 399/CO
Ședința publică din data de 16 iulie 2015
Curtea constituită din:
P. - G. A. C.
GREFIER- B. O. I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. Serviciul Teritorial București - reprezentat de procuror M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect contestația formulată de inculpatul S. F. împotriva încheierii din data de 09 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul-inculpat S. F., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Galeșanu Crinuța, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._ emisă de baroul București, depusă la dosar/fila 8.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul contestației.
Contestatorul-inculpat S. F., prin apărător, solicită admiterea contestației formulate și revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice această măsură preventivă.
Solicită de asemenea a se avea în vedere împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut fapta și are în îngrijire doi copii minori, soția acestuia aflându-se de asemenea în arest la domiciliu.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, urmând ca inculpatul să respecte toate obligațiile ce îi vor fi impuse de către instanță.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației formulate, apreciind că instanța de fond prin încheierea pronunțată la data de 9 iulie 2015 a efectuat o analiză justă a măsurii arestului preventiv în ceea ce-l privește pe inculpat, astfel că nu se poate aprecia că temeiurile nu mai subzistă, ci dimpotrivă, se impune a se avea în vedere natura infracțiunilor săvârșite, modalitatea în care inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, violențele aplicate uneori persoanelor vătămate.
Apreciază că se impune la acest moment procesual pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea măsurii arestării preventive, celelalte aspecte de ordin personal fiind analizate până la acest moment de către instanța de fond.
Contestatorul-inculpat S. F., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
CURTEA,
Prin incheierea din data de 09 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._, in baza art. 208 C.p.p., s-a mentinut măsura arestării preventive a inculpatului S. F..
Pentru a pronunta aceasta incheiere prima instanta a retinut ca, în contextul în care fapta cu privire la care există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit-o este îndreptată contra unor valori importante, fiind o infracțiune cu un impact psihologic puternic asupra comunității, în sânul căreia se naște un sentiment puternic de oprobiu pentru adoptarea unei astfel de conduite infracționale, dar și sentimentul de nesiguranță, de neliniște creat, stimulând temerea colectivă că justiția nu este suficient de eficientă împotriva unor fapte deosebit de periculoase, scopul măsurii preventive nu poate fi garantat decât prin privarea de libertate.
Cât privește condițiile prevăzute de art.223 alin. 2 c.pr.pen. s-a constatat că acestea sunt în continuare satisfăcute, nu au intervenit modificări, întrucât inculpatul este cercetat în legătură cu comiterea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art.211 al.1 lit.a c aplicarea art.35 al.1 c.p. - care se încadrează în categoria de infracțiuni prevăzute de teza I-a acestui articol, și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
S-a apreciat ca, desi inculpatul este beneficiarul prezumției de nevinovăție și a regulii judecării persoanei în stare de libertate, până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive, anumite împrejurări particulare, speciale, au prioritate în protejarea ordinii publice față de interesul strict individual, astfel că nu sunt încălcate prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
S-a mai apreciat ca măsura arestării preventive se justifică în continuare, fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților, iar raportat la circumstanțele cauzei, perioada de două luni și jumătate de zile de arest în care procesul penal a parcurs faza urmăririi penale aflându-se, la acest moment, în procedura de cameră preliminară, este prea scurtă pentru a considera că motivele inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive și-au pierdut din relevanță.
Din perspectiva asigurării bunei desfășurării a procesului penal în cazul începerii judecății se asigură prezența inculpatului în fața instanței, dar și evitarea influențării persoanelor ce urmează a fi audiate în cauză, în vederea aflării adevărului, se impune, de asemenea, menținerea măsurii preventive dispusă față de inculpat.
În acest context, cererea de revocare a măsurii arestului preventiv a fost apreciata drept nejustificată, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele legii, față de subzistența temeiurilor inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar pe de altă parte nu se identifică în actele dosarului împrejurări noi de nelegalitate.
S-a avut în vedere și faptul că elementele ce țin de materialitatea faptei, ca atare, constituie un criteriu de luat în considerare la examinarea pericolului pentru ordinea publică prevăzut de dispozițiile legale.
În privința cererii de înlocuire a arestului preventiv cu măsura controlul judiciar, s-a avut în vedere că aceasta intervine atunci când se consideră, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 Cod procedură penală, ceea nu se impune în cauză.
Impotriva acestei incheierei a formulat contestatie inculpatul, motivele fiind expuse oral in fata instantei de control judiciar, de catre aparatorul inculpatului, astfel cum au fost consemnate in practicaua prezentei decizii.
Examinând contestatia în conformitate cu dispozițiile art. 206 c.p.p., Curtea constată că aceasta este nefondata pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 362 alin. 2 c.p.p. raportat la art. 208 alin. 4 c.p.p., in tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat, dispozitiile art. 207 alin. 3 - 5 aplicandu-se în mod corespunzător.
Potrivit disp. art. 207 alin. 4 c.p.p., când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Alineatul 5 al aceluiasi articol prevede că, dacă au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Curtea constata faptul că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele alin. 4 al art. 207 c.p.p., in sensul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în prezent, așa cum în mod corect s-a retinut si in cuprinsul incheierii contestate, motiv pentru care se impune menținerea acestei măsuri.
Astfel, probele administrate in cauza, mentionate si descrise de instanta de fond in incheierea recurata, creeaza suspiciunea rezonabilă că inculpatul S. F. a săvârșit infractiunea de trafic de minori, prev. de art.211 alin.1 lit. a cu aplic. art.35 alin.1 C.p., pentru care a fost trimis in judecata, fiind astfel indeplinita conditia prev. de art. 223 alin. 2 c.p.p.
Aprecierea subzistentei temeiului reglementat de art. 223 alin 2 c.p.p. se justifică nu doar față de pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunea pentru savarsirea careia a fost trimis in judecata inculpatul în prezenta cauză, ci și față de faptul că lăsarea sa în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publica rezulta din natura și gravitatea deosebită a faptei presupus a fi fost comise de inculpat, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acesteia ( în mod premeditat și profesionist, vârsta fetelor care erau obligate să practice prostituția, activitatea infracțională de durată a inculpaților, caracterul de repetabilitate și obișnuință a acestei activități infracționale).
Prin urmare, infractiunea cu privire la care exista suspiciunea rezonabila a fi fost comisa de inculpat, prin gravitatea ei și prin reacția publicului creează o stare de neliniște capabilă să justifice mentinerea măsurii arestării preventive, fiind satisfăcute astfel și cerințele art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).
In ceea ce priveste recunoasterea savarsirii faptei de catre inculpat, aceasta nu este relevanta pentru analiza necesității menținerii sau nu a măsurilor preventive, atitudinea sincera de recunoaștere și cooperare interesand soluția pe fond a cauzei, iar nu soluția cu privire la măsurile preventive, deoarece această categorie de măsuri urmărește îndepărtarea unui pericol concret și actual pentru ordinea publică.
În acest context, circumstanțele personale invocate de către inculpat, constând în aceea că nu este cunoscut cu antecedente penale, vârsta acestuia, situatia familială, nu sunt de natură a determina estomparea stării de pericol pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta punerea lui în libertate, cu atât mai mult cu cât lipsa antecedentelor penale constituie starea de normalitate, iar nu un beneficiu de care ar putea să se prevaleze un inculpat în situații precum cea din prezenta cauză.
Curtea apreciază că în cauză nu se impune luarea vreunei alte măsuri preventive față de inculpat, având în vedere faptul că acesta a dat dovadă de o evidentă lipsa de respect pentru normele legale, de o persistență infracțională, iar prin lăsarea sa în libertate ar putea săvârși alte fapte antisociale, profitând de situații precum cea din prezenta cauză.
Curtea consideră că luarea uneia dintre măsurile neprivative de libertate prevăzute de codul de procedură penală nu poate fi compatibilă cu gradul de pericol social al inculpatului și al faptelor acestuia, obligațiile ce s-ar putea fixa nefiind suficiente pentru garantarea siguranței societății.
In consecință, incheierea prin care s-a dispus mentinererea arestarii preventive a inculpatului este legală și temeinică, iar contestatia formulata de inculpat este nefondata, urmand a fi respinsa ca atare, în temeiul art. 206 C.pr.pen.
Vazand si disp. art. 275 alin 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulata de inculpatul S. F. împotriva incheierii din 09.07.2o15 pronunțată de Tribunalul Calarasi, Sectia Penala, în dosarul nr. 860/116/2o15/a1, ca nefondată.
Obligă contestatorul la 330 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se suportă din fondurile MJ.
Defintivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.07.2015.
Judecator Grefier
G. C. A. B. O. I.
Red./tehnored. G.C.A.
Jud. Prima instanta R.R.
| ← Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
