Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti (art. 271 C.p.). Decizia nr. 458/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 458/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 8621/202/2014
Dosar nr._
452/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.458
Ședința publică din data de 24.03.2015
Curtea constituită din:
Președinte: P. V. A.
Judecător: C. E. R.
Grefier: R. C. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol, se află judecarea apelului declarat de apelantul inculpat P. Ș. împotriva sentinței penale nr.9/09.01.2015 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa apelantului inculpat P. Ș., reprezentat juridic de apărător ales cu împuternicire avocațială depusă la dosar precum și a intimatei parte civilă ., reprezentat juridic de apărător ales cu împuternicire avocațială nr._/08.01.2015 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul ales al apelantului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului și admiterea în principiu a cererii de revizuire, iar pe fondul acestei cereri, trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea soluționării cererii de revizuire.
În susținere, arată că la termenul acordat pentru discutarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, instanța de fond a dat drept de reprezentare a părților adverse, încălcând alte principii de procedură, inculpatul nefiind prezent.
Mai mult, din considerentele hotărârii atacate rezultă că instanța de fond nu s-a mărginit doar la o analiză în litera și în spiritul unui termen de verificare a admisibilității în principiu, ci instanța a analizat și fondul cauzei, tranșând temeinicia motivelor de revizuire.
Declarația martorului N. N. a fost determinantă atât în hotărârea Judecătoriei Călărași cât și în decizia Curții de Apel care admis apelul Parchetului condamnându-l pe inculpat la pedeapsa de 1 an cu suspendare.
Inculpatul a fost acuzat de faptul că nu a respectat o hotărâre judecătorească, îngrădind accesul, deși hotărârea nu era în contradictoriu cu inculpatul pe care îl asistă ci cu mai multe societăți față de care nu s-a dispus trimiterea în judecată, discutându-se foarte mult de calitatea inculpatului, ori în opinia sa, acesta nu are calitatea prevăzută de lege, fiindu-i opozabilă hotărârea ca persoană fizică.
Martorul N. N., paznic la barieră, a precizat în declarația sa că a îngrădit accesul din dispoziția expresă a inculpatului.
În motivele scrise de apel, au fost invocate două cazuri de revizuire, atât fapte și împrejurări noi necunoscute cât și săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Astfel, s-a dat o ordonanță de către P. prin care se reține săvârșirea faptei de mărturie mincinoasă de către N. N., fiindu-i aplicată o amendă administrativă.
De asemenea, au fost depuse la dosar acte medicale cu privire la starea de sănătate psihică a martorului N. N..
Conform art.115 alin.2 și 3 Cod procedură penală, dacă instanța ar fi cunoscut starea de boală psihică a martorului N. N., ar fi luat măsuri procesuale și ar fi apreciat altfel declarațiile acestuia.
Faptul că nu s-a mai promovat cazul cu mărturie mincinoasă a inculpatului N. N. în instanță pentru ca acesta să fie condamnat printr-o hotărâre, este mai puțin relevant întrucât i s-a aplicat o amendă administrativă reținându-se de procuror în acel dosar de urmărire penală că mărturia nu ar fi fost chiar determinantă și martorul și-a recunoscut fapta, declarând mincinos de frica pierderii locului de muncă.
În opinia sa, martorul a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, procurorul constatând că a dat declarații mincinoase în faza de urmărire penală.
Apărătorul ales al intimatei părți civile, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat, apreciind că disp. art.450 alin. 2 Cod procedură penală prevăd doar că admisibilitatea în principiu se judecă în camera de consiliu cu participarea obligatorie a procurorului și fără citarea celorlalte părți, ori atât timp cât partea civilă a depus diligențe și s-a prezentat la termenul de judecată în care s-a examinat admisibilitatea în principiu, avea dreptul de a pune concluzii cu privire la aceasta.
Faptul că partea adversă fie nu cunoaște legea, fie nu a depus diligențe în vederea prezentării nu înseamnă că i s-au încălcat anumite drepturi.
În ceea ce privește motivele apelului, astfel cum a constatat și instanța de fond, motivele invocate de inculpat în sensul existenței unor fapte sau împrejurări noi de natură să conducă la o soluție opusă celei de condamnare și presupusa mărturie mincinoasă a celor doi martori, nu conduc în mod evident la stabilirea unor temeiuri legale ce ar permite revizuirea.
Cu privire la presupusele probleme psihice pe care le-ar avea martorul N. N., solicită a se avea în vedere că aceste presupuse probleme psihice au apărut pentru prima dată în aprilie 2014, moment la care acest martor fusese deja audiat atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată anterior.
Astfel, inculpatul nu a demonstrat cu acte medicale că N. N. ar fi suferit de această tulburare depresivă la momentul audierii.
De asemenea, inculpatul susține în mod fals că la baza deciziei penale de condamnare a Curții de Apel București ar sta exclusiv declarația acestui martor.
Un alt motiv de revizuire a vizat presupusa mărturie mincinoasă a martorilor N. N. și C. L. și în susținerea acestui motiv s-a invocat ordonanța procurorului pronunțată în dosarul nr.4144/P/2013, însă s-a omis în mod intenționat să se aducă la cunoștința instanței faptul că acel dosar penal s-a format ca urmare a sesizării procurorului de ședință cu privire la declarațiile mincinoase date de cei doi martori în fața instanței de judecată.
Cu privire la martorul C. L., solicită a se avea în vedere că din ordonanța procurorului reiese foarte clar că situația prezentată de acesta este infirmată de martorii E. G. și N. M., singura cauză care a dus la neaplicarea unei sancțiuni administrative sau penale acestui martor mincinos constând în faptul că aspectele prezentate în mod nereal în fața instanței de judecată nu au reprezentat o împrejurare esențială raportat la activitatea infracțională a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că nu se poate desființa hotărârea și trimite spre rejudecare întrucât singurele două posibilități pentru a dispune o asemenea soluție sunt lipsa de procedură sau nulitatea absolută, ori lipsa de procedură nu a existat, procedura de soluționare fiind fără citarea părților, iar nulitatea absolută nu există, cel mult putând discuta despre o nulitate relativă în sensul că instanța a acordat cuvântul părții civile în condițiile în care nu a fost prezent și inculpatul.
Pe fondul apelului, apreciază că nu s-a făcut dovada că martorul N. N. ar fi avut vreo afecțiune psihică la momentul la care a fost audiat în cursul procesului penal, iar cu privire la mărturia mincinoasă, este adevărat că cei doi martori au fost obiectul unui dosar penal pentru declarațiile date în fața instanței de judecată și nu pentru declarațiile care au stat ca fundament al hotărârii de condamnare.
Concluzionând, solicită respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA,
Prin sentința penala nr.9/09.01.2015 a Judecătoriei Călărași, in temeiul art. 459 alin. 5 C.proc.pen. s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul – condamnat P. Ș., cu domiciliul în municipiul Fetești, ., parter, . Ialomița, CNP_ ca inadmisibilă.
S-a reținut ca revizuentul P. Ș. a solicitat rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, anularea sentinței penale nr. 25/2014, pronunțată de Judecătoria Călărași, în dosarul nr._ și anularea deciziei penale nr. 853/02.07.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ .
În motivarea cererii formulate, revizuentul a susținut că a fost condamnat, în baza dispozițiilor art. 271 alin. 2 C.pen., prin sentința penală nr. 25/2014, pronunțată de Judecătoria Călărași, în dosarul nr._ la o pedeapsa cu amenda de_ de lei.
Pentru a pronunța sentința menționată, revizuentul susține că Judecătoria Călărași a cenzurat declarațiile martorilor C. L. și N. N. date în fața instanței, procurorul de ședință dispunând sesizarea din oficiu cu privire la săvârșirea de către martorii indicați a infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Împotriva sentinței pronunțate, inculpatul P. Ș. și partea civilă S.C. A. S.A. P. au formulat apel, iar Curtea de Apel, prin decizia penală nr. 853/02.07.2014, admițând apelul formulat de partea civilă, a dispus înlăturarea condamnării inculpatului P. Ș. la pedeapsa amenzii penale de_ de lei și condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat, în temeiul disp. art. 81 C.pen. 1968.
Revizuentul a arătat că Curtea de apel București, pentru a pronunța decizia penală nr. 853/02.07.2014, a reținut declarația mincinoasă și lipsită de credibilitate a martorului N. N..
A arătat revizuentul că în cauză există situații noi necunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea definitivă și care demonstrează, în mod incontestabil, netemeinicia acesteia.
În acest sens se invocă o . înscrisuri eliberate de Spitalul de Psihiatrie Săpunari din care rezultă că martorul N. N. ar suferi de tulburare depresivă recurentă pe fond involutiv.
Revizuentul a arătat, astfel, că decizia Curții de Apel București s-a bazat pe declarația unui martor care suferă de puternice tulburări psihice, declarația acestuia nefiind coroborată cu alte declarații de martor, fiind, astfel, determinantă pentru pronunțarea soluției de condamnare.
În susținerea incidenței cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. a) C.pen. s-a arătat și că instanțele de judecată nu au efectuat o evaluare a stării psihice a martorului N. N., în acord cu dispozițiile art. 115 alin. 2 și 3 din C.pr.pen., întrucât acestea nu aveau cunoștință de problemele de sănătate avute de martor.
De asemenea, revizuentul a apreciat că, în cauză, este incident și cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. b) C.pen., arătând în esență că hotărârile de condamnare ale acestuia s-au bazat pe declarațiile mincinoase ale martorilor C. L. și N. N., declarații cu privire la care P. de pe lângă Judecătoria Călărași a început urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Prima instanța de judecata a considerat că faptele sau împrejurările ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei trebuie să fie în legătură directă cu situația de fapt dedusă judecății și nu cu aspecte care să vizeze temeinicia probelor administrate.
Chiar și în ipoteza în care s-ar admite că starea de sănătate psihică a martorului N. N. constituire o împrejurare nouă ce nu a fost cunoscută de Judecătoria Călărași și de Curtea de Apel București la momentul soluționării dosarului_, acest fapt nu este de natură a dovedi netemeinicia hotărârilor pronunțate.
Prima instanța a mai constat că urmărirea penală a fost începută în ceea ce îi privește pe numiții C. L. A. și N. N. (f. 96) pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, întrucât la data de 09.10.2013, cu ocazia audierii în cadrul ședinței publice de la Judecătoria Călărași, în dosarul penal nr._, ar fi dat declarații necorespunzătoare adevărului.
Cum din sentința pronunțată de Judecătoria Călărași rezultă că declarațiile date de martorii C. L. A. și N. N. în fața instanței la data de 09.10.2013, au fost cenzurate, nefiind avute în vedere la soluționarea cauzei penale, instanța constată că acestea nu au influențat soluția pronunțată, nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 453 alin.1 lit. b) C.pr.pen.
Prin urmare, întrucât faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea de revizuire nu conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, prin raportare la disp. art. 459 alin. 3 lit. e) C.proc.pen, în temeiul art. 459 alin. 5 C.proc.pen, în cadrul procedurii având ca obiect verificarea admisibilității în principiu, instanța a respins cererea formulată de revizuent ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, cond. P. S., pentru motivele consemnate in partea introductiva.
Apelul este nefondat.
Prin sentința penală nr. 25/2014 pronunțată de Judecătoria Călărași, în dosarul nr._, în temeiul art. 271 alin. 2 Cod penal s-a dispus condamnarea revizuentului la o pedeapsa cu amenda în cuantum de_ de lei.
Prin decizia penală nr. 853/A/2014, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de partea vătămată ., a înlăturat condamnarea revizuentului la pedeapsa amenzii penale de_ de lei și în baza disp. art. 271 alin. 2 Cod penal de la 1968 a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat pentru un termen de încercare de 3 ani.
Instanța de judecată a reținut ca urmare a probelor administrate în cauză, anume declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, ale martorilor, sentințele și deciziile instanțelor civile si rapoartele de expertiză efectuate în cauză, următoarele:
Prin sentința civilă 381/2008 a Judecătoriei Călărași, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a instituit în favoarea părții vătămate o servitute de trecere pe drumul de acces ce se află pe digul aflat în proprietatea . cu culoare portocalie pe schițele plan întocmite de experții judiciari topo, C. V. și M. C. .
Partea vătămată . deține pe raza localității P., județul Călărași, suprafața de 566 634 m.p., conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate . 7, nr. 1887 iar pentru exploatarea acestei suprafețe de teren, singura posibilitate efectivă era utilizarea drumului principal care face legătura dintre acest teren și calea publică reprezentată de autostrada Fetești-Cernavodă .
În baza contractului de concesiune nr. 16/20 mai 2002 încheiat cu Agenția Domeniilor Statului, partea vătămată a dobândit dreptul și totodată, obligația de exploatare a terenului agricol în suprafață de 5771 ha, teren aflat în perimetrul localităților B., Jegălia și Unirea, județul Călărași.
Imobilele deținute de partea vătămată atât cu titlu de proprietate cât și în concesiune, sunt situate după terenurile concesionate de societatea administrată de inculpatul P. Ș., astfel încât, pentru a putea exploata aceste terenuri, partea vătămată era nevoită să folosească drumul principal existent în incinta îndiguită a bălții Ialomiței, deoarece terenurile sunt încercuite de brațul B. și fluviul Dunărea și nu există altă ieșire la calea publică decât un drum deținut în proprietate de Agenția Domeniilor Statului și care a fost concesionat către . și ..
La data de 26.07.2006, partea vătămată . a introdus acțiune la Judecătoria Călărași prin care a chemat în judecată pârâtele Agenția Domeniilor Statului, . Fetești și ., solicitând recunoașterea, în favoarea acesteia, a unei servituți de trecere pe drumul principal din incinta îndiguită în Balta Ialomița, de la imobilele deținute în proprietate sau concesiune, situate în perimetrul localităților P., B., Jegălia și Unirea, la calea publică, reprezentată de autostrada Fetești –Cernavodă.
Judecătoria Călărași, prin sentința civilă 3918/2008 a respins acțiunea introdusă de reclamantă, însă, prin decizia civilă nr. 18/A/17 .02.2010, Tribunalul Călărași a admis acțiunea reclamantei și a dispus instituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantei și în sarcina pârâtelor pe drumul principal din incinta îndiguită a Bălții Ialomiței, drum identificat în raportul de expertiză tehnică topo .Decizia Tribunalului Călărași a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor-decizia civilă 1193/R/28.09.2010 a Curții de Apel București.
Hotărârea judecătorească de instituire a servituții de trecere în favoarea părții vătămate, a fost pusă în executare silită prin intermediul executorului judecătoresc S. V. din Călărași, somația fiind comunicată la data de 4 august 2010, la sediul social al debitoarei .>
Întrucât debitoarea . a dat curs somației, la data de 9 august 2010, B. S. V. a emis o încunoștințare prin care debitoarea . administratorul acesteia, P. Ș., prin care au fost încunoștințați, că la data de 13 august 2010, va avea loc executarea, respectiv identificarea și stabilirea servituții de trecere conform titlului executoriu. Această încunoștințare a fost, de asemenea, comunicată debitoarei . Fetești, la sediul acesteia.
S-a concluzionat că a fost respectată întocmai procedura de punere în executare a hotărârii judecătorești, fiind întrunite condițiile de existență a infracțiunii, respectiv de încălcare, cu bună știință a hotărârii judecătorești.
La data de 13 august 2010, la fața locului, executorul judecătoresc S. V., însoțit de reprezentantul creditoarei, parte vătămată în cauză, . procedat la executarea silită, găsind la fața locului pe numitul N. N., paznic la Agrofam Holding .
Din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc a rezultat că, la data de 13 august 2010, între orele 9,30-10,30, niciun reprezentant al debitoarei . nu s-a prezentat la sediul executorului judecătoresc, conform înștiințării din 9 august 2010, motiv pentru care împreună cu reprezentantul creditoarei, R. M., s-a deplasat la locul executării silite . Aici a găsit o barieră care era păzită la punct fix de un angajat al debitoarei Agrofam Holding și s-a început punerea în executare a hotărârii judecătorești.
S-a constatat că . acces ce face obiectul servituții de trecere este blocată printr-o barieră mecanică iar la . un post de pază permanent, unde un angajat al Agrofam Holding operează bariera și refuză să permită accesul pe dig din ordinul conducerii debitoarei cu vehicule care aparțin societății creditoare, motivând că va permite accesul vehiculelor numai pe baza unor tarife de trecere stabilite de conducerea societății debitoare.
S-a mai menționat în procesul verbal că, executorul a adus la cunoștința paznicului că refuzul de a permite accesul pe servitutea de trecere constituie infracțiune.
Ulterior, executorul judecătoresc a recurs și la înființarea de popriri pe conturile debitoarei, în vederea executării silite a debitelor rezultate din procesul de executare silită, însă creditoarea . instituită în favoarea sa servitutea de trecere plătea de fiecare dată, pentru trecerea pe drumul de acces, aspect ce rezultă din chitanțele și bonurile de plată.
La data de 17.11.2011, reprezentanți ai ., anume martorul Ș. G. și alți angajați, s-au deplasat la punctul de acces, cu patru tractoare, în scopul de a pătrunde în zona îndiguită din Balta Ialomiței, la terenurile ce-i aparțineau, pentru a le lucra, intenționând să folosească servitutea de trecere recunoscută în favoarea sa, prin hotărâre judecătorească.
Paznicul angajat al . refuzat accesul acestor utilaje și ale personalului care le deservea, condiționând în continuare trecerea de plata taxei . Deși s-a apelat și la organele de poliție, care s-au deplasat la fața locului, accesul nu a fost permis, până când nu s-a achitat taxa. La barieră, ca angajat al . ziua respectivă, numitul C. L. A., care, în declarația sa, a arătat că, atunci când i s-a adus la cunoștință faptul că . o servitute de trecere pe respectiva cale de acces, a luat legătura telefonic cu persoane din conducerea societății, acestea din urmă comunicând martorului, că trecerea oricărui utilaj, să se facă numai în schimbul taxei de drum.
Martorul R. M., angajat al . că, la data de 2 martie 2012, un angajat al societății, însoțit de executorul judecătoresc S. V., s-au deplasat la punctul de acces la punctul principal încercând să pună din nou în executare sentința prin care s-a instituit servitutea de trecere, însă D. T., angajat la . Fetești, nu a fost de acord cu punerea în executare, motivând că, executarea este împiedicată, dar nu de . de . Fetești.
Nici de această dată partea vătămată nu a putut folosi necondiționat servitutea de trecere. Instanța de fond a cenzurat declarațiile martorului C. L., care a încercat să arate că responsabil de îngrădirea accesului părții vătămate, prin instituirea taxei ar fi fost directorul economic V. Lilică precum și pe cea a martorului N. N., prin care a revenit asupra declarației date la urmărirea penală și prin care îl indica pe inculpat ca fiind factorul decizional care a dispus interzicerea accesului părții vătămate pe drumul de servitute .
S-a mai reținut ca instanța de fond a cenzurat declarațiile martorului C. L., care a încercat să arate că responsabil de îngrădirea accesului părții vătămate, prin instituirea taxei ar fi fost directorul economic V. Lilică precum și pe cea a martorului N. N., prin care a revenit asupra declarației date la urmărirea penală și prin care îl indica pe inculpat ca fiind factorul decizional care a dispus interzicerea accesului părții vătămate pe drumul de servitute .
In final, instanța de apel a constatat că toate probele administrate în cauză conturează fără echivoc săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit art. 453 alin.1 lit. a C.pr.pen., revizuirea poate fi cerută când „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză”, în prezenta cauză, ne fiind întrunite condițiile impuse de aceste dispoziții legale.
Prin urmare, invocarea acestor elemente noi trebuie sa duca la o soluție diametral opusa celei a cărei revizuire se cere.
Aceste fapte sau împrejurări noi trebuie sa aibă prin urmare, o importanta deosebit de mare, de natura sa conducă la ideea ca, in situația in care instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare ar fi cunoscut aceste fapte sau împrejurări, ar fi pronunțat o hotărâre de achitare sau încetare a procesului penal.
Curtea apreciază ca starea de sănătate psihică a martorului N. N. nu constituire o împrejurare nouă ce nu a fost cunoscută de Judecătoria Călărași și de Curtea de Apel București la momentul soluționării dosarului_, si nici nu este de natură a dovedi netemeinicia hotărârilor pronunțate.
Înscrisurile medicale depuse la dosar, cu privire la starea de sănătate psihică a martorului N. N. au fost emise în cursul anului 2014, neexistând nici o dovada că martorul menționat ar fi suferit de vreo boală psihică la data de 22.08.2012 ( a se vedea filele 52- 66 ).
Din sentința penala nr. 25/2014 pronunțata de Judecătoria Călărași și decizia penala nr. 853/A/2014 pronunțata de Curtea de Apel București, rezulta, așa cum s-a arătat, că instanțele au analizat declarațiile date de martorul N. N., atât în fața instanței de fond, cat si în faza de urmărire penală, iar revizuentul nu a fost condamnat exclusiv în baza declarației martorului N. N., instanțele având în vedere toate probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată.
In ceea ce privește decizia penala nr. 853/A/02.07.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, declarațiile mincinoase ale martorului N. N. nu au fost avute in vedere de instanța de apel, motivarea hotărârii de condamnare făcându-se prin raportare la declarația acestuia data in fata organelor de urmărire penala, respectiv: „....martorul N. N., paznic la bariera de la punctual de acces in balta Grădiștea a declarat ca a primit dispoziție expresa de la P. Ș. sa nu lase niciun utilaj sa treacă prin bariera fără plata taxei de drum....”.
Potrivit art. 453 alin.1 lit. b) C.pr.pen., revizuirea poate fi cerută dacă „hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată”, în prezenta cauză, ne fiind întrunite nici condițiile impuse de aceste dispoziții legale.
Declarațiile mincinoase ale martorilor C. L. A. și N. N. au fost date nu in defavoarea, ci în favoarea revizuentului ( prin ordonanța PACHETULUI DE PE L. JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI, din data de 31.01.2014 s-a dispus scoaterea acestora de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, fata de martorul N. N.).
Astfel, procurorul a constat faptul ca au fost audiați cei doi învinuiți, învinuitul N. N. recunoscând faptul ca nu a spus adevărul in declarația data in fata instanței referitor la aspectul ca el nu a vorbit niciodată cu inculpatul din acel dosar, P. Ș., si ca nu acesta a fost cel care i-a dat ordin sa perceapă taxa de trecere la bariera instituita pe drumul de servitute.
Cu privire Ia învinuitul C. L.-A., se retine in ordonanța de scoatere de sub urmărire penala ca situația prezentata de învinuitul C. L. A. este infirmata de martorii E. G. si N. M., care au declarat ca învinuitului i-a fost prezentata si citita hotărârea judecătoreasca in cauza si totodată ca deși învinuitul nu a prezentat in mod corect adevărul, faptul luării sau nu la cunoștința a hotărârii definitive de obligare a . la respectarea unui drept de servitute nu reprezintă o împrejurare esențială raportat la activitatea infracțională a numitului P. Ș. de împiedicare a . sa își exercite dreptul de servitute de trecere.
De asemenea, potrivit practicii judiciare in materia revizuirii, condamnarea unora dintre martori pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa in cauza a cărei revizuire se cere, nu constituie motiv de revizuire, prevăzut in art. 394 alin. 1 lit. b) CPP., daca declarațiile acestor martori nu au servit la pronunțarea hotărârii, ci au fost înlăturate de către instanță (ICCJ, s. pen, dec. nr. 5377/19.09.2006 ).
Ori, din sentința pronunțată de Judecătoria Călărași rezultă că declarațiile date de martorii C. L. A. și N. N. în fața instanței la data de 09.10.2013, au fost analizate, nefiind avute în vedere la soluționarea cauzei penale, motiv pentru care, in mod temeinic, prima instanță a reținut ca acestea nu au influențat soluția pronunțată.
Apelantul-revizuent a mai susținut ca deși prevederile art. 459 alin. (2) CPP prevăd o procedura necontradictorie, la termenul din 09.01.2015 prima instanță a permis participarea intimatei . la termenul de judecata ce se desfășura in camera de consiliu.
Curtea precizează ca prevederile art. 459 alin. (2) CPP, prevăd doar faptul ca admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire se judeca in camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului si fără citarea celorlalte părți, neexistând nici o mențiune privind participarea acestora.
In situația in care intimatul se prezintă totuși la termenul stabilit in camera de consiliu, poate ajuta prin participare la temeinica soluționare a cererii revizuentului, întrucât nici o dispoziție legala nu interzice aceasta, fiind respectat principiul contradictorialității, întrucât, in acest fel, ambele părți au ocazia sa-si prezinte argumentele.
In ceea ce privește necomunicarea documentelor depuse la dosar de Ministerul Public, întrucât examinarea admisibilității in principiu a cererii de revizuire are loc fără citarea părților, nu exista obligația procedurala de a comunica aceste documente revizuentului.
Apărarea revizuentului apelant a mai arătat ca instanța de fond avea un rol limitat in aceasta procedura necontradictorie a admisibilității in principiu a cererii de revizuire, fiind obligata sa verifice doar daca erau îndeplinite condițiile la care face referire art. 459 alin. 3 noul CPP, motiv pentru care Judecătoria Călărași s-a pronunțat, in mod nelegal, asupra temeiniciei cererii.
Ori, potrivit art.459 alin. 3 lit. e cpp, pentru ca o cerere de revizuire sa fie admisibila in principiu, faptele si mijloacele de proba in baza cărora este formulata cererea de revizuirea trebuie sa conducă, in mod evident, la stabilirea existentei unor temeiuri legale ce permit revizuirea. Faptele si mijloacele de proba invocate in cererea de revizuire, trebuie deci analizate, ca sa poată fi încadrate in cazurile de revizuire prevăzute de legiuitor la art. 453 alin. 1 Cod procedura penala. Cum prima instanță nu a constata incidenta nici unui caz de revizuire, in mod legal a respins cererea de revizuire ca inadmisibila.
Cum nu se constata motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței apelate, Curtea in baza art.421 pct. 1 lit. b CPP va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-cond. P. S., împotriva sentinței penale nr.9/09.01.2015 a Judecătoriei Călărași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct. 1 lit. b CPP respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-condamnat P. Ș., împotriva sentinței penale nr.9/09.01.2015 a Judecătoriei Călărași.
În baza art. 275 al. 2 CPP obligă apelantul la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. V.-A. C. E. R.
GREFIER,
R. C. D.
Red. V.A.P..
Dact.G.P.
2 ex.
Red. R.M. N. - Judecătoria Călărași
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Sentința nr.... → |
|---|
