Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 146/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 26889/3/2013*/a13
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (776/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 146/CO
Ședința publică din data de 10.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. B.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul M. R. N. împotriva încheieri de ședință din data de 10.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
Dezbaterile asupra contestației au avut loc în ședința publică din data de 09.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în temeiul art. 391 alineat 1 Cpr.pen., a stabilit termen de pronunțare la 10.03.2015.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației formulate, constată următoarele:
Prinîncheierea de ședință din data de 24.02.2015, Tribunalul București – Secția I Penală a constatat legalitatea și temeinicia luării și menținerii măsurii arestării preventive dispuse fața de inculpații M. B. A. și M. R. N..
În temeiul art.208 alin. 3,4 C.p.p. a menținut măsura arestării preventive a inculpaților M. B. A. și M. R. N..
A respins, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, formulate de inculpații M. B. A. și M. R. N..
A respins, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de inculpații M. B. A. și M. R. N. .
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cpp a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul București la data de 01 08 2013 în dosarul nr.5184/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, împreună cu coinculpatul M. B. A., a inculpatului M. R. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la tentativă de omor calificat, prev. de art. 25 din Cpp rap. la art. 20 din Cp, rap. la art. 174-175 alin. 1 lit. a și i din Cp și instigare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 25 din Cp rap. la art. 279 alin. 3 lit. a din Cp, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cp., reținându-se, în fapt, că în toamna anului 2012, pe fondul unui conflict mai vechi, inculpații M. R.-N. și M. B.-A., prin intermediari, l-au angajat pe inculpatul P. VITALIE (cetățean al Republicii M., asasin profesionist) pentru a-l ucide pe M. I. D.. În acest scop, inculpatului P. VITALIE i-a fost asigurată deplasarea în România, unde a intrat în data de 14.11.2012, prin vama Sculeni din jud. Iași.
A doua zi, după ce inc. P. Vitalie a intrat în România, respectiv în data de 15.11.2012, inculpatul M. B. A. i-a solicitat martorului B. C. V. să cumpere efectiv autoturismul – transmițându-i banii necesari achiziționării acestuia prin intermediul martorului P. I. – și să îl aducă în localitatea R., jud. N. – unde locuiește fratele său, inc. M. R. N..
Astfel, în data de 15.11.2012, în același interval (scurt) orar, la R. s-au deplasat și au ajuns martorul B. C. V. (de la Gura Humorului) cu autoturismul cumpărat, inculpații (instigatori) M. R. N. și M. B. A. (care au venit de la Piatra N.) și inc. P. VITALIE (care a venit de la Iași).
În continuare, în data de 15.11.2012, în localitatea R. din jud. N., martorul B. C. V. i-a predat mașina comandată inculpatului M. R. N., la localul pe care acesta din urmă îl deține („D.”). Imediat, inculpatului P. VITALIE i-a fost încredințat autoturismul AUDI A6 (înmatriculat în Bulgaria) pentru a se deplasa la București (unde locuia persoana vizată, M. I. D.), precum și datele necesare pentru identificarea persoanei.
Inculpatul P. Vitalie s-a deplasat în București, păstrând contactul cu inculpații (instigatori) M. R. N. și M. B. A.. Semnificativ este faptul că în toată perioada critică (înainte de comiterea tentativei de omor, în ziua comiterii faptei și în zilele imediat următoare), inculpații (instigatori) M. R. N. și M. B. A. au continuat să desfășoare acte de instigare în raport cu activitățile inculpatului P. Vitalie (executant), ținând în permanență legătura telefonic cu acesta prin intermediul unei persoane din Republica M.. În acest scop inculpații (instigatori) M. R. N. și M. B. A. au activat special trei cartele telefonice prepaid pe care le-au folosit exclusiv pentru aceste contacte (intenția este, evident, îngreunarea identificării).
Ajuns în București, inc. P. Vitalie a intenționat să o identifice pe persoana vizată, M. I. D., pe care însă a confundat-o cu partea vătămată I. M. N. R., urmărind-o pe partea vătămată în perioada 16.11-26.11.2012 în zona imobilului de domiciliu al acesteia din .. 8-12, ., sector 3.
Ulterior, în seara de 26.11.2012, în jurul orelor 1810, rulând cu viteză redusă cu autoturismul marca AUDI A6, de culoare gri metalizat, cu nr. de înmatriculare CC 2756 PB, inc. P. Vitalie a executat mai multe focuri de armă cu pistolul mitralieră AK74 cu ._, asupra părții vătămate I. M. N. R. – care tocmai parca autoturismul marca Mercedes clasa E, cu nr. de înmatriculare_ în parcarea de reședință – după care, observând că aceasta nu a decedat, a coborât din autoturism și, folosind pistolul MAKAROV calibrul 9 mm pe care îl avea asupra sa, s-a îndreptat către partea vătămată și a executat mai multe focuri de armă asupra sa prin geamul portierei dreapta și parbriz. Apoi a aruncat armele folosite la locul atacului, s-a urcat în autoturismul cu care venise și a fugit de la fața locului.
În data de 27.11.2012, inculpatul P. Vitalie a părăsit Bucureștiul, cu un microbuz care efectua transport public pe ruta București – Iași, iar la data de 02.12.2012 inculpatul P. Vitalie a părăsit teritoriul României, tot prin vama Sculeni (către Republica M.).
Prin încheierile anterioare, înainte de modificarea Codului de Procedură Penală, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în temeiul disp. art. 300 ind- 2 C..p.p rap la art. 160 ind b C.p.p., menținând măsura arestării preventive a inculpaților în baza constatării că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin si impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, în vederea realizării în bune condițiuni a scopului procesului penal.
Potrivit art. 362 alin. 2 C.p.p. introdus prin noul Cod de procedură penală, „ în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive, procedând, potrivit disp. art. 208 C.p.p.
In conformitate cu art.208 alin. (2) și (4) prevăzut de noul Cod de procedură penală, instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii arestării preventive.
In temeiul art. 208 alin. 3 C.p.p. rap la art. 207 alin. 4 C.p.p.:” când instanța constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin, sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere, menținerea măsurii preventive față de inculpat”.
Analizând actele și lucrările dosarului, dar și în raport de dispozițiile legale menționate, instanța a apreciat că aceasta este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpaților se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.
Instanța a constatat că temeiule care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților se regăsesc și în lumina exigențelor actuale, stabilite de noul cod de procedură penală intrat în vigoare la 01.02.2014, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 223 C.pr.pen. întrucât din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv, de instigare la tentativă omor calificat, prev. de art. 25 din Cpp rap. la art. 20 din Cp, rap. la art. 174-175 alin. 1 lit. a și i din Cp și instigare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 25 din Cp rap. la art. 279 alin. 3 lit. a din Cp, fiecare cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cp, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cp, încadrări care în noua reglementare se regăsesc în dispozițiile art. 47 C.p. rap la art. 32 C.p. rap la art. 189 lit a din N.Cod penal.
S-a precizat că în conformitate cu art. 49 din N.C.p.:” coautorul, instigatorul si complicele la o infracțiune săvarsită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor”, iar limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea prev de art. 189 Cod penal, care sancționează omorul calificat, se situează între 15 si 25 de ani închisoare, pentru această faptă fiind prevăzută și detențiunea pe viață.
Totodată, s-a precizat că infracțiunile prevăzute de art 25 din Cp rap la art 279 alin 3 lit a din Cp se regăsesc în dispozițiile art 47 din cp rap la art 342 alin 5 din Noul Cod penal și ale căror limite de pedeapsă se situează între 3 și 15 ani de închisoare.
Instanța a constatat, din analiza actelor dosarului, că în speță sunt întrunite condițiile cumulative prev. de art. 223 alin 1 si 2 C.p.p.întrucât în speță există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit câte infracțiune de instigare la tentativă la o infracțiune îndreptată împotriva vieții pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și către o infracțiune de instigare la infracțiunea de nerespectarea armelor și munițiilor pentru care legea prevede, de asemenea, pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și în baza evaluării pericolul social deosebit de ridicat al faptelor comise, a modului si circumstanțelor de comitere, a scopului urmărit, dar si a circumstanțelor personale, s-a constatat că menținerea stării de arest se impune în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Probele din care a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată au rezultat din: declarațiile martorului B. C.-V., procesul-verbal de recunoaștere de către martorul B. C.-V. din planșă foto a inculpaților M., precum și a numitului C. V.-I., declarația martorului I. Renaldo zis „R.”, procesul-verbal de recunoaștere de către martorul I. Renaldo zis „R.”din planșă foto martorului B. C.-V., ca fiind cel căruia i-a vândut autoturismul Audi A6, procesul-verbal din data de 18.01.2013, în cuprinsul căruia s-au consemnat informațiile comunicate de numitul Burbuzan A. organelor de urmărire penală, în sensul că a vândut în data de 29.10.2012 unui anume „Rene” din Gura Humorului, un autoturism marca Audi A6, gri metalizat, cu motor de 2,4 litri, pe benzină, pe care îl cumpărare din Germania și îl înmatriculase în Bulgaria, sub nr. CC2756PB, declarația martorului A. R.-A., declarația martorului Bilge Levi, care a confirmat cele declarate de martorul A. R.-A., declarația martorului C. V. I., harta pe care sunt precizate intervalele de timp în care, în data de 15.11.2012, cei trei inculpați și martorul B. C. s-au aflat în diferite locații, și, implicit, traseul urmat de aceștia, procesul-verbal întocmit în data de 10.02.2013, din care au rezultat indicii că inculpatul M. R.-N. este cel care în perioada 17.11._12 a utilizat cartelele telefonice cu nr._,_ și_, pentru a contacta și a fi contactat de utilizatorul postului telefonic cu nr._ înregistrat în Republica M., care a avut sesiuni în România doar cu aceste trei posturi telefonice și cu cel cu nr._, utilizat de inculpatul P. Vitalie (faptul că inculpatul P. Vitalie folosea acest număr de telefon a fost confirmat și de către martorul cu identitate protejată P. E. M.; în cazul postului telefonic_, un argument în plus în susținerea ideii că a fost folosit de inculpatul M. R.-N., este acela că în data de 30.11.2012 a avut mai multe sesiuni cu postul telefonic_ utilizat de soția acestui inculpat, numita M. M.), procesul-verbal din data de 12.02.2013, în care s-au consemnat rezultatele percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului M. R.-N. din orașul R., .. 169, județ N., din care a rezultat că a fost găsită cartela S. cu nr._, care a fost folosită cu același terminal mobil cu care a fost folosită și cartela telefonică având alocat nr._; extrasele furnizate de Serviciul Grăniceri al Republicii M., care atestă ieșirea inculpatului P. din această țară în data de 14.11.2012 și revenirea în data de 02.12.2012, procesul-verbal întocmit în data de 07.02.2013, prin care s-a constatat poziționarea simetrică față de Calea V. a imobilelor în care locuiesc partea vătămată și, respectiv, numitul M. I. D., faptul construirii celor două imobile de către același antreprenor, numeroasele similitudini dintre cele două imobile (stil arhitectural, culoare, formă, prezența parcării subterane, uși ale garajelor identice), aceste similitudine rezultând și din planșa fotografică întocmită, procesul-verbal întocmit în data de 08.02.2013, în care s-au consemnat informațiile rezultând din cauze penale, referitoare la relația dintre inculpații M., fratele acestora M. G.-C. și numitul M. I.-D., procesul-verbal întocmit în data de 17.01.2013, din care a rezultat că la . data de 14.11.2012, inculpatul P. Vitalie se deplasa cu un autoturism Renault cu număr de înmatriculare CRAV369 eliberat de autoritățile moldovene, iar la ieșirea din România, în data de 02.12.2012, acesta se deplasa cu un autoturism Volkswagen cu nr. de înmatriculare UNAZ575, din a căror coroborare au reieșit împrejurările de comitere a faptelor și modalitatea lor de săvârșire.
In cursul cercetării judecătorești, inculpații au învederat că nu doresc să dea declarații sau că o vor face la momentul oportun și în lipsa părții civile, procesul a debutat cu audierea martorilor cu identitate protejată și a celorlalți martori citați și prezenți la termenele anterioare.
La termenul din data de 11.03. 2014, instanța a procedat la audierea martorului S. S.-A., conținutul declarației acestuia neschimbând situația de fapt mai sus învederată, la termenul din data de 22.04. 2014 au fost audiați martorii C. B. M., M. G., B. R. V., precum și martorii audiați, prin comisie rogatorie-videoconferință-realizată cu tribunalul Suceava, și anume B. C. V., B. O., Zuz G. M., I. Renaldo, la termenul din data de 06.05.2014 au fost audiați, prin comisie rogatorie-videoconferință-realizată cu tribunalul Suceava, martorii Hîrșiu G. B., S. V., C. V. I., Bilge Levi și A. R. A., iar, ulterior, la termenul de judecată din data de 20.05.2014 a fost audiat martorul N. Torel. La termenul de judecată din data de 17.06.2014 au fost audiat martorul P. A. iar prin comisie rogatorie-videoconferință-realizată cu tribunalul Suceava, martorii C. A., P. I. R. și V. D.. La termenul de judecată din data de 07.10.2014 au fost audiați martorii A. B. A. și Peahă M. A.. La termenul de judecată din data de 18.11.2014 au fost citați și audiați martorii martorilor Nantu G. M., C. D., G. V., N. V., D. M. C. C. și Pitu I..
La termenele următoare procesul s-a derulat cu administrarea probatoriului propus în rechizitoriul Parchetului, cât și propus de către inculpați, declarațiile acestora nefiind de natură să schimbe situația referitoare la măsura arestării preventive.
Analizând prin coroborare probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate până la acest moment în cursul cercetării judecătorești, tribunalul a constatat că acestea relevă suspiciunea rezonabilă care permite realizarea legăturii dintre inculpații M. si autorul infracțiunii de tentativă la omor trimis în judecată ulterior.
Astfel, existența legăturii infracționale dintre inculpații M. și inculpatul D. (care a intermediat legătura cu P. si a procurat autoturismul folosit la săvârșirea faptei) a rezultat din declarația inculpatului D. I. în care a precizat că îi cunoștea atât pe inculpații M. dar si pe P. Vitalie din timpul unei perioade petrecute în detenție în Republica M., procesele-verbale care conduc la localizarea inculpatului D. în orașul R., în apropierea domiciliului inculpatului M. R. N., listingurile din care a rezultat convorbirile purtate intre utilizatorii unor numere de telefon posibil a fi folosite de inculpați (astfel cum a rezultat din coroborarea mai multor indicii referitoare la localizarea inculpatului M. în aceeași localitate cu cea în care a fost activată cartela telefonică, folosită la momente de timp foarte apropiate, de folosirea de către inculpatul M. R., între aceleași relee a numărului de telefon înregistrat pe numele său).
Implicarea celor doi inculpați în procurarea autoturismului marca Audi folosit la săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor de către inculpatul P. Vitalie a rezultat din declarațiile martorilor B. C. V., I. Renaldo, Hârșiu B., o parte dintre aceștia fiind audiați la termenul din data de 22.04. 2014, declarațiile acestora relevând modalitatea în care au achiziționat autoturismul Audi A6 înmatriculat în Bulgaria. Relevantă în acest sens a fost declarația martorului B. C. V. în care a precizat modalitatea în care la data de 15.11.2012 a cumpărat autoturismul Audi A6 cu nr. de înmatriculare CC-275 6PD, la solicitarea inculpatului M. B.. Implicarea celor doi inculpați în procurarea autoturismului marca Audi folosit în săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor de către inculpatul P. Vitalie a fost confirmată și de declarația dată de martorul Hîrșiu G. B., audiat la termenul din data de 06.05.2014. Totodată, din declarația martorului C. V. I. audiat la 06.05.2014 a rezultat că în cursul lunii noiembrie 2012, la solicitarea inculpatului M. R. N. l-a transportat pe martorul B. C. V. din localitatea R. până în Municipiul Suceava. Aceleași aspecte au rezultat și din declarația martorului S. V., audiat la același termen de judecată, care a confirmat aspectele relatate de către martorul C. V. I., arătând că la jumătatea lunii noiembrie 2012, la solicitarea inculpatului M. R. a condus o persoană de sex masculin de la Târgu-N. în Municipiul Suceava.
S-a constatat că din declarația martorului N. Torel rezultă că la o dată pe care nu a mai putut-o preciza, în fața instanței, în apropierea locuinței sale, a văzut mai multe autoturisme, printre care Honda, Audi și Hunday, ce au fost parcate în acel loc aproximativ 24 de ore.
Totodată, s-a apreciat că prezența inculpatului P. Vitalie în București, precum și autoturismului marca Audi folosită de acesta la săvârșirea infracțiunii de omor rămasă în faza de tentativă a fost confirmată de declarația martorului cu identitate protejată P. E. din care a rezultat că i-a închiriat acestuia un apartament pe perioada șederii în București, precum și de declarațiile martorilor B. R. si M. G. date în cursul urmăririi penale si al cercetării judecătorești la termenul din data de 22.04. 2014, în care au relevat că în toamna anului 2013, la solicitarea patronului lor, martorul P. E., au procedat la mutarea lui Vitalie P. dintr-un apartament situat la P. Park Rezidence într-un apartament de două camere situat în zona Budapesta, pe care acesta l-a ocupat în regim hotelier.
Ulterior, pe armele folosite la rănirea părții vătămate, ridicate de la fața locului si supuse expertizei balistice a fost identificat un profil genetic atribuit inculpatului P. Vitalie si totodată, a fost găsit autoturismul marca Audi A6 și identificat de către martorul P. E., ca fiind cel folosit de către inc. P., dar si de martorul B. A. si B., în interiorul acestuia fiind descoperite si două tuburi de cartuș cu privire la care s-a stabilit că au fost trase de autor cu armele abandonate la fața locului, pe mai multe elemente din interiorul autoturismului, din zona șoferului, fiind identificat același profil genetic cu cel de pe armele în cauză.
S-a mai constatat că pentru soluționarea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive nu este necesară existența unor probe care să justifice o trimitere în judecată a inculpatului, ci este necesară existența unor indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv că inculpatul poate fi presupus în mod rezonabil autor al faptelor pentru care este cercetat.
În cauza C. c. României, Curtea Europeană a observat că instanțele române au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței pericolului pentru ordinea publică, printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise și starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului.
Tribunalul a reținut că indiciile temeinice în sensul că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați au înțelesul prevăzut de art. 97 din Noul C.pr.pen. cu referire la art. 202 alin. 1 teza I din Noul C.pr.pen., adică elemente de fapt sau date din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit faptele imputate. S-a apreciat că acestor noțiuni din dreptul intern le corespund sintagma de motive verosimile folosită de art. 5 pct. 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, direct aplicabilă în dreptul intern în temeiul art. 20 raportat la art. 11 alin. 2 din Constituție. Această sintagmă a primit în jurisprudența CEDO semnificația de existență a unor fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit) fără a fi necesar ca la momentul luării măsurii arestării preventive să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit).
Prin urmare, s-a apreciat că probele administrate până la cest moment procesual permit stabilirea de către instanță a unei legături infracționale între inculpații M. si autorul infracțiunii de tentativă la omor calificat comisă în data de 26 noiembrie 2012 de către inc. P. Vitalie asupra părții vătămate I. M.-R. ca urmare a presupuselor acte de instigare săvârșite de către inc. M. B. si M. R. N..
În ceea ce privește cea de-a doua condiție cumulativă prev de art,. 223 alin. 2 C.p.p., Tribunalul a constatat că si aceasta este îndeplinită în speță, întrucât așa cum s-a arătat inculpații au fost trimiși în judecată sub aspectul comiterii unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului si circumstanțelor de comitere, a antecedentelor penale s-a constatat că privarea de libertate a inculpaților este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
S-a apreciat că pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților pentru ordinea publică rezidă atât în încriminarea făcută de legiuitor si care sancționează infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată cu pedepse cu închisoarea ale căror limite sunt mai mari de 5 ani dar si din mijloacele folosite si modul de comitere, cu premeditare, inculpații acționând, în baza unui plan bine stabilit anterior, prin acte de instigare efectuate asupra numitului Vitalie P., în scopul comiterii de către acesta a infracțiunii a infracțiunii omor, rămasă în faza tentativei, asupra victimei I. M.-N.-R..
La aprecierea pericolului pentru ordinea publică, Tribunalul a avut în vedere si aspectul că inculpatul M. B.-A. nu se află la primul conflict cu legea penală întrucât a săvârșit presupusele fapte de care este acuzat în stare de recidivă postcondamnatorie, conform disp.la art . 37 lit a din vechiul Cod penal.
Deși inculpații au învederat că sunt persoane oneste, au familii organizate si ocupații licite se poate constata că circumstanțele personale ale acestora, chiar si în ipoteza în care pot fi apreciate drept favorabile, în ceea ce-l privește pe inculpatul M. B., s-a apreciat că acestea nu pot nu pot constitui singurul criteriu pe care instanța l-a avut în vedere la aprecierea măsurii ce se impune cauză pentru realizarea în bune condiții a scopului procesului penal, elementele ce caracterizează persoanele inculpaților putând fi eventual avute în vedere la pronunțarea unei soluții pe fondul cauzei. Punând în balanță toate aceste elemente, respectiv modul și mijlocele de comitere a faptei cu circumstanțele personale ale inculpaților, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților și totodată necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și pentru realizarea în bune condițiuni a scopului procesului penal. Probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești până la acest moment procesual reliefează existența unui risc ridicat de periclitare a ordinii publice, prin modul și mijloacele de săvârșire și urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce ca urmare a săvârșirii de către persoana instigată a unei infracțiuni îndreptate împotriva vieții și care a rămas în faza tentativei, în urma actelor de instigare efectuate de inculpați.
Astfel, s-a apreciat că circumstanțele reale ale săvârșirii presupuselor fapte conduc la concluzia că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent, astfel că instanța a apreciat că în cauză nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura restrictivă de libertate a controlului judiciar, astfel cum au solicitat inculpații prin apărător ales.
De asemenea, tribunalul a apreciat că, în ciuda intervalului de timp trecut de la pretinsa săvârșire a infracțiunilor, gravitatea sporită a faptelor pe care inculpații le-au săvârșit, potrivit indiciilor temeinice anterior prezentate, precum și ecoul negativ al unor astfel de fapte determină concluzia în sensul că sunt întrunite, în mod cumulativ, în continuare, condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 C.pr.pen
S-a mai apreciat că termenul rezonabil al arestării preventive în cursul judecății se examinează prin prisma art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ținând seama de criteriile stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, constând în complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și al autorităților.
S-a precizat că, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, cu titlu de exemplu, cauza Slezevicius c. Lituaniei; cauza T. c. României), caracterul rezonabil al procedurilor în materie penală se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și comportamentul autorităților, în cazul de față fiind vorba de o cauză complexă, în sarcina celor doi inculpați reținându-se mai multe infracțiuni,existând un număr foarte mare de martori ce se necesită a fi audiați, audierea acestora nefiind dusă la finalizare până la acest moment și datorită atitudinii celor doi inculpați care au înțeles în repetate rânduri să formuleze cereri de recuzare împotriva președintelui de complet, acest lucru tergiversând procedura judiciară.
Tribunalul, analizând cererea formulată prin raportare la dispozițiile art. 202 C.p.p., care reglementează scopul măsurilor preventive, a apreciat că la acest moment procesual în raport de circumstanțele săvârșirii faptei si cele personale ale inculpaților, că scopul procesului penal nu se poate realiza prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai blândă – măsura preventivă a controlului judiciar sau măsura preventivă a arestului la domiciliu, având în vedere cele mai sus expuse care au condus instanța la concluzia că numai măsura arestării preventive este singura aptă să asigure realizarea scopului procesului penal.
De asemenea, instanța a apreciat că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației adusă inculpatului și este necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, chiar în condițiile în care inculpații au învederat că au o familii organizate și înainte de arestarea lor se ocupau cu administrarea unor afaceri proprii.
În consecință, Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive este în continuare proporțională cu gravitatea acuzației și că la acest moment procesual nu se impune înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai blândă cum este măsura preventivă a controlului judiciar sau măsura preventivă a arestării la domiciliu.
De asemenea, a apreciat că, chiar dacă în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența C.E.D.O., inculpații arestați preventiv au dreptul de a fi judecați într-un termen rezonabil și de a fi eliberați în cursul procedurii, tribunalul a apreciat că, prin raportare la stadiul actual al procedurii, durata arestării preventive a inculpaților nu este disproporționată în raport de importanța și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptelor imputate.
Cu privire la termenul rezonabil, tribunalul a arătat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 239 alin. 1 C.p.p., în cursul judecății în primă instanță, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăși un termen rezonabil și nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul sesizării instanței de judecată. De asemenea, s-a arătat că în toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanță nu poate depăși 5 ani, inculpații fiind arestați preventiv în cauză de 2 ani, astfel încât, față de complexitatea deosebită a cauzei si de specificul acesteia, nu se poate reține că s-ar fi depășit termenul rezonabil al privării de libertate al inculpaților,raportat și la atitudinea lor procesuală, evidențiată de formularea umor cereri repetate de recuzare, la termenele la care erau prezenți martorii, în vederea audierii .În consecință, Tribunalul a apreciat că nu se justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.
În ceea ce privește cererea de revocare a măsurii arestării preventive, tribunalul a constatat că este nefondată, întrucât temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestei măsuri și, totodată, nu au apărut temeiuri noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii arestării preventive, de la precedenta verificare a măsurii arestării preventive, verificare ce a fost și controlului judiciar de către instanța superioară.
Tribunalul a mai constatat că măsura arestării preventivă este proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților, apreciind, astfel, că nu se impune revocarea acesteia sau înlocuirea cu o măsura mai blândă așa cum s-a solicitat de către inculpați prin apărătorii aleși.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, inculpatul M. R. N., arătând în esență că cercetarea judecătorească este într-un stadiu avansat, iar probele administrate nu sunt apte a întemeia presupunerea rezonabilă că acesta a comis infracțiunea de care este acuzat, astfel încât menținerea sa în arest preventiv pe o durată mai mare de doi ani pe baza unor simple supoziții nu este proporțională.
Examinând actele dosarului și încheierea contestată, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază nefondată contestația formulată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel, pe de o parte, din probele administrate până la acest moment procesual rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat, infracțiunea fiind dintre cele prevăzute expres de art. 223 al. 2 Cod procedură penală, respectiv o infracțiune intenționate contra vieții, iar pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Expunerea primei instanțe este amplă și detaliată în privința probelor ce justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la infracțiunea dedusă judecății, susținerile apărării sub acest aspect fiind nefondate.
În contextul în care fapta cu privire la care există presupunerea rezonabilă că inculpatul a participant, prin modalitatea concretă în care s-au realizat denotă existența unui modus operandi bine pus la punct, în varianta unui asasinat la comandă, relevă că infracțiunile au aptitudinea de a crea un impact psihologic puternic asupra comunității, în sânul căreia se naște un sentiment puternic de oprobiu pentru adoptarea unei astfel de conduite infracționale, Curtea apreciază, în consens cu prima instanță, că scopul măsurii preventive, respectiv prezervarea ordinii publice, nu poate fi garantat decât prin privarea de libertate a acestuia.
Mai mult, modalitatea în care au acționat inculpații, denotă un potențial criminogen ridicat și necesitatea de a-i izola pe aceștia de ceilalți membrii ai societății în contextul în care există probe ce întemeiază presupunerea rezonabilă că au săvârșit faptele de care sunt acuzați, pentru a preîntâmpina repetarea exercitării de violențe asupra altor persoane, în condițiile în care existența unui astfel de risc este plauzibilă.
Curtea apreciază că nu se justifică la acest moment luarea unei măsuri preventive alternative întrucât obligațiile ce ar putea fi instituite inculpatului, deși ample, nu sunt apte să asigure buna desfășurare a procesului penal, față de gravitatea faptelor pentru care este cercetat, ceea ce relevă personalitatea antisocială a acestuia și lipsa de respect față de valoarea socială supremă.
Curtea apreciază că nu se poate face abstracție de periculozitatea pe care o denotă comportamentul infracțional al inculpatului, iar luarea unei măsuri restrictive de libertate nu garantează realizarea scopului măsurii preventive, în principal, prezervarea ordinii publice.
Sub aspectul duratei măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că în raport de data la care a fost luată măsura preventivă și celeritatea cu care s-a desfășurat procesul penal până la acest moment, având în vedere și complexitatea cauzei, dată de elementele de extraneitate aceasta se circumscrie unui termen rezonabil.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația exercitată de contestatorul inculpat M. R. N. și-l va obliga pe acesta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația exercitată de contestatorul inculpat M. R. N. împotriva încheierii de ședință din data de 10.03.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul_ *.
Obligă pe contestator la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2015.
PREȘEDINTE,
O. B.
GREFIER,
I. D.
Red. B.O./ 21.04.2015
Tehnored.V.D./5 ex./06.04.2015
T.B.S1 – jud. C.G.
| ← Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 489/2015.... | Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti (art. 271 C.p.).... → |
|---|
