Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 325/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 325/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 6838/4/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(4284/2015)
Decizia penală nr.325/A
Ședința publică din data de 25 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: GEORGIANA TUDOR
JUDECĂTOR: L. C.-N.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel – a fost reprezentat de procuror L. P.
Pe rol, judecarea cauzei având ca obiect apelul formulat de inculpatul V. D., împotriva sentinței penale nr.3741 din 31.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-inculpat V. D., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se procedează la identificarea apelantului-inculpat V. D., fiind legitimat cu carte de identitate . nr._, eliberată de S.P.C.E.P. Sector 5 la 09.03.2011, aceasta învederând instanței că și-a angajat apărător ales, însă acesta este plecat în Bulgaria și nu s-a putut prezenta la acest termen de judecată.
La interpelarea instanței, arată că a formulat apel întrucât este nemulțumit de pedeapsa aplicată și solicită micșorarea acesteia.
Totodată, solicită acordarea unui termen pentru a-i da posibilitate apărătorului ales să se prezinte.
Curtea respinge cererea de acordare a unui alt termen, întrucât dispozițiile Codului de procedură penală prevăd acordarea unui singur termen pentru pregătirea apărării.
La interpelarea instanței, apelantul-inculpat V. D. învederează că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat.
Apelantul-inculpat V. D., având cuvântul, învederează instanței că solicită micșorarea pedepsei întrucât deja a executat 1 an și 9 luni pentru aceeași faptă, arătând că nu înțelege de ce i s-a dat un spor de 4 luni.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, apreciind că atât pedeapsa, cât și modalitatea de executare sunt stabilite în mod corect, raportat la modalitatea de comitere a faptei, perseverența infracțională și la antecedentele inculpatului.
Apelantul-inculpat V. D., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.3741 din 31.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Vechiul Cod penal, art. 5 C. pen. și cu aplic. art. 375 C.p.p. rap. la art. 396 alin. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul V. D. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și în stare de recidivă postexecutorie.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani si 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3127/12.11.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București și repusă în pedepsele componente: pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare; pedeapsa de 1 an închisoare; pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa de 1 an închisoare,
În baza art. 36 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Vechiul C. pen. cu aplic. art. 5 C.p. au fost contopite pedepsele menționate anterior, astfel cum au fost ele repuse în individualitate lor, cu pedeapsa aplicată în prezentul dosar și aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 2 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, inculpatul V. D. urmând să execute în final pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Vechiul Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b V. Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată de la data de 31.03.2010 la data de 23.11.2010 și de la data de 28.04.2013 la data de 09.05.2014.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 din data de 06.03.2014, în dosarul de urmărire penală nr. 9598/P/2012 și înregistrat sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest în altă cauză, a inculpatului V. D., pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 335 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 5 C.pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în data de 28.07.2012 inculpatul V. D. a condus autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . 4, fără a poseda permis de conducere. De asemenea, din verificările efectuate a rezultat faptul că numerele de înmatriculare expiraseră la data de 28.07.2012.
Au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: proces-verbal de constatare a infracțiunii, proces-verbal de verificare a persoanelor posesoare de permis de conducere în baza de date a Serviciului Evidența Permise Auto, declarații inculpat și declarații martor.
A fost depusă la dosarul cauzei fișa de cazier a inculpatului.
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Au fost depuse la dosarul cauzei relațiile solicitate.
Inculpatul, înainte de începerea cercetării judecătorești, a solicitat aplicarea disp. art. 375 C.p.p. dând declarație în acest sens la dosarul cauzei.
Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța a reținut că în data de 28.07.2012 inculpatul V. D. a condus autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . 4, fără a poseda permis de conducere. De asemenea din verificările efectuate a rezultat faptul că numerele de înmatriculare expiraseră la data de 28.07.2012.
A fost încheiat în acea noapte proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante ce a fost semnat de inculpat și de un martor asistent.
Faptul că inculpatul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere a rezultat și din procesul-verbal de verificare a sa în baza de date a Serviciului Evidența Permise Auto, fapt ce s-a coroborat cu declarațiile inculpatului care a recunoscut în faza de urmărire penală că a condus autoturismul fără a avea permis și cu procesul-verbal de depistare încheiat la acea dată.
Audiat în faza urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, poziție menținută și în fața instanței de judecată.
În drept, fapta inculpatului V. D. care, în stare de recidivă postexecutorie, în data de 28.07.2012 a condus autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . 4, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b VCP și art. 5 C. pen. (nefiind necesară schimbarea încadrării juridice, fiind doar problema de lege penală mai favorabilă prin compararea celor doua legi cu dispoziții penale)
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere îl reprezintă acțiunea de a conduce autoturismul fără ca inculpatul să posede permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Urmarea imediată produsă este crearea unei stări de pericol, legătura de cauzalitate dintre conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere și urmarea imediată rezultând din materialitatea faptei “ex re”.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a condus autoturismul fără a poseda permis de conducere cu intenție indirectă, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, după cum rezultă și din declarația inculpatului.
Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul sau este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni instanța apreciind că se impune in cauza aplicarea unor pedepse cu închisoarea.
În conformitate cu art. 74 C.pen., la stabilirea si aplicarea pedepsei se ține seama, de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, câtă vreme inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, nu putea nega evidența, toate probele dovedindu-i vinovăția, iar faptele acestuia prezintă un pericol social deosebit de ridicat.
Instanța a făcut aplic. disp. art. 375 C.p.p. corespunzător poziției acestuia de recunoaștere însă raportat la gravitatea infracțiunii comise și la circumstanțele reale și personale ale acestuia va aplica pedeapsa orientată spre minimul astfel redus.
Instanța a considerat că aplicarea sporului ca urmare a concursului era necesară față de perseverența infracțională a inculpatului, infracțiunile fiind comise în concurs real și nu formal și în stare de recidivă, sporul de pedeapsă trebuind să reflecte și pedepsele în cuantum mai mic ce nu se mai execută.
Aplicarea pedepsei celei mai grele, fără un spor, ar fi putut crea petentului impresia de impunitate pentru mare parte din infracțiunile săvârșite, ceea ce evident ar contraveni scopului educativ și preventiv al sancțiunilor penale.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța a considerat că aceasta trebuie să fie prin privare de libertate, raportat la modalitatea de comitere a faptei, de asemenea inculpatul neavând un loc de muncă, o ocupație. Acest mod de executare a pedepsei trebuie să reflecte și reacția promptă a societății față de o asemenea infracțiune și de un asemenea inculpat, executarea pedepsei în regim de detenție putând asigura îndeplinirea funcțiilor prev. în art. 52 V. C. pen. și urm.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, în condițiile art.375 și art. 374 alin. (4) C.p.p.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul V. D., care a considerat că sporul de 4 luni închisoare cu executare este mult prea mare, dat fiind că a executat efectiv 2 ani și 2 luni.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect, pe baza evaluării probelor administrate în cauză, situația de fapt, Curtea însușindu-și în întregime motivarea sentinței atacate, sub acest aspect, pe care nu o va relua, urmând a răspunde punctual motivelor de apel formulate.
Fapta inculpatului V. D. care, la data de 28.07.2012, a condus autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . 4, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 5 C. pen.
Infracțiunea a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b CP 1968, respectiv după considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr.639/19.02.2004 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1259/16.11.2004 a Tribunalului București, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 8.08.2006, cu un rest de pedeapsă de 365 zile rămas neexecutat.
Potrivit Deciziei nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale, “Dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.
Astfel fiind, lege penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este legea veche, dat fiind tratamentului sancționator mai blând al pluralității de infracțiuni, în condițiile în care condițiile de incriminare și limitele de pedeapsă nu diferă.
Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a aplicat inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa pedeapsa închisorii (în limitele reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin.10 C.p.p.), prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.74 din Codul penal, respectiv: săvârșirea faptei în stare de recidivă, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, atitudinea inculpatului, care s-a prezentat în fața instanței și a recunoscut fapta comisă.
Acestea fiind spuse, Curtea apreciază că nu se justifică sub nicio formă scăderea cuantumului pedepsei închisorii la care s-a oprit prima instanță pentru infracțiunea comisă de inculpat, dat fiind că pedepsele anterioare cu închisoarea aplicate inculpatului pentru infracțiuni de tâlhărie, furt calificat, înșelăciune și contra siguranței circulației pe drumurile publice (v. fișa de cazier judiciar – f.40.42 dosar judecătorie), deși executate parțial în penitenciar, nu au fost de natură a-și îndeplini scopul de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. Inculpatul nu a înțeles să își îndrepte comportamentul, prin conduita sa dovedind dispreț față de valorile sociale ocrotite de lege.
Curtea nu poate reține circumstanțe atenuante, în ceea ce îl privește pe inculpat, atitudinea de recunoaștere a faptei fiind valorificată prin reținerea dispozițiilor art.396 alin.(10) C.p.p.
Aplicarea sporului ca efect al tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni era imperios necesară având în vedere periculozitatea de care a dat dovadă inculpatul, intrând în mod repetat în conflict cu legea penală, dar și durata pedepselor ce urmează a fi contopite, o orientare către sistemul absorbției creând inculpatului impresia impunității, pentru celelalte infracțiuni comise.
Faptul că inculpatul a executat parțial pedepsele ce intră în contopre nu prezintă nicio relevanță, sub acest aspect, prima instanță dând eficiență dispozițiilor legale incidente (art. 36 alin.3 CP 1968), în sensul că a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată.
Așa fiind, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și, în baza art.275 alin.2 C. pr. pen., îl va obliga la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V. D. împotriva sentinței penale nr.3741 din 31.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen., obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
G. T. L. N. C.
GREFIER,
Victorița S.
Red. T.G. / Dact. A.L. 2 ex.
Jud. Sect. 4 București – jud.: M. D.C.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Omorul (art.188 NCP). Decizia nr. 166/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
