Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 85/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 85/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 20256/3/2014*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(108/2015)
DECIZIA PENALĂ NR.85/CO
Ședința publică din data de 06.02.2015
Curtea constituită din:
P.- C. S.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI– a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol soluționarea contestației formulată de contestatorul revizuient M. E. M. împotriva sentinței penale nr.2232/08.09.2014 pronunțată de Tribunalul București secția I penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: contestatorul revizuient M. E. M. personal în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu M. E. cu delegație avocațială nr._/2015 emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul contestatorului – revizuient solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată și să se scadă perioada care i s-a acordat ca spor de pedeapsă în sentința pe care o atacă.
Arata că revizuientul solicită ca limita maximă a pedepsei să fie de 5 ani și nu 8 ani închisoare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca fiind nefondată și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că motivele invocate nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de art.453 C.p.p.
Contestatorul invocă dispozițiile deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-o hotărâre de soluționare a unor probleme de drept, aceasta nu are același regim cu hotărârile pronunțate de Curtea Constituțională, astfel că hotărârea prin care acestuia i s-au redus pedepsele ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile a intrat în puterea autorității de lucru judecat și ea nu poate fi modificată.
Contestatorul revizuient având ultimul cuvânt, arata că cererea sa este întemeiată pe prev. art. 453 al.1 lit. a C.p.p. Mai arată că la data la care a fost judecat pe fond instanțele nu știau cum se va face aplicarea legii penale mai favorabile. Precizează că a formulat contestație la executare însă i s-a sugerat să formuleze cerere de revizuire. Concluzionând solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, iar cauza să fie trimisă în vedere fixării unui termen pentru judecata pe fondul cauzei.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2232 din data de 08.09.2014,pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I Penală în baza art. 459 alin. 5 raportat la art. 459 alin. 3 lit. c C.p.p. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 567/4.3.2o14 pronunțate de Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 82/C/31.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, cerere formulată de către revizuientul M. E. M. [fiul lui G. și O., născut la data de 19.1.1981, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul R.].
În baza art. 398 raportat la art. 275 alin. 2 C.p.p. a obligat revizuientul la plata sumei de 300 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.6.2014, sub numărul de dosar_ 2o14, revizuentul M. E. M. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 567/4.3.2014 pronunțate de Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 82/C/31.3.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
În motivare, a arătat că sentința penală nr. 567/4.3.2014 vizează aplicarea legii penale mai favorabile intervenită la 1.2.2014. A mai arătat că a fost condamnat la o pedeapsă de 13 ani și 6 luni închisoare, iar după data de 1.2.2014 pedeapsa i-a fost redusă la 8 ani închisoare. Revizuentul a mai arătat că noul maxim prevăzut de lege pentru infracțiunea de înșelăciune este de 5 ani, iar conținutul deciziei nr. 8/26.5.2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție dovedește netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Prin sentința penală nr.1774/18.6.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă cererea de admitere în principiu a revizuirii sentinței penale nr.567/4.3.2o14 pronunțate de Tribunalul București, secția I penală.
Împotriva sentinței penale nr. 1774/18.6.2014 a declarat contestație revizuentul M. E. M..
Prin decizia penală nr. 548/C/1.8.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost admisă contestația formulată de către contestatorul M. E. M. împotriva sentinței penale nr. 1774/18.6.2014 pronunțate în dosarul nr._ 2o14 de Tribunalul București, secția I penală, iar în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. b C.p.p. a fost desființată hotărârea atacată și cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanța de fond.
Potrivit celor dispuse prin decizia mai sus menționată, cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la data de 14.8.2014, sub numărul de dosar_ 2o14*.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Conform art. 459 alin. 5 C.p.p. în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. 3, dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
De asemenea, potrivit art. 459 alin. 3 lit. c C.p.p. instanța examinează dacă [...] au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale.
Or, temeiurile legale la care face referire acest text sunt cazurile de revizuire prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, instanța trebuie să verifice dacă motivele invocate de către revizuent se încadrează în vreuna dintre situațiile expres și limitativ prevăzute de lege în art. 453 alin. 1 lit. a – f C.p.p.
Din lecturarea argumentelor expuse de revizuent prin cererea introductivă de instanță a rezultat că acesta înțelege să critice sentința penală nr. 567/4.3.2o14 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, sub aspectul temeiniciei sale, adică cub aspectul soluției pe fond.
S-a reținut că, este deci vorba de sentința pronunțată în dosarul nr._ și prin care a fost admisă sesizarea formulată de Comisia nr. 1 de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului R. cu privire la situația condamnatului M. E. M.. În consecință, au fost reduse pedepsele aplicate condamnatului prin sentința penală nr. 256/23.6.2011 a Tribunalului C., fiind stabilite pedepse în cuantumul prevăzut de Noul Cod penal, acestea fiind apoi contopite într-o pedeapsă rezultantă, fiind emis și un nou mandat de executare privind noua pedeapsă rezultantă.
S-a apreciat că o asemenea situație nu constituie caz de revizuire, nefăcând parte dintre situațiile prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. a – f C.p.p.
Așadar, instanța a apreciat că, întrucât motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de Codul de procedură penală, rezultă că prezenta cerere este inadmisibilă.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație, în termen legal, inculpatul M. E. M., care a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată și să se scadă perioada care i s-a acordat ca spor de pedeapsă în sentința pe care o atacă, precizând că solicitarea sa se referă la limita maximă a pedepsei, care ar trebui să fie de 5 ani și nu 8 ani închisoare.
De asemenea, revizuientul contestator a arătat că cererea sa este întemeiată pe prev.art.453 al.1 lit.a C.p.p.
A mai arătat că la data la care a fost judecat pe fond instanțele nu știau cum se va face aplicarea legii penale mai favorabile.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestația formulată ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Din punct de vedere procedural, cererea de revizuire se soluționează gradual, respectiv, în primul rând, se analizează admisibilitatea cererii, etapă în care instanța verifică cererea sub aspectul regularității sale – îndeplinirea condițiilor referitoare la hotărârile ce se atacă, cazurile invocate, titularii cererii și termenul de introducere.
Această fază presupune admisibilitatea exercitării unui drept și nu se realizează o judecată a temeiniciei cererii de revizuire formulată. La acest moment procesual, instanța nu verifică fondul cauzei dedusă judecății.
Numai dacă se apreciază că cererea este admisibilă, prin prisma criteriilor arătate anterior, atunci instanța va proceda la analizarea temeiniciei motivelor invocate de revizuent și în ce măsură acestea pot conduce la anularea hotărârii definitive pronunțate.
Revenind la prezenta cauză, Curtea constată că în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă, în condițiile în care revizuentul nu a invocat niciunul din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege în art. 453 C. pr. pen.
În plus, în ceea ce privește motivul de contestație invocat de contestatorul revizuent, Curtea reamintește că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt.
Finalitatea acestei căi de atac constă în înlăturarea erorilor judiciare pretins comise în hotărâri judecătorești definitive, datorită necunoașterii de către instanțele judecătorești a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri ce corespunde adevărului faptic și judiciar.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi cerută numai pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 453 C.p.p.
Or, revizuentul - condamnat nu a indicat probe prin care să tindă la dovedirea unor fapte sau împrejurări noi, ci a solicitat aplicarea legii mai favorabile, în sensul reducerii pedepsei rezultante care i-a fost aplicată întrucât maximul pedepsei prevăzut de legea nouă și care a fost apreciat de instanță la 8 ani este 5 ani, ceea ce nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire limitativ prevăzute de legea.
Curtea constată că motivele invocate de contestatorul – revizuient privind necesitatea reducerii pedepsei aplicate ca urmare a pronunțării deciziei nr. 8/26.05.2014 de către ÎCCJ ulterior sentinței penale nr. 567/04.03.2014 a Tribunalui București, poate constitui un temei pentru admiterea unei contestații la executare formulate conform art. 598 lit. d C.pr.pen. Faptul că Tribunalul București i-a respins contestația la executare (pe care revizuientul putea să o conteste în termen legal) nu poate conduce la admiterea prezentei contestații și implicit a cererii de revizuire dacă nu sunt întrunite condițiile imperative prevăzute de lege,
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că în lipsa unor probe din care să rezulte fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare a cărei revizuire se solicită, hotărârea apelată este legală și temeinică, astfel încât, în baza art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va respinge, ca nefondată, contestația declarată de revizuientul M. E. M. și în baza art. 275 al. 2 C.pr.pen. va obliga revizuientul – contestator la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge, ca nefondată, contestația declarată de revizuientul M. E. M. împotriva sentinței penale nr. 2232/08.09.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală.
În baza art.275 al.2 C.pr.pen. obligă revizuientul – contestator la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2015.
Președinte,
C. S.
Grefier,
D. P.
Red.C.S.09.03.2015
Thred.V.D./5 ex.
T.B.S.1- jud.V.A.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
