Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 117/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 117/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 19943/3/2014/a13
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(587/2015)
Decizia penală nr. 117/Co
Ședința publică din data de 19 februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I. C.
GREFIER: S. R.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror E. I..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate de inculpații L. D. C. și M. F. împotriva încheierii de ședință din 03.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorii inculpați:
- L. D. C. personal, in stare de arest și asistat de avocat din oficiu B. I., cu delegația nr._ din data de 16.02.2015, emisă de Baroul București și apărător ales C. D., cu împuternicirea avocațială depusă la dosarul instanței de fond,
-M. F. personal, in stare de arest și asistat de avocat din oficiu C. R., cu delegația nr._ din data de 16.02.2015, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că contestatorul inculpat M. F. a solicitat ca prezenta contestație să fie soluționată in lipsa sa, după care:
Curtea constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu B. I., cu delegația nr._ din data de 16.02.2015 emisă de Baroul București – SAJ, pentru contestatorul inculpat L. D. C., prin depunerea delegației de către apărătorul ales al acestuia și acordă onorariu parțial în cuantum de 50 lei.
Curtea, in baza art. 420 alin.4 rap. la art. 83 NCpp, aduce la cunoștință contestatorilor inculpați L. D. C. si M. F. faptele care formează obiectul cauzei și că au dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-li-se atenția că ceea ce declară poate fii folosit si împotriva lor.
Contestatorul inculpat L. D. C., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză.
Contestatorul inculpat M. F., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul contestatorului condamnat L. D. C. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință din 03.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ și rejudecând să fie respinsă solicitarea de menținere a măsurii arestării preventive a inculpatului, apreciind că in cauză nu subzistă temeiurile ce au fost avute in vedere la momentul arestării preventive a inculpatului si nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
De asemenea, arată că din probele administrate in cauză nu rezultă indici cu privire la participarea inculpatului la participarea săvârșirii faptei, existând schimbări fundamentale ce conduc la ipoteza nevinovăției inculpatului in sensul că acesta u a participat la săvârșirea faptei penale.
Totodată, solicită a se avea in vedere perioada lungă de timp de când inculpatul este arestat, respectiv de 1 an si 8 luni precum și declarația martorului Z., expertiza ADN si expertiza dactiloscopică, probe ce dovedesc într-o anumită faptul că inculpatul nu a participat la săvârșirea faptei.
De asemenea, arată că la acest moment, in cauză nu există dovezi in sensul că inculpatul s-ar sustrage cercetărilor sau săvârși noi infracțiuni.
Apărătorul contestatorului condamnat M. F. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință din 03.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ și rejudecând să fie respinsă solicitarea de menținere a măsurii arestării preventive a inculpatului, apreciind că in cauză nu subzistă temeiurile ce au fost avute in vedere la momentul arestării preventive a inculpatului si nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
Cu privire la probele administrate in cauză apreciază că dina cestea nu reiese faptul că inculpatul ar fi participat la săvârșirea faptei pentru care este trimis in judecat, la locul săvârșirii faptei neexistând urme ADN ale inculpatului.
De asemenea, apreciază că la acest moment nu există indicii in sensul că cercetat in libertate inculpatul ar săvârși noi fapte penale.
Totodată, solicită a se avea in vedere perioada lungă de timp de când inculpatul este arestat, respectiv de 1 an si 8 luni.
Nu în ultimul rând solicită a se avea in vedere circumstanțele personale ale inculpatului.
Pentru aceste motive solicită admiterea contestației si înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestațiilor, ca nefondate, apreciind încheierii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, în mod corect apreciindu-se faptul că în cauză subzistă temeiurile ce au fost avute in vedere la momentul arestării preventive a inculpaților, din probele administrate in cauză rezultând suspiciunea rezonabilă în sensul că inculpații au săvârșit fapta pentru care sunt cercetați si condamnați în primă instanță.
Contestatorul condamnat L. D. C., având ultimul cuvânt, arată că a plătit pentru fapta din trecut.
Contestatorul condamnat M. F., având ultimul cuvânt, arată că a plătit pentru fapta săvârșită in trecut.
CURTEA,
Asupra prezentelor contestații.
Prin încheierea de ședință din data de 3 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București s-au dispus următoarele:
În temeiul art.362 C.pr.pen. rap. la art.208 C.pr.pen. constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și menține măsura arestării preventive a inculpaților L. D. C., M. F. și P. R. G..În baza art.242 alin.10 C.p.p. respinge, ca neîntemeiate, cererile de revocare a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații L. D. C. și M. F. și a cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpatul P. R. G..
. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în conformitate că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și se mențin temeiurile care au determinat luarea acesteia.
Analizând măsura arestării preventive luată față de inculpat, în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, judecătorul, apreciază că acestea sunt legale si temeinice, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive fata de inculpat se mențin în continuare, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată. Astfel sunt in continuare îndeplinite disp. art. 202 si art. 223 alin 2 din Cpp in sensul că din materialul probator administrat până la acest moment procesual, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis presupusa faptă pentru care a fost trimis în judecată, iar măsura preventivă dispusă față de acesta, respectiv măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare, pentru realizarea în bune condiții a scopului procesului penal.
Împotriva încheierii au formulat contestație inculpații, solicitând continuarea judecății în stare de libertate, invocând aspectul potrivit căruia nu subzistă temeiurile ce au fost avute in vedere la momentul arestării preventive a inculpatului, iar in cauză nu au intervenit temeiuri noi care să impună menținerea acestei măsuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile contestatorilor și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată contestația nefondată și o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Similar instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază incidența condițiilor cumulative prevăzute de art.223 alin. 1 teza I și alin. 2 Cod de proc.pen.
Astfel, pe de-o parte din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru sunt cercetați (este vorba despre acele fapte care au fundamentat totodată luarea/prelungirea/menținerea masurii arestarii preventive), relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă:: declarațiile părții vătămate Gharamanzo Maskan Gholan Reza, declaratiile martorilor Sadeghian Iran Z. Mohammad Reza, Curelet V., Gogoșăreanu A., Motevassel H. și Al Ogaili Kamil Hammod Abed, raportul de expertiză medico-legală nr.A_, procesele-verbale de vizionare imagini si rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de către Institutul de Tehnologii Avansate, procese-verbale de analiză a listingurilor, procese-verbale de transcriere a convorbirilor interceptate purtate între cei doi inculpați, declarația martorului Z. V. A., recunoașterea din planșe fotografice cu martorul Z. V. A., declarația martorului L. M. I., declarațiile inculpaților P. R. G. și N. C. care confirmă modul de operare al inculpaților L. C. D. și M. F..
Pe de altă parte, privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concretizată în specificul infracțiunii, în frecvența deosebită a unor asemenea infracțiuni în prezent, ce impune o ripostă mai fermă din partea autorităților care în cazul de față s-a concretizat într-o măsură preventivă și, totodată este proporțională cu gravitatea acuzației care i se aduce inculpatului.
Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabile inculpatului, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică nici revocarea măsurii arestării preventive, dar nici înlocuirea acesteia cu una mai puțin restrictivă, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea acesteia, așa cum impun exigențele art.223 alin.3 teza finală Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica inculpatului.
Pentru a se răspunde exigențelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, dar și solicitării inculpaților, prin apărător, trebuie să se analizeze și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencevc Serbiei; cauza Lclieirec. Belgiei) pentru că numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat (cauza McKay c Regatului Urni).
Din acest punct de vedere, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 N.C. proc.pen. se impune privarea de libertate a inculpaților, existând pericolul sustragerii de la judecarea cauzei, gravitatea pedepselor prevăzute de legiuitor pentru faptele pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale reprezentând la acest moment și în lumina celor deja arătate în paragrafele anterioare un argument în acest sens și justificând luarea măsurii în discuție pentru un interval de timp rezonabil (cerință satisfăcută în cauză).
În consecință, luarea față de inculpații din prezenta cauză a unor măsuri alternative, cum ar fi cea a arestului la domiciliu, a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b-d Cod de proc.pen. nu ar fi suficientă la acest moment, urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal.
În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente a o justifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, judecătorul de cameră preliminară le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.202 alin. 1 Cod de proc.pen., știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a preîntâmpina sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei ori pentru a preveni săvârșirea unei alte infracțiuni.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 208 Cod proc.pen., cu referire la art. 362 Cod proc.pen, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de către inculpații L. D. C. și M. F. împotriva încheierii de ședință din data de 3 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen., va obliga pe fiecare inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul M. F., în cuantum de 100 lei, se va suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 208 Cod proc.pen., cu referire la art. 362 Cod proc.pen, respinge ca nefondată contestația formulată de către inculpații L. D. C. și M. F. împotriva încheierii de ședință din data de 3 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen., obligă pe fiecare inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul M. F., în cuantum de 100 lei, se va suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2015.
Președinte
I. C.
Grefier,
R. S.
Red/dac. I.C. /26.02.2015/2 ex.
Tribunalul București, Secția I penală/ Jud. Târțău L.
| ← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr. 21/2015.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
